Sunteți pe pagina 1din 119

TEXTE EXCEPTIONALE DE

ION PRIBEAGU
Biografie Ion Pribeagu

Poetul humorist Ion Pribeagu s-a născut la 27 octombrie 1887 în


târguşorul Sulita, cu numele Isac Lazarovici. Din tinerete, fascinat de
meşteşugul poeziei, posedând talent din belşug, înzestrat cu o
extraordinară putere de muncă, reuşea întotdeauna să înveselească pe
cei care îl ascultau.
A scris foarte mult în viaţa lui: piese, reviste, cronici, proză, dar
îndeosebi versuri. Ca poet şi umorist a fost deseori tentat să scrie mai
liber, mai fără perdea, aşa cum au făcut la vremea lor Eminescu,
Alecsandri şi alţii.
A scris şi el "pentru sertar", dar aceste realizări le ţinea numai pentru
el, strânse într-un dosar şi ferite de priviri indiscrete. Rareori, citea
câte ceva conspirativ şi poznaş vreunui prieten bun.
În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape
tot ce a realizat în afară de aceste creaţii, intitulate chiar de el
"IMPERTINENŢE".
În ultima parte a vieţii sale, a intenţionat să le publice, dar i-a lipsit
curajul. Conştiinciozitatea şi etica lui profesională nu l-au lăsat să
depăşească o anumită limită în relaţiile lui cu cititorii.În mai 1973 a
fost publicat acest volum, în primã editie, sub prefaţa lui Louis Gallian.

Chitanta
Tanta, domnisoara Tanta
E-o duduie foarte sic,
Zvelta, cu chi mari si negri
Cap superb, nasucul mic,
Picioruse dulci si durde
Si cand trece prin Tei
Toti birjarii o admira :
- Ma, halal de mama ei !
Ce profesie are Tanta ?
Uite, n-as putea sa spun ;
Nici nu ma intereseaza
Chiar daca o presupun.
Dar cum Tanta-i delicioasa
Si-are maniere fine,
Nici nu vreau sa stiu ce face
Nici cu ce si nici cu cine.

Ca vecini de bloc, se-ntampla

1
Ca sa-i cer un ac sau ata,
Sau imi cere ea o carte
Pana maine dimineata.
O vecinatate draga
Ne-a prins zilele-n catuse
Ca ades intru la Tanta
Fara sa mai bat la use.
Tot asa-ntr-o seara intru
Era iarna grea si ger,
Si-o gasesc in pielea goala
Stand langa calorifer.
Naucit de frumusetea-i
Dau sa ma retrag un pic
Insa Tanta-mi spune : - Intra,
Intra draga, nu-i nimic !

Am intrat si beat de farmec


O-ntreba-i plin de mister :
- Pentru ce stai goala, scumpo
Tot langa calorifer ?
- Fiinca-a fost proprietarul, -
Mi-a raspuns sagalnic Tanta -
Si-uite mi-am platit chiria,
Iar acum, usuc chitanta

SUNT PACATOS, PARINTE !


La parintele Vintila
Vine-Arvinte, cam sfios
Si ii spune: - Fie-ti mila
De un suflet pacatos !

Chiar in saptamana mare


Cand tot omul e smerit
Si posteste cu-ndurare,
Uite, AM PACATUIT !

- Ai furat ? intreaba popa,


- Nu, Prea-Sfinte ! Fara vrere
M-am dat diavolului, hopa
C'o gradina de muiere !

- Vai de mine, vai de mine ....


Greu pacat ai savarsit...
Insa daca-mi spui cu cine,
Poate fi-vei mantuit !

- Nu pot, a raspuns Arvinte -


Sa-mi fac chinul si mai greu
Nu pot s-o divulg, Parinte,

2
Ca ma bate Dumnezeu !

... Era'nalta si frumoasa,


Parul blond si ochi de jar,
Gura dulce, voluptoasa,
Dintii de margaritar...

- Nu cumva ai fost cu Tantzi


Din Smardan, de peste drum ?
- Nu pot s-o divulg, ca Domnul
Ma trazneste chiar acum !

...Si-avea flori la cingatoare,


Trup de crin imbobocit,
Mijlocel de fata-mare,
Numai buna de iubit...

- Poate-ai fost cu Mitza Creatza


Cea usoara ca un fulg ?
Din Buzesti ? - Cere-mi si viata,
Insa nu pot s-o divulg !

... Durdulie, 'mbujorata,


Numai cantec, numai joc,
Cand te-a strans in brate-odata,
Ai simtit in vine foc !

- Mai, Arvinte-ai fost cu Leana,


Care sade pe Neptun ?
- Sfinte, geaba-mi zgandari rana,
Fiinca tot nu pot sa spun !

... O comoara tainuita,


Frunct in dragoste scaldat,
Toata plina de ispita,
Toata plina de pacat...

- Bine, du-te, mediteaza,


Si vii maine mai dispus,
Domnul sa te aibe-n paza,
- Sarut dreapta ! Si s-a dus.

Ajungand in colt, ca vantu',


S-a-ntalnit cu Calistrat
Care l-a-ntrebat: - Prea Sfantul
De pacat te-a dezlegat ?

- Inca nu ! raspunse-Arvinte
Foarte vesel si vioi,
Dar aflai de la Parinte
Inca trei adrese noi !

3
Acelei care a plecat
Strofe ştrengare, 1930

Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră,


Din odaita plină de senin,
În grabă, ai uitat o floare-n glastră
Şi pijamaua ta de "crepe de chine".

Sărmana pijama cu flori bizare,


În care-ai râs atât, nici nu credea
Ca va veni o zi amară-n care
Ai să ne uiţi, pe mine şi pe ea.

De-atunci, şedem în fiecare seară


În faţa sobei pline de cărbuni
Şi depănam povestea iar şi iară,
Ca doi prieteni buni.

Ştiind c-atât de mult îţi fuse dragă,


O-mbrăţişez sub vraja din amurg,
Prin falduri îmi adorm privirea vagă
Şi-i mângâi fiecare brandenburg.

Şi noaptea, prin apusuri cristaline,


Când dorul sparge-al lacrimilor dig,
O culc in pat alăturea de mine
Şi-o invelesc, ca să nu-i fie frig.

AMICUL ION
La vestitul doctor Costea
Vine Ion de la Copou:
-Buna ziua, domnu' doctor,
Mi-a intrat o teapa-n . . . . ou!

Pacientul se dezbraca
Doctorul il urca-n pat
Si cu mare atentiune
Cerceteaza-n lung si lat.

4
Ia luneta
O fixeaza
Ia penseta
O flambeaza
Scoate teapa
Pensuleaza
Pune vata
Bandajeaza
Pune fese
Si panseaza
Scoala omul
Si-l aseaza.

Pacientu-achita taxa
Si apoi satisfacut
Ii da doctorului mana:
- Buna ziua! -Va salut!

Peste-un timp, aproape-o luna,


Vine amicul Ion din nou
-Uite, domnu' doctor, iarasi
Mi-a intrat o teapa-n ou!

...................

Pacientul se imbraca
Si achita taxa-n graba...
Cand, deodata, domnul doctor
Foarte curios, intreaba:

-Ia sa-mi spui domnule draga


(Care vii de la Copou)
Cum se-ntampla ca intruna
Iti tot intra teapa-n...ou?

-Ma iertati, domnule doctor,


A raspuns omul, "solemn",
Dar nevasta-mea e schioapa
Si-are un picior de lemn !

AMINTIRI
Nu s-au mai vazut aproape
De vreo cincisprezece ani,
De pe cand umblau la scoala:

5
Ambele in Botosani.

Anii trec pe nesimtite


Cum trec visele si ele
Si s-au intalnit pe strada
Amandoua tinerele:

-Nici nu stii ce bine-mi pare


Scumpo, ca ne-am revazut...
Sa ne povestim crampeie
Si-amintiri despre trecut!

Au vorbit de film, de Beatles,


De artistii consacrati,
Despre moda, despre blanuri
Si apoi despre...barbati.

-Ia sa-mi spui, iubita Cleo,


Insa cu sinceritate,
Cum petreceti, tu cu sotul
Clipele de voluptate?

-Spune-mi-o cu de-amanuntul
Pentru ca prin jocul firii
Stim deja ce inseamna aia
Care-i baza omenirii...

-Draga mea, Ionel m-adora


Ma dezmiarda ca pe-un miel
Si in ce priveste amorul
Nu pot sa ma plang defel.

Ma saruta cu pasiune
Si sa nu spun mai departe,
Dar isi face datoria
Dupa cum scrie la carte!

Dar tu, scumpa mea Ortansa,


Ca te-ai maritat devreme,
Cum te-mpaci cu-al tau, in visul
Indragirilor supreme?

-Drept vorbind, a spus Ortansa,


N-am ce spune despre mine,
Nu o duc rau cu iubirea
Insa n-o duc nici prea bine.

6
Si Vasile-al meu e tandru
Insa are-o apatie
Parca e si parca nu e
Cum ar trebui sa fie.

Dar cum nu-s din mamaliga


Ca sa rabd si nopti si zile
Eu m-am dus la doctor Staicu
Si mi-a dat niste pastile.

Ii pun una in mancare


Fara nici o emotiune
Si de-atuncea merge treaba
Admirabil, o minune!

Da-ntr-o zi cand stam la masa


Nu stiu cum, dar lui Vasile
Ca sa-i stimulez dorinta
I-am pus doua-trei pastile.

A mancat si deodata
Fara urma de rusine
A sarit in sus, salbatec
Si s-a napustit la mine.

A smuls toata-mbracamintea,
Ce sa-ti spun, m-a facut praf...
Nuda, ca pe Sofia Loren
De la cinematograf!

Ma strangea la piept cu sete


De credeam ca-mi sparge coasta
Si ma imbratisa naprasnic....
-Ei, si ce vezi rau in asta ?

-Nu e rau! Din contra,-mi place!


A raspuns Ortans senina,
Insa noi, functionarii
Luam masa la cantina!

AUTOPORTRET
Ca un savant din vremuri vechi

7
Îmi plimb prin cafenele mutra
Am păr în nas şi în urechi
Şi-aduc puţin cu Brahmaputra

Mi-e capul bleg şi lătăreţ,


Picioarele: două prăjine,
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Deşi sunt tont şi fonf şi slut


Şi am o mască incoloră
De cimpanzeu sau de mamut,
Tote femeile m-adoră.

De sunt urât şi nătăfleţ


De n-am nici muşchi, nici intestine
Un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Sunt mare cât un năpârstoc


Şi poţi să mă măsori cu cotul
Din loje, nu mă văd deloc
Şi în tramvai mă pierd cu totul.

Şi-aşa cum sunt de fleculeţ


Încât în palmă mă poţi ţine,
Un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Sunt ştirb şi tâmp şi am pistrui


Şi o alură imbecilă.
În loc de nas am un cucui
Şi-s cocârjat ca o gorilă.

N-am simpatii şi n-am dispreţ


Şi n-am nici maniere fine;
Un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vânătăi


Şi pe chelie, fire creţe
Şi am luat chiar premiu-ntâi
La un concurs de frumuseţe.

Şi dacă n-am profil semeţ,


Nici umeri laţi, nici şolduri pline,

8
Un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Când intru-n baie, voluptos,


Urmat de membrele-mi confuze,
Mă simt atâta de frumos
De parc-aş fi ales de muze.

Mă oglindesc şi-n mod glumeţ


Mă felicit şi-mi zic în mine:
Un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

În fine, sunt un specimen


Cum nu-i al doilea sub soare,
De n-am la Academie jeţ
Şi n-am smaralde sau rubine,

Un singur lucru am măreţ


Şi-mi pare foarte bine!

Cand va vorbi femeia ...


… Vor tremura in haos vibrari de oale sparte
Si-n lumile de cratiti si de tigai desarte,
Vor fumega in spasme de fumuri violete
Anemice sarmale,
Si ftizice cotlete,
Si arse maioneze vor plange-n ziua ceea,
Cand, searbada, vorbi-va la Camera femeia.

Va lesina pamantul si largurile firei,


Se vor mandri matroane din Teiu
Si Dealu-Spirei.
Si vor ofta barbatii,
Si vor tipa copiii.
S-o umple de alaiuri meleagul Romaniei,
Si jale fi-va-n case si plans afara fi-va,
Cand va tranti cu pumnul in masa
Paraschiva.

Va naste zvon de glasuri, interpelari


Si tropot,
Atacuri, intreruperi cu aiurari de clopot,
Vor naste toalete si va domni Nimicul.

9
Intr-un proiect de lege se va trezi
Ibricul,
Si pudra,
Si juponul,
Chiulotii si caleasca,
Cand, searbada, vorbi-va la Camera Popeasca.

Cel cu doua
Se zvonise-n oraselul
De pe deal, Chilia noua,
Cum ca Huma Haskelovici
Zice-se ca are doua.
Nimeni nu stia ce-s alea
Daca-s albe sau galbui
Doar atat, ca el le are
Si-amandoua-s ale lui.
Poate are doua case ?
Doua vaci, doua mâte ?
Doua gainusi motate ?
Poate doua porumbite ?
Nu, niciuna dintr-acestea
Dar fiind sigur ca le stiti
Va comunic ca sunt alea
Chiar la care va ganditi.

Insa fetele-ntre ele


Rusinoase, sum sunt toate
Isi spuneu cu preciziune :
- Nu se poate ! Nu se poate !
Zau, santem niste vacute
Cum ne intra-n creier noua
Toata lumea s-aiba una
Numai Huma s-aibe doua ?

Numai Hana Iosub, prinsa


De-al amorului jaratec
Si la gandul c-are doua
Si e si baiat simpatic.
S-a indragostit de dansul
De la prima scaparare
Si mai mult, sa se convinga
Daca-ntr-adevar le are.

Il pandea la strand sa-l vada


Dezbracandu-se pe chei -

10
Ce nu face-o fata culta
Pentru viitorul ei ? -
Azi asa si maine iarasi
A jucat in asa fel
Pana cand, la urma urmei
Ea s-a maritat cu el.
Insa vai, in noaptea nuntii
Dupa ce-a trecut furtuna
Hana-a observat ca Huma
A lucrat numai cu una.
Foarte indignata fata
De metodele aceste
L-a-ntrebat : -Asculta Huma
Dar cealalta unde este ?
- Unde vrei sa fie scumpo ?
E la rabin, draga fata !
La noi nimeni nu lucreaza
Cu-amandoua deodata !
Doar cand una oboseste
Si tu esti inca in verva,
Este bine-ntodeauna
Sa ai piesa de rezerva.

- Poate asa e ritualul ?


S-a gandit Hana Iosub -
Si-n familia lui Huma
Cele sfinte-s cu surub ?
Si plangea sarmana Hana
Varsand lacrimi mari cat cana
Fiinca Huma niciodata
N-a intrebuintat pe-a doua.

A trecut o luna - doua


Si-ntr-o seara, fara luna
In alcovu-ndragostitei
Giugiulindu-se-npreuna
Ea i-a spus : Asculta Huma
Ce-i in mana, nu-i minciuna !
Aia de la rabin draga
E cu mult, cu mult mai buna !

În ţara mea
În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!

11
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.

În ţara mea sunt tei şi plopi,


Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste


Ca-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Ca-n poveste,
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.

Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte


Multe
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege?

JURIDICEŞTE
Şi veniră din Craiova
Şi din Iaşi, din Roşiori
Toţi juriştii, toţi maeştrii
Şi-ai dreptăţii slujitori
Unii slabi, cu favorite,
Alţii sluţi ca Tutankamen
Toţi veniră cu tomuri şi cu scripte
Să asiste la examen.

Sala-i plină de discipoli


Şi celebrităţi savante
Numai capete ilustre
Şi figuri interesante
Când deodată Domn Profesor
Chel şi cu priviri absente
S-adresează cu prestanţă
Unei nostime studente:
-Cum e termenul juridic,
Zise el zâmbind agale,

12
Dacă eu aş pune mâna
Sub rochiţa dumitale?

Fata roşie ca macul


Dup'o scurtă meditare
Îi răspunse:
- Este maestre
Atentatul la pudoare!
Foarte bine! a spus maestrul,
Însã fii bună şi spune
Dacã dumneata, mi-ai face
Mie, aceiaşi chestiune,
Cum juridiceşte
Denumirea-n trei cuvinte?

Şi răspunse domnişoara:
Profanare de morminte!

Rasela
I-a murit lui Smil sotia,
Draga lui cu ochii mari;
Trista-i toata ceainaria,
Trista-i strada Mamulari.

Era blanda si frumoasa,


Alba ca un trandafir...
Jale-a fost la Smil,acasa;
Jale-a fost la cimitir.

Toti plangeau: - Asa o dama,


Smil o sa-si gaseasca greu.
(Un portret de pus in rama!)
Si-a luat-o Dumnezeu!

Zece ani de casnicie


Nu-s o luna,nu-s un an!
Ca femeie si sotie
...Ea era in primul plan.

Cui amarul sa si-l spuna?


Cui durerea care-l roade?
Cand era atat de buna

13
Si atat de cumsecade?

Se-ntampla,cateodata,
Sa se certe-ntr-adevar!
Si Rasela-nfuriata
Chiar sa-l scuture de par!

Ba,in clipe de vapaie,


Ea avea atat lipici,
Incat Smil primea bataie
De la mainile ei,mici.

Dar era atat de mica


Si atat o respecta
Ca de dragu-i, Smil, adica
Bun la suflet,o ierta!

...........................

De la cimitir spre casa


Rudele s-au risipit
Si pe strada neguroasa
Numai Smil venea mahnit.

Nu stia unde se duce,


Mintea-i ratacea hai-hui;
Nu-ntalnea nici o rascruce
Pentru chinurile lui.

Cine,maine dimineata,
Va veni sa-i ceara lei?
Trista o sa-i fie viata
Fara zambetele ei!

...........................

Si, trecand lang-o cladire


Ce se intalta,protap,
Deodata, din nestire-i
Cade-o caramida-n cap!

Smil ramane mut in strada,


De emotie rapus,
Nici nu stie ce sa creada
Si ridica ochii-n sus.

14
Vede zarea, vede schela
Si, mirat de-acest mister
Smil intreaba: - Ce, Rasela,
Ai ajuns deja in cer?

Regrete eterne
Înalt şi deşirat ca o momâie,
La căpătâiul meu, un popă laic
Citeşte grav, pe nas, un vers ebraic
Prin mirosul de naft şi de tămâie.

Sicriul e-mbrăcat în stil arhaic


Şi-n colţ, Mimi, cu chip ca de lămâie
Dorind în amintire să-mi rămâie,
Depune un mănunchi de flori, prozaic.

Privind, apoi, zabranicul umil,


În liniştea odăii sepulcrale,
M-a plâns cu lacrimi mari de crocodil ...

