Mantaua

La departamentul... dar mai Ьine sa nu spunem la care

departament. Nimic mai suparator decit departamentele, regimentele
�i cancelariile de tot felul, adica, ре scurt, decit castele administrative,
de orice fel ar fi ele. Acum fiecare individ considera са о ofensa adusa
lui personal lezeaza intreaga societate. Se zice са, nu demult, s-a
primit о reclamaµe din partea unui capitan-ispravnic, nu-mi mai aduc
aminte din се ora�, in care acesta relateaza negru ре alb са decretele
de stat sint calcate in picioare �i са sacrosanctul sau nume este pur �i
simplu luat in de�ert. Iar са dovada а anexat la reclamatie un tom
voluminos, о scriere romantica, in care, la fiecare zece pagini, i�i face
apariµa un capitanispravnic, uneori chiar beat-turta. A�adar, pentru а
evita orice neplaceri, е mai Ьine sa numim departamentul cu pricina
departamentul cutare. Deci, la departamentul cutare i�i facea slujba
funcfionarul cutare. Nu s-ar zice са omul era remarcabll, dimpotriva,
era scund, cam ciupit de varsat, cam ro�covan, parind �i puµn cam
scurt de vedere, cu un inceput de chelie ре frunte, cu zblrcituri ре
ambli obraji �i cu асеа culoare а fetei care se nume�te hemoroidala...
Се sa-i faci! Vinovata е clima Petersburgului. In се prive�te gradul
(caci la noi trebuie sa spui inainte de toate care-i gradul), era сееа се
se nume�te etern consilier titular, de care, а�а cum se �tie, �i-au Ьatut
joc �i au ris ре saturate feluriµ scriitori care au laudablla deprindere de
а taЬari asupra tuturor celor care nu pot sa mu�te. Numele de familie
al functionarului era Ba�macikin�. Numele de familie i�i trada
originea: venea de la botina. Dar cind, in се ероса �i in се fel а
descins numele de la botina, asta nu se �tie chiar deloc. �i tatal, �i
bunicul, chiar �i cumnatul �i absolut toate rudele lui Ba�macikin
umЫau in cizme, schimblnd doar de trei ori ре an pingelele. Se mai
numea Akaki Akakievici. Poate са numele acesta i se va parea
cititorului intru citva ciudat �i cautat cu tot dinadinsul, dar il pot
incredinta са nu 1-а cautat nimeni �i са s-a impus de la sine in urma

605
unor imprejurari care au creat imposibllitatea de а i se da altul. lata
cum s-a intimplat. Akaki Akakievici s-a nascut, daca nu ma in�ala
memoria, in noaptea de 23 martie. Raposata maica-sa, vaduva de
funcµonar, о femeie foarte cumsecade, s-a gindit, dupa cum se cuvine,
sa-�i boteze copilul. Maica-sa inca mai zacea ре patul din dreptul u�ii,
iar de-a dreapta ei stateau cumatrul, un om tare cumsecade, Ivan
lvanovici Ero�kin�, �ef de Ьirou la senat, �i cumatra, sotia ofiterului
de poliµe din cartier, femeie cu virtuµ rare, ре numele ei Arina
Semionovva Belobriu�inaШ. Lehuzei i s-a dat sa aleaga oricare din
trei nume: Mokki, Sossi sau sa-�i boteze copilul cu numele
mucenicului Hozdazat. ,,Nu, se gindi raposata, tare-s nu �tiu cum
numele astea." Са sa-i faca ре plac, deschisera calendarul la alta fila.
le�ita alte trei nume: Trifili, Dula �i Varahasi. ,,Asta-i pedeapsa lui
Dumnezeu! murmura Ьiitrina. De cind sint ре lume n-am mai auzit
asemenea nume. Sa fi fost macar Varadat sau Varuh, dar nu Trifili �i
Varahasi." Mai intoarsera о fila. Ie�ira: Pahvikahi �i Vahtisi. ,,Nu,
spuse Ьiitrina, vad са asta ii е soarta. Daca-i ре-а�а, mai Ьine sa poarte
numele lui taica-su. Taica-su а fost Akaki, �i fiul sa fie tot Akaki." De
aici provine Akaki Akakievici. Copilul fu botezat, ocazie cu care
incepu sa plinga �i facu о grimasa, de parca presimtea са va fi
consilier titular. Deci, а�а s-au intimplat lucrurile. Daca le-am relatat
aici, n-am facut-o decit са pina �i cititorul sa vada са totul s-a
intimplat de nevoie �i са era imposibll sa i se fi dat alt nume. Cind �i
in се an а intrat la departament �i cine 1-а numit in slujhii - nici de asta
nu-�i mai amintea nimeni. Oricit de mulµ directori �i felurф �efi se
schimbau, Akaki Akakievici era vazut in acela�i loc, in aceea�i
роzфе, in aceea�i funcµe de copist, а�а са ulterior toµ ajunsera sa
creada са а�а s-a nascut ре lume, gata de slujhii, cu uniforma ре el �i
cu chelia ре сар. La departament nu se bucura de respectul nimanui.
U�ierii nu numai са nu se ridicau atunci cind aparea el, dar nici macar
nu-1 priveau, de parca prin sala de primire nu trecea decit о musca in
zbor. �efii se purtau cu el cumva rece �i despotic. Cite un sub�ef de
Ьirou ii vira sub nas hirtiile, fara sa-i spuna nici macar "copiati-le" ori
"uite ceva interesant �i dragщ" sau altceva placut, cum se obl�nuie�te

606
1n institщiile cu funcµonari Ьine-crescuµ. Iar el, de-abla uinndu-se la
Ыrtie, о lua fara sa-1 priveasca ре cel care i-o punea ре masa �i fara sa
se 1ntrebe daca acesta era autorizat s-o faca. О lua �i se apuca imediat
s-o copieze. Funcµonarii tineri rldeau de el �i-1 ironizau ant Cit le
permitea inteligeщa lor de Ьirocrati, povesteau 1n prezenta lui felurite
anecdote nascocite tot ре seama sa: despre gazda la care statea, о
Ьatrina de �aptezeci de ani, spuneau са-1 bate, П 1ntrebau 6nd va fi
nunta, Ii presarau ре сар bucatele de Ыrtie, zicind ca-s fulgi de nea. La
toate acestea, Akaki Akakievici nu raspundea, de parca 1n fata lui nu
s-ar fi aflat nimeni. Munca sa nu avea citu�i de puµn de suferit din
pricina �icanelor: siclit de toata lumea, nu fасеа nici о gre�eala de
scriere. Numai daca gluma era mult prea insuportablla, numai 6nd
cineva Ii dadea peste mina, 1mpiedic1ndu-l sa-�i vada de treaha, rostea:
"Lasaµ-ma 1n расе, de се ma necajф?". �i ceva ciudat razhatea atunci
1n cuvintele lui �i 1n tonul cu care le rostea. Se simtea ceva се 1µ facea
at1ta mila, 1n6t un nnar nou 1n serviciu care, urmind exemplul
celorlalµ, 1�i permise sa-�i rida de el se opri deodata са sagetat �i de­
atunci parca totul i se arata IП alta lumina �i sub alta 1nfaµ�are. О
putere supranaturala П 1nstraina de colegii sai, ре care de-abla-i
cunoscuse �i-i luase drept oameni cumsecade �i de lume. �i, mult timp
dupa асееа, 1n momentele cele mai vesele, П vedea 1n fata ochilor ре
funcµonarul acela scund, cu chelie ре сар, cu vorbele sale mi�catoare:
"Lasati-ma 1n расе, de се ma necajф?". �i, 1n aceste cuvinte
rascolitoare, se facea auzit ecoul altor vorbe: ,,S1nt fratele tau". lar
Ьietul nnar 1�i acoperea fata cu mlinile �i de multe ori 1n viata lui s-a
cutremurat apoi, vazind 6ta neomenie zace 1n om, cita brutalitate
salbatica se ascunde sub aparenta de от de lume, rafinat �i cultivat �i
- Doamne ! - asta chiar la persoanele ре care societatea le considera
noblle �i cinstite...
Nu cred sa se mai fi putut gasi un от care sa traiasca numai
pentru munca lui. Е pщin sa spun ca-�i dadea toata osteneala. Nu, el
muncea cu dragoste. Copiind Ыrtiile, el se vedea 1ntr-o lume variata �i
placuta. Desfatarea i se exprima ре chip. Unele litere erau favoritele
lui �i, daca ajungea la ele, nu mai �tia ре се lume se afla: ridea

