Viata dupa

moarte
by Layra

Rezumat : Dupa toate suferintele prin care a trecut, Bellei ii era frica sa
mai iubeasca.Se simtea moarta si asta nu din cauza inimii care nu-i mai batea in
pieptul...dar el a reusit sa o readuca la viata.
Iubirea lor incepea sa-i vindece. Totusi, greseala din trecut le statea in cale.
Va avea el curajul sa-i spuna adevarul, stiind ca asta ii va putea desparti si ca el va
ramane singur cu remuscarile sale? Va putea ea sa-l ierte si sa-si uite propria durere
pentru a accepta iubirea lui? Ii va oferi o eternitate fericita alaturi de ea sau ii va
arata drumul spre o moarte dureroasa?
Desi atunci nu-si dorea nimic altceva decat moartea lui, ii va mai face placere
acum sa-l vada pe Edward murind?
Oare ce se intampla atunci cand suferinta si iubirea pune stapanire pe doua
inimi?

Capitolul 1: O alta viata

" The angels come to visit us and we

only know them when they are gone ! "

 BPOV: Trecutul meu nu este prea vesel. Desi nu imi
amintesc prea multe lucruri din viata mea umana, amintirile
pe care le am nu sunt prea frumoase, de fapt, frumoase este
chiar prea mult spus. Nu aveam nici 10 ani cand parintii mei
au divortat. Mama se recasatorise, iar pe adevaratul meu
tata, Charlie, nu-l vedeam decat in vacanta. Phil, sotul
mamei, era un om aspru si agresiv, caruia nu-i placeau deloc
copii(de fapt, cred ca s-a casatorit cu mama numai din
interes). Cu cateva zile inainte sa implinesc 13 ani mama a
murit intr-un accident de masina, iar eu am realizat ca mama
pe care o iubeam, mama care insemna totul pentru mine..nu
mai era si asta numai din vina unui pusti care, baut fiind, a
trecut pe rosu si asa a devenit cauza problemelor mele. Mi-
as fi dorit sa il am in fata, sa pot sa ii spun cat il urasc pentru
ca mi-a rapit cel mai pretios lucru, ca din cauza lui am ramas
orfana. De ce a murit mama, dar el nu a patit nimic? De ce
trebuia sa mi se intample mie? De ce viata nu e corecta? Nici
nu m-au lasat sa o vad,spunandu-mi ca, atunci cand masina
a luat foc "cadavrul a fost desfigurat" si ca nu o voi mai
recunoaste. De ce nu m-au lasat sa ii mai vad o data chipul
frumos, sa ii spun ca o voi iubi mereu, sa imi cer iertare
pentru toate greselile mele, sa-i spun ca imi pare rau ca nu
am ascultat-o intotdeauna, sa-i spun ca regret ca nu i-am
aratat cat de mult o iubesc. De ce plecase, de ce ma lasase
singura in lumea asta rece si rea, de ce nu ma luase cu ea?
Din pacate, mi-am dat seama cat de mult valora, cat de
importanta era pentru mine prea tarziu. Ma simteam ingrozitor de
singura si nu vedeam rostul de a continua sa traiesc, simteam cum
intunericul ma inconjoara, cum lumea mea se prabuseste si ma ingroapa intr-
o durere fara sfarsit. Ma gandeam la cel care mi-a distrus copilaria, care mi-a
rapit mama si nu-mi doream decat sa aiba aceeasi soarta cu ea, nu-mi
doream decat sa ma razbun.
 Eu am ramas cu Phil si asa a inceput totul...asa am
inceput sa strang ura asta care ma stapaneste. Ura era
singurul sentiment pe care il mai aveam, numai ea ma ajuta
sa rezist batailor, vorbelor pline de umilinta, tipetelor,
suferintei..cu gandul ca intr-o zi ma voi razbuna. Atunci cand
a devenit prea mult si nu am mai putut suporta am hotarat
sa plec,sperand ca soarta il va face pe Phil sa plateasca
pentru tot ce mi-a facut. Mi-am facut bagajul, am luat banii
pe care ii aveam stransi, iar cand Phil a adormit, am fugit.
Partea cea rea era ca nu cunosteam pe nimeni si nu aveam
unde sa ma duc...asa ca am hotarat sa imi caut tatal, pe
care nu il mai vazusem de 4 ani. Cu ajutorul unei prietene