Şi-ngenunchind, şopti cu multă jale :


- « Păcat de el, c-a fost băiat gentil,
Dar nici odată nu dădea parale ! »

CICLUL

POEZII IMPERTINENTE

Autoprotret

Ca un savant din vremuri vechi


Îmi plimb prin cafenele mutra.
Am păr în nas şi în urechi
Şi aduc puţin cu Brahmaputra

Mi-e capul bleg şi lătăreţ,


Picioarele: două prăjine,
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

15
Deşi sunt tont şi fonf şi slut
Şi am o mască incoloră
De cimpazeu sau de mamut,
Toate femeile m-adoră.

De sunt urât şi nătăfleţ


Şi n-am nici muşchi, nici intestine,
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Sunt mare cât un năpârstoc


Şi poţi să mă măsori cu cotul,
Din loje nu mai văd de loc
Şi în tramvai mă pierd cu totul

Şi aşa cum sunt un fleculeţ


Încât mă poţi în palmă ţine
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Sunt ştirb şi tâmp şi am pistrui


Şi o aluniţă imbecilă
În loc de nas am un cucui
Şi-s cocârjat ca o gorilă

N-am simpatii şi n-am dispreţ


Şi n-am nici maniere fine
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vânătăi


Şi pe chelie fire creţe
Şi am luat chiar premiul întâi
La un concurs de fumuseţe.

Şi dacă n-am profil semeţ


Nici umeri laţi, nici şolduri pline,
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Când intru în baie voluptos,


Urmat de membrele-mi confuze,
Mă simt atâta de frumos
De parcă aş fi ales de muze.

16
Mă oglindesc şi-n mod glumeţ
Mă felicit şi-mi zic în minte
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

În fine sunt un specimen


Cum nu-i al doilea sub soare
Port pijama şi port joben
Şi bătături port la picioare

De n-am la Academie jilţ


Şi n-am smaralde sau rubine
Şi-un singur lucru am măreţ
Şi-mi pare foarte bine!

Lupte Greco-romane

Se plimbau Avram şi Leibu


Într-un bâlci cu panoramă
Cu menagerii, şi-n faţă
C-o mulţime de reclame

Şarpele boa-constrictor,
Armăsarul Ducipal,
Tot ce-i zugrăvit afară
Înăuntru-i natural.

Leoparzi, cămile, zebre,


Din Uruguai şi Iliş
Şi în faţa unui circus,
Am citi pe un afiş

500 de lire premiu


Va primi acela care,
Dacă într-un sfert de oră
Va putea să mă doboare

Iar pe podium HERCULE


Sta cu pieptu-i să ne-nfrunte
Muşchiulos şi-nalt şi mare
Ca un taur, ca un munte.

- Eu , mă duc – a zis Avram ,


- Tot sunt eu băiat sărac.
Şi apoi 500 de lire
E o sumă nu e fleac!

17
- Eşti nebun?- exclama Leibu
Tu plăpând şi subţirel
Cum poţi să te iei la trântă
Cu o namilă ca el?

- Nu se ştie! Dacă ai şansă


Într-o clipă eşti salvat
Parcă mititelul David
Nu, la-nvins pe Goliat?

Şi s-a dus. Iată-i pe arenă


În chiloţi pe amândoi,
Ca un tanc este atletul
Iar Avram, ca un bârzoi.

După două-trei minute


Se încolăcesc vârtos
Se trântesc, se-nping de-a tumba
Şi se tăvălesc pe jos.

Nici Avram nu se lasă


Deşi spart, ghiontit şi rupt
Ba că este iar deasupra
Ba că iarăşi dedesubt.

Cam după un sfert de oră


Ca un trăsnet uriaş
Avramel e scos afară
Ca gunoiul pe făraş.

-Ce ţi-a trebuit Avrami?-


Leibu trist l-a întrebat
- Ştiu şi eu ?, Credeam că prinde
Ei şi cum s-a întâmplat?

- Cum stăteam covrig sub dânsul


Mototol, strivit, năuc
Mă gândeam ca să mă apăr
De unde dracu să-l apuc?

Şi, deodată, o minune!


Îi văd alea... alea două
Pe la noi li se spun altfel,
Dar aici, le zice ouă!

18
Şi, ştiind de la tăticu
Ce de-l strângi de ouă odată
Cade jos şi se întinde
Ca o cârpă leşinată.

Într-o clipă, ca un fulger


Mă înfig cu mâna-n ele...
- Ale mele sunteţi! , urlu –
Şi erau chiar ale mele!

Leac pentru tuse

Când boarea mişcă frunzele pe ram


Şi colb de bronz pe pajişti risipeşte
La domnul doctor Blatt, intră Avram
Şi se plânge bietul că tuşeşte

- Îmi sparge pieptul doctore şi sudui


Mă încovoi din mijloc şi mă aprind
Mă ţine câte-un ceas şi atât mă zgudui
Că m-apuc de-un pom, îl mişc tuşind.

Mi-am pus bazaleone şi comprese


Pahare şi grăsimi şi iod şi mac
Încă am spasme, şi tot mereu mai rece
Şi nu ştiu singur ce să mă mai fac.

- Uite, îţi prescriu,- îi spune doctorul Blatt


O singură reţină dimineaţa
Una la prânz şi alta pe-nserat
Şi n-ai să mai tuşeşti în toata viaţa

- Iertaţi, domnule doctor, eu ştiam


De la bunicul meu, ce-a stat la ţară,
Cum că reţina-i bună – a spus Avram –
Pardon, scuzaţi, pentru ieşit afară!

-Da, dar Congresul Marei Societăţi


Laringolorg care-n Dresda fuse
A decretat reţinei calităţi
Cu efecte minune pentru tuse.

Aşa că faci precum ţi.am spus! Şi lasă


Că orice fleac e greu la început
Şi poimâine vii la mine, după masă.

19
Să te consult să văd de ţi-a trecut!

A treia zi la opt de dimineaţă


Când nimeni nu gândea netam-neasam
La doctor, pământiu şi tras la faţă
Ţânându-se de pântec intră Avram.

- Ei cum o duci cu tusea? Ţi-e mai bine?


(Încearcă domnul doctor să glumească)
- Vai, doctore – răspunse Avram -, dar cine
Mai îndrăzneşte acum să mai tuşească...?

Jurideceste

Şi veniră din Craiova


Şi din Iaşi, din Roşiori
Toţi Juriştii, toţi maeştrii
Şi-ai dreptăţii slujitori.

Unii slabi, cu favorite


Alţii sluţi ca Tutankamon
Toţi cu tumori şi scripte
Să asiste la examen.

Sala-i plină de discipoli


Şi celebrităţi savante
Numai capete ilustre
Şi figuri interesante

Şi deodată Domn Profesor


Chel şi cu priviri absente
Se-adresează cu prestanţă
Unei nostime studente.

- Cum e termenul juridic –


Zise el zâmbind agale –
Dacă eu aş pune mâna
Sub rochiţa dumitale?

Fata roşie ca macul


După o scurtă meditare
Îi răspunde:
- Este, maestre
Atentat la pudoare!

20
- Foarte bine! A spus maestrul, -
Însă fi bună şi spune
Dacă dimineaţă, mi-ai face
Mie, această chestiune

Cum ar fi juridiceşte
Denumirea-n trei cuvinte
Şi răspunse domnişoara
- Profanare de morminte!

La masa falimentară

Din senin
O nenorocire mare,
A căzut vijelios
Peste vechiul magazin
Chic Berlin
Herman Woiss et. David Gross
Au venit toţi creditorii
???
Mărfuri
Catifele şi dantele
Şi diverse cifre grele
În registre au găsit

Weiss se plimbă agitat


Şi din cap îşi smulge părul
Când constată adevărul
Că în curând, imediat
Fi-vor amândoi la fel
Gross şi el,
Declaraţi într-un moment
În stare de faliment.

- Nu înţelegi deloc momentul


Bate-n uşă falimentul
Neîndois
(Zice Herman Weiss lui Gross)

- Eu mă zbucium ca să scap
Şi îmi smulg părul din cap
Şi tu stai ca un baron
Cu mâinile băgate-n buzunar
La pantalon –

21
- Îţi smulgi părul! Zise el –
Dar de unde ştii matale
În acest moment de jale
Că nu fac şi eu la fel?

Trei dorinţe

De la Houston, înspre Kansas


Într-o zi de mai frumoasă
Tommy Bill, cowboy texan
Vesel călărea spre casă

Urâţel era băiatul


Şi-nalt n-a fost deloc
De aceea el la fete
n-a avut nicând noroc

I-ar fi drag şi lui să fie,


Ferict câteva clipe
Cu o o fată şi s-o strângă
În grădina cu tulipe

Dar cum vine din vecinătate


Fetele l-au ocolit,
Fiindcă-i ciupit pe faţă
Sleampăt şi piperncit.

Ce să facă bietul Tommy?


Deşi i-a venit cam greu
L-a lăsat în voia soartei
Că aşa a vrut Dumnezeu.

Şi cum stăbătea şoseaua


Plină de nisip şi veche
Simte că ceva îl pişcă
Dinspre ceafă spre ureche.

Duce o mână peste umăr


Şi prin boarea de lumină
Vede în juru-i cum se-nvârte
Şi cum bâzâie o albină

L-a pişcat din nou, atuncea


Tommy mâna a întins-o,

22
Şi-aştepând să zboare aproape
Într-o clipă a şi prins-o.

Şi cum o ţinea în palmă


Însă fără a o închide
El aude o voce: - Tommy
Fi uman, nu mă ucide.

Că eu nu-s albină care


Zboară din floare în floare,
Ci o zână fermecată
De-o ursită vrăjitoare.

Şi dacă mă laşi în pace


Vie, fără suferinţe
Îţi voi împlini prin vraje
Într-o oră, trei dorinţe.

- Bine! – spune Tommy – bine!


Vreau să fiu, dacă-i pe alese,
Mai frumos ca Richard Burton
Şi la fete să am succese.

Să mă vrea, să mă dorească
Şi să fie fericite
???

- S-a făcut. A doua care-i?


- Cum sunt mic şi n-am fason
Să fiu zdravăn şi puternic
Ca şi biblicul Samson.

Să dărâm c-un pumn o casă


Şi de-o fi să lupt cu hoţi
Dintr-o singură scatoalcă
La pământ să-i culc pe toţi!

- Se va face! – a zis albina –


Dacă aşa ţi-a fost ideea
Dar să nu mai pierdem vremea
Spune-mi şi dorinţa a treia.

- Mi-e cam greu – răspunse Tom


Stai să mă gândesc mai bine...
Vreau să fiu, viril întocmai
Ca şi calul de sub mine.

23
- Şi asta ţi-oi îndeplini-o!...
Zice albina în emfază.
Şi acum te du cu Domnul
Să te aibă el în pază.

Ajungând la han se iută


În vitrină şi se vede
Nalt, frumos ca un Adonis
Chipeş, că nu-i vine a crede.

Vasă-zică din dorinţe


Două, i s-au împlinit
Repede aleargă acasă
Se dezbracă gol, grăbit.

Şi uitându-se-n oglindă
De necaz obrazu-i crapă
Fiindă calul de sub Tommy
N-a fost armăsar, ci iapă.

Cenzurat

Prea onorabilă cenzură


Dintr-un acces de zel, fatal
Mi-a cenzurat „O aventură”
Fiindcă subiectu-i imoral.
Sunt intrigat peste măsură
Şi trist de procedarea aceasta
Şi vreau alături pe Cenzură
S-o judecaţi şi dumneavoastră
În actul întâi sub luminiţe
Şi flori, e-un pat; un pat banal
Spuneţi-mi domni şi cuconiţe
Dacă un pat e imoral
Dar pot susţine cu căldură
Că e normal cum sunt şi sfinţii
Fiindcă în paturi se născură
Nu vreau să fac o glumă proastă
Nici ??? de clovn
??? cunoaşteţi dumneavoastră
pe când cineva născut pe scaun?
În pat întins şi-n pielea goală
C-o plapumă acoperit

24
E un tânăr, Nicu Mototeală
Ce meditează liniştit.
Dacă-i acoperit înseamnă
Că nu-s motive de scandal
Şi apoi nici gândul nu te îndeamnă
Să crezi că-i lucru imoral
La recrutare-n clipe grele
La baie s-au la doctor Broc
Nu te dezbracă până la piele?
Şi nu e imoral deloc!
Alăturea de pat, sfioasă
Şi-nbrăcată şorţ închis
Sta o femeie, şi-i frumoasă
Ca un heruv din Paradis.
Când o femeie chic, gingaşă
Stă lângă un bărbat ideal
Şi-i spune vorbe vorbe drăgălaşe
Găsiţi că este imoral?
Deodată puica încântătoare
Un glas cu argint de clopoţei
Exclamă plină de mirare:
- Vai, Nicule, tu eşti ovrei?
Şi acum, spuneţi-mi scumpă doamnă
Şi domnilor în general
Dacă ar fi ovrei înseamnă
Un fapt atât de imoral?

Naufragiu

După un naufragiu, cumplit


Ce i-a scufundat în ceaţă,
Şase marinari nevolnici
Care-au mai scăpat cu viaţă
Înnotând şi zi şi noapte
Peste apa plumburie
Fură azvârliţi de valuri
Pe o insulă pustie.

Trei luni s-au hrănit cu ierburi


Şi cu peşti găsiţi la mal
Îşi făcură şi-o colibă
Şi trăiau original
Nu le lipsea nimica
Ba ades le prisosea.
Aveau ierburi, hrană, apă.

25
Doar femeia le lipsea.
Rabdă omu-o lună, două,
Mai te-agiţi, te consolezi,
Însă când te-ajunge jalea
Mai că-ţi vine să turbezi.
Dar într-o zi, pe-un rest de barcă
Ce-a rămas numai crâmpeie
Peste malul abrupt deodată
Fu zvârlită o femeie.
Una singură şi goală
Şi frumoasă, o ispită
???
???

Marinarii toţi zărind-o


Năvăliră-n goană mare.
Care de care mai degrabă
S-o apuce la strâmtoare.
Ea văzându-se-n pericol
Ridică un braţ în sus
Şi cu-n gest de curtezană
Marinarilor le-a spus
- Ho! Nebunilor, sălbatici
Nu vă repeziţi pe alee.
Ţineţi seama de un lucru:
Nu sunt swaiţeer, sun femeie!

Mac-Mac

În tramvaiul care duce


Din Lipscani în Ghica Tei
Plin de lume anonimă
De bărbaţi şi de femei,
S-a urcat o cuconiţă
Cu superbe rotunjimi.
Trup felin, plin de ispite,
Dur, rotund şi voinicel
Parcă ar fi sculptat cu dalta
Lui Rodin sau Praxitel.
După ea, se urcă un tânăr –
Tip donjuan sadea,
Care nu ştiu din ce pricini
Se cam îndesa în ea
Doamna foarte indignată,
L-a privit cu mult temei,
Însă tot mai mult măgarul

26
Se îndesa în ... viaţa ei.
Că deodată cuconiţa
Nu s-a mai putut abţine
Şi i-a spus:
- Ascultă june,
Nu te simţi sau nu ţi-e bine?
Ce te îndeşi ca la pomană
Când nici nu ştiu cine eşti
Cu metode de astea brute
Crezi că ai să mă cucereşti?
Află că sunt doctoriţă –
Chiar de nu m-arată faţa
Eu am tăiat toată viaţa!
Că de mai m-atingi odată
Peste trup sau peste braţe
Ţi-o tai jos în bucăţele
Imediat şi-o dau la raţe!
Iar femeile – vreo zece –
Din tramvaiul cel sărac,
Începură toate odată:
Mac, mac, maca, mac!

Probabil

La o şcoală
Specială:
- Spuneţi o proposiţiune –
Zice profesorul amabil,
Care să cuprindă musai
Şi acest cuvânt: probabil.
Nicu, emoţionat,
A răspuns imediat:
- Ieri văzând noroasă vremea,
Şi fiind cu haină nouă,
Mi-am luat cu mine umbrela
Că probabil o să plouă.
Foarte bine!
Tu Marin
- Transpirat de-alergătură,
Deşi luna este mai
Mi-am pus puloverul – probabil
Să nu capăt guturai.
- Hm, şi asta merge zise
Domn profesor agale
Şi acum să spuie una,

27
Tu, Abramovic Ghidale,
Stă Ghidale, se pătrunde
Şi apoi voios răspunde:
- La vecinul nostru care-i
Pianist, vine de-o lună
O elevă frumuşică
Şi fac muzică împreună.
Curios cum sunt din fire
Ieri discret ca un strigoi
Am privit prin broasca uşei
Şi-am văzut cum amândoi,
El îşi lasă pantalonii
Fata fusta în sus ridică cam spontan
Şi mi-a spus că vor probabil
Să se „uşureze” în pian.

Pandele

Bunicuţa lui Pandele


După strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoţelul ei,
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tone şi nici de Rodica
Se cam joacă cu puţica.
Şi i-a spus: Pandele dragă,
Vai de mine, nu-i frumos
Vezi pe domnul cel de colo,
Ală gras şi burtos?
Tot aşa o burtă mare
I-a spus tainic bunicuţa –
O să-ţi crească, de vreodată
Ai să te mai joci cu puţa!
S-a speriat grozav Pandele
Şi oftă cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i crească
Tot aşa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă,
Şi un cerc şi-o muzicuţă
De atuncea niciodată,
N-a mai pus mâna pe puţă.
Într-o zi, fiind la plimbare
Pe o vreme înnourată
A văzut şezând pe-o bancă
O femeie însărcinată

28
Drept la ea s-a dus şi-i spuse
C-a roşit şi bunicuţa:
- Vezi ce ai păţit cucoană,
Dacă te-ai jucat cu puţa!

Boul şi Măgarul

Pe pajiştea scăldată în bronz şi soare


Pe drumul dintre Zlata şi Cahul,
Venea un bou voinic şi mare
Şi era ferice şi sătul
Dinspre hârtoape pe hăul de lumină,
Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul,
Un biet măgar, venind înspre colină
Se întâlneşte nas în nas cu boul.

- Ce-i cu tine mutră pirpirie, -


Întreabă boul. Ce mai este nou?
Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie?
Deocamdată-i rău stimate bou.

De când mă ştiu, mă lupt cu disperarea


Într-una stors de vlagă, fără rost,
Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinarea
Şi în urmă, mai descoperă că-s prost.

Şi uite aşa îmi târâi biata humă,


Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând
De jalea mea toţi oamenii îşi fac glumă
Şi rabd şi tac şi-a pururea flămând.

- Sărmane măgar, ce soartă imbecilă...


Hai vino-ncoa, căci am porumb şi mei
Şi grâu... îngână boul plin de milă
Hai vin-o şi mănâncă tot ce vrei!

Te va servi, pe întinsul de verdeaţă


Cu fân mirositor crescut pe dreapta
Cu apa de izvor, cu iarba creaţă,
Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă.

Într-adevăr, în liniştea opacă


Măgarul s-a-ndopat cu frenezie,
Apoi privind cu ochi tâmpiţi la vacă
Îşi spuse în gând: - Ce vacă durdulie!