607
inceti�or, facea cu ochiul, se ajuta �i cu buzele, а�а са ре fata parca i
se putea citi fiecare litera ре саге о caligrafia рапа lui. Daca ar fi fost
recompensat ре masura rivnei depuse, el, spre marea sa mirare, ar fi
ajuns, poate, consilier de stat. Dar in fapt, сит spuneau spiritualii lui
colegi, se alesese la реtЩа cu о cheutoare �i cu hemoroizi mai jos de
�ale. De altfel, nu s-ar putea spune са nimeni nu i-ar fi acordat atenµe.
Un director, fiind om bun la suflet �i dorind sa-1 rasplateasca pentru
numero�ii ani de slujha, dadu dispoziµe sa i se incrediЩeze о lucrare
mai importanta decit transcrierea documentelor. Ре baza unui dosar
rezolvat, trebuia sa intocmeasca о adresa catre о alta instituµe. Nu
avea decit de schimbat titlul �i de trecut ici-colo ni�te verbe de la
persoana intii la а treia. Se cazni pina il trecura toate sudorile, i�i
�terse fruntea �i, in cele din urma, spuse: ,,Nu, mai Ьine daµ-mi ceva
de copiat". De atunci il lasara sa-�i vada de copiile lui. In afara de
aceasta activitate, parca nu mai exista nimic pentru el. Nu se gindea
citu�i de puµn la imbracaminte: uniforma lui nu era verde, ci mai
curind ro�cata, precum taritea. Gulerul ii era strimt, ingust, а�а са
gitul lui, destul de scurt de altminteri, ie�ind din guler, parea nefiresc
de lung, са la pisoii de ghips cu capetele balanganindu-se, ре саге ii
poarta cu zecile ре cre�tet ru�ii саге se dau drept straini. �i
intotdeauna i se lipea ceva de uniforma: Ьа un fir de fin, Ьа о ща. Ре
deasupra, mai avea �i deosebltul talent са, mergind ре strada, sa
nimereasca chiar sub fereastra ре саге cineva arunca tot felul de laturi,
а�а са purta mereu la palarie coji de pepene verde sau galben �i multe
alte asemenea necuratenii. Niciodata in viata nu acordase atenµe
intimplarilor de ре strada, саге, dupa cum se �tie, ii intereseaza la
culme, zi de zi, ре confraµi lui funcµonari, саге au ni�te ochi atit de
ageri �i de patrunzatori incit, de ре celalalt trotuar, observa cum
insului cutare i s-a rupt curelu�a се trece de la man�eta pantalonilor ре
sub talpa, incident се le stirne�te intotdeauna un zimbet maliµos.
Insa Akaki Akakievici, daca i�i arunca undeva privirea, nu
vedea decit rindurile drepte, a�ternute cu scrisul lui caligrafic �i numai
daca, facindu-�i apariµa cine �tie de unde, cite un bot de cal i se a�eza
ре umar �i-i sufla din nari un intreg uragan de-a dreptul in obraz, de-

608
abla atunci i�i dadea seama са nu se afla la mijlocul unui rind, ci mai
curind in mijlocul strazii. Ajungind acasa, se a�eza de indata la masa,
i�i sorbea ре fuga ciorba, minca о bucata de came de vita cu сеара,
fara sa-i simta gustul, inghitea cu tot cu mu�te �i cu се mai dadea
Dumnezeu sa-i pice in farfurie in acel anotimp. Simtind са stomacul
incepe sa i se umfle, se ridica de la masa, scotea un borcanel cu
cerneala �i copia Ыrtiile aduse acasa. Daca nu avea nici о Ыrtie adusa
de la serviciu, facea pentru propria lui placere cite о copie, mai ales
daca Ыrtia nu era remarcablla prin frumusetea stilului, ci prin adresa
unei persoane noi sau importante.
Chiar �i in ceasurile cind cerul cenu�iu al Petersburgului se
intuneca de-a Ьinelea �i intreaga tagma functionareasca s-a saturat �i
s-a ospatat ре masura posibllitaµlor oferite de leafa �i de pofta; cind
toµ s-au odihnit dupa scirµitul penelor de la departamente, dupa
alergatura, dupa tot felul de treburi personale sau ale altora, dupa tot
се intreprinde din proprie inфativa, chiar �i cu asupra de masura,
omul nepotolit; cind functionarii se grabesc sa se bucure de timpul
liber: unii mai dezghetati zoresc la teatru, alµi ies pur �i simplu in
strada, си gind sa se µпа scai dupa vreo palarioara, altii se duc la о
serata са sa-�i omoare timpul facindu-i complimente vreunei feti�cane
nostime, steaua unui mic cerc funcµonaresc, iar altii, cum se innmpla
cel mai adesea, i�i viziteaza cite un confrate саге locuie�te la etajul al
treilea sau al doilea, in doua camere cu antreu sau bucatarie �i cu
oarecare pretentii de а fi in pas cu moda, datorita unei lampi sau altui
fleac cumparat си multe sacrificii, cu renuщari la mese �i distracµi; cu
alte cuvinte, chiar in timpul cind toti functionarii se impra�tie prin
micile apartamente ale amicilor са sa joace whist, sorblnd ceai din
pahare �i roщaind pesmeµ de cite о copeica, sa pufaie din ciubucele
lungi, povestind, in timp се impart сафlе, cancanuri din inalta
societate, ajunse la urechea lor, la саге rusul nu poate renuщa
niciodata, in orice situaµe s-ar afla, sau chiar cind nu mai au despre се
sa vorbeasca, spunind eterna anecdota cu comandantul pietei, la саге
vine cineva sa-i spuna са i s-a retezat coada calului turnat in bronz de
Falconet262, mai ре scurt, chiar in ragazul cind toti incearca sa se

609
distreze, Akaki Akakievici nu-�i permitea nici сеа mai rnica distracµe.
Nimeni n-ar fi putut spune са 1-ar fi vazut la vreo serata. Saturindu-se
de scris, se culca zimblnd, cu gindul la ziua саге urma: oare ce-i va
trimite Dumnezeu sa transcrie miine? Astfel se depana viata pa�nica а
unui om саге, cu о leafa de patru sute de ruЫe, �tia sa fie multumit de
soarta sa. �i poate astfel s-ar fi depanat pina la aшnci batrineµ, daca
n-ar fi fost acele necazuri се presara nu numai calea vietii consilierilor
titulari, ci �i а celor secreµ, activi, de curte �i de tot felul, chiar �i а
celor саге nu consiliaza ре nimeni �i nu sint consiliaµ de nimeni.
Exista la Petersburg un du�man puternic al tuturor celor саге au
leafa de patru sute de ruЫe ре an sau cam ant. Du�manul acesta nu-i
nimeni altul decit gerul nostru nordic, de�i, de altfel, se spune са ar fi
foarte sanatos. Dimineata, dupa ага opt, tocmai in vremea cind
strazile forfotesc de slujba�ii саге merg la departamentele lor,
dumnealui incepe sa le traga la nimereala peste nasuri antea boЫrnace
zdravene �i usturatoare, 1nc1t Ьieµi funcµonari nu mai �tiu cum sa-�i
doseasca nasurile mai Ьine. In acest rastimp, cind pina �i inalµlor
demnitari le ingheata fruntea �i le lacrimeaza ochii, Ьietii consilieri
titulari sint uneori lipsф de ара.гаге. Singura salvare е sa strabaµ in
fuga, си mantaua firava ре umeri, cele cinci sau �ase strazi �i apoi sa
tropaie�ti zdravan din picioare in vestibul, pina se dezmortesc astfel
toate aptitudinile �i talentele саге µ-au inghetat ре drum, dar саге sint
necesare pentru indeplinirea oЬligaµilor de serviciu.
De la un timp, Akaki Akakievici incepu sa simta са-1 cam frige
lП spinare �i ре umar, CU toate са se straduia sa strabata Clt mai iute
spaµul reglementar. Pina la urma se intreha daca nu cumva mantaua
lui о fi avi'nd cine �tie се cusururi. Cercennd-o acasa, descoperi са in
doua-trei locuri, tocmai ре spate �i ре la umeri, era precum sita:
postavul se rosese intr-un asemenea hal, 1nc1t se vedea prin el, iar
capu�eala se facuse ferfenita. Trebuie sa �tiµ са �i mantaua lui Akaki
Akakievici era sublect de batjocura pentru funcµonari: о deposedasera
pina �i de respectabllul nume de manta �i-i spuneau capot. Intr-adevar,
avea о alcatuire ciudata: gulerul i se mic�ora de la un an la altul, caci
oferea material pentru cirpirea altor porµuni. Cirpirea nu dovedea arta

