La răsărit de Eden

De John Steinbeck

PREZENTARE GENERALĂ:
La răsărit de Eden a apărut în 1952, este o povestire despre bine și rău, despre putere și
nevolnicie, despre iubire și ură, despre frumusețe și hidoșenie.
ADAM ȘI CHARLES
La mica distanță de un mare oraș din Connecticut își avea ferma Cyrus Trask. Trăia la fermă
împreună cu soția și fiul lor Adam. După maortea prin sinucidere a soției, Cyrus se recăsătorește
cu fiica unui fermier vecin, care dă naștere unui alt fiu, Charles. Firea celor doi fii este diametral
opusă, la fel ca și înfățișarea lor. Adam este un copil fragil și sensibil,fără prea multă putere, spre
deosebire de Charles, voinic, care va avea o statură puternică, atletică. Tânărul Adam a fost
întotdeauna un copil ascultător. Ceva în el îl făcea să dea înapoi în fața violenței, în fața
împotrivirii, a încordarii tăcute care toate pot pătrunde în casă. Contribuia la liniștea pe care o
dorea ferindu-se de violență, de împotrivire și pentru asta trebuia să se închidă în el însuși,
deoarece violența există în fiecare dintre noi. își acoperea viața cu un văl amagitor, în timp ce în
spatele ochilor lui liniștiți se desfășura o viață bogată, plină.
Fratele lui vitreg, Charles, care era doar cu un an și ceva mai tânăr, crescu asemeni tatalui său.
Charles era un atlet înnascut, avea instinctul ritmului și al organizării și vointa concurentului de
ai învinge pe ceilalți, fapt care aduce succesul în lume.
Tânărul Charles câștiga ori de câte ori se lua la întrecere cu Adam, fie că întrecerea cerea
îndemanare, forță sau inteligență vie, și câștiga cu atâta ușurință încât în scurt timp pierdu orice
înțeres pentru competiție și începu să-și caute concurenți printre ceilalți copii. Se născu, astfel,
între cei doi băieți o anumită afecțiune care semănă însă, mai curând, cu o legatură dintre frate și
soră decât dintre doi frați. Charles se bătea cu orice băiat care-l ataca pe frate-său sau clevetea
despre Adam și, de obicei, câștiga, Îl apăra pe Adam de asprimea tatălui său cu minciuni sau
chiar luând vina asupra lui. Charles avea pentru fratele lui dragostea pe care o simți pentru ființe
neajutorate, sau pentru copiii nou-născuți.
De sub carapacea lui, Adam privea oamenii din lumea înconjurătoare prin tunelul lung al ochilor:
tatăl, mai întâi o forță naturală cu un singur picior, pus acolo doar ca sa-i facă pe copii să se simtă
mai mici și să-și dea seama de prostia lor; iar mai tarziu - după ce zeul s-a prabusit vedea în tatăl
lui un polițist înnăscut, un ofițer care poate fi ocolit sau păcălit, dar niciodată provocat.
Tot prin tunelul ochilor, Adam îl vedea pe fratele lui vitreg Charles ca o făptură strălucitoare,
care ținea de altă specie, înzestrat cu mușchi și oase, iuțeală și vioiciune, o ființă care trăia cu
totul pe alt plan decât el, demnă de admirat, așa cum admiri pericolul pe care ți-l sugerează
mersul leneș al unui leopard negru, și care nu putea fi în nici un fel asemuită cu persoana sa
proprie. Și lui Adam nu i-ar fi trecut prin minte să se destăinuiasă fratelui său să-i vorbească
despre dorințele lui, despre visurile cenușii, despre planurile și plăcerile tăcute care zăceau
dincolo de tunelul ochilor, după cum nu și-ar fi împărtășit gândurile unui copac frumos sau unui
fazan in zbor. Adam era mulțumit de Charles așa cum o femeie e mulțumită de un diamant mare
și depindea de fratele lui, întocmai cum unele femei depind de strălucirea diamantului și de
siguranța socială pe care o dă valoarea lui, dar de dragoste, afecțiune, simpatie, nu putea fi vorba.
Deși cel mai potrivit pentru o carieră militară ar fi fost Charles, Cyrus îl silește pe Adam să plece
în armată. Acesta se supune voinței tatălui, ia parte la mai multe campanii militare, în vreme ce
fratele său rămâne la fermă.
