Femeia lene

Era odata intr-un sat un baiat cuminte si o fata lenesa. Baiatul, se intampla ca lua de nevasta
tocmai pe fata lenesa.
El vazu ca s-a pacalit, dar nu zise nimic, ci in randul lui: Lasa, c-o scot eu in randu lumii!
Baiatul avea o piele de oaie, pe care o tinea atarnata intr-un cui. O data, cand pleca la padure, zise
nevestei:
- Fa nevasta, sa scoli pielea aia sa faca de mancare pentru maine!
A doua zi, femeia incepu a se ruga la piele:
- Scoal, fa, scoal, fa piele, ca vine barbatu-meu si nu gaseste mancarea facuta!
Dar ea, pace!
La pranz, veni omul.
- Ce, nu facu, fa, de mancare?
- Nu, barbate, nu!
- Ia, ia-o-n spinare, sa-i arat eu!
Muierea puse pielea pe ea. Omul o strange la gat si la mijloc, ca sa fie intinsa mai bine. Si
unde-mi ia omul un par si sa pune, da-i, da-i, da-i cu parul in spinarea muierii. Ea rabda cat rabda,
dar de la o vreme incepe a zbiera, zicand:
- Las-o, barbate, las-o dracului de piele, ca fac eu de mancare in locul ei!
Si asa a scos-o in randul lumii.