de-a mamei mele am aflat unde sta, intr-un orasel "Forks",
situat la nord-vest de Washington. Imi amintesc ca atunci
cand m-am urcat in avion aveam in cap tot felul de scenarii,
pentru ca, in 4 ani se puteau intampla multe... acum putea
avea o familie, copii sau poate pur si simplu.. nu ma voia.
Cand am ajuns in Forks era dimineata si ploua, dar dimineata
aceea este una din amintirile mele frumoase. Cand a deschis
usa, tatal meu s-a luminat la fata:
- " Bella,ce faci aici...s-a intamplat ceva? " parea chiar
ingrijorat
- " Buna,tata! "
- " Intra, doar nu vrei sa racesti pe vremea asta. " Si eu
care credeam ca o sa imi spuna ca nu are nevoie de o
povara ca mine si o sa imi ceara sa plec..
Si i-am povestit totul..iar el a plans cu mine cand a aflat
de moartea mamei,pentru ca in ciuda faptului ca s-au
despartit el o iubea, i-am povestit si prin cate am trecut de
cand mama nu mai era,iar el mi-a spus ca o sa mergem sa-l
denuntam pe Phil cat mai curand. Incepusem sa ma simt ca
acasa, dar sentimentul de neliniste ma macina...oare o sa
pot sa raman aici,deci nu am mai amanat si i-am zis:
- " Ok, eu cred ca o sa plec acum...nu vreau sa te mai
deranjez. " Speram ca nu a observat tonul trist al vocii mele
pentru ca,nu stiu sigur de ce, dar chiar ma simteam bine
aici,chiar imi placea aici, chiar voiam cu disperare sa nu ma
lase sa plec..
- " Sa pleci? unde,de ce ,cand? " parea socat si trebuie
sa recunosc ca asta chiar m-a bucurat. " Si de unde ti-a venit
ideea ca m-ai deranja?" ops,acum parea chiar suparat.
- " Pai,ma gandeam ca... "
- " Nu, nici sa nu aud...o sa ramai aici, asta e si casa
ta.." hmm, chiar imi placea ideea..
- " Esti sigur ca nu o sa fiu o povara pentru tine? "
- " Povara? " si apoi a inceput sa rada...iar eu ma uitam
mirata la el...oare de ce radea? " Nu o sa fi o povara si poti
sa ramai ,doar ca...ei bine, sper ca stii sa gatesti, pentru ca
mancarea mea e chiar dezastroasa."
- " Daca stiu sa gatesc...hmm,chiar ador sa gatesc... " Si
un zambet plin de speranta mi-a inflorit pe buze pentru ca
parea ca dupa tot ceea ce pierdusem, viata mea devenea
mai buna.
A doua zi am fost cu tata la politie pentru a-l denunta
pe Phil,iar cel care m-a interogat m-a asigurat ca vor lua
legatura cu cei din Seattle si ca Phil va plati pentru tot ce a
facut. Totul se transformase intr-o placuta rutina si ma
gandeam ca daca Dumnezeu a luat-o pe mama prea
devreme, macar mi-a inapoiat tatal.
M-am inscris la liceul din Forks,iar in timpul liber lucram
la garajul unui prieten, Seth, care locuia in La Push, o
rezervatie indiana de pe coasta si...nu lucram sub o
masina,plina de ulei de motor, cu cheia de "paispe"...ci, din
pacate, eu ma ocupam de hartii si chitante, partea
plictisitoare a lucrurilor, pe care Seth si tatal sau nu aveau
rabdare sa o faca.
Zilele treceau destul de placut, incepusem sa uit
intensitatea suferintei mele, iar inima mea, sfaramata de
durere pana atunci, incepea sa se reintregeasca...bucata cu
bucata si chiar incepusem sa ma gandesc la prezent si viitor.
La liceu am fost primita bine de catre colegi si intrasem
chiar si in grupul majoretelor. Imi facusem o multime de
prieteni si pentru prima data ma simteam libera sa zambesc
si sa ma comport ca o fata de varsta mea.Am fost anuntata
ca Phil a fost arestat si aparent totul era bine ,asta pana in
acea zi in care l-am cunoscut pe el..
 P.S : Capitolul 2 va fi din perspectiva lui Edward
P.S.S: Astept comentarii si critici...si daca vreti sa ne cunoastem
dati add la urmy.vampir3