Astazi, una dintre cele mai grele zile traite de mine pana acum.

Eu o fata de 17
ani, inocenta si sensibila, nu am realizat ce este suferinta pana astazi. Stau
lesinata langa mormantul mamei, sperand sa fie doar un vis, iar ea maine
dimineata sa fie in bucatarie pentru a face micul dejun. Imi distruge sperantele
tatal meu care ma striga de la cativa metri, pentru a merge acasa, fiind ca
incepe sa ploua. Ma fac ca nu il aud si continui sa plang, sperand ca asta sa fie
doar un cosmar.Sunt trezita la realitate de un batran ciudat care ma atinge pe
umar
- O fata puternica ca tine, nu ar sta si ar plange la acest mormant gol, ci
ar lupta pentru a-i aduce liniste sufleteasca celei care zace aici.
Ma gandesc la ce s-a referit spunand sa aduc liniste mamei. Nu am raspuns, am
dat din cap si am plecat spre masina tatatului meu. In drum spre casa, la radioul
masinii, a inceput melodia preferata a mamei, tatal meu a inceput sa lacrimeze
dar pentru a nu ma demoraliza mai mult decat eram, a incercat sa ascunda,
lacrimile lui pline de durere.
Acasa, merg in camera mea unde, pe biroul de langa fereastra, vad poza
familiei noastre, o iau in mana, ma trantesc in pat si o privesc. Mama, singura
persoana din viata mea care stia toate secretele mele, singura femeie care nu
m-a lasat nicioadata, femeia care ma incuraja si ma sprijinea in tot ceea ce imi
propuneam. Doamna Alma Miller, pentru colegii ei de la agentia de protectie a
oamenilor, mama a fost unul dintre cei mai buni agenti ai agentiei. Asa a si
murit, intr-un foc de arme, incercand sa apere “oamenii importanti” ai tarii.
Iar tata este pentru mine acum mai mult ca niciodata, un sprijin si singurul in
care mai am incredere si siguranta, el este singurul barbat din viata mea cu care
am impartasit o multime de experiente si amintiri. A iubit-o enorm pe mama, s-
au indragosit de mici copii, chiar daca familile lor nu au fost de acord cu
casatoria, ei au facut-o, si bine inteles am urmat eu. Si domnul Eward Miller, la
randul lui a lucrat impreuna cu mama, la acea agentie, bineinteles au fost
impreuna in acel schimb de focuri, dar tata a scapat cu cateva rani minore.
Niciodata nu i-am inteles de ce au ales sa lucreze intr-un loc ca acesta,
niciodata nu au putut fi linistiti, cand erau sunati trebuia sa mearga la datorie.
Ma bucur ca nu m-au convins si pe mine sa fac asta.
In acea poza, mai sunt si eu, bineinteles. Numele meu este Asra Miller, sunt in
clasa a XIIa, la un colegiu de arte, spre deosebire de parintii mei, eu m-am
orientat spre o cariera ce nu necesita sa imi dau viata. Dupa ce termin liceul,
vreau sa continui cu o facultate de arte, chiar daca lumea spune ca o sa mor de
foame cu facultatea de arte. De ce fac asta ? Pentru ca ador sa desenez, sa
pictez, ador culorile si tot ce tine de arta, nu ma intereseaza ce crede lumea, voi
face asta pentru ca mama m-a sustinut mereu in asta, si a crezut in mine.
As fi vrut ca mama sa fi fost prezenta la ziua mea, cand voi deveni majora,
peste cateva luni. In timpul acesta, am inceput sa plang, am adormit plangand
si m-am trezit abia dimineata. Somnoroasa, merg spre bucatarie pentru a-mi
face ceva sa mananc, in timp ce cobor scarile aud cum tatal meu se cearta cu
fratele lui, isi dau cateva replici destul de dure, nu ii bag in seama si imi continui
drumul, cand intru in bucatarie, par putin speriati si se opresc din vorbit.
- Inteleg ca e dimineata, si ca am fata umflata, dar nu trebuie sa va uitati
asa speriati la mine! Unchiul meu vine si se aseaza langa mine.