După moartea parinților, cei doi rămân stăpâni pe o avere considerabilă ce le-ar fi putut asigura
existența până la sfrșit. Adam, părăsind armata, vagabondeaza o perioadă, apoi revine acasă. Este
însă în permanență stăpânit de dorul de ducă, năzuința lui fiind aceea de a porni spre California,
pe cealaltă parte a continentului. Pentru început însă va călători în Brazilia și Argentina, întors
acasă, încearcă să-și convingă fratele să plece cu el, în California, dar în viața lor intervine Calhy
Ames.
Aceasta, fiica unui proprietar de tabacaric dintr-un oraș din Massachusetts, avusese, până să
apară la fermă, o viață destul de agitată. De mică, ea avusese o aplecare deosebită către
minciună. Demonstrând și un instinct sexual precoce, împinge la sinucidere un tânăr profesor de
la un liceu din oraș.
Cathy era o tânără aproape frumoasă și deosebit de isteață. Fiind singurul copil la părinți, aceștia
o susțin în dorința ei de a deveni profesoară. Pe traseul școlar însă, Cathy are la un moment dat
intenția să renunțe și, nu se știe din ce motiv, într-o zi părăsește casa și pleacă în Boston.
Tatăl său o aduce acasă și îi aplică o corecție cu biciul. O vreme fata se comportă admirabil, dar
demonul din ea o face să se răzbune, într-o noapte dă foc casei părintești, simulând și o spargere
la seiful unde domnul Ames își ținea economiile. Urmele pe care le lasă conduc spre ideea că ea
însăși a fost răpită și ucisă. Cathy însă, cu banii luați, pornește în lume. Ajunge după patru ani în
Boston, unde, prin farmecul personal, subjugă un proprietar al mai multor bordeluri. Prin
tertipuri femeiești, îl face pe acesta să o iubească nebunește, îi risipește banii și îl aduce la
disperare prin dezinteresul pe care, treptat, i-l arată. Domnul Edwards descoperă însă ce
ascundea Cathy, citind într-un ziar vechi relatarea incendiului casei Ames. Din dorința de a se
răzbuna, pleacă din Boston forțând-o pe Cathy să meargă cu el. Gândul lui era acela de a o ucide,
în fiecare hotel în care se opreau o bătea crunt. La un moment dat însă, femeia reușește să scape
și se târăște cu greu până la prima locuință omenească. Aceasta se nimerește să fie ferma fraților
Trask. Charles, mai precaut, sugerează că ar fi mai bine să o ducă la doctor, dar Adam refuză
categoric.
Cathy își găsește astfel adăpost la fermă, simulează pierderea memoriei și, prin gingășia sa și
sclipirea ochilor, îl cucerește repede pe Adam. Charles însă nu are încredere în ea și dorește să o
vadă cât mai repede plecată. El intuiește și ce se ascunde în spatele poveștii lui Cathy, pentru că
o aude vorbind în somn și înțelege că nu și-a pierdut memoria. Adam refuză categoric ca femeia
să plece, pentru că se îndragostise de ea. Cathy profită de acest sentiment, deși cel care o atrăgea
într-un fel era Charles. Va accepta cererea în căsătorie a lui Adam, pentru că astfel știa că va fi
protejată, însă, în noaptea nunții, Cathy îi pune lui Adam somnifer în ceai și se strecoară în patul
lui Charles, care o acceptă, instinctul dovedindu-se mai puternic decât dragostea de frate și decât
rațiunea.