29
Ce languroşi sunt ochii ei ... cum zburdă
Cu coapsele şi sufletu-mi adapă
Ce fină e, ce nostimă şi durdă
Încât parol că-mi lasă gura apă!

Şi întocmai ca un frate din Granada


I-a sărutat copita să-i complacă,
Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu coada
Şi el ca un măgar s-a dat la vacă.

Când se întoarce boul pe coline,


Văzând şi el ce coarne mari purta.
MORALA:
Când eşti bou, ia seama bine
Să nu chemi măgari la masa ta.

De unde aţi cumpărat?

Din înaltul plin de boare rece,


Curg serpentine de carmin
Şi un domn – că-i zicem Toma – trece
Pe bulevardul Bolintin.

În urma lui, cu doi-trei motri


Cu pasul rar şi săltăreţ
Venea Manole zis al Petrei
Cu nasu-n vânt, cu părul creţ

Şi cum trecea prin filieră


Şi parc şi oameni şi decor
Lui Toma-i scapă-n atmosferă
Un pârţ urât mirositor.

Un aer greu, de neft, de varză,


Ce-i intră în nori, în gât, în oase
Şi împrăştie, până să se piarză
Suspecte gaze puturoase.

Manole adulmecând aroma


Ce întreaga-i fiinţă îi ispiteşte
Aleasrgă iute după Toma
Şi-l opreşte:
- Scuza-ţi, vă rog - a spus Manole
Vibrând cu vocea-i ca o strună

30
Dar, unde aţi cumpărat fasole
De-o calitate aşa de bună?
Amicul ION

La vestitul doctor Costea


Vine Ion de la Copou
- Bună ziua, dom-le doctor
Mi-a intrat o ţeapă-n ou.
Pacientul se dezbracă
Doctorul îl urcă în pat
Şi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat.
Ia luneta
O fixează
Ia penseta
O flambează
Scoate ţeapa
Pensulează
Pune vată
Bandajează
Pune faşă
Şi-l pansează
Scoală omul
Şi-l aşează
Pacientul achită taxa
Şi apoi satisfăcut.
Îi dă doctorului mâna
- Bună ziua!
- Vă salut.
Peste-un timp, aproape-o lună
Vine amicul Ion din nou
- Uite dom-le doctor, iarăşi
Mi-a intrat o ţeapă în ... ou
Pacientul se dezbracă
Doctorul îl urcă în pat
Şi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat.
Ia luneta
O fixează
Ia penseta
O flambează
Scoate ţeapa
Pensulează
Pune vată
Bandajează

31
Pune faşă
Şi-l pansează
Scoală omul
Şi-l aşează
Pacientul se îmbracă
Şi achită taxa în grabă
Când deodat domnul doctor
Foarte curios întreabă:
- Ia să-mi spui, domnule dragă
Care vii de la Copou
Cum se-ntâmplă că într-una
Tot îţi intră o ţeapă în ou?
- Să iertaţi, domnule doctor
A răspuns omul solemn
Dar nevastă-mea e şchioapă
Şi are un picior de lemn.

Motiv serios

Nu s-au văzut de aproape o lună,


Ea în concediu în Făurei
Iar el rămas în capitală
Setos de farmecul ei.

Că avea Mimi ochi mari şi negri


Şi dinţi albi, mărgăritari
Guriţa dulce, o comoară
Şi sâni frumoşi şi braţe mari.

Cum nu aveau unde să meargă


Să-şi stingă focul ce-i ardea
Şi dornici unul de altul, ambii
S-au îndreptat înspre şosea.

Mici, într-un tufiş sălbatic


De orişice priviri ferit
În iarbă s-au întis cu sete
Şi s-au iubit şi s-au iubit
Sfârşind împreunarea dragă,
Sorbită lung, cu mult nesaţ
S-au sărutat încă odată
Şi au pornit voioşi la braţ.

- Tu ştii că de trei ani, într-una


Ne îndrăgim iubita mea

32
Dar astăzi şi a fost un vis, un farmec
Săreai în sus nu altceva.

- Cum să nu sar în sus iubite


Răspunde ea cu mult lipici
Dacă un ceas şi jumătate
Am stat cu fundul pe arici

???

Trecând prin centru nenea Nae


Bătrânul curtezan de viţă
Văzu, privind într-o vitrină
O foarte nostimă coniţă.

Apropiindu-se de dânsa
Cu chibzuinţa sa acerbă
O auzi cum îşi şopteşte
- Frumoasă rochie, superbă!

- Vă place mult? Întreabă Nae


- Superbă, spuse ea din nou
- Dacă atât de mult vă place
Permiteţi-mi, v-o fac cadou.

Şi au intrat în prăvălie
I-a împachetat-o, a plătit-o
Şi foarte amabil, nenea Nae
Politicos i-a oferit-o.

Coniţa, tânără şi tandră


Voind să-şi compeseze gestul
L-a invitat la ea acasă
Şi-acasă... înţelegeţi restul.

Un studio de pluş cu perne


Lumină roşie, domoală
Şi dezbrăcându-se frumoasa
Rămase goală, toată goală.

Frecându-şi palmele amândouă


De doru-i Nae se sfârşea
Şi-i savura din ochi şoptindu-şi
Aşa, aşa, aşa, aşa!

33
- Hai vino, îl imploră dânsa
Nerăbdătoare şi lascivă
Hai vino, vino mai degrabă
Că nu-ţi stă nimeni împotrivă...

Bătrânul crai şopti ca prostul


Plimbându-şi ochii pe femeie,
- De broască mi-am făcut eu rostul
De unde-mi fac rost şi de cheie?

Patriarhal

Fâlfâiri de boare roze


Se strecoară în infinit
Când pe drumuri sure trece
Popa Neacşu obosit.

Nalt e popa. De departe


Cu un sfânt poţi să-l asemeni
Când cu dragoste împarte
Pilde bune între oameni.

Urcă popa spre colină


Răsfirându-şi barba-n vânt
Vesel c-a-mpărţit lumină
Şi iubire pe pământ.

Când să intre în curticică


Preoteasa în trei cuvinte
Îl întâmpină smerită
Bine ai venit părinte!

Să trăieşti! Îi spune dânsul


Luminat de-a lunii rază
Şi trudit de-atâtea slujbe
Popa-n jilţul lui se-aşează

- Ce zici coană preoteasă


Hai părerea să ne-o dăm:
Vrei să stăm întâi la masă
Şi apoi să ne culcăm?

- Ce pot eu să spun părinte?


S răspuns în grabă ea
Facem cum vrei tu prea sfinte

34
Şi pe urmă vom mânca!

Cine e de vină oare?

Doctorul Avrami, om în vârstă,


Şi cu maniere fine,
Deşi e cărunt la tâmple,
Dar se ţine bine.

Foarte ades îl vezi cu o brună


Sau cu o blondă ce-i zâmbeşte
„Crai bătrân” îi spun amicii
Dar el nu se sinchişeşte.

Într-o zi vine la doctor


Cam ţinându-se de şale:
- Doctore, se-ngoaşă gluma,
Am slăbit în balamale!

_ Ia dezbracă-te, îi spune
Doctorul prieteneşte
Şi am să-ţi spun eu, într-o clipă Ce te doare, ce-ţi lipseşte?

Domnul Avrami se dezbracă,


Doctoru-l consultă un pic,
Şi îi spune – cumpătare,
Fi pe pace, nu-i nimic!

- Totuşi doctore, ???


Iartă-mă că îndrăznesc a-ţi spune
Simt aşa ca o sfârşeală
Nu ştiu, cum o slăbiciune.

Însă nu-i dau importanţă


Şi din minte mi-o suprim
Fiindcă am o întâlnire
Cu o vedetă la „MAXIM”

- Bravo! Spuse domnul doctor


Ai succese la nubab
Se cunoaşte cât de colo
Că te place sexul slab.

Cred şi eu! – zâmbi Avrami,


O tratez cu băutură

35
Mai vorbim şi despre artă
Sau despre literatură.

Mai un calambur, o poantă,


Mai o snoavă decoltată,
Şi de articolul „iubire”
Nu duc lipsă nicodată.

N-am pretenţia naivă


Că sunt om cu chibzuială
Parcă e vreun om în lume
Să nu facă vreo greşeală?

Vii de ziua ei la Lola,


Un drăcuşor cu păr bălai,
Îi duci flori, cadouri, însă parcă poţi
Să ştii cât stai?

Vorocle-s de farmec pline,


Şi când cu lumină mică
Primul merge suportabil,
Nici prea-prea, dar parcă-parcă.

La al doilea însă gâfâi


La al treilea sunt leoarcă.
Doctorul îl întrerupse:
- Văd că nu respecţi regimul,
Dar la vârsta dumitale
De ce nu te opreşti la primul?

- M-aş opri, cu drag la primul


Zice Avrami cu curaj
Dar i-a dat şi mie, Sohnutul,
La al patrulea etaj!

La???

Sus, pe Văcăreşti, pe dreapta


Lîngă cârciuma lui State
Avea Smil o prăvălie
Şi vindea păsări tăiate.

Găinuşe şi răţuşte
Câte-un puişor de-un kil
De voiai o gâscă grasă

36
N-o găseai decât la Smil.

Cum stătea el într-o seară


Printre raţe şi gânsaci
Intră Avram în prăvălie
Şi-l întreabă: - Ce mai faci?

Ce să fac? E criză mare


Şi vânzare nu-i deloc
Chiar de-mi vine, unul, după
Vreo găină, un boboc.

O ia în mână, o întoarce
O apropie de nas
O suceşte, o miroase
Şi mi-o pipăie un ceas.

Pleacă apoi, că-i pare scumpă


Şi eu stau ca un tembel
- Dragă, tocmai ca la tine
Şi la mine e la fel...

- Cum la fel e şi la tine?


Zice Smil cu răutate
Ai şi tu o prăvălie
Unde vinzi păsări tăiate?

- Nu, eu n-am păsări tăiate


Spuse Avram cu îngândurat
Însă, vezi, eu am acasă
Trei fete de măritat.

Schiţe de telegrame

Având să plece grabnic în misiune


Costică îşi strânge actele în geantă
Şi-şi lasă lasă soţia în poziţiune
Într-adevăr f.f.interesantă.

Ajuns în citadela ce-şi destramă


Şi-şi conturează în aur roşu schiţa
Costică a şi primit o telegramă
„Avut băiat! Sunt sănătoasă! Miţa.”

De atât noroc şi-n culmea bucuriei


A tras un chef la Samaru cu o amică

37
Şi a doua zi, distrat a scris soţiei
„Avut fetiţă. Sunt bolnav. Costică”

Cocoşelul

S-a însurat boierul Fică


Moşier din Drăgăşani
Cu o fată tinerică
De vreo douăzeci de ani.

După ce au trecut prin vraja


Dulce a lunilor de miere
Petrecute în seri de doruri
Voluptate şi plăcere

Fică şi-a luat soţia


Să-i arate, cum vă spun
Moara, vitele moşia,
Tot ce are în curtea lui

Cum ajunseră la grajduri


Unde caii se adapă
Tocma-atuncea armăsarul
Făcea dragoste c-o iapă.

Mai spre deal, un taur tânăr


Şi-a găsit şi el de joacă
Şi se înfigea prozaic
Într-o dolofană vacă.

Şi spre vale în iarba averde


Având martoră o ieduţă
Ţapul îşi vedea de treabă
Cu o gingaşă căpriţă.

Până şi câinii de la curte


Zambilica şi Grivei
Cam întorşi unul spre altul
Făceau dragoste şi ei.

Şi îngrozită de ce vede
Ea îi spune ruşinoasă:
E dezgustător aicea
Tot mai bine e acasă!

38
Când să urce pe verandă
Au văzut ca într-un pastel
Cum o găinuşe tandră
Zbenguia cu-n cocoşel.

Ciripeau voioşi şi sprinteni


Săltăreţi pe tot meleagul
Şi se tot pupau în ciocuri
Că-ţi era mai mare dragul.

- Uite, ăştia-mi plac, spuse,


Ea cu glasul îngeresc
Uite, ce frumos se joacă
Şi ce splendid se iubesc!

- Da, îţi place? Întrebă Fică


Bine puico, mă supui!
Şi-a chemat la el degrabă
Pe Bogdan, vătaful lui.

- Uite, dragă vătăşele


De azi încolo ce să faci:
Priponeşti toţi armăsarii
Pui oprelişte la vaci.

???
Opreşti orice fel de mamifere
Ca să nu aibă cu masculii
Nici un fel de apropiere.

Nu vreau, scumpa-mi nevestică


Cum e inocentă ea
Şi timidă şi subtilă
Să mai vadă aşa ceva!

Nimeni nu mai are voie


Ca să-şi mai facă aicea felul
Fiincă aicea-n curte iubeşte
Numai eu şi cocoşelul!

Ordinul e sfânt. Şi nimeni


Nu crâncneşte un cuvânt
Dac-a poruncit boierul
Gata! Ordinul e sfânt.

39
Dar într-o noapte violentă
Când nici nu s-a aşteptat
A intrat Bogdan vătaful
Foarte emoţionat.

E cam galben şi ciudate-s


Ale lui căutături:
Coanne Fică, coane Fică
A intrat scroafa-n călduri.

Ce ne facem? Mai întreabă


Plin de spaimă vătăşelul
Cine potoleşte scroafa
Dumneata sau cocoşelul?

Apeciere

George-i negustor de firmă


Şi are o prăvălie „chic”
Cumpără şi vinde mărfuri
Blănuri, stofe, mozaic,
Porţelanuri şi covoare,
Chihlimbar şi abanos
Şi orice marfă preţuieşte
După ochi, după miros.

Cum e-ndrăgostit de Lily


O fetiţă foarte fină
Iară nunta-i hotărâtă
Numai peste-o săptămână
George a devenit vulcanic
Şi e plin de nerăbdare
Fiindcă Lily e o păpuşă
Blondă şi fermecătoare.

Şi gândindu-se la glasu-i
Ca un zvon divin de harfă
Îşi şopteşte încins de doruri:
- Faină marfă, bună marfă!
Sâni frumoşi şi braţe durde
Pulpe dulci, picorul mic
Cum să nu te-apuce dracii
Lângă ea când stai un pic?

De aia poate astăzi, George

40
Când a prins-o-n odăiţă
A pupat-o plin de pofte
Şi pe ochi şi pe guriţă
Şi strângându-i trupu-n braţe
Plin de voluptăţi nebune
A alunecat cu mâna... unde nu se poate spune.

Vai Georgică, - spuse Lily


Ştiu ce lungă orice clipă-i
Stăpâneşte-te, mă tulburi
Prea mă strângi şi prea mă pipăi
Fii cuminte, ai răbdare
Mai ales şi nu uita
Că peste o săptămână,
Toată, toată e a ta.

George îşi miroase palma


Şi apoi discret îngână
- Asta-i marfă care poate
Să mai stea o săptămână?

Iar virgina

Tot high-life-ul Capitalei


Şi Grand-mond-ul din palate
Toţi ştiam că doctor Bimbo
Are o specialitate

???
ce a greşit în pas de seară
Doctor Bimbo o „tratează”
Şi o face iar fericită.

Multe fete de familie


Ce-şi pierdură chambra floarea
Au venit la el şi gata
El le-a reefăcut „onoarea”

Şi-a revenit la el şi Tanţa


Blondă, dulce şi suavă
- Ce mă fac? De află mama
E dezastru, iau otravă!

N-o să afle nimeni, nimeni


Vii aicea pe la trei

41
Eu te „fac” la loc cu grijă
Şi dai zece mii de lei

Şi-a plătit frumoasa Tanţa


A plătit cu înfiorare
Ce nu face o fată bună
Să mai fie „fată mare”?

După trei luni, iarăşi Tanţa


Tot aşa, plină de graţii:
- Doctore, sunt disperată
Ticăloşi mai sunt bărbaţii

Dar acuma chestiunea


Este foarte serioasă
Mă cunun cu-n om de lume
Şi vreau iar să fiu mireasă.

- Da, dar locu-i mai sensibil,


Zice doctorul, să ştii
Ca să fi din nou virgină
Costă douăzeci de mii.

S-a plătit de două ori, câte zece Mii de leuşcani


Fiindcă viaţa-i tare dulce
Când ai douăzeci de ani.

După patru luni sau şase


Tanţa cea fermecătoare
Iar greşeşte, iar şi plânge
Şi la doctor iar apare.

- Cred că-i cea din urmă oară


Zice foarte fermă Tanţa
Fiindcă-ndată după nuntă
Plec cu soţul meu în Franţa

- Foarte greu, răspunse Bimbo-


Drept – privind în ochii ei
Foarte dificil şi costă
Patruzeci de mii de lei.

- Patruzeci? Dar ce-i faci oare?


- O! Îţi fac un lucru rar
Fiindcă acuma duduiţă
Îţi fixez un fermoar.

42
Nu e de la noi

Într-un sat pe-o cărăruie


Lângă cârciuma lui State
Trei femei stăteau de vorbă
Trei leliţe, trei surate
Şi uitându-se-n ţărână
Cu pătrundere destulă
Măsurau un boţ de carne
Care semăna cu o... bulă.

- Fă Mărie – zice Safta


Să tot fie a lui Tănasă?
- Nu e lele, că o cunosc eu
Că are cerc şi-i noduroasă
- Poate a lui Drăgan?
- Da de unde
Zice Tinca cu-nfocare
Căci a lui Drăganm e groasă
Şi are o dungă pe spinare.
- Poate este a lui Hâncu?
- Nu se poate sare Lina –
A lui Hâncu-i năzdrăvană
Şi vânjoasă ca prăjina
Şi apoi Hâncu de vreo lună
E la Vidra, la moşie...
- Dar, a cui să fie oare?

Doamne, doamne a cui să fie?


Cum stăteau nedumerite
Cercetând cu anevoie
A trecut chiar pe-acolo
Primăreasa, doamna Zoe

- Ce faceţi pe-aicia?
- Uite stăm cu mintea răvăşită
Şi nu ştim a cui să fie
Bula asta oropsită?

- Nu e nici a lui Vasile!


- Nici a lui Marin Cucui!
- Nici a lui Grigore Zgaibă?
- Nici a lui Mihalcea nu-i!

43
Primăreasa o priveşte
Şi răspunde răspicat
- Bula asta, fă leliţe,
Nu e de la noi din sat!

Dispută religioasă

Deşi port o mare stimă


Şi am respectat mereu
Şi pe popă şi pe pastor
Şi pe rabinul evreu

Totuşi eu am o remarcă
Deşi nu e paradox
Însă cel mai vesel popă
Este popa ortodox.

Fie praznic, nunţi, botezuri


Sau la orice slujbă sfântă
Chiar şi la înmormântare
Popa cântă, popa cântă.

Dar cel mai deştept dintr-înşii


Mai dibaci, mai diabolic
Este fără îndoială
Bruder, pastorul catolic.

Auziţi iubiţi prieteni


Ce abil, ce diplomat
Pe toţi tinerii îi însoară
El rămâne neînsurat.

Cel mai crunt însă-i rabinul


Ăsta, merge-n contra firei
Vrea mortiş ca să distrugă
Fericirea omenirii.