- Ce face nepotica mea scumpa? Niciodata nu l-am suportat pe unchiul
David, cred ca ascunde ceva in spatele acestui comportament dulce.
- Buna dimineata si tie, unchiule! Cum crezi ca pot fi, mai bine ca
niciodata!! Am fost ironica, defapt eram distrusa, deja imi era dor de
mama si de clatitele ei bune de la micul dejun.
- Cu timpul te vei obisnui. O zice de parca e bucuros ca mama s-a dus.
Mi-a pierit toata pofta de mancare, si am plecat in camera, am pus ceva pe
mine si am plecat spre cimitir, ma duc sa ii povestesc mamei cat de prost ma
decurc fara ea. Cand am iesit pe usa, tata mi-a spus ingrijorat sa il sun cand
ajung si sa il sun cand plec de la cimitir, nu am inteles de ce, dar am facut-o. Am
trecut pe la florarie am luat cateva flori, si m-am dus. In timp ce mergem,
simteam ca in spatele meu se afla doi barbati, am incercat sa maresc pasul,
pentru a vedea daca ma urmaresc, surprinsa am fost cand am realizat ca ei
chiar fac asta. Nu am apucat sa il sun pe tata, m-au si apucat de o mana,
bineinteles nu stiu sa ma bat, acum regret ca nu am fost la acele cursuri de
autoaparare, dar am apucat sa arunc florile si sa iau o piatra in mana, cu care l-
am lovit puternic, pe unul dintre ei, si am luat-o la fuga , iar celalalt nu a mai
reusit sa ma prinda. Am fugit repede acasa si i-am povestit tatei. A reactionat
destul de urat, mi-a spus sa nu mai ies din casa fara el, apoi a sunat pe cineva
de la agentie cred, si a plecat imediat. Am ramas confuza, pe canapeaua din
sufragerie. Neavand voie sa ies din casa, am mers in camera sa dorm, poate o
visez pe mama.
De cand mama nu mai este, tata a devenit foarte frustrat si agitat, cred ca ceva
se intampla, dar imi ascunde. Unchiul David vine din ce in ce mai des la noi, iar
din cate stiu, el nu prea venea aici, din cauza mamei. Unchiul este tot un agent
al agentiei unde lucrau ai mei, iar din cate am inteles ( din ascultatul pe la usi,
stiu ca nu e ok, dar auzeam fara sa vreau), mama ii ocupase pozitia, care o avea
de cativa ani, cred ca asta ar putea fi un motiv de dusmanie, dar hai sa
recunoastem mama era mult mai buna decat el.
Noi locuim intr-un oras mic, la periferia lui, intr-o casa mare, cu o gradina
frumoasa, pentru ca mamei ii placeau enorm plantele si tot ceea ce tinea de
ele, tata i-a oferit una dintre cele mai spatioase gradini, iar mama cu mainile ei
de aur, a transformat-o in gradina de top a orasului. Camera mea este defapt in
podul casei, are o fereastra mare spre gradina, mereu mi-a placut sa o privesc
pe mama cat de fericita era cand planta cateva flori. Dar azi, il vad doar pe
unchiul David care pare sa vorbeasca la telefon, cand vezi pe cineva ca vorbeste
singur la telefon, logic ca mergi sa asculti ce e atat de discret de trebuie sa
mearga singur in gradina, pentru a nu-l auzi nimeni. Cobor jos, si merg cat de
aproape pot, ma ascund dupa un tufis si ascult.
- Nu mai rezit cu aceasta functie, acum ca Alma a platit pentru ca mi-a
furat locul, urmeaza fratele meu cu fetita lui razgaiata. Toti vor plati
pentru ceea ce mi s-a intamplat! Inchide furios si se indreapta spre
casa, isi ia la revedere de la tata si pleaca.