Plecând de la fermă, Cathy și Adam se vor stabili în California, în Valea Salinas. Cu banii pe
care îi avea, Adam cumpără o suprafață de teren destul de întinsă și o casă, hotărând să
transforme locul într-o grădină a Edenului. La sosire, Cathy descoperă că este însărcinată,
încearcă să scape de copil, dar tentativa nu-i reușește. Adam nu va afla nimic despre asta. Din
clipa în care medicul îl anunță că va fi tată, grija sa pentru soție este și mai mare, la fel și
dragostea. Dorește să termine mai repede refacerea casei și să-și pregătească pământul pentru
semănat. Zona fiind relativ săracă în apă, Adam are nevoie de un puț, iî va solicita pe priceputul
Samuel Hamilton să-i cerceteze și să-i foreze terenul, prilej cu care acesta o va cunoaste pe
Cathy. De la prima întâlnire, Hamilton simte că ceva nu este în regulă și că sigur e legat de
această femeie. Este cuprins de un sentiment straniu că avea să se întâmple o nenorocire, dar nu
împărtășește asta decât lui Lee, servitorul familiei Trask. Când sosește timpul, Cathy naște doi
gemeni. Priceput în toate, Samuel va fi cel chemat să moșească. Ura pe care o vede întipărită pe
fața femeii chinuite de durerile facerii îl înspăimantă. Ființa aceasta își ura copiii pe care încă nu-
i năcuse și soțul cu care îi zămislise. După naștere, proaspăta mamă nu dorește să-și țină în brațe
cei doi băieți și nu-și suportă lângă ea soțul. După câteva zile de refacere, îl anunță pe Adam că
ea va pleca. Pentru că încearcă să o oprească, îl împușcă în umăr și îl părăsește.
Va ajunge în King City, devenind una dintre prostituatele celui mai nou bordel, cel al "madamei
Faye". ăși schimbă numele în Kate și, cu răbdare, dobândește o poziție privilegiată, devenind
preferata patroanei.
După plecarea lui Cathy, Adam încercase să explice poliției că împușcătura era un accident
petrecut în timp ce dorea să-și curețe arma. Șeriful nu-i dă crezare, și tot el este cel care, aflând în
final că vinovată era Cathy, începe cercetările. Cerând semnalmentele de la familia Hamilton, a
face legătura între un semn de pe frunte al doamnei Trask și cel văzut de el la ultima prostituată
angajată de Faye, înțelegând că este vorba de aceeași persoană, o caută pe Kate și, din milă
pentru soțul ei, care ar fi fost distrus, și pentru viitorul copiilor, îi cere să rămână definitiv
departe de ei. Ea accepta, în vreme ce Kate pune la cale distrugerea doamnei Faye, patroana
bordelului. La proprietatea sa Adam nu se mai ocupa de nimic. Copiii erau îngrijiți de Lee,
servitorul. Samuel Hamilton încercase de mai multe ori să-l convingă pe Adam să iasă din
letargie, dar se lovise de un zid. Când, după un an și trei luni, Hamilton își dă seama că băieții nu
fuseseră nici macar botezați, hotărăște ca prin orice mijloace să-l facă pe Adam să-și revină.
Pleacă de acasă cu o Biblie și o dată ajuns la Trask îl trezește la realitate folosind pumnii și un
discurs impresionant:
"- Nu pot să-mi închipui un om, cât o fi el de prost, care să ridice o piatră și
până seara să nu-i dea un nume – ca Petre de pildă. Iar tu - ai trăit un an de zile cu
Inima ta rănită și băieților nu le-ai dat nici macar un nume. Adam zise:
- Treaba mea ce fac.
Samuel îi trase un pumn zdravăn și Adam căzu la pământ. Îi spuse să se ridice și, când acesta se
supuse, îl lovi din nou, dar, de data aceasta, Adam nu se mai ridică. Se uita împietrit la bătrân.
Mânia din ochii lui Samuel dispăru și vorbi liniștit.
- Fiii tăi nu au nume. Adam răspunse:
- Mama lor i-a lăsat fără mama.
- Iar tu i-ai lăsat fără tată. Nu simți cât de frig îi e noaptea unui copil singur? Ce căldură simte el,
ce cântec de pasăre, ce dimineață frumoasă îl încântă? Nu-ți amintești, Adam, cum era, niciun
pic?
- Nu-i vina mea, spuse Adam.
- Ce ai făcut ca să îndrepți lucrurile? Băieții nu au nume. Se aplecă, îl cuprinse pe Adam pe după
umeri și-l ajută să se ridice. Spuse:
- O să le dăm nume. O să ne gândim bine și o să le găsim nume frumoase, care să li se
potrivească.
Ștrse cu mâinile praful de pe cămașa lui Adam. Adam avea o privire îndepărtată, dar totuși
concentrată, ca și când ar fi ascultat o muzică purtată de vânt, dar ochii lui nu mai erau morți, așa
cum fuseseră. Zise:
- E greu de închipuit că se cuvine să-i mulțumesc unui om pentru că m-a insultat și m-a scuturat
ca pe un preș. Dar îți sunt recunoscător. E un mulțumesc dureros, dar e un mulțumesc."

