Capitolul 1

Stau și ascult (mai bine zis trag cu urechea), ca de obicei, ce vorbește tata cu Otto. Am dat de
bele, tata a aflat că mă strecor de la palat , ca să iau ore de echitație.Nu se cuvine ca o prințesă
să călărească.Ce prostie!
-Tată, ce a făcut așa de rău? Îl auzisem pe Otto, lându-mi apărarea.
-Ce a făcut rău? Nici o dată nu mă ascultă, când îi cer ceva, nu face. M-am săturat,a țipat
tata.Am pregătit-o toată viața să devină regină, și ea așa mă răsplătește?Nu mai suport!
Ascultam cu mâna pe ușa biroului tatălui meu.Mă gândeam dacă să intru.Mi-am făcut curaj
și am împins ușa,când s-a deschis s-a auzit un scârțâit. Încăperea este mare,pereții acoperiți de
un lambriu închis la culoare.În mijlocul încăperii se afla biroul tatălui meu, era aranjat,dar avea
câteva cărți în partea stângă.După birou, se afla o bibliotecă de culoare închisă. Pe peretele
alăturat se află niște ferestre uriașe. Pe jos se afla un covor de culoare cafenie, pufos.În partea
cea mai îndepărtată parte a camerei, se aflau patru fotolii confortabile, din catife neagră.
Acolo se aflau tata și Otto.Tata era îmbrăcat într-un costum negru, care îi scotea părul de
culoare grizonată. E slab și înalt.Otto în schimb era îmbrăcat într-un tricou alb și pantaloni
negri, de stofă, cu părul lui roșcat. E slab și bine făcut.Amândoi își ațintiră privirea spre
mine.Otto îmi zâmbește, dar tata se uita urât la mine.
Înaintez, până ajung la ei.Eram nervoasă.
-Arabella, de câte ori ți-am spus să bați la ușă când intri undeva?mă întrebase tata.
-De ce nu ești de acord că vreau să fac ore de echitație?
- Pentru că ești prințesă.Și curând vei deveni regină.
Mă uitam la el și nu înțelegeam de ce este așa de strict cu mine.De când murise mama,
devenise strict cu mine.Mama a murit când eu aveam 12 ani, iar Otto ave 15 ani.Medicii spun
că a avut o febră subită.
Acum doi ani tata s-a recăsătorit cu Anna, are o fată mai mare decât mine cu un an, o cheamă
May.Nu o suport pe May, este egoistă și răsfățată.O dată s-a dat la Otto, normal că el a refuzat-
o.
-Nu vreau să fiu regină, am mormăit eu.
- Ba vei fi, m-a corectat tata.Nu te mai comporta prostește Arabella, săptămâna asta vin
regele și prințul din Kydoor.Comportăte frumos cu prințul Kaiden.Pentru că nu m-ai ascultat și
ai încălcat cuvântul meu, vei fi pedepsită, a tras aer în piept înainte de de a continua:nu vei m-
ai avea voie să mai părăsești palatul.
-Ce? am țipat.Ești nebun?Mie dor de mama.Ea era mereu de acord cu ce vroiam să fac.Ar fi
trebuit să mori tu, nu ea.
Tata s-a repezit spre mine și mi-a tras o palmă peste față.A durut al naibii’ de tare. Lacrimile
au început să îmi curgă pe obraz.Eram obișnuită să de în mine, dar de data asta a dat atât de
tare,în cât mi-a rămas urmă.Își ridicase mâna din nou să dea în mine,dar Otto i-a oprit-o.
 -Gata, a țipat el.M-am săturat să-ți mai bați joc de Arabella.Tată oprește-te!Toată lumea știe
că tu o băteai pe mama, nu a murit de “febră”,ci a murit în bătaie.Nu țineai la ea.
Nu îl mai văzusem așa de furios pe Otto.Era încordat.
-Tu ai omorât-o pe mama?întrebasem, tremurând.
-Vezi ce ai făcut, nenoricitule?se îndreptase spre mine,făcusem un pas în spate.Da, și aș putea
face asta și cu tine, nu ești bună de nimic.Nenorocita, ta de mamă îmi ascunsese ceva, foarte
important.Și acel ceva,îl ai și tu,un dar!se oprise, gândinduse la ce să-mi spună.Se apropiase de
mine,mă luase de încheietura mâinii.Dacă nu te supui mie, mori.Mai înțeles?
Am încuviințat,speriată.Îmi dăduse drumul mâinii.
-Bun!devenise, brusc vesel.Să trecem la oile noastre.
Mă îndreptasem spre ușă.După de am ieșit din cameră,am luat-o la fugă, plângând,spre
dormitorul meu.Nu m-am oprit doar când am ajuns în camera mea.
Acolo era Lia, slujnica mea.Când mă văzuse dând buzna în cameră, se îngrijorase.
-Domnișoară Arabella, ce s-a întâmplat?
-Nimic,Lia.Vreau să fiu singură, spusem ștergândumi lacrimile.
-Cum doriți, domnișoară!
Făcuse o revernță și plecase, închizând ușa în urma ei.Mă trântisem în pat și am început să
plâng.