Speriata de cuvintele lui, incerc sa ii spun tatalui meu despre asta, dar tata nu
parea surprins deloc de ceea ce i-am spus. Era rezemat de blatul bucatariei se
uita la mine si imi spune cu jumatate de gura:
- Focurile de arma din acea zi, au fost intre fratele meu cu cativa baieti
adunati pentru asta si noi, mama ta a murit din cauza fratelui meu! Iar
acum daca nu il sustin pentru a reocupa locul mamei tale, ne va omora
pe amandoi. Asra, te rog, trebuie sa luam cateva masuri de protectie,
cei care te-au prins pe strada, erau trimisi de el, a fost o amenintare, iar
eu nu pot face nimic pentru al opri. I-am promis mamei tale ca nu voi
vota niciodata pentru el si ca voi avea grija de tine. Acum tine telefonul
acesta, daca va suna vreodata, sa stii ca sunt mort, in acel moment ti-ai
luat cateva haine, si fugi repede din oras si nu te mai intoarce, dute
unde vezi cu ochii, spunele tuturor, a cui fica esti, te va ajuta multa
lume, ferestete doar de unchiul tau, este cel mai mare duman pe care il
vei avea in viata, de acum inainte.
 Lacrimile imi curgeau fara sa imi dau seama, nu se poate sa il pierd si pe
tata, nici nu m-am obisnuit fara mama, acum trebuie sa stau cu frica ca
tata va muri de mana unchiului meu, stai omul asta nu mai este unchiul
meu, este dusmanul meu, o sa il fac sa plateasca pentru moartea mamei si
pentru tot chinul pe care il duc. Credeam ca este usor, totul in mintea mea
era un fleac, merg il impusc si gata, s-a terminat suferinta. Dar defapt abia
acum viata mea incepea sa aiba suisuri si coborasuri. Ahh! Cand imi
spunea mama despre viata, spuneam ca ea va fi mereu acolo sa ma apere
sau daca nu va fi ea, va fi tata. Dar acum, nici nu stiu cand sa imi iau ramas
bun de la tata, nu pot sa imi iau ramas bun, este crunt sa stii ca tatal tau va
fi mort in cateva ore sau zile, si tu nu poti face nimic, nici macar nu stii ce
sa ii spui pentru un ramas bun.
Am mers in acea zi la mormantul mamei, pentru ca nu stiu cand voi mai
putea ajunge aici, am rugat-o sa imi dea un semn, sa stiu ce sa fac. Iar
atunci in spatele meu, vine batranul car mi-a vorbit la inmormantare:
- I-a spune fetita, ai aflat cum sa ii aduci, liniste mamei tale?
- Am aflat, dar nu pot face nimic, pot doar sa fug! Dumneavoastra de
unde ati stiut de mama si de focul de arme planuit de unchiul meu ?
- Eii, fetita, un batran asa ca mine stie totul!
Am ramas uimita, dar am luat-o ca pe un semn de la mama. Dupa momentele
mele de singuratate, pe strazile pustiite ale orasului, am mers acasa si am
inceput sa imi pregatesc genta de fugara, pentru ca niciodata nu se stie cand va
actiona David! Cateva zile am fost asa linistiti, am petrecut cateva momente
frumoase alaturi de tata, poate chiar ultimele pentru ca asta este linistea de
inaintea fortune. Bineinteles fericirea nu dureaza mult, tata este sunat sa plece
intr-o misiune, se pune in masina si pleaca, eu ma uit din pragul usii dupa el, nu
apuca sa merga trei metri cu masina, ca si explodeaza, in acel moment am
ramas intepenita, eu tocmai am vazut in fata ochilor mei cum tata a murit. Am
revenit la realiatate, gandindu-ma cat m-a rugat sa plec imediat dupa ce moare,
plina de lacrimi, tremurand am urcat sus la etaj sa imi iau geanta si sa fug. Cand
cobor am realizat ca nu mai am timp sa fug pentru ca David era deja jos, cu o
intreaga echipa, care ma cautau. Am luat pistolul din camera tatalui meu si am
inceput sa cobor, credeam ca e usor sa tragi cu o arma, dar nu e, am tras dar nu
am nimerit, m-a nimerit el pe mine in sanul drept. In acel moment, am crezut
ca voi muri, ca l-am dezamagit pe tata, dar partea buna e ca voi ajunge
impreuna cu ei, bine initial credeam ca asta e sfarsitul meu.