Auziţi ce barbarie
Zău că merită bătaie
Unde trebuie să adauge
Rabinul de acolo taie!

Cal mare

44
A venit la doctorul Smilik
Doamna Sprinţa Rosenstock,
- Doctore, de două zile
Nu mă simt bine deloc.
Simt în corp o-nfrigurare
Ce mă trece tam-nesam
De la cap până-n picioare
Ia vezi, doctore, ce am?

Doctorul îşi ia o lupă


Şi se uită în ochi drept
O palpează pe spinare
Apoi delicat pe piept
O ascultă cum respiră
O mai ciocăneşte un pic
Şi satisfăcut îi spune:

- Doamna mea, nu ai nimic!

Tensiunea e normală,
Pulsu-i iarăşi regulat...
- Da, dar nu dorm toată noaptea
Şi mă zvârcolesc în pat.
- Eh, la vârsta dumitale
Şi zglobie, şi frumoasă
Se strecoară câteodată
O afecţie curioasă
Nu e caz de-ngrijorare
Dumitale-ţi trebuieşte
Un remediu de calmare!

- Asta este! De cal mare!


Sare doamna radioasă
Un remediu de cal mare
Că de cel mic am şi-acasă!

Letru zice

La un doctor vine Natan


Cu o mină foarte rea
- Doctore, chestiunea aceea
Nu mai merge cum mergea
Am luat şi cantaridă

45
Şi pilule de muştar
Icre negre, Perla, Titus
Însă totul e-n zadar!

- Câţi ani ai?


- Şaptezeci şi unu!
- Apoi gata: Ce mai vrei?
Gata ai iubit atâta
Zeci şi sute de femei,
Cuconiţe apetisante
Văduve încântătoare
Dame de chantan, studente,
Picoliţe servitoare
Şi-n hambare şi pe iarbă
Şi la Cluj şi la Sovata
Şi-n cabine la Mamaia
Ce mai vrei? De-acuma e gata!

- Dar, dar eu am un prieten


Leibu, Leibu din Lipscani
Care a împlinit acuma
Şaptezeci şi opt de ani
Şi el zice că mai face
(şi adaugă surâzând)
Chiar de două ori la rând.

- Zice? – Întreabă domnul doctor


Şi un gând îl străbătu
Dacă zici că Leibu zice
N-ai decât să-i zici şi tu!

Secretul lui Hector

O zi de mai nici cald, nici rece


Ca atmosfera s-o mai schimbe
Prin Cişmigiu, moş Niţă trece
Cu Azor şi Hector, să se plimbe

Cu cureluşe lucitoare
Şi funde, cum la alţii nu-s
Câinii îi trec printre picioare
Privind în jos, privind în sus...
Pe pajiştea cu roşii muşcate
Venea o blondă încântătoare
Cu picioruşe minunate

46
Şi într-o rochiţă scurtă tare.

O ce plăcere...! a zis moş Niţă


Privind cu ochii plini de rouă,
Ce faci frumoasă coniţă?
Şi pupă mâinile amândouă...

- Merci beaucoup! Dar mătăluţă?


- Comsi-comsa! Văzând că-i soare,
Ieşii la aer o lecuţă
Cu pechinezii la plimbare

Şi-n timp ce firea stă să fiarbă


Căţeii se jucau nespus
Tot tăvălindu-se pe iarbă
Privind în jos, privind în sus,

Şi mârâiau cu nesimţire
Şi se trânteau în prund smintiţi
Că adesea moş Niţă. Scos din fire,
Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi!

Au mai vorbit de-a ei rochiţă


De-al câinilor temperament
Şi pururea galant, Moş Niţă
Găsi prilej de compliment:

Ce păr frumos ai, un tezaur


De parcă soarele subit
Te-a nins în păr cu stropi de aur
Şi-n bucle raze ţi-a-mpletit!

Prin prund cu salturi jucăuşe


Azor şi Hector cum v-am spus
Se încurcau printre picioare
Privind în jos, privind în sus

Dar Hector, javră rubicondă


Lui Azorel a prins să-i spună:
- Moş Niţă crede că e blondă
Dar numai noi ştim că-i brună!

Fakirul

Un fakir, un fel de Bocso

47
Hipnotizator de rasă
Voiaja-n expres cu o doamnă
Tare dulce şi frumoasă.

Profitând că în ora aceea


Nimeni n-o să-l deranjeze
Hipnotizatorul încearcă
Doamna s-o hipnotizeze

O fixează adânc în ochi


Gata gândul să i-l sfarme
Că frumoasa închide ochii
Făr voie şi...adoarme.

- Eşti sub magica-mi putere


Zise el cu glas drăcesc
Şi ai să execuţi cu vrere
Tot ce-am să-ţi poruncesc!

- Da! Răspunse adormita


Iară el, cu gesturi iuţi
A întrebat: ce fac acuma?
- Ah, pe gură mă săruţi!

- Şi acum, ce fac scumpo?


A întrebat-o el sedus
- Ah, respunse ea în deliru-i
îmi ridici rochiţa în sus.

- Şi-acum ce mai fac păpuş-o?


Iar frumoasa în letargie
A şoptit: - acum te umpli
Ştraşnic de blenoragie!

De avea eu ce are el

De când m-am născut pe lume


Eu am un păcat şi-anume
Vai ce lucru curios
Sunt foarte invidios
Jinduiesc la ori şi care
Orice lucru ce îl are
Şi-mi şoptesc încetinel
De-aş avea ce are el.

48
Într-o zi de vâlvătaie
Eu m-am duis să fac o baie
Şi sub duşuri iată poc
Eu zăresc un Rozenstic
El se zbenguie cu apa
Şi eu am stat protit ca ţoapa
Şi-mi spunea în gând rebel
Ce-aş avea eu ce are el.

Într-o mică grădiniţă


Am văzut o cuconiţă
Ce şedea în mod gingaş
Şi alăpta un copilaş
Admirându-i sânul mare
Plin cu lapte şi ardoare
Eu mi-am spus în gând aşa
- De-aş avea ce are ea!

Ieri când traversam Lipscaniul


l-am văzut pe Burileanu
Vicele guvernator
Peste banii tuturor
I cum se are ca fală
Sus la Banca naţională
Mi-am şoptit blând ca un miel
De-aş avea eu ce are el.

Pe stradela Reumeoară
Urmăream o domnişoară
Cu profil imaculat
Şi cu părul blond, bronzat
Picioruşele ei faine
Ascundeau comori şi taine
Că mi-am zis în gând aşa
De-aş avea eu ce are ea.

Sâmbătă fiind sărbătoare


Eu m-am dus la alergare
Cu nevastă-mea MILY
Să-l vedem pe „zori de zi”
Şi cum ne arăta grăjdarul
Ce solid e armăsarul
Ea mi-a spus încetinel
De-ai avea tu ce are el...

49
Deosebire

Moritz, un elev cuminte


La liceul din Bacău
Într-o zi pe negândite
L-a întrebat pe tatăl său
Papalâcule, i-a spune-mi
Dar să nu fi supărat
Ce deosebire-i între
O femeie ş-un bărbat.

_-Vai de mine şi de mine


Moritz, nu mă enerva
Cum se poate main leibchen
Să mă-trebi aşa ceva
Un băiat ca tine învaţă
Şi nu întreabă aşa hai-hui
Chestiuni neruşinate
Care nu-s de vârsta lui.

Moritz, însă nu se lasă


Şi aşa cum şi-a propus
Plin de nevinovăţie
La mămica lui s-a dus.
Mutterlein, să nu te superi
Dar aşa vrea să am o lămurire
Ce deosebire-i între
Un bărbat şi o femeie?

- Asta da obrăznicie
- Vai de mine şi de mine
Stau şi mă întreb într-una
Cum de nu-ţi este ruşine?
Tu, model în toată clasa
Şi în tot liceul chiar
Să vorbeşti aşa cu mama?
Piai din ochii mei! Măgar!

Moritz – dezolat de atâtea


Observaţiuni amare
Profesorului îîi spune
Tot aceiaşi întrebare.
Dascălul – Albert – pe Moritz
Îl întreabă rugător
- Ia să-mi spui, te rog, ce număr Poartă mama la picior?

50
- Mama? 37 poartă
Iar dascălul, Albert
Mai întreabă: - Dar tăticul?
- Tata? 41 cert!
- Deci mămica 37
Tata 41 are.
Precum vezi deosebirea
Este numai între picioare.

Numai cu promisiuni

De departe, de la ţară
Tocmai de la Pomârlăni
Vine agale Stan Ilie
Cu o căruţă de coceni
Şi cum vine Stan Ilie
Legănat în zvon de vară
Pe căruţa lui, de-asupra
Pripăşitu-s-a o cioară.

Carul merge, cale lungă


Spre oraş fără habar
Şi ajunge-n capitală
Tot aşa cu cioara în car.
Deodată, prin văzduhuri
Se roteşte o altă cioară
Şi se aşează în căruţă
Lângă cioara de la ţară.

Şi în aceiaşi feerie
Veşmânatată în culori
Pe căruţa lui Ilie
Satu de vorbă două ciori:
- Vai, cheri, ce bine-mi pare
Că eşti gigea şi sprinţară
Dar spune-mi cu mâncare
Cum o duceţi voi la ţară?

- Ah! La ţară e o minune


Zice cioara cu temei
Pretutindeni flori şi vite
Şi e bălegar cât vrei
Boi şi vaci şi cai şi tauri
Şi junice înţărcate,
Tot se balegă pe drumuri
Şi mănânci pe săturate.

51
- Da în oraş, aici, cum merge?
Întreabă cioara de la ţară.
- Vai, la noi, e jale mare
Jale mare surioară.
Peste tot, pe străzi frumoase
Pe şosele bulevarde
Doar maşini şi limuzine
Numai Roll-suri şi Packarduri
Claxsonează cu ardoare
Pufăiesc din poloboc
Dau drumuri la damfuri, însă
Nu se balegă deloc.

Nici tramvaiele luxoase


Şi cu lume foarte schic
Din Obor, din Tei, din gară
Nu se balegă un pic
Încât dragă surioară
Cu asemenea programe
Tot trăind aici, în centru
Ce mai vorbă, mor de foame.

Dar arareori pe uliţi


Mohorâte, de pe deal
Când se cerne – o birjă şchioapă
Cu un amărât de cal
Pirpiriu, osos şi jalnic
Slab, bătut de Dumnezeu
Mă ţin lângă el că poate
Poate am să mănânc şi eu.

Zbor, cobor, alerg de foame


Simt că sufletul îmi iese
Şi alerg, alerg într-una
Eu alerg şi calul bese
Bese el, dar am speranţă
Că e drumul lung şi greu
Îmi promite într-una, poate
Poate-am să mănânc şi eu.
Fără să-şi îndrug minciuni
Nu mă pot hrăni fetică
Numai cu promisuni.

Trei nasturi

52
S-a oprit tramvaiul în piaţă
Lume multă şi pestriţă
Şi prin iureş se împinge
Şi o frumoasă cuconiţă.

Cum avea rochiţa strâmtă


Şi cu nasturi mulţi pe spate
Vrea să urce, dar din cauze
Rochiei strânse-n trup, nu poate.

Trece mâna-i mitittică


Rosă ca un plasture
Înspre spate şi gingaşă
Ea deschide un nasture.

Imposibil să se urce
Dar ca orişece femeie
Îţi mai trece mânuşiţa
Şi încă un nasture deschide.

Dar cum treapta-i înăltuţă


Şi e aproape imposibil!
Ce să facă, ce să facă?
Vai, momentul e penibil!

Mai deschide încă unul


Dar zadarnic îi e dorul
Nic acum nu poate doamna
Să ridice-n sus picorul.

Dar un domn ce sta în urmă-i


Fără nici un fel de formă
O apucă de contururi
Şi o saltă pe platformă.

Doamna, roşie la faţă


Fulgerând priviri haine
Se întoarce şi îi spune
Bombonind: - Nu ţi-e ruşine?

- N-ai dreptate cuconiţă


Zice el cu anasâna –
Dumneata te superi fiindcă
Fără vrere am pus mâna
Pe când eu tăcui din gură

53
Când nici nu mi-ai spus pardon
Şi mi-ai descheiat în grabă
Trei nasturi la pantalon.

Căpriţa sfetnicului Petru

Sfântul Petru, Mare Paznic


Pestea-a Raiului fântână
Plictisit de-atâtea veacuri
Să tot stea cu cheia în mână
Într-o zi s-a dus la Domnul
Prea supus şi prea smerit
Şi îngenunchind în faţă-i
Petru astfel i-a grăit:

- Doamne, din străfund de vremuri


Te slujesc fără prihană
Am şi eu o rugăminte
Fie-ţi milă şi pomană
Dă-mi concediu de odihnă
Doamne pururi lăudat
Doar o lună Nalt Prea Sfinte
Căci sunt om şi sunt bărbat!

- Bine Petre! Se aprobă


Ce nu fac eu pentru tine
Treci la cadre, ia-ţi cartelă
Şi te du! Te du cu bine...
Ajungând în capitală
Fercheş, tânăr şi cu bani
Că puteai să-i dai ca vârstă
Douăzeci şi opt de ani
S-a încurcat c-o femeiuşcă
Nostimă şi dolofană.

Şi la „Compescaria” într-una
Bea „Segarcea” şi „Crăcană”
Toată lumea a ţinut-o
Numai în chefuri şi-n antren
Vizitând seară de seară
„Pescăruş” şi „Monn Jarden”
Că îmbătat de-atâta farmec
Şi de patimi juvenile
Şi-a întârziat concediul
Cu vreo trei ori patru zile

54
-Bine Petre, nu ştii oare
Că după regulament
Orice întârziere înseamnă
Cum că n-ai fost vigilent?

- Ba am fost Nalt Prea Sfinte,


Zice Petre fericit,
Însă în timpul nopţii Părinte
Uite, m-am îmbolnăvit.

Două nopţi şi patru zile


Am zăcut în odăiţă
Şi mă tot hrăneam cu lapte
Doar cu lapte de căpriţă
Dacă n-ar fi fost căpriţa
Să mă vindece de toate
Zău, muream, muream de tuse
Doamne Sfinte şi Îndurate

A trecut o vreme lungă


Petre Sfântul cum vă spun
Se topea de dor săracul
După dulcineea lui.
O vedea frumoasă, durdă
Gura roşie, ochi adânci
Trupul de nimfă care zburdă
S-o tot sorbi, s-o tot mănânci...

Drept la Dumenezeu se duse


Şi îi zise rugător
- Doamne, nu mai pot de tuse,
Dă-mi concediu c-am să mor!

Şi dacă mă sting, cu mine


Piere ultima mlădiţă...
Să mă vindec leacul este
Numai lapte de căpriţă!

- Bine, îţi dau o lună – zise


Domnul zărilor senine
Dar când vii, aduci şi capra
O aduci aici cu tine.

- O aduc, Înalt Prea Sfinte


O aduc numaidecât

55
Cum o ştii, în patru labe
Şi c-o funie de gât.

Şi mâhnit, gata să-i spargă


Inimioara pătimaşa
Se întreba – Şi acum Petrache
Spune, pe unde scoţi acum cămaşa

A pornit cu ascensorul
Din eter, azur şi nea
Într-o clipă nea Petrică
Sprinten, fercheş, fu la ea.
Nopţi şi mile delirante
De iubire nesfârşită
Petrecut-a Sfântul Petre
Cu căpriţa lui iubită.

Când să se termine luna


Petre îşi aduse aminte
De făgăduiala dată
Prea Eternului Părinte.

Şi îi spuse: „fată dragă


Eu socot că-i foarte bine
Ca să nu-mi pierd slujba în ceruri
Trebuie să mergi cu mine.

Dumnezeu nici nu prea vede


Te strecori încet şi atât
Goală şi în patru labe
Şi cu o funie de gât.

Ascensorul te aşteaptă
Te îmbarcă în el frumos
Şi în două- trei minute
Scumpo, vei ajunge sus.”

Ce să facă biata fată


A primit cu mult curaj
Şi de ce să nu profite
De asemenea voiaj?

Dezbrăcată, e o minune
Trup de nimfă, ca-n poveşti
Nea Petrică, Nea Petrică
Ce pramatie îmi eşti...!

56
S-a urcat în cer cu dânsa
Şi o îndeamnă mereu
- Hai căpriţă, hai cu nenea
Să te vadă Dumnezeu!

Cum ajunse în zenituri


Şi-au deschis spre tron portiţa
Dumnezeu luă ocheanul
Şi-ndelung privi căpriţa.

A privit-o încă o dată


Dinapoi şi dinainte
Şi a izbucnit năvalnic:

- Eu când zămislit-am capra


Printre vite consacrate
Avea în faţă ţăcălia
Şi avea ţâţele la spate.
Dar cu capra ta Petrache
O brodişi ca Eremia
Că are ţâţele în faţă
Şi are în spate ţăcălia!

Omnicist

În expres un tânăr, Iane


Mai acum o săptămână
Voiaja c-o cuconiţă
Mai frumoasă ca o zână.

Grecul adirându-i chipul


Feciorelnic şi cosiţa
N-a răbdat ca să nu-i spuie
- Ce frumoasă eşti coniţă!

Lei, o mie aş da acuma


Dacă m-ai lăsa agale
Să pui mâna, doar o clipă
Pe pulpiţa dumitale

Zâna roşie ca focul


Şi cu buze însângerate
A răspuns: - Nu ţi-e ruşine?
Vai de mine, nu se poate!

57
- Nu e nimeni cuconiţă
Să te vadă, să te ştie
Cum ai ridica rochiţa
Şi-am pus mâna iei o mie!

Zâna strânsă-n faldul rochii


Se mlădie ştregăreşte
Şi îi face semn cu ochii
Că primeşte, că primeşte

Grecu e robit de farmec


Iară zâna foarte fin
A săltat în sus rochiţa
Puţintel, câte puţin...

Pulpe roze, vede Iane


Cum în lume, multe nu-s
Durde, dulci şi dolofane;
Ah puţin, puţin mai sus!

Se ruga mieros şi lacom


Şi o sorbea cu ochii duşi
Încă puţintel coniţă
Puţintel mai sus, mai sus.

- Gata-i îi vorbeşte zâna


Rochia-i peste sânii mei
Hai degrabă pune mâna
Pune mâna unde vrei!

- Nu, nu, nu! Răspunse Iane


C-a rămas perplexă zâna
Grecul, om cinstit rămâne
N-are bani, nu pune mâna

Căldura animală

Nenea Nae Fostoloacă


Megieş din strada Scurtă
S-a plâns doctorului Costea
Că are dureri de burtă
- Uite doctore, - am pus prişniţ
Şi compres cu apă rece
Şi de-aproape o săptămână
Mă tot doare şi nu-mi trece.

58
Uite ce-ai să faci – îi spune
Docotrul cu chibzuinţă
Trebuie să-ţi pui pe burtă
O căldură animală!
O viţică, o căpriţă
Iepure sau un pisic
Şi de-l ţii un ceas pe burtă
Nu mai ai nimic, nimic!