Câteva ore mai târziu, mă schimbasem în cămașa de noapte.Acum eram la biroul meu, mă
uitam la o poză cu mama.Era frumoasă, roșcată, cu ochii de o culoare neobișnuită, erau
violet.Așa am și eu ochii, la fel și Otto.
O bătaie în ușă se auzise.Speram să nu fie tata.
-Intră!spusem.
În ușă, era Otto îmi zâmbise cu blândețe.Intrase și închise ușa în urma lui.
-Cum te simți?mă întrebase.Știu că a dat tare de data asta, zâmbetul îi pierise de pe chip.
-Așa și așa.Mie dor de mama,Otto.De ce a omorât-o,n-o v-oi înțelege niciodată.
-Nici eu, roșcato.
Mă gândisem la o soluție de a scăpa din palat, alături de Otto, dar nu-mi venea nici o idee.
-Am putea să evadăm?
A oftat și a dat din cap, în semn că nu.
-Roșcato, ar trebui să plec,Lia îți v-a aduce cina, în regulă?
Dădusem din cap și mă îmbrățișase.
Mai târziu,Lia îmi adusese cina.
 Capitolul 2

Nu ieșisem din camera mea de trei zile.Nu lăsam pe nimeni să intre în camera mea, în afară de Lia și
Otto.

Astăzi m-am gândit să ies din camera mea, doar pentru că vin în vizită la noi regele și prințul din
Kydoor.Și era nepoliticos dacă nu eram și eu acolo.

Așa că am chemat-o pe Lia să mă ajute să mă pregătesc.Până ajunge Lia mă gândisem să-mi inspectez
camera.Pereții camerei mele sunt mov, am un pat cu baldachin, de culoare castanie.Pe peretele cu ușa
am o mică bibliotecă,castanie.Pe partea cealaltă parte a patului se află, biroul meu.Lângă birou am un
balcon, preferatul meu din toată camera.

Lia ajunse într-un suflet.Respira greu.Făcuse o reverență.

-Ce s-a întâmplat, Alteța Voastră?

Am zâmbit, arăta splendid astăzi,cu părul său negru și ochii ei căprui.Lia arăta splendid în uniformă.Și
ea mi-a zâmbit.

-Aș dori să mă pregătesc, pentru venirea celor din Kydoor.

A dat aprobator din cap și s-a îndreptat să-mi pregătească baia.Eu m-am pus în pat și am așteptat.Mă
gândeam cum va fi prințul din Kydoor. Nu îl mai văzusem până acum.

-Baia este gata, domnișoară!m-a strigat Lia.

Mă ridicase din pat și mă îndreptam spre baie.Când am ajuns în baie m-am dezbrăcat și-am băgat în
cadă.Am lăsat-o pe Lia să mă ajute să mă spăl.În baie mirosea doar a săpunul meu preferat, de
levănțică.Nu după mult timp, terminasem baia.

Acum stăteam în fața oglinzii, în timp ce Lia îmi aranja rochia pe mine.Rochia e albă, cu bretele,
strâmtă până la talie și largă până sub genunchi, perfectă pe o vreme așa de călduroasă,cum era azi. Se
potrivește cu colierul pe care îl am de la mama și pe care îl port tot timpul , în formă de fluture.În
piciore om luat o pereche de balerini negri.Lia mi-a pieptănat părul.Îmi împletise o șuviță din față, din
partea stângă.În partea dreaptă mi-am prins o agrafă roșie, să nu se distingă în părul meu.