M-am trezit la spital, cu cativa doctori langa pat care imi spuneau ca vor veni
doi politai sa imi ia declaratie. Oare l-au prins pe David, o sa plateasca pentru
ceea ce a facut? De fapt era fix invers, pe mine voiau sa ma aresteze pentru
tentativa de omor, dar el ce a facut ? Nu tot tentativa de omor este ?
- Nu domnisoara, la el a fost autoaparare ! Dupa ce veti termina
tratamentrul din spital, veti fi inchisa pentru tentativa de omor! La
revedere!
Cum naiba reuseste omul asta sa faca atatea lucruri fara sa fie pedepsit, eu nu
pot merge la inchisoare, nu, i-am promis tatei ca nu ma las omoarata de acest
nenorocit, iar atata timp cat sunt in viata, ma voi tine de promisiune. Cred ca
tocmai am fost operata, sunt atat de slabita, imi adun toate fortele, pentru ca
trebuie sa plec, trebuie sa fug, smulg toate firele bagate in mine, ma schimb in
hainele mele, imi iau geanta si ies pe scara din spate a spitalului. Parca sunt una
dintre femeile alea din filmele pe care le vedeam cu mama. I-au taxiul si plec
spre gara, acolo i-au primul tren spre marele oras Houston, am mai fost acolo
cu parintii mei, pentru munca, avem o casa acolo, ceva micut dar rezevat de
agitatia urbana. Sper sa imi amintesc cum se ajunge acolo sau macar numele
strazii. A fost un drum destul de lung, de cateva ore bune, nu am putut dormi,
am privit cum toate visele mele s-au izbit puternic de pamant, s-a dus cu
facultatea de arte, nici liceul nu il mai pot termina, macar daca apucam sa imi
scot o fisa de transfer. Acum trebuie sa imi gasesc de munca si sa ma stabilesc
aici, viata mea a luat o intorsatura puternica si m-a izbit cu fundul de pamant.
Intr-un sfarsit am ajuns in gara din Houston, de acolo am luat-o la pas catre
casa, unde ar trebui sa locuiesc de acum inainte, nu trebuie sa fie departe. Mi-a
luat jumatate de ora sa o gasesc, recunosc am cam uitat drumul care si acesta
s-a schimbat cumplit, mai nou avem un vecin, cu o casa imensa. Am luat cheia
de sub un ghiveci cu flori( tipic mamei), am descuiat si am intrat. Casa era
intretinuta destul de bine, in ciuda faptului ca nu a mai venit nimeni la ea de
cativa ani buni, bine asa stiu eu. Imi trantesc ghiozdanul pe canapea si vad pe
masuta de cafea langa o floare, un bilet, m-am apropiat l-am deschis si incep sa
citesc: “Draga mea fica, Daca ai ajuns sa citesti aceasta scrisoare, inceamna ca
sunt moarta, sunt sigura ca aici vei veni, daca si tatal tau este mort, acesta este
singurul loc pe care ti-l amintesti. Fata mea, cred ca in mintea ta acum, este
deja planuita viata ta in aceasta casa, dar nu poti ramane aici, pentru ca aici o
sa te caute prima data David, stie de acest loc, asa ca dute repede in biroul
tatalui tau, in dulapul de langa fereastra este un seif, mergi si deschide-l. I-a toti
banii de acolo, si toate actele tale, si mergi la casa vecina, casa este trecuta pe
un alt nume, nimeni nu poate sti ca tu locuiesti acolo. Sper ca banii sa iti ajunga
pentru o lunga durata. Nu iesi din casa, ai tot ce iti trebuie acolo, cheia casei
este tot in seif. Draga mea, trebuie sa lupti ca sa supravietuiesti, si sa ne aduci
pace si nu uita sa iti urmezi visul. Nu uita parintii tai te iubesc neconditionat!!”
Nu imi vine sa cred ca ei stiau ca vor muri amandoi, si nu au facut nimic pentru
a nu se intampla asta, nu au facut nimic pentru a supravietui pentru mine. Cand
m-am saturat de plans, am facut ceea ce mi s-a spus in bilet, am incuiat casa si
m-am dus la casa imensa de langa. Deschid si nu imi vine sa cred ca ei au facut
casa asta ca pe o fortareata pentru mine, casa asta este prea mare doar pentru
mine.