Cum să intre-n pat cu capra


Sau viţeua a jigărrită
Şi-apoi ce-o să zică miţa
Când l-o prindre-n pat cu vita?
Dar o staşnică ideie
l-a salvat în clipe grele:
Ia două găini din curte
Şi se bagă în pat cu ele.

Coana Miţa isprăvindu-şi


Vorba cu vecinele
A băgat puţin de seamă
Că-i lipsesc găinile
Caută-le prin coteţe
Sub şoproane, sub terarsă...
Nicăierea! Ca furtuna
Coana Miţa intră-n casă...

Şi-l zăreşte-ntins pe Nae


Ca buhaiul de umflat
Şi fără să-i spuie o vorbă
Trage plapuma din pat
Şi ce credeţi că văzură
Ochii doamnei Foştoloacă
O găină sta pe ouă
Şi cealaltă pe-o cracă.

Remediu

În bar vagon, în partea stângă


Venind dinspre Oradea Mare
Şedea un domn în vârstă, lângă
O duduiţă încântătoare

În faţa lor pe o banchetă

59
Pudrat şi cu obrajii livizi
Şedea citind dintr-o gazetă
Un donjuan cu ochi perfizi.

Duduia plină de iapiţă


Şi-n ochi cu două peruzele
Gemea-n răstimpuri, chinuită
De o durere de măsele.

Iar tânărul sorbind-o toată


Smerit ca în faţa unui sfânt
Murea de dor, numai să poată
Să-i adreseze un cuvânt.

- Mă scuzi! I-a spus cu ezitare


Am un remediu minunat
Dacă îţi dau o sărutare
Durerea-ţi trece imediat.

Dar moşul a întrebat agale


Ep domnul cu obraji livizi
- Mă ierţi, dar leacul dumitale
E bun şi la hemoroizi?

Chitanţa

Tanţa, domnişoara Tanţa


E duduie foarte chic,
Zveltă şi cu ochi mari negri
Cap superb, năsucul mic.
Picioruşele mici şi durde
Şi când trece ea prin Tei
Toţi bărbaţii o admiră
- Mă, Halal de mama ei!

Ce profesie are Tanţa?


Uite n-aş putea să spun
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun
Dar cum Tanţa-i delicioasă
Şi are maniere fine
Nici nu vreau să ştiu ce face
Nici cu ce şi nici cu cine.

Ca vecini în bloc se-ntâmplă

60
Ca să-i cer un ac sau aţă
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşă.

Tot aşa într—o seară intru


Era iarnă grea şi ger
Şi-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic
Iară Tanţa-mi spune: - Intră
Intră, dragă, nu-i nimic.

Am intrat şi beat de farmec


Am întrebat plin de mister
- Pentru ce stai goală scumpo
Tot lângă calorifer?
- Fiindcă a fost propietarul
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa
Şi uite cum mi-am plătit chitanţa.

La şcoală

Zvon şi ciripiri de glasuri


Joc cu mingi şi de săgeţi
Toate astea se întâmplă
La o şcoală de băieţi.

Într-o pauză profesoara


Pune câte o întrebare
- Ce ai vrea tu să ai Naftule
Când ai să te faci mare?

- Eu aş vrea o bicicletă
- Dar tu, Smil?
- Un avion!
- Dar tu ăla mic de colo
Ia răspunde, Natansohn?

- Eu... răspunde ăla micu


Cu privirile hai-hui

61
Mă ietaţi gheverot, însă
mi-e ruşine să vă spui...

- Ce înseamnă „mi-e ruşine”?


Spune-mi dragă că te pup
- Eu, când o să fiu mai mare
Vreau să-mi crească păr pe trup!

- Păr pe trup? Cum vine asta?


Mie spune-mi momentan
Vrei ca să trăieşti în peşteri
Sau în junglă ca Tarzan?
- Nu vreau să trăiesc în peşteri
Sau în codru în Guyana
Ci aşa precum trăieşte
Verişoara mea Soşana.

- Da drumoasă şi isteaţă
Ce mai? Straşnică muiere
Are un smoc de păr în faţă
Şi câştigă o avere.

La Bodegă

Nae a intrat în grabă


În bodegă „La trei poame”
Şi pe chelner îl întreabă
- Ce ai pe listă că mi-e foame.

Chelnerul cu reverenţă
Spre client privirea-şi plimbă
Şi răspunde cu prudenţă:
- Am o limbă! Dar ce limbă...!

Limbă nu mănânc răspunde


Nae acru la figură,
Nu pot să mănânc un lucru
Ce-i la animale în gură!

- Bine a răspuns garsonul,


Vesel cu o idee nouă:
- Nu mâncaţi ce au în gură?
Să vă fac vreo două ouă?

Ne-om căuta

62
De la Năsăud la vale
Şi ţinându-se de mână
Au venit Ion cu Leana
Căpăţână.
El cu coşul în piaţă
Iar Leana lui cea dragă
Avea lână de ţigaie
În desagă.

Cum ajunseră în piaţă


El s-a dus la poarta nouă
Unde stau ăia cu păsări
Şi cu ouă.

Iară Leana lui frumoasă


S-a oprit lângă fântână
Unde stau femei cu scoarţe
Şi cu lână.

- Stai Ioane, stai o ţâră,


Zice draga lui mireană,
Cum de întâlnim să merge către
Casă?

- Ho, că ghine zise dânsul


Când va bate ceasul două,
E te-oi căuta la lână,
Tu la ouă!

???
- Şi,...povesteşte Nea Cristache
Lui Nea Nae, măcelarul
Trecând cu Miţa, lângă mine
Înspre Turloaia, cu docarul

Deodată, doi bandiţi din umbră


Ieşiţi din împânzirea albastră
În mâini cu două revolvere
Au năvălit asupra noastră

- Sus mâinile, răgneşte unul


Hidos şi cu un ochi beteag
Şi dacă faceţi vreo mişcare
Trag!

63
Am ridiccat mâinile în grabă
Simţind că-mi trece frig prin oase
Iar Miţa foarte simţitoare
De spaima biata leşinase.

Mi-au luat toţi banii şi inelul


Un inel de aur vechi
Stilou de argint, iar Miţei
Până şi cerceii din urechi.

Şi ne-au dat drumul jos în valea


Introvertită de omăt
Prea fericiţi slăvind pe Domnul
Că am scăpat numai cu atât.

Noroc că Miţa mea iubită


Cuminte şi deşteaptă foc
Ascuns-a ceasul ei cu grijă,
Discret într-un anume loc...

Că oricât ar fi vrut bandiţii


S-o scotocească neîncetat
Nu-l mai găseau nici până mâine
Şi numai astfel l-am salvat!

Nea Nae curios ascultă,


Apoi întreabă pe-ndelete:
- Să nu te superi, nea Cristache
Şi...era ceasul de perete?

Cel cu două

Se zvonise în orăşelul
De pe deal, Chilia Nouă
Cum că Hună Haskekovici
Zice-se că are două
Nimeni nu ştia ce-s alea
Dacă-s albe sau gălbui
Doar atât, că el le are
Şi amândouă sunt a lui.

Poate are două case?


Două vaci, două oiţe?
Două găinuşi moţate?
Poate două porumbiţe?
Nu, nici una dintre acestea

64
Dar fiind sigur că le ştiţi
Vă asigur că sunt alea
Chiar la care vă gândiţi

Însă fetele între ele


Ruşinoase cum sunt toate
Îşi spunea cu precisiune:
- Nu se poate! Nu se poate!
Zău, suntem nişte văcuţe!
Cum ne intră în creier nouă
Toată lumea să aibă una
Numai Hună să aibă două?

Nu şi Hana Iosub prinsă


De-al amorului jăratec
Şi la gândul că are două
Şi e un băiat simpatic,
S-a îndrăgostit de dânsul
De la prima scăpărare
Şi mai mult să se convingă
Dacă într-adevăr le are.

Îl pânde la ştrand să-l vadă


Dezbrăcându-se pe chei
Ce nu face o fată cultă
Pentru viitorul ei?
Azi aşa şi mâine iarăşi
A jucat în aşa fel
Până când la urma urmei
Ea s-a măritat cu el.

Însă vezi, în noaptea nunţii


După ce-a trecut furtuna
Hana a observat că Hună
A lucrat numai cu una.

Foarte indignată fata


De metodele acestea
L-a întrebat: - Ascultă Hună,
Dar cealaltă unde este?

- Unde vrei să fie scumpo?


El la rabin, fată dragă!
La noi nimeni nu lucrează
Cu amândouă deodată
Dar când una oboseşte

65
Şi tu eşti încă în vervă
Este bine întotdeauna
Să ai piese de rezervă.

- Poate aşa e ritualul?


S-a gândit Hana Iosub
Şi-n familia lui Hună
Cele sfinte-s cu şurub?
Şi plângea sărmana Hana
Vărsând lacrimi mari cât roua
Fiindcă Hună niciodată
N-antrebuinţat-o pe a doua.

A trecut o lună, două


Şi într-o seară fără lună
În alcovul îndrăgostitei
Giugiulindu-se împreună
Ea i-a spus: - Ascultă Hună
Ce-i în mână nu-i minciună
Aia de la rabin dragă,
E cu mult, cu mult mai bună!

Alternativa

În deşertul din Sahara


De nisip şi soare plin
Umblă – abia târându-şi paşii,
Ars de sete, un beduin.

Umblă, umblă, fără preget


Cum Allah poruncă-i dete
Arşiţa-l doboară, îl arde
Dar mai mult moare de sete.

Cade în genunchi, se roagă


- Doamne, setea să mi-o sting
Dă-mi un bulgăre de gheaţă
Ca să-l ling, Doamne, să-l ling.

Sau de nu poţi da un bulgăr


Doamne, a toate îndurător
Un pistol să-mi dai părinte
Ca să trag să mă omor!

Nici nu-şi terminase ruga


Şi-i apare din senin

66
O fecioară ca din basme
Albă, albă ca un crin.

Trup superb, contur de spumă


Blondă şi cu pieptul gol
Cu un sloi de gheaţă în mână
Şi-n cealaltă c-un pistol.

Stă Iosuf şi o contemplă


Mistuit de dor nespus
Şi apoi în genunchi se roagă
Lui Allah din ceruri, sus.

- Ce să fac? Allah ajută


Unui beduin pribeag
Şi învaţă-mă preasfinte
Să ling doamne sau să trag?

Sami are un singur dor

De pe când mergeau la şcoală


Şi încă se jucau cu cercul
S-a legat prietenia
Între Sami şi Bercu.

Amândoi făcură armata


La acelaşi regiment
Plutonier ajunse Sami
Bercu nici măcar sergent.

Dar cum vremea trece-n goană


Numai după câţiva ani
Bercu-i la New York,
Iar Sami este tot la Botoşani

După câţiva ani de-a rândul


Că-i poţi număra pe deşte
Vorba ceea bătrânească:
Deal cu deal se întâlneşte

Că pe Disencoff când Sami


Se uita la o vitrină
Vede cum amicul Bercu
Se dă jos dintr-o maşină.

67
Fuge şi-l îmbrăţişează
Şi-l întreabă foarte amabil:
- Ce faci Sami?
- Merci, bine!
- Dar tu Bercu?
- Admirabil.

- Nici nu ştii ce mult mă bucur


După atâţia ani de zile
Şi cu ce te ocupi acuma?
- Cumpăr, vând automobile.

Vezi Rolls-Royce-ul ista albastru


De o construcţie majoră
Are o viteză peste
O sută şaptezeci la oră.

- Urcă sus. E o minune


Rolls-royce ultimul model
Numai Domnul Nixon are
Încă un exemplar la fel.

Parcă nici nu-l simţi, pluteşte,


Sparge vidul, parcă zboară,
E mai iute şi ca vântul
Şi ca gândul, e o comoară.

Vezi copacul ăla gros


Şi cu frunzele gălbui
Hăt departe?
În cinci secunde
O să fim în umbra lui.

Şi în clipita când motorul


Duduia înverşunat
Până si zice „peşte” pomul
A şi fost înconjurat

- Dragă Bercule – a zis Sami


Lasă-mă să mă dau jos.
- Nu fi prost, acum vedea-vei
Şi ceva mult mai frumos!

Vezi departe o pată albă


Pe verdeaţă în câmpie
Care-i o gazetă sau o

68
Coală mare de hârtie?

- Da, o văd, dar dragă Bercu


Uite ce te rog acum:
Ce-ar fi rău să ne întoarcem
Cât ai repede din drum?

- Mare prostănac eşti Sami


Bercu vesel intervine
Tot ce ţi se-ntâmplă ţie
Nu se-ntâmplă şi cu mine?

Vreau să-ţi spun că-ntr-o minută


În virajul vitejiei
Mă opresc cu roata stângă
Drept pe marginea hârtiei.

Şi într-adevăr maşina
A pornit-o-n zbor, nătângă,
Şi-a oprit-o pe hârtie
Drept pe roată, în partea stângă

- Bercule, mă doare capul


Tot privind peste câmpii
Hai, mai bine să ne-ntoarcem
Am nevastă şi copii.

- Sami, fi bărbat, ce dracu


Eşti fricos ca o muiere
După întrevederea noastră
Eu aş vrea să-ţi fac plăcere?

Uite, vezi cum vine trenul


Iute cu semnalul roş
Care gâfâie într-una
Şi azvârle fum pe coş?

Pariez în trei minute


Cum sunt om cu firea calmă
Trec prin faţa lui ca vântul
La distanţă de o palmă.
- Bercule, sar din maşină!
- Nu fi bleg, şi ţin-te bine!
... Şi ca un ciclon Rolls-Royce-ul
Fu într-o clipă peste şine.

69
- Bravo Bercule, eşti geniu
Bravo, mai lăsat năuc!
- Şi acum spune-mi dragă Sami
Unde vrei să te mai duc?

Sami, cu emoţie în voce


Şi cu faţa pământie
Zise: - Dacă ţii la mine
Dumă grabnic... la hârtie!

Tot una e

Rifca a venit la Rabi


Şi e plină de obidă:
- Rabi, sunt neferictă
Iarăşi am rămas gravidă.

Dă-mi un sfat că tu eşti ţadic


Eşti un Dumnezeu aproape
Sau citeşte-mi un psalm şi roagă-l
Să mă scape, să mă scape.

- Greu femei, nu se poate


Firii să vă împotriviţi
Chiar şi în Scriptură zice:
„Creşteţi şi vă înmulţiţi”

- Da, dar am copii vreo şapte


Fete mici şi băieţei
Numai cel de sus mă ştie
Cât de greu o duc cu ei.

Rabinul deschide o carte


Murmură o rugăciune
Şi cu ochii către ceruri
Se înclină şi-apoi spune:

- Uite ce-ai să faci femeie:


Mâine dis-de-dimineaţă
Mergi şi-ţi târguieşti o oală
Cât mai mare de la piaţă

Iar târziu când vraja firei


Te învăluie domoală
Toată noapte, toată noaptea

70
Ţi picioarele în oală.

De se-apropie sortitul
Pentru clipa de noroc
Tu picioarele din oală
Nu le scoţi deloc, deloc!

Dacă asculţi povaţa asta


Care-i binecuvântată
Nu se poate, nu se poate
Să rămâi însărcinată.

Opt luni au trecut degrabă


Sau chiar nouă mi se pare
Şi într-o zi venind la Rabi
Rifca, dar cu burtă mare.

- Nu mi-a folosit povaţa


Zise ea foarte timidă
Fiincă, uită-te la mine
Iarăşi am rămas gravidă.

- cum se poate! Îţi spusesem.


Când te-oi duce la culcare
Tu, picioarele amândouă
Să le ţii într-o oală mare!
- Păi, să vezi, cinstite Rabi
Zice ea cu mult lipici
n-am găsit o oală mare
Şi am luat două mai mici...

Grea pedeapsa

Prea înţeleptul Rabi Iosuf


E un erudit, un ţadic
Cunoscut în tot Kilatul
Şi vin mulţi să-i ceară sfatul.

Casa lui miroase-a ambră


Şi a cedru din dumbravă
Totu-i binecuvântare
Şi evlavie şi slavă.

În odaia lui de lucru


Străjuie din părţi
Rafturi pline de talmuduri

71
Şi de suluri şi de cărţi.

Ore-ntregi scrutează în biblie


Şi în scripte, foarte calm
Sfatul lui e înţelepciune
Iar cuvântul lui e psalm.

Cercetează pergamente
Hărţi şi manuscrise varii
Stampe cu versete inde
Şi cu perse comentarii.

Descifrează hieroglife
De pe table şi papirus
Pericope şi percepte
Scrise în vremile lui Cirus.

Într-o zi îi intră în casă


Un prieten din Galil.
- Bună ziua! Rabi Iosuf
- Bună ziua! Dragă Smil.

După ce s-au strâns în braţe


Rabi, foarte bucuros
L-a întrebat: - În ce chestiune
Ţi-aş putea fi de folos?

- A nimic, o bagatelă
Zice Smil, să mă scuzaţi
Dar întâi suntem prieteni
Şi apoi suntem bărbaţi.

Iartă-mă te rog şi spune-mi


Dacă ziua când posteşti
De Iom Kipur este voie
O femeie să-ndrăgeşti?

Să petreci cu ea alături
Amândoi la minte copţi
Tot ca-n celelate zile
Tot ca-n celelate nopţi?

- Vai de mine! – exclamă Rabi


Ridicând privirea-n zări
Cum de îndrăzneşti păgâne
Să-mi pui astfel de-ntrebări?

72
- Nu te superi dragă Iosuf
Zise Smil politicos –
Tu eşti un mare rabin
Şi eu un mare păcătos.

Chiar de-i rea nelegiuirea


Şi cuvintele-mi deşerte
Pui mata o vorbă bună
Către Înaltul să mă ierte!

Rabi a îngânat o rugă


Către cel din ceruri sus
Apoi răsfoind o carte
Păcătosului i-a spus:

- După lege nu e voie


Dar ţi s-ar putea ierta
Dacă săvârşeşti păcatul
Numai cu consoarta ta!

- Rabi – zise Smil – mă iartă


Supăr cu ceva scriptura
Dacă în loc să fie Rifka
E Soşana sau e Sara?

Dacă-i absolvit păcatul


Şi e desfiinţată vina
Ce importă atunci persoana
Dacă-i soaţa sau vecina?

- tocmai asta e pedeapsa


Zise Rabi fără vrere
De Iom Kipur nu ai voie
Ca să ai nici o plăcere.

Povesteşte doctorul

Nu ştiu dacă îl ccunoaşteţi


Delicat şi subţiratic
Doctor Bratu de la Sutu
Ne era la toţi simpatic.

Avea hazul lui, probabil


Moştenit de la străbuni
Şi în plus era şi doctor

73
La spitalul de nebuni.

Şi ştia să povestească
Cu un şarm cum altul nu-i
Chestii vesele întâmplate
Lui, cu pacienţii lui.