- Lady Arabella, arătați splendid! M-a complimentat Lia.

Roșisem puțin la acel compliment.

-Mulțumesc, Lia!
 Am ieșit din cameră, pentru că trebuia să îi așteptăm pe cei din Kydoor.Am coborât la etajul unu și am
dat nas în nas cu May, era îmbrăcată într-o rochie albastră. Se asortează cu ochii ei albaștri.Buclele ei
aurii îi cădeau până la umeri.Este frumoasă!Am recunoscut.

- Bună,May!

-Bună,Arabella!Mergem împreună?m-a întrebat.

Am dat din cap drept răspuns.Am coborât și ne-am întrebat spre grădină în tăcere.Când am ajuns
Anna,tata și Otto erau acolo.Anna purta o rochie roșie lungă, cu părul ei blond bătând în vânt.Otto era
îmbrăcat într-un costum albastru, cu papuci negri.Tata purta un costum roșu închis, ca să se asorteze
cu Anna.May a rămas în urmă, ca să vorbească cu cineva.

-Bună dimineața! Le spun tuturor.

-Neața,spuse Anna și tata în cor.

Nu l-am iertat pe tata, pentru ce i-a făcut mamei,dar nu aveam ce face,dacă mă răzbunam,putem
muri.Am trecut de ei.

M-am așezat lângă Otto.I-am zâmbit și m-a luat în brațe.Am rămas așa multă vreme așa, nici nu am
observat că May venise.S-a îndepărtat de mine și mi-a luat fața în mâinile lui și mi-a șoptit:

-Arăți ca mama, nu pot să cred cât de mult semeni cu ea.Și ea a fost îmbrăcată așa.Am o poză cu
ea,mi-a zâmbit.Ești atât de frumoasă!

Când ne-am despărțit am auzit trâmbițe, deci acum ajungeau.Avusesem dreptate, caleașca a parcat
în fața noastră.Din ea ieșise un bărbat cărunt cu ochi verzi, îmbrăcat în mătăsuri. E regele!S-a așezat
într-o parte și i-a oferit mâna unei doamne cu părul castaniu cu ochii de un albaștru închis, îmbrăcată
într-o rochie galbenă, până în pămnt.E regina!Urmată de ea era prințul. E atât de chipeș. Are părul
până la umeri, castaniu, iar ochii de un albastru închis.E îmbrăcat la fel ca Otto.Am auzit-o pe May
oftând,iar eu am roșit puțin.

Tata a făcut o plecăciune și Anna a făcut o reverență, iar apoi au făcut și regele și regina Kydoor-ului.

-Bine ați venit, în Bookland!Eu și familia mea vă urăm bun venit!spuse tata.

-Mulțumim!răspunse regele.Haideți să ne cunoaștem!

May a făcut un pas în față, a făcut o reverență.Apoi l-am îndemnat pe Otto să se ducă el, a făcut o
plecăciune și s-a prezentat.Era rândul meu.Eu a trebuit să fac trei pași în față,iar apoi am făcut cea mai
frumoasă revernță pe care am făcut-o.

-Eu sunt Arabella,spusem zâmbind.

Prințul îmi zâmbise și făcu și el o plecăciune.

 -Eu sunt Kaiden,spuse el zâmbind.Dacă îmi permiți lady Arabella, nu prea semeni cu mama ta, iar
Otto este fratele tău geamăn?

-Nu, Otto este fratele meu, cel mare.Și nu semăn cu doamna Anna, deoarece mama mea a murit
când eu aveam doisprezece ani.Anna este mama mea doar de doi ani, așa și May,spusem.

Se uita la mine surprins și stânjenit.

-Haideți înauntru,spuse Anna. Să nu stăm în soare.

-Bună idee! spuse regina.Kaiden stai cu ei dacă vrei, arăta spre noi.

Kaiden îmi zâmbise și eu am simțit cum mi s-au încălzit obrajii.

-Sună bine!spuse.Am nevoie de un tur.

-Te ajut eu! spuse May.

Toți se îndreptau spre palat. Eu am rămas unde eram, alături de Otto.M-a îmbrățișat.