Trecuse o saptamana, deja ma obisnuisem cu casa, am inceput sa pictez cateva
peisaje din jurul casei. De dimineata, priveam rasaritul, cu o cafea in mana,
cand deodata vad ceva neobisnuit, in gradina casei. Erau politisti, casa era
inconjurata de politisti, oare cum naiba au aflat ca stau aici. OH! Doamne! Pe
unde sa mai fug de data asta, sunt incoltita, trebuie sa ma predau, dar inainte
de asta ascund totii bani si toate actele intr-un loc unde nu s-ar uita niciodata.
Aud cum se striga de afara:
- Domnisoara Asra Miller, sunteti incojurata, va rugam sa va predati!
Am deschis usa casei si m-am predat, am fost luata la sectia mare de politie.
Acolo am fost bagata in celula, acuzata de tentativa de omor si evadarea din
spitalul orasului. Am stat cateva ore bune acolo, pana a venit un politai, si m-a
luat in camera de vizatatori, pe motivul ca am un vizitator, bineinteles primul
om la care m-am gandit a fost David. Intru in acea incapere, dar nu il vad
pe David, era un barbat imbracat bine, e prima oara cand il vad, era destul de
tanar, cred ca are undeva la douazeci de ani. Ma asez in fata lui, si incepe sa se
prezinte:
- Buna ziua! Sunt Thomas Brown, avocatul dumneavoastra personal.
- Buna! Cine te-a trimis aici pentru a-mi fi avocat?
- Parintii tai, au fost cei mai buni prieteni ai tatalui meu, atunci cand ne-
au vizitat ultima oara, m-au rugat sa te ajut daca ajungi in aceasta
situatie, iar eu sunt la datorie.
- Ok ok, dar ma poti ajuta? Situatie e putin cam grava, acuzatiile sunt
grave!
- Orice pentru familia Miller!! Ramai aici, merg sa te scot de aici.
 Am ramas din nou confuza, parintii mei chiar s-au gandit la tot. Sper sa ma
poata scoata de aici, déjà m-am saturat de celula aia, nu as rezista 20 de
ani. Nu dureaza zece minute, ca si intra pe usa, si imi spune sa il urmez:
- Haide, mergem acasa!
Aceste cuvinte m-au uimit, l-am urmat privindu-l de la spate. Este destul
de chipes, e de doua ori mai inalt ca mine, are un piept bine lucrat, este
destul de sexy cu acea camasa alba si sacoul negru, este brunet cu ochii
verzi, arata bestial. Off!! Asra nu e timpul sa te gandesti la prostiile astea,
fii cu picioare pe pamant! Afara, ma conduce spre masina lui, imi deschide
portiera, apoi plecam spre un drum nestiut de mine. Pe fundal la radio se
aude melodia mea preferata:
- Pot sa dau mai tare? Ador melodia!!
- Desigur, simptete bine!
Desigur nu pot rezista si incep sa cant, la finalul melodiei, dau radioul
incet, si opreste brusc.
- Pot sa te intreb ceva?
- Spune!!
- Cum a reusit o fata ca tine, cu niste parinti minunati, sa ajunga sa fie
arestata pentru tentativa de omor si fuga?
- Stai, tu nu ai aflat vestea despre parintii mei?
- S-a intamplat ceva cu ei?
- Condu, iti povestesc cand ajungem la tine!!
Credeam ca stie deja de parintii mei, cine stie ce crede acum despre mine, ca
sunt o criminala nenoricita, care se distreaza pe banii parintilor, ce nu merita
ajutata. Nu am mai mers mult si am ajuns la o casa cu un design extraordinar,
arata fabulos, se vede ca e casa de avocat. Deschide usa si vad interiorul casei
de lux, casa il reprezinta, este de o finete si de o curatenie, inexplicabila. Totul
era alb si negru, nici o alta culoare nu putea defini mai bine aceasta incapere.