Moldovan de viţă veche


Cunoştea năzbâtii multe
Că se adunau în juru-i
Toţi amicii să-l asculte

Într-o zi veni la mine


Povesteşte el stilat
La spital, în deal, la Sutu,
Un domn bine îmbrăcat.

După înfăţişare, pare


Funcţionar superior,
Poate inginer hotarnic
Sau, un mare negustor.

Şi îmi spune: - Domnul doctor


Uite aşa precum vezi,
Sunt în stare disperată
Şi-am venit să mă salvezi.

Ştiu că eşti un psihiatru


Om de ştiinţă cu renume
Şi de arta dumitale
s-a dus vestea în larga lume.

Fiul meu cel mare, Lică


Care stă cu mine în Basna
Om cu mintea-n toată firea
De o vreme o ia razna:

Sare sus peste coteţe,


Se ascunde în grădină
Umblă numai între păsări
Şi se crede că-i găină.

Ba mai mult! Parcă un blestem


Din Infern mă urmăreşte
Că în loc să ne vorbească
El mai mult cotcodăceşte.

74
Dau oricât numai să scape
Martor îmi este Dumnezeu
De nenorocirea asta
Ce-a căzut pe capul meu.

- Şi de mult are aceste Manifestaţiuni ciudate?


- Cred, dacă îmi aduc aminte
De un an şi jumătate.

- De un an şi jumătate?
Asta-i nemaipomenit!
Şi de ce cu el aicea
Până acum n-ai venit?

- Păi să vezi domnule doctor


M-am obişnuit cu viaţa
Şi îmi plac mult oulă care
M-i le pune dimineaţa.

Politeţea

Din albastra risipire


Ne zâmbeşte mândrul soare
Veşmântând întreaga fire
În lumini de sărbătoare.

Curg văpăi de aur roşu


Pe trotuarele înguste
Şi întrega stradă-i plină
De surâs şi mini fuste.

La vitrinele din centru


Stau în grup femei şi fete
Cu superbe picioruşe
Şi ispite în siluete.

Rotunjimi fermecătoare
Strânse în diafane rochii
Că le-nghiţi dintr-o privire
Şi le devorezi cu ochii.

Trec în şiruri manechine


Blonde, brune şi roşcate
Şi-i expun comori de farmec
Care nu-s deloc pătrate.

75
Drec şi bestnici în sandale
Şi costume deşucheate
Cu excentrice atitudini
Şi efebi bărboşi cu plete.

Şi în această împestriţare
Ca la Paris sau în New York
Şi un filfizon se plimbă
Foarte grijuliu cu un Poro.

??? grăsan ce umblă


sigur de aureolă
şi mereu îşi bagă râtul
grogăind lângă rigolă.

Trecătorii cu mirare
Toţi privirile-şi întorc
Înspre tipul care ţine
Să se plimbe cu un porc

Şi deodată, un tânăr care


s-a desprins dintr.-o pleiadă
L-a întrebat: - Nu ţi-e ruşine
Să te plimbi c-un porc pe stradă?

Tipul l-a privit flegmatic


Scărpinându-se în ceafă
Şi apoi ţanţoş îi răspunse
- Nu e porc, nu vezi, e scroafă!

- Scroafă e? Îmi pare bine

Zise tânărul smerit


Adăugând cu politeţe:
- Păi, cu dânsa am vorbit!

Tragedie
- actul întâi-

O cheamă Cleo
Cleo are buze roşii,
Pline de parfum mistic
Ce-l ??? chiparoşii

76
Buclele-i muiate-n aur,
Ochiii,
Ochii mari albaştri
Ţes cântări visate-n ţară
Heruvimilor sihaştri.

El – a fost odată –
Astăzi
Chel şi putred de bacnote
Pare o mumie uitată
Printre statui ostrogote

A început să-i facă curte


Şi într-o seară crenelată
A cerut-o
A luat-o
Şi o ??? ca un tată

- actul al doilea –

Seninul căsniciei lor


Se trece
Ca într-un plâns de mandolină
Într-o catacombă rece.

Părăsit de tinereţe,
Domnul
Întrupează toamna
Şi-o senină
Primăvară
De speranţe
Pare Toamna.

Iar în miez de noapte mută,


Prin albastrul de mătase
Două spectre
Trec pe drumul
Care duce la terase...

Unul,
E un fante tânăr
Iar fantoma voalată
Este doamna
Care-şi ţine babalâcul
Ca pe-un tată

77
- actul al treilea -

Fereastra
Turnului cu trei cupole
Se întune în acorduri
Tremurate
De mandole
Înăuntru
E văpaie.

Şi o dragoste bizară
Şi o umbră
Cu privirea încruntată
E afară.

Înăuntru
Despuiată
Cleo, sparge a şaptea cupă,
Iar afară
Umbra neagră
??? să o rupă
şi....
În clipa următoare
Uşa cade sfărâmată
... A surprins-o
Cu amantul
Şi-a bătut-o
Ca un tată.

Tocmai pe dos
Samy Quatar, bogătaşul
De pe strada Albatros
A venit să se consulte
Cu bancherul David Gross:

- Dragă David, vin la tine


Să mă sfătuieşti niţel
Vreau şi eu să joc la bursă
Dar nu mă pricep de fel.

- dacă vrei să faci parale


Zice Grossu – s-asculţi de mine
Lira se menţine fermă
Cumpără lire sterline.

78
Samy se-ntâlneşte-n Bursă
Cu remisierii mari
Şi în locsă ieie lire
Samy cumpără dolari.

Peste trei ore dolarul


Scade în mod vertiginos
Samy plin de disperare
Vine iar la david Gross.

- Vai de mine, Davidică


Sunt definitiv pierdut
Apăi, deh! Eu ţi-am spus una
Şi tu alta ai făcut.

Du-te repede la bursă


Nu sta moale ca o curcă
Şi să nu te prinzi în cursă
Ia „Petrol-block”că se urcă.

Samy nu ştie cum se face


Parcă l-a lovit năpasta
Ia „Motor- Petrol”şi gata
Pierde şi de data asta.

- Vai de mine, vai de mine


Sunt un bou, un păcătos
- Ce să-ţi fac măi Samy, dacă
- Dacă tu le faci tocmai pe dos?

- Încă o dată Davidică


Dă-mi un sfat să am temei
Am să fac tot ce mi-oi spune
Am să fac aşa cum vrei

- Vrei un sfat! Ţi-l dau măi Samy


Dar urgent că vremea-i scrută
Dacă vrei să-ţi meargă bine
Vino să mă pupi pe burtă.

Dacă-ţi spun pupă-mă pe burtă”


Nici un gând n-am să-ţi ascund
Cum le faci pe dos pe toate
Ştiu c-ai să mă pupi în fund.

Asta zic şi eu noroc

79
Într-atât ne-mbată viaţa
Cu iluzii şi strădanii
Că nici nu băgăm de seamă
Cât de repede trec anii.

Cred că nu importă urbea


Dacă-i Râmnic sau Focşani
Totul e că eu pe-atuncea
Avea optusprezece ani.

Şi-n oraşul plin de crâşme


Şi cu centrul plin de praf
Nu era nici un teatru
Şi nici cinematograf.

???
???
Pompieri, oborul, gata
Şi vreo două cafnele.

Singurul loc mai vesel


Al oraşului stindard
Era varietul Filip
Un şantan de bulevard.

Fiindcă atunci patronul


Numere de-atracţie noi
Balerine apetisante
Chiar şi cântăreţi de soi.

Cum sosea vreo vampă „bine”


Năvălea protipendada
Conu Bubi, conu Nicu
Şi luat cu asalt naiada.

După ărogramul artistic


Chefuiau cu curtezana
La conac sau la moşia
Monteoru sau Grăjdana.

Pe când noi făuritorii


De poeme şi himere
O priveam cu jind, sorbind-o
C-o cafea sau cu o bere.

80
Într-o seară, tot la Filip
Debutase o actoriţă
Cu trup zvelt şi ochi şăgalnici
Şi cu fragă de guriţă.

Fermeca în potop de aplauze


Pe bărbaţii toţi, în grupe
Şi ne ameţea cu-n cântec:
„Vin la Tanţa să te pupe”

Avea părul spic de aur


Braţe, albe subţirele
Picioruşe crizanteme
Care te chemau spre ele.

Noi, ştregari voioşi şi timeri


Nici o taină nu ne scapă
O doream şi tuturora
Ne lăsase gura apă.

Şi cum se zvonise o şoaptă


Pe la Kraus
La cafenea
Că deţi dai o stă în mână
Poţi ca să petreci cu ea.

Însă cine dintr-ai noştri


Din pleiada cunoscută
Îşi putea permite luxul
Ca să-i dea divei o sută?

Şi atunci Aurel propuse


O ideeie salvatoare:
Să putem strânge o sută
Punem 5 lei fiecare.

Şi jucăm la loterie
Înodăm frumos batista
Şi cine câştigă suta
Ăla merge cu artista.

Zis-făcut. Nicx astăzi nu ţtiu


Nici când a trecut minuta
Nici cum m-a bătut norocul
Ca să-mi iasă mie suta.

81
Ştiu, atâta, că înălţat-am
Mulţumiri lui Dumnezeu
Pentru marea fericire
Ce-a căzut pe capul meu.

c-un buchet de violete


Şi-n ţinută elegantă
i-am palmat în mână suta
Şi ea, a depus-o în geantă.

Restul: cuib de poezie


Vis şi voluptăţi divine
Care le-au descris şi alţii
Maul mai bine decât mine.

Pot s-adaug amănuntul


Că înrâuirt de stele
I-am compus în versuri tandre
Un sonet şi trei rondele.

Într-atât a înduioşat-o
Versul meu înaripat
Că frumoasa Mesalină
Cu glas dulce m-a întrebat:

- Spune-mi, dragul meu, prieten


Cum pentru o desfătare
Ce ai petrecut cu mine
D-ai o sută aşa de mare?

Eşti agricultor? Ai rente?


Sau bancher cu acursale?
Fiindcă ştiu din auzite
Că poeţii n-au parale.

Îmbăta de-accentu-i sincer


Ca să nu stric feeria
I-am destăinuit de-a capo
Cum a fost cu loteria.

- Vai, a psus ea drăgăstoasă


Nnu se poate, nu se poate!
Şi strângându-mă în braţe
Mi-a şoptit cu voluptate:

Tu, că eşti cel mai simpatic

82
Dintre ceilalţi curtezani
Mai ales că scrii şi versuri
De la tine nu i-au bani.

Când văzui că umblă în geantă


Am simţit în vine foc
Şi mi-am zis: Slăvit fi Doamne
Asta zic şi eu noroc!

Şi cu graţie felină
Şi-un surâs descris de zei
Iar m-a îmbrăţişat cu patos
Şi mi-a înapoiat: 5 lei...

Cărţile Sfinte

Vestitul Rabi Ben Işmuiel


Vestit în Mişna şi Cabală
Venise într-o zi să vadă
Pe Rebe Lein din Capitală

Voiau să audă cum slujeşte


Să-i soarbă, cântecul şi voga
Pe credincioşi cum păstoreşte
Şi cum slujeşte sinagoga
Şi-a stat în stradă Ben Işmuiel
Smerit cu inima voioasă
Că Leiba bucuros de oaspe
Pe Rabi l-a poftit la masă.

Când fu să intre musafirul


În casă, întâlni în uşe,
O fată mândră ca zefirul
Cu chipul alb ca de pupăşe
Îşmuiel Ben privi pe Rabi
Clipind din ochi să-l înţeleagă
Apoi zâmbind a prins să-ntrebe
- Dar, ce e asta Rabi, dragă?

Rep Leib, roşind cu modestie


Văzând că rabi se-nfierbântă
Răspunse tainic; - Ce să fie?
O carte rabi, carte sfântă!
- O carte-i sfântă-ntotdeauna
Că în ea-i lumina şi căldura
De aceea s-o iubim într-una

83
Că aşa ne-a învăţta scriptura.

Spălându-se pe mâini prea sfântul


Slăvi pe Dumezeu divinul
Că ne-a dat cerul şi pământul
Lumina, apele şi vinul.
Dar o surpriză mai tirană
l-a ţintuit, fiindcă la masă
Servea o altă fetişcană
mai nostimă şi mai frumoasă

- Dar asta ce e? Înmtreabă rabi


Cu un gest ascuns ce nu cuvântă
- O altă care Ben Işmuiel
Şi tot ca cea dintâi e sfântă.

- Nu s-ar putea, Rep Leib părinte


Cum spune biblia străbună
Din cele două cărţi prea sfinte
Să-mi împrumuţi şi mie una?

Mi-e greu a spus rep Leib, că întâia


Acum o citesc profete
Iar celelate până acuma
Nu îi sunt foile tăiate.

Vesela Familie

Într-o zi la societatea
„Pheonix” de asigurare
a intrat un domn în vârstă
slab, cu ochelari de soare.

- Aş dori – se adresează
Funcţionarului din faţă
Ca să fac asigurare
Cum m-am hotărât pe viaţă?

Funcţionarul, măsurându-l
Cu minuţiozitate
Slab, cu ochelari şi vârstnic
În răspunse: - Nu se poate!

Eşti slăbuţ, vedere scurtă


Ai şi semne de vărsat
Nu întruneşti anume puncte

84
Ca săă fii asigurat.

- Da, dar tata – zise domnul


Care-i mai bătrân ca mine
E asigurat aicea
De un deceniu şi mai bine.

- Cum îl cheamă?
- Dan Beşleagă.
- Dan Beşleagă? Un moment
Ca să văd în fişe dacă
Nu-i vreun inconvenient.

Dan Beşleagă? Da! Se află


Însă în comformitate
Trebuie îndeplinită
Încă o formalitate.

Iei un formular cu timbru


Şi îl completaţi acasă
Şi veniţi cu tata aicea
Marţi sau miercuri dimineaţă.

???
???
Cu nepoţi şi cu nepoate
Toţi la nunta lui bunicu

- Cum, bunicul se însoară?


Asta-i culmea! Pe toţi sfinţii
- Se însoară! Da! Cu toate
Că sunt contra lui părinţii!

Bunicuţa şi nepoţii

În expresul de Florica
Lăzi, colete, un amalgam
Şi în compartiment, bunica
Şi nepoţii stau la geam.

Hohotind, copii zburdă


Şi fac zgomot infernal
Iar bătrâna ştirbă, surdă
Tot priveşte cerul pal.

85
Dintr-un coş le dă bunica
Câte-un tort cu zahăr copt
Şapte ani are Lucica
Iară Nicu are opt.

Înfoiată ca o varză
Baba zice mai apoi
- Uite barza! Uite Barza!
Care v-a adus pe voi.

Nicuşor, apoi întins pe-a coastă!


Zice răsfirându-şi părul:
- S-o lăsăm să moară proastă
Sau să-i spunem adevărul?

Ceaiul

S-a îmbolnăvit Niculce


De pe strada înflorită
La laringo-faringită
????

Mari profesori cu protecţii


I-au făcut trei operaţii
Şi vreo şaptespreze injecţii.

L-au cusut cu fir de aur


La gâtlej şi la laringe
Îl aşează în pat cu o soră
Care abia, abia-l atinge.

Că slăbit bietul Niculce


De atâtea răni adânce
Nu poate să mai vorbească
Nici să bea, nici să mănânce.

Stă întins de două zile


Chinuit şi banmdajat
Slab şi galben ca lămâia
Nebăut şi nemâncat.

Doctorii văzând că bietul


E într-un hal fără de hal
Hotărâră de îndată

86
Să-l hrănească artificial.

- Da, da! Trei mii de lei!


Fu chef nu glumă
O cameră, trei sticle, alte trei
Dar ce poate să însemne această sumă:
„O lumânare cinci sute de lei”.

- Se vede că aţi uitat – a spus femeia


Un amănunt de-o importanţă mare
Dar eu am fost „puicuţa dulce” – aceea
Care a suflat azi noapte în lumânare!

???

Nu ştiu în parte a ţării


Mi se pare că-n Gheorgheni
Locuia o bătrânică
De vreo şaptezeci de ani.

O ştia tot târgul, deşi


Foarte rar ieşea din casă
Şi trăia în oraş departe
Singurică şi retrasă.

Se spunea că ar fi odrasla
Unui mare bogătaş
Care avusese întinderi
Şi în Vlaşca şi în Iaş

Şi frumoasă, o minune
Un tablou, o închipuire
Că veneau sin alte oraşe
Grup de tineri să o vadă.

Că a iubit în tinereţe
Un nepot a lui Ştirbei
Şi cum neamul lui fu contra
S-a-mpuşşcat din cauza ei.

Ea atunci – chiar la mormântu-i


A jurat că-n viaţa toată
n-o să se mărite pururi
cât trăi-va, niciodată.

I-a rămas ceva avere

87
Acareturi de moşeancă
Şi din moşioară banii
Care îi ţinea la bancă.

Nu avea vecini, nici neamuri


Şi cu taina ei în gând
La biserică în duminici
Seducea din când în gând.

Iară anii trec ca vântul


Goana vremii n-are leac
Şi încet, încet, trecuta
Peste jumătate de veac.

Ca o umbră selenară
Îşi târăşte paşii grei
N-a rămas nimic din nuriii
Şi din frumuseţea ei.

Într-o zi pe poapa Neacşa


l-a poftit la ea acasă
Să-i destăinuiască chinul
Care sufletu-i apasă.

- Prea sfinţia ta, mă iartă


Că grăi-voi cu păcat
Dar în viaţa mea pustie
N-am ştiu ce e bărbat.

Nu vreau să ajung în slava


Din cereasca Lui grădină
Fără nici o îmbrăţişare
Şi în vârstă şi virgină.

Caută-mi un om din gloată


Şi trimite-mi-l încoace
Cu fiinţa mea să facă
Tot ce vrea şi tot ce-i place.

Să mă strângă lung în braţe


Tot aşa ca pe-o ţărancă
Şi am să-i dau o recompensă
Că am bani destui la bancă.

Popa milostiv să scape


Bietu-i suflet păcătos

88
I-a trimis un om din piaţă
Un hamal foarte vânjos.

Cărui i-a vorbit cu milă


Şi îndurarea celui sfânt
Despre buna învoire
Între oameni şi pământ.

Mai cu seamă despre pilda


Cuvioasei Paraschieva
„Cine pe semeni ajută
răsplătit pe dată fi-va”!

S-a rugat de acela care


Stă cu îngerul la masă
Să gonească necuratul
Dintr-o fiinţă păcătoasă.

Şi s-a dus să izbăvească


A ispitelor furtună
Foarte mulţumit că astăzi
A făcut o faptă bună.

Chiar a doua zi dimineaţă


Popa Neacşa s-a îndreptat
Înspre casa bătrânească
s-o dezlege de păcat.

A intrat popa în sală


S-a uita prin încăperi
Bărbatul era acolo
Dar femeia nicăieri.

- nu ştii unde-i baba care


Care stă de-atâţia anii ?
- Păi s-a dus din nou la bancă
Să mai scoată nişte bani.