610
croitorului, а�а са mantaua era urita са un sac. Vazind despre ce-i
vorba, Akaki Akakievici i�i zise са trebuie sa i-o duca lui Petrovici,
croitorul care locuia undeva la etajul al treilea, cu acces ре scara de
serviciu. Acesta, cu toate са era chior de-un ochi �i cu fata ciupita de
varsat, se ocupa cu destul succes de repararea pantalonilor �i а
fracurilor de funcµonari sau nefuncµonari; asta, desigur, cind nu era
in stare de ebrietate �i nu-i umЫau alte planuri prin сар. Despre acest
croitor, fire�te, n-ar trebui sa vorblm prea mult; insa, deoarece regula
cere са intr-o nuvela caracterul fiecarui personaj sa fie conturat cu
precizie, pofteasca �i Petrovici incoace.
Mai inni se numea pur �i simplu Grigori �i fusese iobagul unui
mo�ier. Petrovici а inceput sa se numeasca dupa се а primit actul de
dezroblre �i s-a apucat de Ьaut destul de tare in zilele de sarЬatoare,
mai inni in cele mari, apoi de-a valma, la toate sarЬatorile Ьiserice�ti
insemnate in calendar cu о cruciuЩa. In aceasta priviщa era
credincios oblceiurilor stramo�e�ti �i, cemndu-se си nevasta, zicea ca­
i femeie necredincioasa �i nemtoaica. Deoarece пе-а luat gura ре
dinainte �i am pomenit-o ре nevasta-sa, s-ar cuveni sa-i dedicam �i ei
doua-trei vorbe. Dar, din pacate, nu se �tiu prea multe despre еа, in
afara de faptul са Petrovici avea о nevasta, са purta boneta �i nu
basma �i са, dupa cit se pare, nu se putea lauda cu frumusetea: in tot
cazul, intПnind-o, numai soldaµi din regimentele de garda i se uitau
ре sub boneta, mi�cindu-�i mustaµle �i vorblndu-i cu о voce aparte.
Urcind scara се ducea spre Petrovici, care, са sa fim drepµ, era
toata ingalata cu ара, laturi �i se distingea prin асеа duhoare de spirt
care ustura ochii �i, dupa cum se �tie, este prezenta in permanenta ре
toate scarile de serviciu ale cladirilor din Petersburg, deci, urcind
scara, Akaki Akakievici se gindea cam cit va cere Petrovici; �i-�i
hotari sa nu-i dea mai mult de doua ruЫe. U�a era deschisa, deoarece
gospodina, care prajea ni�te pe�te, facuse anta fum la bucatarie, incit
nici macar gindacii nu mai puteau fi zariµ. Akaki Akakievici trecu
prin bucatarie fara са gospodina sa-1 observe �i pina la urma ajunse
intr-o camera unde, ре о masa lata din lemn nevopsit, П vazu ре
Petrovici �ezind cu picioarele sub el, са un ра�а turcesc. Аvea

611
picioarele goale, dupa oblceiul croitorilor atunci 6nd lucreaza. �i, de
indata, Akaki Akakievici i�i µntui privirea asupra degetului mare, ре
care-1 cuno�tea foarte Ьine, cu unghia stilcita, groasa �i tare са о
carapace de broasca-testoasa. Petrovici avea la git о juruЬita de fire de
matase �i de ate, iar ре genunchi tinea un fel de vechitura. De vreo trei
minute se caznea sa bage ata in ас, dar nu nimerea �i de асееа era
foarte furios ре intunericul din camera �i chiar ре firul de ata,
bomhanind cu jumatate de glas: ,,Nu vrea sa intre, nemernica! Mi-ai
mincat zilele, lepra!". Lui Akaki Akakievici ii paru rau са а nimerit
tocmai intr-un asemenea moment. Ii placea sa-i comande ceva lui
Petrovici atunci cind cel din urma era си chef sau, сит se exprima
nevasta-sa, ,,1-а turtit rachiul, chiorul dracului". Intr-o asemenea stare,
Petrovici lasa de oblcei foarte u�or mai ieftin �i se iщelegea си
mu�teriul, Ьа ii mai facea �i plecaciuni. Apoi, ce-i drept, venea
nevasta-sa, plingindu-se са Ьarbatu-sau era beat �i de асееа luase atit
de ieftin, dar era de-ajuns sa mai pui о grivna �i totul se aranja. Acum
insa Petrovici рагеа sa fie treaz, fiind deci sucit, neinduplecat �i pornit
sa ceara al dracului de scump. Akaki Akakievici i�i dadu seama de
asta �i era cit ре се, cum se spune, sa bata in retragere, dar era prea
tirziu. Petrovici il atinti cu singurul sau ochi, iar Akaki Akakievici
ingina fara voie:
- Buna seara, Petrovici!
- Buna seara, domnule, spuse Petrovici �i-�i arunca p1ez1�
privirea spre miinile lui Akaki Akakievici, voind sa vada се prada ii
aduce.
- Ат venit, Petrovici, са sa...
Trebuie sa �tiµ са Akaki Akakievici se exprima de cele mai
multe ori prin prepoziµi, adverbe �i, in sfir�it, prin particule саге,
hotarit lucru, nu aveau nici un iщeles. Daca se afla in dificultate,
obl�nuia chiar sa nu sfir�easca frazele, а�а са, in mod frecvent,
incepind cu vorbele: ,,Asta, zau, е exact са...", nu mai continua deloc,
uitind sa mai adauge ceva �i fiind incrediЩat са а spus tot се avea de
spus.
- Ce-i asta? intreha Petrovici �i, in acela�i timp, ii cerceta cu

612
singurul lui ochi intreaga uniforma, de la guler la mineci, spate, poale
�i реtЩе, toate acestea fiindu-i Ьine cunoscute, caci chiar el le lucrase.
А�а obl�nuiesc sa faca toti croitorii cind i�i innlnesc clienµi.
- Pai, uite, Petrovici... mantaua, postavul... vezi �i singur, peste
tot е trainic, s-a cam prafuit �i pare vechi, dar е nou �i numai intr-un
singur loc s-a cam... la spate �i la un umar s-a ros un pic, iar ре umarul
asta pщin de tot. Vezi �i dumneata, asta-i tot. Nici n-ai mult de lucru...
Petrovici lua capotul, П a�ternu mai inni ре masa, П cerceta
indelung, clatinind din сар, apoi intinse mina spre pervaz dupa
tabachera rotunda cu portretul unui general, nu se �tie care, deoarece
locul in care se afla fata acestuia era spart cu degetul �i astupat cu un
petic patrat de mrtie. Dupa се trase о priza de tabac, Petrovici desfacu
capotul lП mlini, il cerceta la lumina, clatina iara�i din Сар, iara�i salta
capacul cu generalul lipit cu mrtie �i, mai tragind о priza, inchise
tabachera, о Ьаgа in buzunar �i spuse in cele din urma:
-Nu, nu mai poate fi dreasa. Garderoba-i prea �ubreda!
Auzind aceste vorbe, Akaki Akakievici i�i simµ inima cit un
purice.
- Cum sa nu se poata, Petrovici? intreha el cu glas rugator, de
copil. Pai, nu s-a ponosit decit un pic ре umeri. Nu cred sa n-ai tu
ni�te bucatele...
- De gasit s-or gasi ele, bucatelele, spuse Petrovici. Dar nu pot
fi cusute: postavul е putred de tot, П impungi cu acul �i se destrama.
- Daca se destrama, Ii pui dumneata un petic.
- Pai, n-am ре се pune peticul, n-are de се se µпе, postavul s-a
invechit din cale-afara. Vorba vine ca-i postav, dar vedeµ са sufla
vintul prin el.
- Poate faci cumva. Са altfel cum adica! ...
- Nu, spuse Petrovici hotarit, nu se mai poate face nimic. Е
ponosita rau de tot. Mai Ьine va faceµ oblele din еа la iarna, caci
ciorapii nu µn cald. Ciorapii i-au scornit nemµi, са sa stoarca lumea
de bani (lui Petrovici Ii placea sa-i zgindare ре nemµ din cind in cind).
Cit despre manta, va trebui sa va faceµ una noua.
Auzind cuvintul "noua", Akaki Akakievici simti са i se

613
impaienjenesc ochii �i toate lucrurile din camera se invalma�ira in fata
lui. Nu-1 vedea clar decit ре generalul de ре tabachera lui Petrovici,
cel cu fata astupata de peticul de Ыrtie lipit ре el.
- Сит adica una noua? intreha el, са prin vis. N-am bani
pentru а�а ceva.
-Da, una noua, spuse Petrovici cu о nepasare barbara.
- �i daca mi-a� face, cam се...
- Си alte cuvinte, cit ar costa?
-Da.
- Pai, ar trebui sa puneµ la Ьataie un sutar �i jumatate, chiar
ceva mai mult, ii spuse Petrovici, tuguindu-�i plin de importanta
buzele. Ii placeau la nebunie efectele tari, buimacea omul са sa-1
priveasca apoi ре furi� �i sa vada се mutra face.
- О suta cincizeci de ruЫe pentru о manta! striga Ьietul Akaki
Akakievici poate pentru prima data in viata, caci vorbea intotdeauna
incet.
- Da, spuse Petrovici, �i asta depinde de manta. Daca-i fac
gulerul din Ыаnа de jder �i-i mai adaug о gluga captu�ita cu matase,
ajunge �i la doua sute.
- Petrovici, te rog, spuse Akaki Akakievici cu voce
imploratoare, incercind sa nu auda cuvintele acestuia �i sa le evite
efectul, drege-o cumva, s-o mai pot purta cit de cit.
- Nu, а�а nu merge: eu а� munci degeaba, iar dumneavoastra
ati arunca ni�te bani in vint, spuse Petrovici, dupa care Akaki
Akakievici pleca distrus cu totul.
lar Petrovici nu-�i relua lucrul multa vreme �i ramase cu buzele
tuguiate, multumit са nu s-a injosit �i nici arta de croitor nu �i-a
tradat-o.
Ie�it in strada, Akaki Akakievici parca visa. ,,Са sa vezi се
tara�enie, i�i zicea in sinea lui, nici nu ma gindeam с-о sa se intimple
una са asta..." �i apoi, dupa un rastimp de tacere, adauga: ,,Ia te uita!
Pina la urma а ie�it ceva la care nici nu m-am gindit vreodata". Urma
apoi inca о tacere prelunga, dupa care rosti: ,,Asta-i buna! Са sa vezi
са nici nu ma a�teptam la... dar chiar deloc... la о asemenea

