Calul i mgarul

Un cal, mandru peste poate de impodobitele sale hamuri, a intalnit odata un magar pe ulita
principala dintr-un sat. Impovarat cu o mare greutate, magarul abia mai putea pasi inainte.

Cu greu ma pot infrana sa nu-ti trag o copita in sale!, a glasuit, plin aroganta, calul. Magarul a
continuat sa isi vada de drum, multumindu-se sa ceara zeilor sa i se faca dreptate.

Mai tarziu, calul s-a ales cu o naprasnica boala de plamani, iar stapanul sau l-a trimis la tara. Zarindu-l
carand dupa el o caruta incarcata cu balega, magarul nu s-a putut opri sa nu il ia in ras, Unde-ti sunt,
laudarosule, pretioasele tale hamuri, acum cand ai ajuns aidoma celui pe care il dispretuiai odinioara?

Morala:
Lenea isi pregateste pe nesimtite o povara ce urmeaza a o duce in spate.
Nu te lauda cu lucruri ce nu-ti apartin cu adevarat tie insuti.
Inainte de a critica pe cineva incearca sa te pui in pielea sa.