Şi căţeluşa stă în pat

Mimi are o fată blondă


Vea ochi mari şi păr buclat
Un sân superb, o pulpă rotundă
Şi avea şi-o fire vagabondă
Şi ca oricare demimondă
Avea un căţeliş buclat.

89
Sprinţară ca o căprioară
Mimi iubise un băiat
Şi într-un amurg de primăvară
Simţind că focul o înfioară
I-a dat tot visul de fecioară
Dar el se vede că a uitat
Şi căţeluşul stă în pat.

În negre nopţi de insomnie


Mimi cu suflet tulburat
Să uite dorul ce-o sfăşie
Şi dragostea –i atât de vie
În camera trandafirie
Privea protretul lui pictat
Şi căţeluşul stă în pat.

A vrut un moş cam reumatic


S-o ia cu el într-un palat
Şi s-o iubească singuratic
Dar ea cu ochii de jăratic
Gândind la tipul ei simpatic
Dintr-un cuvânt l-a refuzat
Şi căţeluşul stă în pat.

Când somnul încerca s-o prindă


Mimi cu corpu-nvăpăiat
Privindu-şi formele în oglindă
Ofta cu jale, suferindă
Că nu e nimeni s-.o surprindă
Şi căşeluşul stă în pat.

Şi-n cuibul ei de curtezană


Veneau priteni pe-noptat
Şi beau ermuth, coniac, cinzeacă
Şezând pe sofaua egipteană
Sau pe divanul fermecat
Şi căţeluşul stă în pat.

Veneau fecioare şi cucoane


În buduaru-i parfumat
Şi ca să uite de canoane
Fumau haşiş, fumau havane
Şi apoi ??? băietane
Cădeau lascive în păcat
Şi căţeluşul stă în pat.

90
Amurgul depăna-n tăcere
Al vremei cer, argintat
Şi trandafiri mureau în sere
Iar Azorel visa-n tăcere
Şi îi plăcea să lingă miere
În salonaşul crenelat

Şi zi şi noapte sta în pat...

Din flori să-ţi împetesc cunună

Aş vrea din flori să-ţi împletesc cunună


Pe strat de crini să mă inspir
Să-ţi cânt în nopţşile cu lună
Pe o pajişte cu trandafiri.

Din mirt să-ţi cânt: romanţa vieţii


Şi ochii tăi senini şi mari
Să sorb nectarul tinereţii
Sub streşini de mărgăritar.

Ţi-oi pune dali în cosiţe


Şi orhidee înnourate
Pe frunte flori de lămâiţă
Pe umeri şipe sân muşcate.

Pe braţele de nuferi albi


Înfăşura-voi cu alint
Bujori şi stânjenei şi nalbe
Şi chiparoase de argint.
Ţi-oi atârna pe şold lalelel
??? şi „Nu mă uita”
Ca toate gândurile mele
Să guste din gura ta.

În prag voi presăra din verme


În ritmul versului sărac
Imaculate crizanteme
Şi sângerânde flori de mac.
Din siclamene şi cicoare
Ţi-oi împleti un cuib boem
S-adormi pe cuib de lăcrămioare
Cu gândul la acest poem.

Uitând de doruri şi regrete

91
Şi prinşi de-ai dragostei fiori
Avea-vom crioni şi violete
Şi poate

şi un copil
Din flori....

Şi luna a închis un ochi

Soarele îmbracă în aur


Şi în păienjeniş de fire
Tot întinsl care duce
La Costeşti, la mănăstire.

Două tinere măicuţe


În sutane lungi şi grele
Trec pe drumul plin de soare
De nisip şipietricele.

Harul domnului de-a pururi


Scaldă în sfânta psalmodie
Chipurile lor suave
Pline de cucernicie

Într-atât de cufundate
Maicile prea cuvioase
Că nici n-au băgat de seamă
Că a trecut de ora opt.

Vorbele pieriră risipindu-se ca fumul


Dar de-odat se opriră
Nu cumva greşt-au drumul
Parcă alta e şoseaua spre lăcaşul mântuirii
Nici o casă nu se vede şi nici turla mănăstirii
Nu mai ştiu ce să mai facă
Să se oprească în zăvoi?
Să mai meargă înainte? Sau să meargă înapoi?
N-o să lase la anaghie două maici fără ajutor
Însă Dumnezeu e mare şi a toate îndurător
Şi în timp ce implorează milostenia Sfintei Vineri
Ca prin farmec apărură chiar în urm alor doi tineri.

- Mergeţi înspre mănăstire?


A întrebat o maică aparte
- Da pe-acolo trecem
Însă noi ne ducem mai departe

92
- De ne daţi îngăduire, noi putem să vă-nsoţim
- Cu plăcere şi evlavie Celui Veşnic mulţumim!

Şi-au pornit în grupă tuspatru


Pe şosea încetinel
Panait la braţ c-o maică
Şi cealaltă cu Ionel.
Tot mergând de ele aproape
Sângele a început să fiarbă
Şi alăturea ici, colo,, câte-un păătuf de iarbă.

Iarbă verde mătăsoasă


Ce te-ndeamnă şi te cheamă
Şi-un crâmpei de sare albastră
S-a întins ca o năframă.
Le-a vorbit de Magdalena
De Infern, de Raiul sfânt
Şi despre iertarea celor
Păcătoşi de pe pământ.

Până le-au convins în fine


Plâns-au ele mai mult de-un ceas
Pentru odihnă ar fi mai bine
Ca să facă un mic popas.

Şi s-au aşezat pe iarbă


Pe când luna ce-i privea
Prevăzând ce-o să urmeze
A închis un ochi şi ea.

Restul nu interesează
Doar o voce sub copac
Îngânat-a:Iartă-i Doamne
Iartă-i că nu ştiu ce fac.

Iar Eulampia de alături


A răspuns printre suspine
- Ba al meu dragă Varvară
Ştie încă foarte bine.!

Popasul lui Aizic Tirr

La înţeleptul Rabi Mendel


Vine Aizic Tirr smerit
Şi îi spune:”Raşi dragă,
Sunt un om nenorocit”

93
Rifca mea-i atât de dulce
Şi are atâta sexapeal
Că nu trece un an şireata
Îmi trânteşte un copil

Am vreo zece să-mi trăiască


Toţi sunt sănătoşi ca tunul
Şi-mi sunt dragi dar ce nevoie-i
Să-mi mai nască unul?

Şi-am venit la tine Rabi


Dă-mi un leac să-mi folosească
Poate Dumnezeu pe Rifca
De copii s-o izbăvească.

- Uite ce-ai să faci, îi spune


Rabinul cu ochii dulci
Noaptea când soseşti acasă
Şi ai vrea ca să te culci

Să te ţii întodeauna
De povaţa mea înţeleaptă
Să te urci pe partea stângă
Şi cobori pe partea dreaptă.

Dacă faci aşa şi totul


Cu stricteţe şi păzit
Poţi fără grijă, Rifca
De copii s-a lecuit.

Au trecut trei luni sau şapte


Sau chiar opt să fi trecut
Şi la Rabin într-o vineri
Intră Aizic abătut.

Şi mâhnit şi neferice
Ochi-i galeşi multe spun
Şi plângând aproape, zice:
- Rabi, n-a fost leacul bun.

N-a fost leacul bun, iar mie


Mi-a fost chinul inutil
Fiindcă uite azi noaptea Rifca
Mi-a născut iar un copil.

94
- nu cumva întreabă Rabi
Cu un surâs ce-i schimbă faţa
Ai uita ce-am spus sau poate
Mi-ai nesocotit povaţa?

- Vai de mine! Exclamă Aizic


După vorba ta înţeleaptă
M-am urcat pe partea stângă
Şi-am coborât pe cea dreaptă.

- Dar ia spune, întreabă Rabi


Scărpinându-se în nas –
Nu cumva trecând pe acolo
Ai făcut un mic popas?

- Un popas? Făcui desigur


Deh, ca omul! Ce să fac?
Parcă poţi să treci pe acolo
Să nu poposeşti un pic?

- Văd că na-i pătruns povaţa-mi


Zice Rabi plin de fiori
Nu ţi-am spus să urci pe stânga
Şipe dreapta să cabori.

Dacă ai poposit l amijloc


Ca un pusnic în câmpii
Aizic Tirr Du-te la dracu
Cum vrei să nu faci copii?

Peisaj divers

Pe un tăpşan de voaluri dese


Calm se plimbă aerul
Şi în cadenţe neînţelese
Vremea-şi toarce caierul.

Sub întins zări astrale


Care-şi pierd hotarele
Cu o cuinună de petale
Se retrage soarele.

Cişmigiul poartă vina


Că-ş superbe florile
Ce-au împodobit grădina
În toate culorile.

95
Luna în necuprins se suie
Poleind nidsipurile
Şi un tânăr cu o duduie
Stau de vorbă, chipurile...

O poveste foarte veche


Spune luna lacului
Şi-într-o barcă o pereche
Se sărută al dracului.

Trec pe drum în plină noapte


Scârţâind vehicule
Iar sub pod răsună şoapte:
- Nu te-ntinde Nicule!

???

Oraşu-a fost cuprins


De euforie
Din cauza unui fapt senzaţional
Că în centru e un afiş
Pe care scrie
Că astă seară-i striptis
La „Pigali”

Ce înseamnă „striptis”?
La local de noapte
Cu becuri
Ţipător colorate
În bar
Femei
Vreo Şapte
În toalete cât mai decoltate.

Program de cabaret
Orchestră
Cântec
Cha, cha, sirtachi, twist
Iar la sfârşi o vampă goală
Freamătă din pântec
Şi fiindcă o vezi
Plăteşti ca un tâmpit.

În atmosfera

96
Supra excitantă
Cu jazz
Cu trupuri zvelte
Şi feline
Clareta este
Cea mai frumoasa
Din câte s-au produs
În curţi străine.

A fost la curtea
Şahului
O leacă
La radio a dansat
Pe unde scurte
La curtea lui Kemal
La curtea Greacă
Şi aicea
O să joace tot în curte.

A fost aplaudată
La Tanagra
Ma Moulin Rouge
La eschimoşi
La feredino
Şi „la trei ochi de plapumă”
Îm Moşi.

Dar iată,
Că în lumina orbitoare
Pe un soclu
Ca pe vremurile lui Pluto
Clareta apare
În toată a ei splendoare
Şi goală
Aşa, cum a făcut-o măsa.

Un trup superb
Şi braţe voluptoase
Doi sâni
Înfipţi în piept ca două mere
Şi rotunjimi
Şi pulpe] delicioase
Şi celelalte toate
La vedere.

Din colţul lor

97
Bazil şi Aurel
Ciocnesc
Aşa cum cere eticheta
Şampanie, nectar şi hidromel
Sorbindu-le cu ochi lacomi
Silueta.

Apoi bazil
Cam ameţit niţel, şopteşte
Scuturându-şi ţigareta:

De stau să judec, totul e la fel


Atât şa Tanţi cât şi la Clareta.

???

ÂÎn oraşul unde cerul,


Ca Bosforul se ???
Şi cu o gardă de Luceferi
Trece mândra semilună
Într-un parc văzut
În visul unui rege anonim
Se înalţă în slăvi
Palatul lui Mehmed Cadâr selim.

Prin desişuri de azalee


Chiparoşi şi palmieri
Şi înconjuraţi de o strajă
De eunuci şi eniceri
Prin firman trimis de ceruri
Şi a luiMahomed hatâr
Stă acum în flori haremul
Lui mehmed Cadâr selim.

Şi era păzit haremul


Şi piscina cea rotundă
Că prin zid nici o privire
De ghiaur să nu pătrundă
Fiindă pe divanuri roşii
De caşmir şi ispahan
Odihneau cu trupuri goale
Nimfe din Belucistan.

Heţaire din Galata şi Naiade din Ankara


Andaluze şi cadâne ce-au venit din toată ţara
Ca dansând să satisfacă fără nici un marafet

98
Orice doruri sau capricii ale lui Cadâr Mehmed.

Răpitoare e Zuleica
Spritenă ca o panteră
Şi suleima, adalisca
Ce are chip de baiaderă
Floare de Siraz a Konia
Baclava e Razimb
Şi sirena-i Bulaira
Când dansează „Turka bre”

Dar din soaţe, cea mai tandră


Mai frumoasă şi mai dragă
Cu trupuşor de orhidee şi
Cu gura ca o fragă
Zămislită din surâsuri
De auroră şi senin
Şi scăldată-n stropi de soare
Era Fatme Aleiman.

În şalvari şi fesuri roşii


Au venit buluc cadii
Toţi vizirii şi califii
Geanabeţii şi muştii
Ca să o vadă pe Aleimina
Cum dansează din buric
Şi s-au aşezat turceşte
Ronţăind pistl, fistic.

Iat-o! Cumse frânge goală


Prinsă în vraja unui cântec
Şi cum tremură cu sânii
Şi din umeri şi din pântec.
Toţi efendii îşi dau coate,
Cu privirea spre cultuc
Şi şopteau tăcuţi din barbă
Aferim ghiuzel giugiuc.

Nimeni n-a băgat de seamă,


Prin al patimei zăduf
Ce priviri de foc azvârle
Către un efeb, Iusuf.

Pe acesta şi-l alese


Şi-l vroia în nopţi, intim
Că făcea parte din

99
Garda personală a lui Selim.

S-a sfârşit tot zaiafetul


Şi în haremul cu eunuci
Noaptea şi-a întins năframa
Şi-a cuprins tot mapamondul
Iar Iosuf se plimba afară
Pe asfalt, şi-şi face rondul.

Numai Fatme se strecoară


Şi cu braţele de puf
În iatacul ei îl trage
Înăuntru pe Iosuf
- Vino, vino lângă mine
Taina visului să-ţi culci
Că mi-e sete de-ndrăgire
Şi mi-e dor de clipe dulci.

Îţi voi da să guşti din rodii


Să culegi de unde vrei
Struguri şi căpşuni din gura-mi
Şi nectar din sânii mei

- Ioc! Răspunde Iusuf


Vesel şi cu glas de mameluc
Fiindcă eu din fericire
Ca şi tata sunt eunuc.

Pot să stau aici cu tine


Dacă-ţi place şi o oră
Dar să-mi dai şi o dovadă
De afecţiune ca soră.
Zorile azvârl prin geamuri
Avalanşe verzi de fire
Pe când Fatme-şi zvârcoleşte
Trupuşorul dornic de iubire.

Iar Iosuf, ce stă prin geamuri


Pe divanul cu efigii,
Îşi priveşte lung conturul
Şi mănâncă bigi-bigi.

Dintr-un roman aristocrat


-Prolog-

100
Din piscul munţilor ce poartă
Pe umeri zvon de oasanale
Despre castele şi fantome
Şi cu ferestre ogivale

În grota unde militarii


Opresc să intre la civili
Iar noaptea se abat pescarii
Ca să vâneze crocodili.

Îţi scriu dsin turnul cu trei steme


Şi trei carabinieri la poartă
Pun plicul într-o sticlă veche
Pe care o azvârl în Marea Poartă

??? o salvă în aer


ca saltimbaticii să se teamă
Şi ??? să sune
Din clopoţele de aramă

Şi fiindcă n-am alte adrese


Ca epilog al jocului
Trimit impresiile culese
În colţ la faţa locului.

Kerheza

Să participi la serbare
Văzduhul s-a punctat cu salbe
Nu se vedea decât picioare
Şi ochi frumoşi şi braţe albe.

Pluteau surâsuri vagabonde


Şi-a larg se profilau alene
Fermecvătoare nimfe blonde
Şi adorabile şatene.

Orchestra nu înceta să scalde


În ritm de sunete stridente
Vârtejulspelb de corpuri calde
Cu legănări impertinente.

De muzica ce tulbura
Şi înfierbânta toţi emulii
Întreg parchetul tremura
De atât cha-cha şi huli-huli.

101
Şampaniza câte un grup
Şi în cadenţări de jaz măiestre
Lascive mlădieri de trup
Se rpsfăţau privirii noastre.

Din necuprinsul violet


Când stele îşi ţeseau năframa
Se auzea dintr-un boschet:
- Fi serios, ne vede mama!

În fond continua agapa


Ce chef şi toasturi până la ziuă
Un paj bătea în piuă apa
Şi-a colombină apa în piuă.

Şi în calmul ???
Alunecau perechi pierdute
S-a petrecut până la punct
Pe urmă puncte...puncte...

Aşa e piesa

Seninul
Sparge al zărilor zapaz
Şli împrăştie albastre
Apoteoze
Şi înparcul cunarcişi
Şi tuberoze
E vis de sărbătoare
Şi extaz.

Pe alei de bambuşţi
Curg metamorfoze
Şi trec
Romeo – în matie de atlas
Cu julieta
În valuri de topaz
Spre chiaşcul cu garoafe
Şi mimoze.

Prin pajişti cu gladiatori


Cu cavaleri în zale
Şi scuturi
Cu săruturi
Cu statui

102
Şi urme vagi de tei
Răzbate o discuţie
Pe tăcute
- Ai spus că mă câştigi
cu 200
de ce-mi dai numai 10 lei?

- Epilog-
Când dimineaţa risipitoare
Înseninata ei văpaie
E îmbulzeală în piaţa mare
Şi grămădeală la tramvaie.

Rămâne gol întreg pământul


Şi pleacă nobili???
Unii spre gropile Oatu
Iar alţii spre groapa Chipăilă.

Clasic sau modern

Blauşpitz, fabricant de nasturi


Şi cu sucursale în ţară
Avea tender şi-o soţie
De o frumuseţe rară.

Pe când Sulizom Naftule


Un om simplu şi în state
Era lucrător cu ziua
Pe la electricitate.

Nu-şi vorbiră nicodată


Nici în zori şi nici pe seară
Ce-şi spuneau doar „bună-ziua”
Când se încrucişau pe scară.

Lunile au trecut în goană


Mai cu soare, mai cu vânt
Şi în toată vremea sta
N-au schimbat nici un cuvânt.

Dar într-o zi măreaţă


Sub albastru policrom
Se întâlniră în piaţă
Şi amândoi au spus „- Salom”

- N-ai idee domnu Blauşpitz

103
Cât de mult îmi pare bine
Şi nici nu ştii cât mă bucur
Că te-am întâlnit vecine!

Mi-ar fi drag să stau de vorbă


Să ne spunem câte-un dor
Că la urma urmei suntem
Fiii aceluiaşi popor!

Mai o glumă, o butadă


Una caldă una rece
Ce s eaude nou prin lume
Şi uităm că vremea trece.

Nu te superi domn Naftule


Dar vreau numai să-ţi explic
Xă pe noi socialmente
Nu ne apropie nimic.

Eu altfel de cultură
Dumneata, meşteşugar
Deaia nu ştiu ce anume
Am putea vorbi măcar.

Am să-ţi dau numai o pildă


Că deşi sunt fabricant
Însă îl ştiu pe Scophenhauer
Pe Sofocle şi pe Kant.

Dumneata îl ştii pe Dante?