614
tara�enie!". Spunind toate acestea, in loc sa se duca acasa, porni in
direcp.a diametral opusa, fara sa-�i dea seama. Ре drum, un co�ar se
freca de el in trecere �i-i murdari tot umarul cu funingine; о palarie
intreaga de var se varsa ре el de ре acoperi�ul unei cladiri in
construcµe. Akaki Akakievici nu observa aceste incidente �i abla mai
apoi, cind se ciocni de un strajer care, proptindu-�i halebarda de zid,
varsa dintr-un cornet ni�te tabac in palma plina de Ьataturi, se
dezmetici cit de cit, �i asta doar din pricina faptului са strajerul il lua
la rost: ,,Се dai peste mutra oamenilor, n-ai trotuar?". Aceste cuvinte
il silira sa se uite imprejur �i sa faca iute cale intoarsa, plecind spre
casa. in camera lui incepu sa-�i adune gindurile, i�i vazu clar situaµa
а�а сит era in realitate, prinse sa vorbeasca de unul singur, dar nu
dezlinat, ci judicios �i sincer, са �i cum i s-ar fi adresat unui prieten
chibzuit, cu care te poti sfatui in proЫemele cele mai intime �i
scumpe inimii tale. ,,Nu, zise Akaki Akakievici, acum nu ma pot
intelege cu Petrovici. Astazi... 1-о fi Ьatut nevasta. Duminica, dupa
betia de simhata, cind s-o trezi din somn �i-o sa se uite strimb
imprejur, neavind cu се sa se dreaga, fiindca nevasta-sa n-o sa-i dea
bani... Ei blne, atunci eu о sa-i strecor о grivna-n palma, el о sa fie
mai intelegator �i о sa-mi cirpaceasca mantaua..." А�а judeca in sinea
lui Akaki Akakievici, i�i facu curaj �i a�tepta prima duminica. Pindind
de departe �i vazind са nevasta lui Petrovici pleaca undeva, se duse
glont la croitor. intr-adevar, Petrovici, dupa cheful din ajun, se uita
strimb cu ochii umflati de somn �i-�i µпеа capul in pamint. Dar indata
се afla despre ce-i vorba, parca il inghionti dracul. ,,Nu, spuse el,
trebuie sa comandaµ una noua." Akaki Akakievici se grabl sa-i vire
grivna in palma. ,,Multumesc, domnule, о sa trag о du�ca in sanatatea
dumneavoastra, spuse Petrovici. Cit despre manta, nu va mai bateµ
capul cu еа: nu mai е buna de nimic. Dar una noua v-o fac la marea
meserie, lasati ре mine."
Akaki Akakievici dadu sa-i pomeneasca din nou despre dregerea
celei vechi, dar Petrovici nu-1 asculta pina la capat �i zise: ,,Ре сеа
noua v-o fac fara doar �i poate, fiµ ре расе, о sa-mi dau toata silinta.
А� putea chiar s-o cos cum а ie�it acum moda: gulerul о sa se incheie

615
cu doua aplice de argint in forma de lаЬще".
De data asta Akaki Akakievici intelese са n-o va scoate la capat
fara о manta noua, сееа се-1 facu sa-�i piarda tot curajul. Cum, cu се
bani s-o faca? Desigur, putea conta in parte ре о viitoare gratificaµe
de sarhatori, dar banii ace�tia erau din timp luaµ in calcul �i aveau о
destinaµe precisa. Trebuia sa-�i cumpere о pereche de pantaloni, sa-i
plateasca cizmarului datoria pentru caputele noi puse la turetcile
vechi, sa-i comande lenjeresei trei cama�i �i vreo doua perecbl din
rufaria се nu se cade а fi pomenita intr-o scriere data la tipar, cu alte
cuvinte, dupa toate acestea, urma sa ramina fara о letcaie. �i, chiar
daca directorul ar fi fost ant de darnic incit, in loc de patruzeci de
ruЫe, sa-i dea patruzeci �i cinci sau cincizeci, oricum suma ramasa ar
fi fost un nimic, о picatura in ocean fata de capitalul necesar pentru
manta. De�i, fire�te, �tia са Petrovici avea uneori toane �i trintea
dracul mai �tie се pret, incit citeodata nici та.саг nevasta-sa nu mai
putea rabda �i striga la el: ,,Ti-ai ie�it din minµ, nmpitule! Altadata,
prostul, lucreaza ре nimica, iar acum il pune naiba sa ceara cit nici el
nu face!", de�i �tia, deci, са Petrovici i-ar face-o �i pentru optzeci de
ruЫe, totu�i, de unde sa ia aceste optzeci de ruЫe? Jumatate mai
merge, jumatate аг gasi el acolo, poate chiar ceva mai mult, dar de
unde sa ia cealalta jumatate? ... Insa mai intii cititorul trebuie sa afle de
unde s-ar fi gasit prima jumatate. Akaki Akakievici avea oblceiul sa
agoniseasca, din fiecare ruЫa cheltuita, cite о copeica, ре саге о
punea intr-o cutiщa tinuta sub cheie, prevazuta in сарае cu о taietura
са sa poata arunca acolo monedele. О data la jumatate de an facea
totalul Ьanuµlor de агата �i ii scblmba in monede marunte de argint.
А�а proceda de mult �i astfel, in decurs de citiva ani, agonisise peste
patruzeci de ruЫe. Deci, avea in mina о jumatate. Dar de unde s-o ia
ре cealalta? De unde sa faca rost de inca patruzeci de ruЫe? Akaki
Akakievici se gindi, se tot gindi �i hotari са trebuie sa-�i mic�oreze
cheltuielile obl�nuite ре timp de cel puµn un an: sa renunte la ceai
seara, sa nu mai aprinda luminari, iar, daca va trebui sa faca ceva, sa
se duca in camera proprietaresei �i sa lucreze la lumfuarea ei; mergind
ре strada, sa pa�easca atent �i cit mai u�or ре pietre �i lespezi, aproape

616
in virful picioarelor, са sa nu-�i toceasca prea repede pingelele; sa-i
dea cit mai гаг spalatoresei rufele �i, са sa nu le uzeze, sa se dezbrace
de ele de cum ajunge acasa �i sa raffilna doar in halatul de demicoton,
foarte vechi �i crutat chiar �i de timp. Trebuie sa fim drepµ �i sa
spunem са la inceput i-a fost oarecum greu sa se deprinda cu aceste
masuri de austeritate, dar apoi s-a obl�nuit �i lucrurile au inceput sa
mearga mai lesne. Se invatase chiar sa rabde de foame seara,
hranindu-se in schimb spiritual, purtind in gindurile sale ve�nica idee
а mantalei viitoare. De atunci, existenta lui deveni parca mai
implinita, parca s-ar fi insurat, parca avea alt om linga el, parca nu
mai era singur, ci о prietena frumoasa consimµse sa strabata impreuna
cu el calea vieµi, iar aceasta prietena nu era nimeni alta decit mantaua
Ьine vatuita, cu captu�eala trainica. Arata acum mai voi �i chiar mai
hotarit, са un от саге �tie се are de facut in viata �i �i-a stabllit un
scop. De ре fata �i din faptele lui disparura de la sine indoiala,
nehotarirea, ре scurt, toate trasaturile ezitante �i nedefinite. Uneori in
ochii lui se aprindea un foc, prin minte ii treceau pina �i gindurile cele
mai temerare �i mai semete: de се nu �i-ar face, la urma urmei, gulerul
din Ыаnа de jder? Aceste meditaµi mai са nu-1 faceau sa fie distrat.
Odata, copiind о hirtie, era cit ре се sa strecoare о gre�eala, а�а са
exclama in �oapta: ,,Uf!" �i i�i facu cruce. Cel pщin о data ре luna se
ducea la Petrovici са sa discute cu el despre manta, sa se sfatuiasca de
unde-i mai Ьine sa cumpere stofa, de се culoare sa fie �i la се pret,
dupa саге, de�i intru citva ingrijorat, se intorcea intotdeauna multumit
acasa, cu gindul са va veni timpul cind toate vor fi cumparate �i
mantaua va fi gata cusuta. Lucrurile mersera chiar mai repede de cum
se a�tepta el. Peste orice a�teptari, directorul ii acorda lui Akaki
Akakievici nu patruzeci, nu patruzeci �i cinci, ci �aizeci de ruЫe in
сар. О fi presimµt са Akaki Akakievici are nevoie de manta sau la
mijloc n-o fi fost decit intimplarea, dar el se pomeni cu douazeci de
ruЫe in plus. Asta а grablt mersul lucrurilor. Dupa alte doua-trei luni
de foamete cumpatata, Akaki Akakievici agonisi aproape optzeci de
ruЫe. Inima lui, in general foarte lini�tita, incepu sa se zbata in piept.
Chiar in prima zi, impreuna cu Petrovici, dadu о raita prin pravalii.