După o lungă discuție între Samuel, Adam și Lee pe tema legendei despre Cain și Abel, copiii
vor primi numele de Calcb și Aaron.
Unsprezece ani mai târziu, copiii lui Samuel Hamilton, adunați cu toții acasă de Ziua
Recunoștinței, decid că tatăl lor ar avea nevoie de odihnă și îl poftesc să petreacă o bucată de
vreme la fiecare dintre ei, înainte de plecare. Hamilton îl vizitează pe Adam, care era în
continuare marcat de despărțirea de Cathy. Fără menajamente, îi vorbește despre ocupația lui
Cathy. Când și Lee confirmă cele spuse, Adam este cutremurat.
La scurt timp, Samuel moare. Adam participă la înmormântarea care are loc în oraș. Cu această
ocazie se hotarăște să-și vadă soția. Găsește o femeie încă drăguță, dar pe care timpul își lăsase
adanc urmele. Furioasă, înțelegând că nu mai are puterea de odinioară asupra lui, Cathy lovește
în punctul vulnerabil al lui Adam: copiii încearcă să-i strecoare îndoială în suflet, povestindu-i
despre noaptea petrecută de ea cu Charles. Adam rezistă loviturii și decide să se mute în oraș
pentru ca băieții să poată urma școala acolo, își organizează viața și curând, simțind nevoia de
acțiune, începe o afacere care eșuează. Pierde astfel o bună parte din avere.
Copiii crescuseră, aveau acum 15 ani. Tatăl lor le spusese că mama murise, dar fiecare dintre ei
avea motive să nu creadă. În viața lui Aaron exista și o prietenă, Abra, pe cand Caleb e un
singuratic, ce bântuie noaptea străzile orașului gândindu-se tot mai mult la mama lor.
Află adevărul din întamplare și ajunge să-l iubească tot mai mult pe Adam pentru cele îndurate.
O întamplare îl ajută să aibă o discuție fundamentală cu tatăl său, în urma căreia acesta înțelege
că fiul cunostea adevarul despre Cathyt.
Având un simț practic deosebit și ajutat de către unul din fratii Hamilton, Caleb se apucă de
afaceri, în timp ce Aron pleacă la universitate. Caleb dorește ca banii pe care îi câștigă să îi
dăruiască tatălui său, pentru a înlocui pierderea pe care acesta o avusese cu afacerea sa. Așteaptă
emoționat Ziua Recunoștinței, cănd, în fața întregii familii, a lui Lee și a Abrei, îi oferă lui Adam
toți banii câștigați. Dar, ca în povestea lui Cain și Abel, darul lui este refuzat, iar vorbele tatălui il
lovesc: "N-am să-i vreau niciodată. Aș fi fost atât de bucuros dacă mi-ai fi putut da ceea ce mi-a
dat fratele tău, mândria pentru lucrul pe care-l face, bucuria pentru profesia lui. Banii, chiar și
banii curați, nu se compară cu asta".
Rănit adânc, Caleb se va răzbuna pe fratele său, ducându-l să o vadă pe Cathy. Femeia e
zguduită, într-o ultimă încercare de a răscumpăra anii petrecuți departe de copii, impresionată
mai mult de Aron, în imaginea căruia se vede pe sine la vârsta când era încă pura, îi lasă acestuia
prin testament întreaga avere, apoi se sinucide.
Aron nu află nimic, pentru că, fără a mai lua legătura cu cineva, se înrolează voluntar și pleacă în
război. Prietena sa, Abra, înțelege acum că el nu a fost niciodată altceva decât un laș, incapabil să
accepte realitatea, între ea și Caleb va începe o dragoste frumoasă, pe care o va umbri vestea că
Aron a murit în război. Când află tragedia, Adam are un atac cerebral. Caleb se simte vinovat
pentru ambele întâmplări, dar cu o ultimă zvâcnire de putere, tatăl aflat pe patul morții îl iartă și
îl binecuvintează. îl eliberează astfel de remuscările ce i-ar fi distrus viața.

SARCINĂ DE LUCRU:
1. Cum era relația dintre Adam și fratele său?
2. De ce simțea Caleb dorința de a se răzbuna pe fratele său?