-Ce faci azi? L-am întrebat,sperând că va sta cu mine.

-Scuze roșcato, nu pot azi.Am mult de lucru azi, mi-a dat tata tot, ce avea de rezolvat.Ca să nu mai
aibă el.Îmi pare rău, se auzea tristeațea din vocea lui.Dar poți să stai cu Dustin, dacă îi zici că eu i-am
zis.

Dustin e cel mai bun prieten al lui Otto.E drăguț,mă înțeleg bine cu el, dar vroiam să petrec timp cu
fratele meu, nu cu Dustin.Eram supărată, dar am înțeles că nu poate.

-Bine, spor la lucru! Spusem și o luasem la fugă spre palat.

Vroiam să mă duc la mine în cameră . În drum spre camera mea, am dat peste patru slușnice.Într-un
târziu am ajuns la mine în cameră, unde am chemat-o pe Lia. Într-un minut ea era deja în cameră.

-Lia, îmi poți face un mic coșuleț de picnic și o pătură dacă se poate?

-Desigur, domnișoară! și plecase.

Eu îmi strânsesem niște lucruri, pentru că aveam să stau afară toată ziua.Îmi luasem o carte, un
carnet de desene cu un creion, jurnalul meu și chitara.Am mai luat o pernă și un obiect mic, din metal,
cât un creion, în care am niște muzici, pe care le ascult. Este invenția lui Manuel,este prietenul meu și
al lui Otto, dar este plecat din regat, ca să învețe.Lia a venit cu un coș mare, cred că bănuia că o să iau
multe lucruri.Mi l-a dat și i-am mulțumit și am plecat în grădină.

Când am ajuns în grădină, m-am dus la copacul meu preferat, pentru că l-am plantat alături de mama
și Otto.

M-am instalat și am ales să citesc.Am căutat în coș după carte,am scos-o și am început să citesc.
 După câteva ore în care am citit, mă cam plictisisem, așa că am luat chitara și am început să cânt
cântecul meu preferat „unde ești iubire?”.

După ce am terminat cântecul avem chef să ascult muzică, așa că am pornit chestia aia mică și a
început să cânte.Mi-am luat carnetul cu desene să fac o schiță a unei noi rochii.Rochia pe care am
desenat-o era strâmtă în talie și cu multe volănașe.O vedeam de culoarea ochiilor mei.

Să faci o schță a unei rochii îmi i-au în general o oră, așa că nu știam ce să mai fac.Mi-am așezat capul
pe pernă, ca să privesc cerul.Cred că era trecut de prânz.Aparatul pe care Manuel mi l-a făcut încă
cânta.

Am închis ochii și-am început să cânt după aparatul mic.

-Continuă, cânți chiar frumos!

Mi se păre cunoscută vocea, dar am răspuns cu ochii închiși.

-Ha,ha,ha...Dustin, dacă te-a trimis Otto, pentru că nu poate sta el cu mine, atunci poți să pleci!

Când am deschis ochii, nu era Dustin.Era Kaiden.Stătea în picioare și se uita la mine,părul lui castaniu
îi venise în față.M-am ridicat, cât de repede am putut și am făcut o reverență.

-Nu trebuia să faci o revernță, spuse.Chiar nu trebuia.

- În regulă , și m-am pus jos.Dacă vrei poți să stai și tu, am și mâncare în coș,îi arătasem cu degetul
coșul.Sau o să plec dacă vrei să stai singur.

A încuvințat și s-a pus jos, pe pătură,eu am oprit aparatul.El a luat coșul și și-a luat un măr.A mai luat
ceva. Ridicase un caiet roz și m-a întrebat:

-Ce este ăsta?

-E jurnalul meu, mi l-a dat mama mea,am înghițit în sec.Înainte să moară, de fapt e al ei, dar mai scriu
și eu în el, când am nevoie să vorbesc cu ea.Îmi dai și mie un măr?

-Desigur! Îmi dăduse mărul.Scuze că am întrebat, nu am știut.Dar dacă ai nevoie să vorbești cu

cineva, sunt aici! Mi-a zis zâmbind.

I-am zâmbit.

-Ce faci aici?l-am întrebat.

-Aveam nevoie să fiu singur.Tu mi-ai atras atenția cum cântai.