- Vrei ceva de mancare sau de baut?
- Sincer cei de la politie nu sunt cei mai darnici cand vine vorba de
mancare !! A ras putin de mine, apoi dispare in bucatarie, iar eu am
ramas sa ma holbez la casa lui.
- Asra ! Vino aici! Ma striga pe nume, stai de unde imi stie numele. Ahh ,
ce proasta sunt, doar e avocat scrie pe toate fisele alea.
Merg in bucatarie, si ma asez pe un scaun.
- Am dat comanda de ceva de mancare, v-a trebui sa astepti putin. Intre
timp, haide ai spus ca imi povestesti despre parintii tai! Ascult!
- Pai, nu e mare lucru de povestit. Au murit!
- Imposibil, ce s-a intamplat?
- Mama a murit prima, intr-un schimb de foc de arme pus la cale de
unchiul David, apoi tata a explodat masina cu el, in fata ochilor mei. Iar
acum David ma caute sa ma elimine si pe mine, am incercat sa il
impusc, dar dupa cum se vede nu stiu sa trag cu arma, asa ca a tras el in
mine. Cred ca incearca o alta tactica de a scapa de mine, bagandu-ma
la inchisoare
- De asta ai fugit din spital.Pai bine dar tu cum esti, nu te doare locul
unde ai fost impuscata, nu ai apucat sa stai nici doua ore sub
tratament?
- Durerea din cauza glontului este una minora, pe langa cea de a-mi
pierde ambii parinti in mai putin de doua saptamani!
- Inteleg, dar lasa-ma sa ma uit la rana, dezbracate!
La auzirea acestor cuvinte, mi s-au umplut obrajii de rosu.
- Nu, nu e nevoie, oricum faci multe pentru mine! Pot sa merg sa fac un
dus pana vine mancarea ?
- Mergi, sus la etaj, este camera ta, ai baie personala. Prima de pe
stanga.
Tocmai a spus camera mea? Oare voi locui cu el? Hmm….. Voi afla
Ies din apa fierbinte, merg sa ma imbrac si cobor jos, sigur a venit
mancarea, sunt lihnita. Jos, ma asteapta el cu masa intinsa in sufragerie.
Pare ganditor, cred ca vrea sa imi spuna ceva.
- Vrei sa imi spui ceva?
- Da, de acum incolo vei locui cu mine, aici stiu ca nimeni nu se poate
atinge de tine!
- De unde stiai ca o sa te intreb asta?
- Pareai destul de confuza, cand am spus de camera ta !
Omul asta imi citeste gandurile.
- Si ce vom face acum, cum va decurge viitorul meu?
 - In primul rand, chiar daca te-am salvat de celula, asta nu inseamna ca
pentru totdeauna, va trebui sa megem la cateva procese, sa
demonstram ca esti nevinovata
- Ok, dar ce stiu eu despre procese si ce sa spun
- Important e sa fii prezenta, restul rezolv eu!
Ma uimeste pe fiecare secunda mai mult, si mancarea este delicioasa, de unde
a stiut oare ce imi place. Am terminat de mancat asa ca am de gand sa merg in
camera, sa dorm. Ma ridic, cam brusc cei drept, si ametesc, cand ma vede asa
ametita, ma ia in brate si ma duce in pat. Cand m-am trezit, m-a anuntat ca a
venit un doctor sa ma vada, off ce imi plac mie doctorii. El a iesit iar eu am
ramas cu doctorul care m-a controlat in amanunt, la sfarsit il cheama pe
Thomas.
- Domnule doctor? Deci, ce are?
- Fata, a fost impuscata, si tratamentul nu i-a fost acordat, o sa va dau o
reteta, mergeti si luati aceste seringi, are nevoie de cate una pe zi,
pentru a se inchide rana. Iar bandajul de la rana trebuie schimbat in
fiecare zi.
- Ai auzit, domnisoara Asra?
- Da am inteles!
De parca ar fi mama, ce e cu atata ingrijorare, sunt o fata matura pot avea
singura grija de mine, chiar daca in acest moment nu ma pot ridica singura
de pe pat, asta e o exceptie.