Cinele i lupul

Un lup sfrijit, numai pielea si osul, pe jumatate lesinat de foame, s-a intalnit odata cu un caine
de casa.
Hei, vere, i-a spus cainele, cred ca pot ghici cat de rau o duci; viata asta dezordonata, fara
nici o oranduiala, iti va ruina pana la urma sanatatea. De ce nu muncesti cu sarg, asa cum fac eu, avand
parte mereu, in acest fel, de mancare de mai multe ori pe zi?
Nu am nimic impotriva, i-a raspuns lupul, numai ca nu-mi gasesc nicaieri de lucru.
Ei bine, pot sa te ajut eu in aceasta privinta, i-a zis cainele, vino cu mine la stapanul meu, si
vom munci cot la cot.
Asa s-a facut ca lupul si cainele au mers catre oras impreuna. Pe drum, lupul a bagat de seama
o urma in jurul gatului cainelui, si l-a intrebat ce patise.
Ei, mai nimic, i-a raspuns cainele, in acel loc mi se pune zgarda cand sunt legat peste
noapte. Imi irita putin pielea, dar, cu timpul, ajungi sa te obisnuiesti.
Aha, despre asta era vorba? s-a lamurit lupul. In cazul asta, trebuie sa-mi iar ramas bun de la
tine, domnule caine.
Morala: Mai bine sa mori de foame decat sa ajungi un sclav imbuibat.
Preluat de pe blogul http://copiipovesti.blogspot.ro/