Aci sosi pe vremuri de Ion pillat

  Poezia "Aci sosi pe vremuri" este publicata in volumul "Pe Arges in sus" in anul 1923,
încadrându-se în tradiționalism prin temă, modul de construcție a textului, abordarea libresca,
stilistica și modul de structurare a textului.

        Structura: Textul este alcătuit din 19 distihuri și un monostih, grupate în trei părți,

respectiv în patru secvențe poetice.

Prima parte cuprinde două secvențe poetice, prima secvență (distihurile 1>3) conturând cadrul
poveștii de dragoste, iar cea de a doua (distihurile 4>10) ilustrând povestea de iubire a bunicilor.

Cea de-a doua parte, respectiv a treia secvență poetică cuprinde distihurile 11-12, având rol de
legătură între planul poetic al trecutului și cel al prezentului. Secvența este o meditație asupra
trecerii timpului care lasă urme asupra trupului perisabil și conferă perenitate amintirii "Căci
trupul tău te uită, dar tu nu-l poți uita..." . 

Cea de-a treia parte corespunătoare celei de-a 4 secvențe, cuprinde distihurile 13>19, și
monostihul final, reprezentând o reflectare în oglindă a scenariului poveștii de iubire în prezent.

Prima și cea de a treia parte conțin versul "de nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat" ceea
ce conferă poeziei structurare simetrică.

        Tema și viziunea despre lume: Tema poeziei privește mai multe aspecte, universul rural
specific tradiționalismului, asociindu-i-se două teme de largă circulație iubirea și timpul.
Universul rural este ales drept cadru al concretizării iubirii care este trăită în două planuri
temporare, trecutul iubirii bunicilor și prezentul iubirii nepotului. Universul rural este
particularizat prin câteva motive specifice: casa, hornul, trecerea timpului, uitarea, satul. Două
motive romantice de largă circulație, (noaptea și luna) sunt revalorizate în maniera tradiționalistă
ca și motivul plopilor asupra căruia Ion Pillat are o viziune diferița de cea romantică: romanticii
consideră natura eternă opunându-se ființei umane efemere, în timp ce la Ion Pillat natura însăși
este afectată de trecerea timpului "În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii".
  Încadrându-se în tradiționalism, poezia lui Ion Pillat propune în mod evident o viziune
tradiționalistă. Universul rural este privit cu nostalgie, ne fiind perceput ca un spațiu intim de
trăire în prezent, ci ca spațiu al recuperării tradiției. A iubi în viziunea lui Pillat înseamnă a retrăi
ceea ce sa trăit deja, ambele iubiri fiind reflectări ale iubirilor din cărți.

        Tipuri de lirism: Poezia se încadrează atât în lirismul subiectiv cât și cel obiectiv, primul
tip fiind evidențiat de mărcile lexico-gramaticale specifice eului liric: pronume la persoana I și a
II- a ("m" , "ți" , "te", "tu" ), verbe la persoana I și a II-a ("am șoptiti", "am spus", "ședea"),
adverb care arată apropierea în timp și spațiu ( "acum", "azi", "aci"), adjectiv pronominal posesiv
("ta" - din structura "și-n fața ta", "tău"- din structura "trupul tău")

Lirismul obiectiv este evidențiat prin scenariul epic al celor două povești de iubire și de meditația
cu caracter general uman asupra trecerii timpului.

        Imagini, figuri de stil și semnificații: Prima secvență atrage atenția prin natura descriptivă,
motivul poetic central fiind "casa amintirii", simbol al casei tradiționale, cu obloane, pritvor,
poartă cu zăvor. Senzația de nemișcare este aici sugerată și prin simbolistica pânzei de păianjen,
respectiv îmbătrânirea plopilor.

În cea de a doua secvență poetică, impresia creată este cea a derulării unor cadre
cinematografice, spațiul prinde viață prin prezenta cuplului de îndrăgostiți. Iubita de atunci a
bunicului este individualizată printr-o metaforă ("ochii de peruzea") care poate fi interpretată
prin aluzia la ochii ca lumină a sufletului, respectiv valoarea de talisman, iubirea fiind
considerată protectoare.

În cea de a treia secvență poetică, meditația asupra trecerii timpului este evidențiată prin
exclamația retorică "ce straniu lucru: vremea!" prin care sunt puse în paralel portretele (simbol al
trecutului) și fetele( prezent).

Ultima secvență poetică începe cu o comparație (" Ca ieri sosi bunica...și vii acuma tu") prin care
se evidențiază opoziția dintre planul poetic al trecutului și cel al prezentului, opoziția fiind pusă
însă în umbră de seria identităților dintre cele două povești de iubire. aceasta este de asemenea
individualizată prin metafora ("ochii de ametist")accentuând ideea că iubirea are rol protector
purificator.
        Semnificația titlului: Titlul, alcătuit sub forma unui enunț conține un adverb de loc ce
sugerează apropierea "aci", un verb la perfect simplu "sosi" care trimite la trecutul îndepărtat și
care face aluzie la relația trecut-prezent în asociere cu adverbul "aci" și locuțiunea adverbială "pe
vremuri". În aceste condiții, titlul anticipează tema ciclicității timpului, cultivată în textul poetic
alături de iubire și universul rural.

        Prozodie: Din punct de vedere prozodic poezia se caracterizează prin rima împerecheată,

masura de 13-14 silabe și ritm iambic.         

SARCINĂ DE LUCRU:

1. Care este ritmul și măsura poeziei?

2. Care este tema și viziunea despre lume a poeziei?