Răspuns nimerit

  Odată un boier porni la drum cu vizitiul său, dar fără să-şi ia de-ale gurii. De la o vreme, vizitiul,
nemaiputând de foame, zice către boier:
       - Cucoane, d' apoi ce mâncam noi astăzi?
       - Ce să mâncam, bre? răspunse boierul. Ia răbdări prăjite!
  Dar vizitiul de colo:
       - Dumneata asta, dar eu?!...
  
Păcală copil
  Păcală, copil, mergea în tren cu tatăl său la oraş și, cum îşi scoase capul pe fereastra deschisă, tatăl său
îi zise:
     - Păcală, bagă capul înăuntru, căci vântul o să-ți ia pălăria din cap!
  Cum însă Păcală nu voia s-asculte, tatăl său îi smulse pălăria din cap și i-o ascunse. Păcală începu
atunci să plângă.
      - Vezi ce se întâmplă când n-asculţi? ăi spuse tatăl, voind să-l liniştească. Hai, fii cuminte, căci eu
am să suflu o dată și ți-o voi aduce înapoi de îndată!
   Și zicând acestea, fluieră o dată, trase pălăria de la spate și i-o dădu lui Păcală, care nu mai putu de
bucurie. După ce îşi puse pălăria pe cap, Păcală smulse și el pălăria tatălui sau și, aruncând-o pe
fereastră, îi zise cu veselie.
     - Suflă încă o dată , tată, ca să vie și asta înapoi!

Ion argat
  Ion, un ţăran între doua vârste, cu mâncărime la limbă și poznaş nevoie mare, era, cică, slugă la un
boier tare hapsân.
       - Măi Ioane, du sacii la moară!
       - Să trăieşti, boierule, nu-i duc!
       - Măi Ioane, pleacă la prăşit!
       - Să trăieşti, boierule, n-oi pleca!
       - Măi Ioane, să nu te pună păcatul să pleci de-acasă cumva!
       - Ba am să plec, boierule!
   Dacă văzu boierul că argatul său face totul pe dos, începu să dea porunci și el tot pe dos.
   Într-o zi boierul plecă de acasă cu Ion. Mergând ei aşa, întâlnesc un pârău cam mare, peste care
trebuiau să treacă. Punte nu era. Atunci Ion se descalţă, ia pe boier în cârcă și intră cu el în apă. Boierul
simţea puțină răcoare la picioare.
      - Măi Ioane, zice el atunci, ia să-mi dai drumul în pârău, să fac și eu o baie!
      - Hai, boierule, să te-ascult și eu o data și să fac cum spui mata! zise Ion și dădu buf! cu boierul în
apă.   
 
Cu un singur măgar!...
  Pe un drum rău, de care, un ţăran cu o căruţă încărcată cu fierăraie și trasă de un măgar, nu putea urca o
colină. La un moment dat, trece un drumeţ pe acolo, care, văzând opinteala ţăranului și făcându-i-se
milă de el și de măgăruşul lui, îl ajută, împingând carul din spate. Căruţa ajunge în sfârşit ăn deal, la un
drum mai bun.
  Atunci săteanul mulţumeşte drumeţului:
     - Mulţumesc, domnule, ca mi-ai ajutat! Cu un singur măgar, zău că nu mai ajungeam eu în deal!
  
Eu cu ea vorbeam !
  Păcală se întâlneşte pe drum cu Tândală, care ducea de legătoare o capră.
      - Unde duci boul ăla ? întreabă Păcală.    
  Contrariat, Tândală se uita spre animal, temându-se de vreo şotie de-a lui Păcală, după care ripostează :
      - Eşti chior, vere, nu vezi că-i capră ?
      - Pai, eu cu capra vorbeam !
 
Leneşul păcălit
Un om, leneş din fire, s-a dus la unul vrednic să taie lemne la pădure. Nu începuseră bine lucrul și
leneşul îi spune celui vrednic:
- Uite ce e, taie tu lemne și eu să zic: hea! hea!
Vrednicul s-a uitat lung la el, dând din cap; dar s-a învoit. Când a venit prânzul, s-au aşezat să mănânce.
Atunci ăl bărbat i-a zis leneşului:
- Uite ce e, eu o să mănânc și tu să înghiţi...

Măslina obosită
Nişte oameni neieşiţi din sat s-au dus la oraş cu nişte treburi și au intrat într-o cârciumă să mănânce
ceva. Văzând pe unii de alături că mâncau măsline, au cerut și ei ,,de-alea", deşi nu mai mâncaseră aşa
ceva până atuncea. Ospătarul le-a adus măsline și scobitori. Au mâncat oamenii și le-a plăcut. A rămas
numai o măslina în farfurie. Ei nu puteau deloc să o prindă în scobitoare, că aluneca. Au chemat pe
ospătar. Acesta, fiind de meserie, cum a pus mâna pe scobitoare, a și înţepat măslina.
Oamenii noştri, văzând asta, au zis:
- După ce am obosit-o noi, acu te credem că ai prins-o numaidecât!...

Nu e cum o făcea mama

O femeie măritată de curând îi făcea bărbatului mâncarea cum putea mai bine. El mânca și era mulţumit
de toate, dar mămăliga nu-i plăcea și pace.
- Nu e cum o făcea mama, o ţinea el întruna. Ea se muncea să o facă mai bună: o potrivea din sare, din
fiert, o mesteca bine, degeaba. El o ţinea întruna:
- Nu e cum o făcea mama și gata.
Într-o zi, lăsa ea mămăliga pe foc și se duse iute la o vecină mai bătrână, care o ştia pe mama bărbatului
ei.
- Spuneţi-mi, fraţilor, cum făcea bătrâna mămăliga, că eu una nu-i intru în voie bărbatului și pace...
Aia începu să îi spună cum se face asta, că aşa o face și ea. Din vorbă în vorbă, de amărâtă ce era,
femeia a uitat și de mămăliga de acasă și de tot. Când și-a amintit că a lăsat mămăliga pe foc, a dat fuga,
dar a găsit-o afumată. Tocmai atunci venea și bărbatu-său de la muncă. Ea nu avu încotro: îi puse
mămăliga pe masă, aşa cum era, afumată. El luă o dată și zise mulţumit:
- Ei, acuma zic și eu că ai făcut o mămăligă bună, cum o făcea mama...
Aşa? zise în gândul ei femeia, bine că ştiu cum era de bună mămăliga făcută de mă-ta.
Și aşa i-a făcut-o cât a trăit cu el, că nu-i era greu să o lase să se afume...

Bolnavul căutat de doctor

Un băiat neieşit din sat se tot văita la ai lui că nu-i e bine, că-l doare ba colo, ba colo... Un frate mai
mare i-a spus:
- Du-te și tu la oraş, să te cate doctorul.
Băiatul, zis și făcut. Se duce la oraş, vede pe o casa că scrie doctor - cum era pe atunci - și bate la uşe.
Când a ieşit doctorul să-i deschidă, băiatul ia-l de unde nu e; se ascunsese după oblon, acolo. Doctorul,
dacă a văzut că nu e nimeni, a închis uşa. Băiatul a sunat și s-a ascuns iarăşi. A făcut aşa de mai multe
ori, incât a ieşit și nevasta doctorului și copiii lui, să vadă cine e; și nu l-au văzut.
- Mă, e cineva care-și bate joc de noi...
Când a mai sunat, n-a mai ieşit nimeni să-i deschidă. Băiatul s-a întors acasă.
- Ei, te-a căutat doctorul? Ce ți-a zis?
- M-a cătat și doctorul, și nevasta, și copiii lui și tot nu m-a găsit.