617
Cumparara о stofa foarte buna, сееа се nu era de-a mirarii, intrucit se
gindisera la asta cu о jumatate de an inainte �i aproape са nu trecea о
luna fara sa umЫe prin pravalii �i sa se intereseze de preturi. In
schimb, insu�i Petrovici spuse са stofa mai buna nici са se afla. Pentru
captu�eala alesera un percal atit de rezistent �i de des incit, dupa cum
spunea Petrovici, era mai bun decit matasea �i chiar parea mai frumos
�i mai lucios. Blana de jder nu cumparara, pentru са era intr-adevar
scumpa. Yn locul ei alesera una de pisica, сеа mai buna din pravalie,
саге, de departe, putea fi intotdeauna luata drept Ыаnа de jder.
Petrovici trudi la manta doua saptamini, pentru са avea mult de vatuit,
altfel ar fi terminat-o mai repede. Pentru lucru ceru douasprezece
ruЫe, mai pщin nu se putea nicidecum: toate cusaturile le facuse cu
ata de matase �i ре fiecare cusatura Petrovici trecuse apoi cu propriii
lui dinµ, eliminind orice nod. Era... mi-e greu sa spun in се zi era, dar,
probabll, ziua in саге Petrovici i-a adus, in sfir�it, mantaua а fost сеа
mai solemna din viata lui Akaki Akakievici. 1-а adus-o de dimineata,
inainte de ora cind trebuia sa plece la departament. Niciodata n-ar fi
avut mai multa nevoie de manta, pentru са incepeau ni�te geruri destul
de aprige саге amenintau са se vor inteµ. Petrovici i�i facu apariµa cu
mantaua, а�а сит se cuvine sa faca un bun croitor. Avea intiparita ре
fata о expresie plina de importanta, ре саге Akaki Akakievici nu i-o
mai vazuse niciodata. Parca simtea ре deplin са а facut un lucru mare
�i са deodata, prin propria lui persoana, а aratat се prapastie se casca
intre croitorii саге cirpesc �i schimha captu�eala �i cei саге nu cos
decit haine noi. Scoase mantaua din basmaua in саге о adusese, о
basma curata, de-abla adusa de la spalatoreasa, ре саге о impaturi �i о
puse in buzunar pentru trebuinta. Dupa се scoase mantaua la vedere, о
privi cu vadita mindrie �i, µnind-o in miini, о desfacu �i о arunca
foarte indeminatic ре umerii lui Akaki Akakievici. Apoi о trase de
poale �i о netezi cu palma, dupa саге ii aranja faldurile, desfacind-o
nitel in fata. Akaki Akakievici, са от in virsta, voi s-o incerce ре
mineci. Vazu са �i ре mineci е buna. Се mai, mantaua era tocmai
buna �i ре masura. Petrovici nu scapa ocazia �i spuse са i-a cusut-o
atit de ieftin doar pentru са sta fara firma ре о strada mica �i pentru

618
са-1 cunoa�te de mult ре Akaki Akakievici. Ре Nevski Prospekt,
spunea el, numai pentru lucru i s-ar fi luat �aptezeci �i cinci de ruЫe.
Akaki Akakievici nu vru sa discute а�а ceva cu Petrovici, mai ales са
se �i temea de sumele mari cu саге lui Petrovici Yi placea sa arunce
praf Yn ochi. Ii plati, Yi multumi �i pleca imediat la departament,
Ymbracat Yn mantaua сеа noua. Petrovici ie�i Yn urma lui �i, ramas Yn
strada, privi Ynca mult timp mantaua de la distaщa, apoi о lua Yntr-o
parte pentru са, straЬaund Yn fuga о alee piezi�a, sa iasa din nou Yn
strada �i sa-�i mai priveasca о data mantaua din partea cealalta, adica
de-a dreptul din fata. Iar Akaki Akakievici ра�еа Yn сеа mai
sarЬatoreasca buna dispozфe. Nu uita nici о clipa са are mantaua сеа
noua ре umeri �i, de cYteva ori, placerea launtrica Yl facu sa surYda.
Intr-adevar, de ре urma ei tragea doua foloase: Yi µnea cald �i Yi statea
Ьine cu еа. StraЬatu drumul fara sa-�i dea seama �i se pomeni ajuns la
departament. In vestibul Y�i scoase mantaua, о cerceta ре toate рафlе
�i-o Yncrediщa u�ierului spre speciala supraveghere. Nu se �tie cum,
toµ functionarii departamentului aflara de Yndata са Akaki Akakievici
are о manta noua �i са vechiul capot nu mai exista. Imediat dadura
fuga си toµi Yn vestibul са sa vada mantaua сеа noua а lui Akaki
Akakievici. Prinsera sa-1 felicite, sa-1 salute, astfel fucn acesta doar
zYmbea la Ynceput, dupa саге ajunse chiar sa se jeneze. CYnd colegii,
YnconjurYndu-1, Yncepura sa-i spuna са trebuie sa ude mantaua сеа
noua �i са, Yn tot cazul, se cuvine sa-i pofteasca ре toµ la о agapa, nu
mai �tia се sa faca, се sa le raspunda �i cum sa se descotoroseasca de
ei. Peste cYteva clipe, ro�ind cu totul, Yncepu sa susµna cu destula
naivitate са mantaua nu-i deloc noua, са о are de mult. In sfir�it, unul
dintre functionari, �i nu unul oarecare, ci un sub�ef de Ьirou, probabll
са sa arate са nu-i deloc Ynfumurat �i са Yntreµne relaµi chiar �i cu
subordonaµi, spuse: ,,Fie, fu locul lui Akaki Akakievici, dau о serata
�i va rog sa veniti la mine la о сеа�са de ceai. Parca anume s-a potrivit
sa fie onomastica mea!". Natural, funcµonarii Yl felicitara ре sub�eful
de Ьirou �i primira bucuro�i invitaµa. Akaki Akakievici dadu sa se
eschiveze, dar toµ se apucara sa-i spuna са ar fi nepoliticos din partea
lui, са ar fi mai mare ru�inea sa refuze, а�а са fu nevoit sa accepte �i

619
el invitatia. De altfel, mai apoi �i-a amintit cu placere са, astfel, va
avea prilejul sa se plimbe chiar �i ре inserate imbracat in mantaua сеа
noua.
Toata ziua асееа а fost pentru Akaki Akakievici sarhatoarea сеа
mai solemna cu putinta. Se intoarse acasa fericit са niciodata, i�i
scoase mantaua �i о anma cu grija in cuierul de perete, admirind inca
о data stofa �i captu�eala, dupa саге scoase dinadins, pentru
comparaµe, vechiul sau capot, zdreщuit cu totul. 11 privi �i chiar
izbucni in ns, ant de mare era diferenta! �i, mult timp dupa асееа, la
masa, rise mereu, ori de cite ori i�i aminti starea in саге se gasea
capotul. Minca vesel, dupa саге nu scrise nimic, nici о Ыrtie,
permiµndu-�i doar sa huzureasca in pat pina se facu intuneric. Apoi,
fara а mai zabovi, se imbraca, i�i puse mantaua ре umeri �i ie�i in
strada. Din pacate, nu putem spune unde locuia funcµonarul саге il
invitase: memoria incepe sa пе cam lase �i tot се este in Petersburg,
toate strazile �i cladirile s-au contopit �i s-au amestecat in capul
nostru, incit е foarte greu sa scoatem de acolo ceva cit de cit lamurit.
Oricum, е sigur са funcµonarul cu pricina locuia in partea selecta а
ora�ului, deci foarte departe de Akaki Akakievici. Mai inni, el trebui
sa strabata citeva strazi pustii, slab iluminate, dar, ре masura се se
apropia de locuiщa funcµonarului strazile deveneau tot mai animate,
mai aglomerate �i mai putemic iluminate. Trecatorii erau tot mai
numero�i, incepura sa se arate �i doamne frumos imbracate, ЬаrЬаµ cu
gulere de castor, tot mai rari erau Ьirjarii cu saniile lor de lemn �i cu
co�ul zabrelit, Ьatut cu µnte aurite; dimpotriva, apareau tot mai mulµ
vizitii semeµ, cu caciuli din catifea vi�inie, cu sanii lacuite, cu
invelitori din Ыаnа de urs, tot mai multe erau caretele cu capre
luxoase, саге strahateau strada in zbor, cu roµle scri�nind prin zapada.
Akaki Akakievici se uita la toate acestea са la ceva nou. De ciµva ani
nu mai ie�ise seara in strada. Se opri curios in fata vitrinei luminoase а
unui magazin, са sa priveasca un taЫou infaµ�ind о femeie frumoasa
care-�i scotea botina �i astfel i�i dezgolea tot piciorul, foarte frumos
de altminteri; iar din spatele ei, ре u�a altei camere, i�i itea capul un
Ьarbat cu favoriµ �i cu un frumos barbl�on sub buza. Akaki