Pe Gounod, pe Tzitzian?
Îl cunoaşteţi pe Euripide
Platon sau Aristofan.

- Drept e, cu savanţi şi cu genii


Nu pot cot la cot să merg
Pe ăştia nu-i ştiu, dar matale
Ştii pe unul Goldemberg?

- Goldemberg? Modern sau clasic?


Nici nam auzit de le.
- Nu ştiu de-i modern sau clasic
Însă ştiu că-i tinerel.

Care vine în orice miercuri


Când eşti dus la sucursală

104
Şi se giuguleşte straşnic
Cu soţi adumitale!

Învăţăcelul Hamani

Într-un cartier din Lenberg


C grădini scăldate în soare
Pripăşitu-sa într-o vreme
O femeie încântătoare

Nimeni nu ştia de unde-i


Din ce ţări îndepărtate
Însă şopteau că în casa-i
Se întâmplau lucruri ciudate

Stăruia un zvon: că ???


Plin de ??? şi de corinţi
A înnebunit bărbaţii
Şi i-a scos pe toţi din minţi.

Că adeneaori în noapte
Uşi ascunse se deschid
Şi câte un bărbat de seamă
Lunecă discret prin zid.

Încât grupul de neveste


Caste darînveninate
Adunatu-s-au în grabă
Şi s-au dus la rabin, toate:

- Înţeleptule prea vrednic


Tu al cerului veşnic sol
Peste cartierul nostru
A căzut foc şi pârjol.

C-a venit o vrăjitoare


Chip de drac, ispită în gene
Şi ne ademeneşte soţii
Cu privirile-i viclene

Scapă-ne de ea, goneşte-o


Că-i primejdie tuturora
Şi ne ameninţă pedeapsa
Din Sodoma şi Gomora

Rabinul şi-a pus caftanul

105
S-a încins peste veşminte
Şi şi-a luat învăţăcelul
- Mergi Hamani?
- Merg, prea sfinte.

Cum ajunseră la stratul


Care împodobea grădina
I-a întâmpinat din uşă
Chiar femeia cu pricina.

Au intrat la ea în casă
Cu??? În toatre cele
- Bucuroasă sunt de cinstea
Care-o faceţi casei mele.

-Află, doamnă, a spus rabi


Şi îndoială nu încape
Că în oraş circulă zvonuri
Care te privesc de aproape

Şi supus a lui din ceruri


Mie-i prea slăvit cuvântul
Am venit să stăm de vorbă
Şi de ??? să te mângâi

- Cu smerenie aculte-voi
A răspuns ea drăgălaş
Şi vă rog poftiţi alături
Să luaţi loc în salonaş

- Tu Hamani – zice rabi


Către învăţăcelul său
Ai să stai la uşă strajă
Să nu intre duhul rău!

Şi a stat, a stat Hamani


Dus pe gânduri neînţelese
De aşteptarea îi ies ochii
Însă Rabi nu mai iese.

Şi a mai stat un ceas Hamani


Ba mai mult a stat cu grag
În sfârşit se crapă uşa
Şi apare Rabi în prag.

???? e sfântul

106
Şi zburlit, apins la faţă
- Dumnezeu să te păzească
Pururi de năpastă-n viaţă!

- Zi, ce-ai hotărât cu dânsa?


A întrebat învăţăcelul
O gonim de-aici cu pietre
Sau să o judece orăşelul?

- Vai de mine, exclamă Rabi


După a legii legământ
E o femeie minunată
Cu credinţă în domn sfânt

Are o inimă de aur


Care pe învăţaţi încântă
Darnci şi miloasă
Ca o sfântă, ca o sfântă!

- Rabi, dacă zici că-i sfântă


Tu cunoşti mai bine slova
Şi lumina ta e harul
Din scriptura lui Iehova

- Doamne iartă, spune Rabi


Fiind cinstită şi virtuoasă
S-o lăsăm cu Domnul în pace
Să mergem către casă.

- Mergem, a răspuns hamani


Da, înainte dacă vrei
Ia aminte la veşmşinte
C-ai uitat să ţi le închei!

Dacă plouă ce mă fac

Liftan e un tip simpatic


Cum altul nu găseşti
Şi mai e şi voiajorul
Cel mai prima-n Bucureşti.

De-ţi vorbeşte, totdeauna-i


Plin de duh şi plin de spumă
Nu există să se lase
Făr să-ţi plaseze o glumă.

107
Are un sac de anecdote
Şi de znoave fel de fel
La petreceri e o plăcere
Nopţi întregi ai sta cu el.

Nu există povestire
Fie lungă, fie scurtă
Să ţi-o spună el cu farmec
Şi să nu te ţi de burtă.

Fiind un personaj de seamă


Şi în branşa lui fruntaş
Trage numai la hotelul
Cel mai mare din oraş.

Îl iubesc hotelierii
Ca pe un portbenheur al lor
Fiindcă domnul Liften este
Cel mai staşnic voiajor

Şi într-o zi sfârşind programul


Şi soios din cale afară
Se ducea grăbit s-ajungă
Cât mai repede la gară.

Când să urce în tren deodată


Tocmai în minutul acela
Liftan şi-a adus aminte
Brusc că şi-a uitat umbrela.

La hotel se-ntoarce însă


Camera (ce clipă cruntă)
E ocupată de-o pereche
Care e în voiaj de nuntă.

Ce să facă bietul Liftan?


Deşi are treabă multă
Dar să-i treacă plictiseala
Stă la uşă şi ascultă.

- Puico, spune a cui e gura,


Care în voci mă va îmbăta
Şi o voce îngerească
Zise:: e a ta şi a mea!

- Dar a cui sunt ochii aceştia

108
Mari şi negri ca agata?
- Tot ai mei sunt dragă Sandu!
- - Să ţi le mănânce fata!

- Dar mânuţele astea roze


Cu miresme de petale,
Ale cui sunt păpuşico?
- Ale mele şi-ale tale.

- Cămeşuţa asta fină


Albă ca un puf de nea?
- Jur că n-am împrumutat-o
Crede-mă că-i tot a mea!

- Dar pantofii albi în care


Dorm ca două rândunici
Picioruşele-ei superbe
Cine le mănâncă ghici?

- Cine vrei să le mănânce?


Ciripeşte ea agale
Tot ce e aici în casă
Toate, toate-s ale tale

Auzind aceste vorbe


Liftan se aprindre foc
Şi cu multă discreţiune
Bate în uşă: Toc!Toc!Toc!

-Cine e acolo?
- Eu sunt.
- Şi cam ce doreşti mata?
- Când ajungi la umbrelă
Vă înştiinţez că-i a mea.

Bebzic şi Tintas

Bebzic a venit la Rabi


Şi plângând amar i- aspus
- Rabi dă-mi un sfat că altfel
,
Altfel sunt un om distrus.

- Ce-i cu tine? Întreabă Rabi


Cu privirea dilatată
Ţi-a ars casa sau poker

109
Ţi-ai pierdut averea toată?

- Nu, o altă catastrofă


A dat crâncen peste mine
Că îmi vine să-mi iau viaţa
Şi să urlu de ruşine.

Şase luni abia trecură


De când tu m-ai cununat
Şi uite, Rifca mea, frumoasa
Mi-a născut un mic băiat!

- Mazalatov, a spus rabinul


Scărpinându-se-n perciuni
Iară Bebzic: - Cum se poate
Un copil la şase luni?

Slavă cerului! vorbit-a


Rabi peste ochelari
Dumnezeu cel bun şi veşnic
A făcut minuni mai mari!

De pe munte, în flăcări Moise


Ne-a adus credinţă nouă
Şi în fuga din Egiptet
N-a spar Marea Roţie în două?

Noe în plin potop cu o arcă


N-a ajuns pe Arafat?
Davit n-a învins prin knok-out
Uriaşul Goliat.

Mergi la sinagogă, Benzic


Şi te roagă în amvon
Ca feciorul tău să ajungă
Înţelept ca Solomon.

Poate că-i sortit să fie


O mândrie pentru neam
Sau un mare Tadik, ca şi
Patriarhul Abraham?

Dacă Rifka-i sănătoasă


Domnul nu te va uita
Şi din ceruri va trimite
Har divin în casa ta!

110
Şase luni, sunt şase îngeri
Care zilnic strâng comori
Fiului tău drag să-i fie
Drumul presărat cu flori.

Dacă sorţii-i hărăziră


Ale lumilor destine
Dumnezeu ştie ce face
Şi ce face el e bine.

- Bine Rabi, toate-s bune


Zice Bebzic, pătimaş –
Eu în Zahal, în armată
Am fost cel mai bun ţintaş.

Într-o zi, într-o pădure


Plină toată de mister
Am văzut zburând un uliu
Care se învârtea pe cer.

L-am luat la ochi, şi-n clipa


Când să trag vertiginos
Văd cum uliul se prăvale
De un glonţ şi cade jos.

Ştiu că am tras cu îndemânare


Drept în el şi asta ştiu
Totuşi parcă am tras, îmi pare
Cu o secundă mai târziu.

De aia vreau să săpun, că oricât


De ciudat s-ar părea
Tot nu poţi să-mi scoţi din cap că altul
A tras înaintea mea!

Regele şi bufonul

E o tradiţie rămasă
De pe vremea lui Meron
Ca un împărat să aibă
Lângă curte un bufon.
Să-l distreze cu o znoavă
Sau cu vitziuni pipărat
Mai ales când suveranul

111
Ese trist şi supărat.

Napoleon l-avea pe Harius


Ailirlm îl avea pe Groock
Umbertp pe Tontolini
Don Alfonso pe Zamberloch
Ştefan Vodă pe Păcală
Ţarul pe Ivan Dobcin
Iar Abdul Nahim sultanul
Pe unul Hogea nastratin.

Mai erau şi alţii pe vremuri


Şi în Indii şi??
Cu bufonii, dar din păcate
Nu-mi mai amitesc de ei.
Doar pe unul mai ţin minte
Nimbus, regele gorgon
Care îl avea pe Nimbo
Cel mai ghiduşar bufon.

Agreat de toţi curtenii


De prinţese şi dudui
Îl iubeau şi pajiipentru
Ciurumbuşlucurile lui.
Nu fu aniversare
Ce se petrecu-n castel
Ori consiliu de miniştri
Să nu ia parte şi el.

Sestrâmba, scote aşi limba


Păcălind pe fiecare
Se dădea apoi de-a tumba
Şi stătea drepţi în picioare. Înghiţea o portocală
Şi o coadă de scrumbie
Şi scotea din gură
O privighetoare vie.

Era vesel cu toţi prinţii


Mai ales după siestă
Chiar şi regelui, lui Nimbus
Îi mai juca o festă
Într-o zi i-a tras o palmă
S-a scuzat însă agale:
- Păi să las să-şi facă musca
Treaba-n capul dumitale?

112
Furios peste măsură
Regele a început să-l certe
Că se tot tăvălea bufonul
În genunchi ca să îl ierte:
- Zvârle-mă la cai stăpâne!
Am greşit, cer iertăciune!
- Bine, am să te iert, ia sama
Numai cu o condiţiune:

Mâine când vom fi în consiliu


Ai să intrifoarte grav
Şă ai să faci o glumă care
Să mă supere grozav.
Şi în scuza ce urma-va
Când ai să-mi cerşeşti iertare
Chiar ???

Mulţumesc prea luminate


Să-ţi dea Domnul prea mărire
Pentru măreaţa-ţi bunătate
Şi a ţării înflorire! Bietul Bimbo...toată noaptea
Ce să spuie ca să scape
Şi acum nepedsit...

Dis-de-dimineaţă
Au trezit norodu-n goană
Că sunt convocaţi miniştrii
În consiliul de coroană.
Stau în frunte generalii
Şi a cultelor sobor
Pe când regele citeşte
Un mesaj către popor.

Când deodată intră Bimbo


Face o tumbă lângă tron
Şi pe rege îl ciupeşte
Tocmai de pardon...pardon
Lumea încremeneşte, nimeni
Nu mai ştie ce să facă
Cu ochii-i în flăcări Nimbus
Scoate sabia din teacă.

Cum de-ai îndrăznit păgâne


O atare fărădelege
Ca în faţa întreagă a obştii
Să-ţi baţi joc de Nimbus, rege?

113
Du-te la spânzurătoare
Ispăşeşte-ţi acoplo vina!
Maiestate cer iertare,
Am crezut că e regina.

Nesiguranţa

Pe blajinul Natan Barie


Om cu minte şi morală
Îl cam chinuie idee
Că nevastă-sa-l înşeală.

Nu vrea nici o dovadă


Doar că era prea frumuoasă
Prea frumoasă, prea ştrengară
Şi prea des lipsea de acasă

Ca să-ţi liniştească mintea


Şi să aibă un motiv
Hotărântu-s-a să puie
După ea un detectiv .

A citit el în gazetă
De un detectiv faimos
„Zero-zero şaisprezece”
Şi discret şi conştiincios.

L-a chemat, i-a spus povestea


Condiţionând aportul
Discreţiune absolută
Şi am nunţit raportul:

Când, cu cine, cum şi unde


Într-o vilă sau bordel
Tot ce află în legăură
Cu vreo aventură a ei

- Am primit şi anonime,
Numai vorbe de ocară
Însă vezi nesiguranţa
Asta-i tot ce mă omoară!

- Nici o grijă! Am avut eu


Cazuri şi mai mistuitoare

114
Şi le-am dezlegat, că unui
„zero-zero şaisprezece”

Exact la două zile


După cum s-au aranjat
„zero-zero şaisprezece”
a venit şi-a raportat:

- Ieri, la trei şi cinci minute


Stam în fordul meu agale
Şi priveam cu ochii ţintă
Spre balconul dumitale.

Trece un domn în haine fresco


Nalt, frumos, mustaţa brună
Şi fredonând o melodie
Cu mult elan la uşă sună.

În balcon apare doamna


Cu un ghiveci în mâna dreaptă
Şi îi face semn cu mâna
????

Şi coboară elegantă
Blondă, cu obrajii de nea
El o ia de braţ şi ambii
Urcă în maşina mea.

A urmat îmbrăţişare, sărutări, vreo cinci sau şapte


El i-a spus maimuţă dulce
Şi ea lui: purcel de lapte!

S-au oprit la Kolnei


După colţ, clădirea a patra
Ca să vadă „Kuni Lemel”
Sau „Geames Bond” sau „Cleopatra”

M-am fixat şi eu în spate


Mai aproape de cadână
Ca să pot vedea şi filmul
Şi ce face el cu mâna.

Când s-a luminat în sală


Mă iertaţi dacă vă spun
Rujul din guriţa doamnei

115
Era tot pe obrajii lui.

- Şi pe urmă?
- Din viteză ,
m-au orpit la un castel
parcă al unui prinţ din basme
Însă cred că a fost hotel...

Au intrat, cu după dânşii


Cu o sistemă studiată
Am convins să-mi dea madama
O cameră alăturată.

I-am văzut prin borta cheii


În buduarul plin de şic
Ca doi porumbei pe o cracă
Dar nu s-a întâmplat nimic!

După ce-au băut şampanie


El i-a spus: - De mă iubeşti
Scoateţi scumpo minifusta
Să văd ce superbă eşti!

Ce s-a întâmplat pe urmă


Nu mai ştiu domnule Beric
???
???

Şi pe simple presupuneri
???
Nu spun cu siguranhţă ccă a fost ceva între ei.

- S-ar putea să ai dreptate


Zice Beric într-o doară
Vezi, nesiguranţa asta
Mă distruge, mă omoară!

Madam Popic

Când m-am mutat, Madam Popic


Propietară în Piatar Moşi
O femeie cu mult şic
Şi dată în obraji cu roş
Prinzându-şi buclele de pe frunte
Şi celelalte amănunte.

116
Mi-a spus nu care cumva
S-aduci femei în casa mea
Nu sunt doamnă de elită
Dar casa mea este cinstită.

E greu s-o duci după tipic


Când n-ai venit de la moşie
De aceea şi Madam Popic
Trăieşte numai din chirie.

Mai o odaie mobilată


Mai o intrare separată
Aşa că nu se ştie adesea
Cine a intrat şi cine iese
Şi toată lume-ai mulţumită
Încolo, casa e cinstită!

Independentă şi majoră
Ca orişice femeie bine
Are un iubit care-o adoră
Şi-un colonel ce o-ntreţine
Fiindcă-i o vorbă ce grăieşte
„Unde-s doi puterea creşte”
Când nu vine domnul colonel
Atunce domnul Bombonel
Vine şi o face fericită
Încolo, casa e cinstită!

În faţă şade o artistă


Care trăieşte c-un bancher
În stânga jos un ofiţer
Şi drept la mijloc o modistă.

În fund mai stau vreo trei familii


În dreapta domnişoara Mily
Un domn cu cioc, o croitoreasă
Care primeşte doar acasă
Şi este foarte renumită...
Încolo, casa e cinstită!

Cu glasul dăruit de zei


Actriţa, tânără frumoasă
Când nu vine bancherul ei
Nu prea întârzie pe acasă
Aşa că-n camera Elvirei
Primeşte gazda musafiri

117
Doar pentru luni şi pentru vineri
Odaia-i dată la doi tineri
Ce-şi spun povestea într-o clipită
Încolo, casa e cinstită.

Când îi soseşte de la ţară


Vreo rudă, atunci e vâlvătaie
Că trebuie pentru oseară
Să pregătească o odaie.

Şi trece artista la mijloc


Modista la domnul cu cioc
Domnul colonel la familii
Domn Bombonel la doamna Lily
Şi toată lumea-i mulţumită,
Încolo, casa e cinstită.

Dorinţa lui Davidel

Mămiţica-i indispusă
Vocea parcă i se-ngroaşe
Nu ştiu pentru ce dar tanti
A trimis să vie o moaşe.

Davidel, copil cuminte


Cu mămica se-ntreţine
Şi-i vorbeşte, şi o minte
De se simte mult mai bine.

Şi-l întreabă mama dulce


Ce-ai dori tu bunăoară
Să-ţi aducă mama dragă
Frăţior sau surioară?

Davidel zâmbind răspunse


Fără nici o etichetă
- Dacă aş şti că nu te doare
Aş dori o bicicletă!

Bossa Nova

Gică-i director de bancă


Om cu faimă în lumea mare
Are vilă şi maşină

118
Şi-o soţie încântătoare.

Dar să fie în nota vremii


Într-o lume capricioasă
Şi-a luat – că aşa e moda
Şi-o amantă delicioasă.

Nu ştiu dacă-i din Calcutta


Uruguay sau Britreia
Ştiu atât că e frumoasă
Şi o cheamă Salomeia.

Are braţe de zăpadă


Trup felin, sculptat cu dalta
Şi doi ochi, plini de păcate
De te bagă-n draci, nu alta!

I-a luat garsonieră


La ciclop, să se impună
Şi-imai dă de cheltuială
Două mii de lei pe lună.

Ocupat peste măsură


Cu afaceri o grămadă
Vine în fiecare miercuri
Pe la draga lui s-o vadă.

119