620
Akakievici clatina din сар, surise, apoi i�i vazu de drum. Poate са о fi
suris pentru са а inulnit ceva cu totul necunoscut, dar pentru саге
omul nutre�te intotdeauna о anumita slablciune sau pentru са s-o fi
gindit, са mulµ alti functionari, cam а�а: ,,Се ti-e �i cu frantujii a�tia!
Nirnic de zis, daca vor ceva, atunci nici vorha... ". Sau poate nici la
asta nu s-a gindit, caci nu se poate sa te bagi in sufletul omului �i sa
afli tot се ginde�te. In sfir�it, ajunse la cladirea in саге locuia sub�eful
de Ьirou. Acesta traia ре picior mare: ре scara era aprins un felinar,
apartamentul lui se afla la etajul inui. Intrind in antreu, Akaki
Akakievici vazu ре du�umea mai multe �iruri de galo�i. Printre ele, in
rnijlocul incaperii, pufnea un samovar, scoµnd rotocoale de aburi. In
cuierele de ре pereµ erau aurnate mantale �i pelerine, printre саге
citeva aveau chiar gulere de castor sau revere de catifea. De dincolo
de perete se auzeau larma �i voci, саге devenira dintr-odata clare �i
sonore, cind se deschise u�a �i ie�i un lacheu cu о tava ticsita de
pahare golite, alaturi de о canita cu fri�ca �i un co�ulet cu pesmeµ. Se
vedea са functionarii se adunasera de mult �i apucasera sa Ьеа primul
pahar de ceai. Dupa ce-�i aurna mantaua in cuier cu mina lui, Akaki
Akakievici intra in camera �i dinaintea ochilor prinse sa-i joace totul:
lumfuarile, funcµonarii, pipele, mesele pentru jocul de саф, iar in auz
ii rasunara confuz discщiile �i zgomotul scaunelor mutate dintr-un loc
intr-altul. Se opri foarte incurcat in rnijlocul incaperii, ne�tiind се sa
faca. Dar fusese observat, toµ il inumpinara cu urale �i se imbulzira
de indata in antreu са sa-i mai admire о data mantaua. De�i puµn
fisucit, Akaki Akakievici, са om naiv се era, nu putu sa nu se bucure,
vazind са toµ ii lauda mantaua. Apoi, fire�te, il lasara in plata
Domnului cu tot cu manta �i, cum se inumpla de oblcei, se a�ezara la
mesele de whist. Zgomotele, larma �i mulµmea adunata erau ceva
curios pentru Akaki Akakievici. Pur �i simplu nu �tia се sa faca, cum
sa-�i µпа miinile, picioarele �i intreaga faptura. ln cele din urma, se
a�eza linga cei саге jucau, Ьа uiundu-se la саф, Ьа tragind cu coada
ochiului la chipuri, а�а са peste un timp incepu sa ca�te, sa simta са se
plictise�te, mai ales са de mult se facuse ora cind se culca de oblcei.
Voi sa-�i ia ramas-bun de la amfitrion, dar nu-1 lasara sa plece,

621
spunindu-i са trebuie sa Ьеа neaparat cite о cupa de �ampanie in
cinstea mantalei lui noi. Peste о ora se servi masa, alcatuita din
vinegreta, friptura rece de vitel, pateu, prajituri de cofetarie �i
�ampanie. 11 silira ре Akaki Akakievici sa goleasca doua cupe, dupa
саге el simµ са atmosfera din incapere а devenit mai vesela, de�i nu
putea sa uite са era ora douasprezece �i са trebuia sa plece acasa. Са
nu cumva sa-1 retina amfitrionul, ie�i inceti�or din camera, i�i cauta
mantaua in antreu, о descoperi, cu parere de rau, trfutita ре jos, о
scutura, culese de ре еа toate scamele, �i-o puse ре umeri �i cobori in
strada. Aici era inca lumina. Mai erau deschise citeva pravalii de
marunµ�uri, aceste cluburi permanente ale slugilor de ре la cuфle �i
casele mari. Altele, inchise, lasau sa se strecoare prin fiecare crapatura
а u�ii cite о fi�ie lunga de lumina, сееа се dovedea са nu erau inca
lipsite de vizitatori �i са, probabll, servitorii mai stateau inca la taifas,
lasindu-�i stapinii sa se intrebe nedumeriµ ре unde le-o fi umЫind
slujitorimea. Akaki Akakievici ра�еа Ьine dispus �i chiar, fara sa �tie
de се, dadu s-o ia la fuga in urma unei femei саге trecu precum
fulgerul ре linga el, mi�cindu-�i cit se poate de neobl�nuit fiecare
parte а trupului. Totu�i, se opri de indata �i i�i relua mersul domol,
mirindu-se singur de sprinteneala се-1 apucase а�а, din senin. Cunnd
ajunse la strazile acelea pustii, саге nici ziua nu sint prea vesele, са sa
nu mai vorblm de felul cum arata in timpul nopµi. Acum erau �i mai
neumЫate, �i mai insingurate: felinarele luminau doar ici-colo,
deoarece in aceasta parte а ora�ului uleiul pentru iluminat se dadea,
pesemne, cu µriita. De-o parte �i de alta а strazilor se in�iruiau case �i
garduri de lemn. Nu se vedea µpenie de om. Nu stralucea decit zapada
ре strazi, iar cocioabele scunde �i adormite, cu oЫoanele trase, se
zareau са ni�te pete negre, triste. Akaki Akakievici se apropie de locul
din саге strada dadea futr-o piata nesfir�ita, саге parea о pustietate
ingrozitoare, ale carei cladiri de ре partea cealalta de-abla se zareau.
In departare, Dumnezeu �tie unde, licarea о luminita intr-o
ghereta, aflata parca la capatul lumii. Akaki Akakievici simµ ca-i
piere о buna parte din voia buna. Pa�i in piata nu fara о anumita
teama, de parca inima lui presimtea ceva nefast. Se uita in urma �i in

622
toate parµle, parindu-i-se са se afla in mijlocul unui ocean. ,,Nu, mai
Ьine sa nu ma uit", se gindea el �i mergea cu ochii inchi�i. Cind ii
deschise са sa vada daca mai е mult pina la capatul pietei, se pomeni
aproape nas in nas cu ni�te oameni mustacio�i, ре саге nici macar nu-i
vazu Ьine cum aratau la fata. Ochii i se impaienjenira, iar inima
incepu sa i se zbata in piept. ,,Pai, asta-i mantaua mea!" spuse unul
dintre ei cu voce de tunet �i-1 in�faca de guler. Akaki Akakievici dadu
sa strige: ,,Ajutor!", dar altul ii astupa gura cu un pumn cit un сар de
funcµonar �i-i spuse: ,,О pate�ti, daca µpi!". Akaki Akakievici nu
simti decit cum oamenii aceia il dezbraca de manta, il lovesc cu
genunchiul �i auta tot, dupa саге cazu ре spate in zapada. Dupa un
timp i�i veni in fire �i se ridica in picioare, dar linga el nu mai era
nimeni. Simtea са ii е frig ре maidan �i са nu mai are mantaua, incepu
sa strige, dar vocea lui parca nici nu avea de gind sa ajunga in zbor
pina la capatul celalalt al pietei. Disperat, µpind intruna, о lua la fuga
spre ghereta lfuga саге statea un strajer sprijinit in halebarda, саге se
uita oarecum curios �i se intreba de се naiba alearga spre el omul
acela �i striga de departe. Akaki Akakievici ajunse in sfir�it �i, cu
vocea intretaiata, incepu sa strige la el са doarme �i nu vegheaza, са
nu vede cum sint jefuiµ oamenii. Strajerul ii raspunse са n-a vazut
nimic, decit doar са il oprisera in mijlocul pietei doi oameni, dar са а
crezut ca-i sint prieteni. L-a mai sfatuit са, decit sa se rasteasca
degeaba la el, sa se duca а doua zi la poЩistul de cartier �i acesta va
da negre�it de urma celor саге i-au furat mantaua. Akaki Akakievici
ajunse acasa intr-un hal fara de hal. Era tavalit prin zapada din сар
pina-n picioare, iar puµnul par de la umple �i de ре ceafa i se zburlise
de tot. Batrina proprietareasa а apartamentului lui, auzind Ьatai
groaznice in u�a, sari iute din pat, nimeri cu piciorul intr-un singur
papuc �i dadu fuga sa-i deschida, stringindu-�i, din pudoare, cama�a
ре piept. Dar, dupa се deschise, se trase indarat, vazind in се hal era
Akaki Akakievici. Dupa се acesta ii povesti се paµse, еа plesni din
palme �i spuse са trebuie sa se duca direct la comisar, са poliµstul de
cartier о sa-1 traga ре sfoara, о sa-i promita �i-apoi о sa-1 duca cu
vorba. De aceea-i mai Ьine sa se duca de prima data la comisar, pentru

623
са еа П cunoa�te: finlandeza Anna, fosta ei bucatareasa, е acum
dadaca in casa comisarului, iar еа, proprietareasa, П vede adeseori
trecind ре lfuga casa lor sau duminica la blserica, unde se inchina �i in
acela�i timp se uita vesel la toata lumea, сееа се inseamna са trebuie
sa fie un om bun la suflet. Dupa се asculta deducµa batrinei, Akaki
Akakievici se retrase ahatut in camera lui �i despre felul cum �i-a
petrecut noaptea le oferim posibllitatea sa judece celor саге se pot
pune cit de cit in situaµa altcuiva. Dimineata devreme se duse la
comisar, dar i se spuse са acesta doarme. Reveni la ora zece,
comisarul inca dormea. Mai veni о data la unsprezece �i i se spuse са
nu-i acasa. Se infaµ�a �i la ora prinzului, dar contopi�tii din
antecamera nu vrura nici in ruptul capului sa-1 lase sa intre, dorind sa
afle neaparat се treaha are, се nevoie 1-а adus la comisar �i се s-a
inumplat. А�а са, in cele din urma, Akaki Akakievici se decise sa dea
dovada de tarie та.саг о data in viata lui �i le spuse raspicat са trebuie
sa-1 vada personal ре comisar, са n-au dreptul sa-1 opreasca, deoarece
а venit de la departament in interes de serviciu �i vor regreta atunci
cind va inainta о plingere impotriva lor. La aceste argumente
contopi�tii nu mai avura се sa-i riposteze �i unul dintre ei se duse sa-1
cheme ре comisar. Acesta reacµona extrem la ciudat la istoria despre
furtul mantalei. In loc sa acorde atentie punctului principal al
tara�eniei, se apuca sa-1 descoase ре Akaki Akakievici de се s-a intors
ant de urziu acasa, daca nu cumva fusese intr-un loc rau-famat, а�а са
Akaki Akakievici se pierdu cu desavir�ire �i pleca fara sa-�i fi dat
seama daca afacerii cu mantaua i se va da cursul cuvenit. Lipsi toata
ziua de la serviciu (unicul caz in viata lui). А doua zi aparu, palid de
tot la fata, imbracat in vechiul lui capot, саге ajunsese intr-o stare �i
mai de plins. Cu toate са �i de data asta se gasira funcµonari саге nu
scapara prilejul sa-�i bata joc de Akaki Akakievici, istoria cu furtul
mantalei ii impresiona, totu�i, ре mulµ. Se decisera ре loc sa faca
pentru el о cheta, dar nu strinsera mai nimic, pentru са funcµonarii �i
а�а cheltuisera peste posibllitaµ, purnnd mina de la mina bani pentru
portretul directorului �i pentru о carte, la propunerea unui �ef de sectie
саге era prieten cu scriitorul. Deci, banii adunati erau foarte puµni.

624
Facindu-i-se mila de el, unul dintre functionari se gindi sa-i sara in
ajutor macar cu un sfat �i-i spuse sa nu se duca la poЩistul cartierului,
pentru са acesta, dorind sa ci�tige bunavoiщa conducerii, ar gasi
mantaua intr-un fel sau altul, dar mantaua va ramine totu�i la poliµe
daca el, Akaki Akakievici, nu va prezenta dovezile cerute de lege, din
саге sa rezulte са mantaua ii aparµne. De асееа ar fi mai Ьine sa se
adreseze unei persoane importante, са асеа persoanii importantii,
scriind �i intervenind unde se cuvine, poate face са lucrurile sa se
rezolve cu mai mult succes. Neramimndu-i altceva mai bun de facut,
Akaki Akakievici se hotari sa se duca la persoana importantii. Nici
pina astazi nu se �tie cine era �i се funcµe avea persoana importanta.
Trebuie sa �tiµ са respectiva persoanii importantii devenise doar de
cunnd persoana importanta �i са mai inainte fusese о persoana
neimportanta. De fapt, nici acum postul lui nu era considerat
important in comparaµe cu altele, �i mai importante. Dar intotdeauna
se va gasi un cerc de oameni, pentru саге pare important сееа ce-i
neimportant in ochii altora. De altminteri, aceasta persoana se straduia
sa-�i dea cit mai multa importanta prin felurite mijloace: stabllise са
funcµonarii inferiori sa-1 innmpine la scara atunci cind venea la
serviciu, са nimeni sa nu intre la el decit in сеа mai stricta ordine
ierarhica: registratorul de colegiu ii raporta secretarului gubemial,
secretarul gubemial - consilierului titular sau altui consilier de resort
�i abla dupa асееа chestiunea ajungea la el. A�a-i in sfinta noastra
Rusie, totul е contaminat de spiritul imitaµei, fiecare imprumuta
apucaturile �efului �i le maimщare�te. Se spune chiar са un consilier
titular, cind а fost numit �ef al unei mici cancelarii, а pus са se
cladeasca un zid, amenajindu-�i astfel о camaruta separata, ре саге а
botezat-o "camera de consiliu". La u�a а postat ni�te supraveghetori
cu gulere ro�ii �i cu fireturi, саге apasau сlаща u�ii �i deschideau
fiecarui vizitator, de�i in "camera de consiliu" abla daca incapea о
masa obl�nuita de scris. Metodele �i oblceiurile persoanei importante
erau impunatoare �i pline de prestanta, dar deloc complicate.
Principiul de baza al sistemului sau era severitatea. ,,Severitate,
severitate �i iar severitate", spune el de oblcei �i, rostind ultimul

625
cuvint, se uita foarte semnificativ in ochii celui cu саге vorbea. De
fapt, n-avea nici un motiv de severitate, pentru са �i fara asta cei zece
funф.onari, саге alcatuiau futregul mecanism administrativ al
cancelariei, erau cuprin�i de spaima de rigoare �i, vazindu-1 de
departe, i�i lasau balta treburile �i a�teptau in poziµe de drepµ pina
cind �eful lor traversa incaperea. Discuµa lui obl�nuita cu subaltemii
emana severitate �i conµnea aproape intotdeauna trei fraze: ,,Cum de
indrazniµ? �tiµ cu cine staµ de vorha? Va daµ seama fu fata cui va
aflaµ?". Totu�i, in adincul sufletului sau, era от bun, era prietenos �i
serviabll cu colegii, dar gradul de general i se urcase la сар. De cind
primise acest grad, se zapacise, i�i pierduse cumpatul �i nu mai �tia
cum sa se poarte. Daca se intimpla sa se afle intr-un anturaj de
persoane cu acela�i grad, era un ins cumsecade, foarte de treaha, chiar
inteligent in anumite privinte; dar, de indata се nimerea in societatea
unor persoane inferioare та.саг си un grad, devenea pur �i simplu
nesuferit: tacea �Hi venea sa-i plingi de mila, mai ales са pina �i el
simtea са �i-ar putea petrece timpul incomparabll mai placut. 1 se citea
in ochi doriщa putemica de а participa la о conversaµe captivanta, de
а se integra unui grup de oameni interesaщi, dar il oprea teama са ar fi
prea mult din partea lui, са ar cadea in familiaritate �i �i-ar �tirbl
prestigiul. Са urmare а acestor raµonamente, raminea mereu un
tacitum, rostind doar arareori ni�te sunete monosilablce �i ci�tigindu­
�i astfel titlul de от foarte plicticos. Ei Ьine, la aceasta persoanii
importantii veni Akaki Akakievici al nostru �i veni in momentul cel
mai nefavorabll, cel mai nepotrivit pentru el, de�i foarte potrivit
pentru persoana importanta. Persoana importanta se afla in Ьiroul ei �i
discuta, intr-o atmosfera foarte destinsa, cu о veche cuno�tinta, un
prieten din copilarie, ре саге nu-1 mai vazuse de ciµva ani. In acest
timp i se raporta са а venit un anume Ba�macikin. El futreha scurt:
,, с.ше-1."?". 1 se raspunse. ,,Un functюnar
w • . " . ,,А'. Р oate sa mai a�tepte,
w •

sint ocupat" zise omul cel important. Aici trebuie sa observam са

omul important spusese о mare minciuna: nu era ocupat, discutase
multa vreme cu prietenul sau despre tot �i despre toate �i acum aveau
in conversaµe pauze tot mai lungi, intre саге se Ьateau u�or peste

626
coapse, repennd intruna: ,,Uite-a�a, Ivan Abramovici!" sau: ,,Chiar
а�а, Stepan Varlamovici!". Cu toate acestea, daduse ordin са
funф.onarul sa a�tepte, са sa-i arate amicului sau, om retras de mult
din serviciu �i stabilit la tara, cam cit trebuie sa faca antecamera
funcµonarii саге vor sa ajunga la el. In cele din urma, dupa се vorblra
sau, mai ales, tacura ре saturate, dupa се fumara cite о µgara de foi,
tolaniµ in fotoliile confortablle, cu spatarul mobll, se prefacu a-�i
aduce aminte �i-i spuse secretarului oprit in u�a cu dosarul pentru
raport: ,,Mi se pare са a�teapta un funcµonar. Spuneµ-i са poate
intra". Vazind infati�area umila а lui Akaki Akakievici �i uniforma lui
veche, se rasuci brusc catre el �i-1 intreha: ,,Се doriµ?". Intrebarea
fusese pusa ре un ton sec �i hotarit, ре саге П fuvatase futr-adins la el
in camera, singur in fata oglinzii, �i asta cu о saptamina inainte de а fi
inaintat la actualul grad de general �i de a-�i fi luat postul in primire.
Akaki Akakievici, cum era �i firesc, era sfios dintru inceput. Auzind
intrebarea, se intimida puµn �i, cum putu, cit ii permise libertatea
limbli, ii relata, folosind chiar mai mult decit altadata cuvintul "asta",
cum са а avut о manta nou-noщa �i cum а fost jefuit in modul cel mai
neomenesc cu putinta, са apeleaza la el, rugindu-1 sa intervina, sa-i
scrie domnului �ef al poliµei sau altui demnitar, astfel са mantaua sa
fie gasita. Nu se �tie de се, generalului aceasta purtare i se paru
nepermis de familiara.
- Ce-i cu dumneavoastra, stimate domn? urma el, taios. Nu
cunoa�teµ regula? Unde аµ venit? Nu cunoa�teti procedura? Trebuia
sa depuneµ mai inni о reclamaµe la cancelarie. Еа ar fi trecut ре la
�eful de Ьirou, ре la �eful de secµe, apoi i-ar fi fost predata
secretarului �i de-abla acesta mi-ar fi adus-o mie.
- Dar, Excelenta, spuse Akaki Akakievici, incercind sa-�i
adune ultima rama�ita de curaj ре саге о mai avea �i simµnd in acela�i
timp са-1 trec sudori groaznice, eu, Excelenta, am indraznit sa va
deranjez, �tiind са secretarii... asta... nu-s oameni de nadejde...
- Се, се, се? facu persoana importanta. Cum indrazniµ sa
vorblµ а�а? De unde-aµ scos ideile astea? Ce-i cu razvratirea asta а
tineretului impotriva �efilor �i superiorilor?

627
 Se pare са persoana importanta nu observase са Akaki
Akakievici numara mai Ьine de cincizeci de ani. A�adar, putea sa para
tfuar numai relativ, adica numai in comparaµe cu cei trecщi de
�aptezeci de ani.
- �tiµ cu cine vorblti? Va daµ seama in fata cui va aflaµ? Va
daµ seama sau nu? Raspundeµ!
Aici, generalul Ьatu din picior, ridicindu-�i vocea la о nota atit
de inalta, incп s-ar fi ingrozit �i un om mai tare de inger decit Akaki
Akakievici. Acesta incremeni, se clatina ре picioare, se cutremura din
tot trupul �i, daca paznicii n-ar fi dat fuga sa-1 µпа, s-ar fi prabu�it la
pamint. Aproape са nu mai mi�ca atunci cind П scoasera din incapere.
lar omul important, multumit са efectul chiar i-a intrecut a�teptarile �i
absolut incintat de ideea са un cuvint al lui П poate face ре om sa
le�ine, se uita ре sub sprincene la amicul sau pentru a-�i da seama
cum vede acesta lucrurile �i, nu fara placere, observa са amicul se
gasea in starea сеа mai confuza �i incepea, la rindul lui, sa se simta
inspaimintat.
Akaki Akakievici nu-�i amintea nici cum а coborit treptele, nici
cum а ajuns in strada. Nu-�i mai simtea nici miinile, nici picioarele.
Niciodata fu viata nu mai fusese mu�truluit atit de tare de un general,
Ьа inca de unul strain. Mergea prin viscolul се �uiera ре strazi, cu
gura cascata, calcind mereu pe-alaturi de trotuar. Vintul, cum face de
oblcei la Petersburg, П Ьаtеа din toate patru рафlе, din toate
ulicioarele. Intr-o clipa i-a Ьagat ре git о anghina, а�а са, ajungind
acasa, Akaki Akakievici nu mai era in stare sa scoata о vorha. Se
umfla de tot �i cazu la pat. Iata cit de puternica este uneori cuvenita
mu�truluiala! Dimineata se trezi cu febra mare. Datorita generosului
ajutor al climei Petersburgului, boala evolua mai repede decit era de
a�teptat �i, cind veni doctorul, acesta, luindu-i pulsul, nu mai avu
altceva de facut decit sa-i prescrie comprese calde, �i asta numai
pentru са pacientul sa nu ramina fara asistenta Ьinefacatoare а
medicinei. De altfel, а declarat ре loc са intr-o zi �i jumatate va fi
,,kaput". Dupa саге i se adresa proprietaresei �i-i spuse: ,,Dumneata,
mamaie, nu mai pierde vremea degeaba �i da comanda pentru un

628
sicriu de brad, caci unul de stejar ar fi prea scump pentru el". О fi
auzit Akaki Akakievici aceste cuvinte fatale pentru el �i, daca le-a
auzit, 1-or fi cutremurat ele oare, �i-o fi cainat el viata nenorocita?
Despre toate acestea nu se �tie nimic, pentru са bolnavul aiura tot
timpul �i avea febra. Ii apareau 1ntruna tot felul de vedenii, una mai
ciudata dee1t alta: Ьа 11 vedea ре Petrovici �i-i dadea comanda de о
manta cu capcane pentru hoµi саге i se nazareau mereu sub pat, iar el,
clipa de clipa, о chema ре proprietareasa sa alunge un hot chiar �i de
sub plapuma; Ьа 1ntreba de се anrna ре el vechiul capot, anta timp c1t
are о manta noua; Ьа i se parea са se afla 1n fata generalului, asculta
cuvenita mu�truluiala �i 1ng1na: ,,Scuzati-ma, Excelenta!"; Ьа chiar, 1n
cele din urma, ajunse sa spuna mascari, rostind cuvintele cele mai
1ngrozitoare, 1nc1t Ьatnna proprietareasa, саге nu auzise 1n viata ei
asemenea vorbe, 1�i facea cruce, mai ales са respectivele expresii
urmau nemijlocit dupa: ,,Excelenta". Mai apoi urmara cuvinte fara �ir,
се nu mai puteau fi 1ntelese. Nu se putea 1ntelege dec1t са vorbele �i
g1ndurile dezllnate se 1nv1rteau 1mprejurul aceleia�i mantale. In cele
din urma, Akaki Akakievici 1�i dadu sufletul. Nici camera, nici
lucrurile nu-i fura sigilate, 1n primul nnd pentru са nu se gasira
mo�tenitori �i, 1n al doilea r1nd pentru са mo�tenirea ramasa era cu
totul ne1nsemnata, consund dintr-un manunchi de репе de g1sca, un
teanc de hlrtie аlЬа oficiala, trei perechi de ciorapi, doi-trei nasturi
cazuµ de la pantaloni �i capotul blne cunoscut cititorilor. Dumnezeu
�tie cine s-a bucurat de aceste lucruri. Drept sa spun, cel саге relateaza
aceasta istorie nici nu s-a interesat de ele. Akaki Akakievici а fost dus
la cimitir �i 1ngropat. �i Petersburgul а ramas fara Akaki Akakievici,
de parca nu 1-ar fi avut niciodata. А disparut �i s-a mistuit о fiinta
neocrotita de nimeni, nimanui draga, de саге nu se interesa nimeni,
саге nu atrasese nici macar atentia unui naturalist, de�i se �tie са
acesta nu scapa prilejul sa ia 1n ас о musca obl�nuita �i s-o studieze la
microscop; о fiinta саге а 1ndurat supusa batjocurile cancelariei �i,
fara sa fie nevoie urgenta de asta, а cobor1t 1n morm1nt, dar careia,
de�i abla fuainte de sfir�itul vieµi, i s-a aratat un oaspete de lumina
sub 1nfaµ�area unei mantale, саге i-a 1nviorat pentru о clipa sarmana

629
viata; о fiinta peste саге apoi s-a ahatut neinduplecata nenorocire, а�а
cum de-autea ori s-a ahatut asupra regilor �i puternicilor acestei
lumi... La citeva zile dupa moarte а fost trimis la el acasa paznicul
departamentului, cu porunca de а se prezenta de urgeщa la serviciu,
pentru са П cheama �eful. Dar paznicul а fost nevoit sa se intoarca
fara nici un rezultat �i, spunind са cel chemat nu poate veni, cind а
fost intrebat: ,,De се?", s-a exprimat astfel: ,,Uite-a�a, а murit, 1-au
ingropat acum patru zile". Astfel s-a aflat la departament de moartea
lui Akaki Akakievici �i, chiar de-a doua zi, la masa lui �edea alt
funcµonar, mult mai inalt, саге in�ira literele nu aut de drept, ci mult
mai inclinat �i in rinduri mai piezise.
Insa nimeni nu �i-ar fi putut inchipui са asta inca nu-i tot despre
Akaki Akakievici �i са i-a fost scris sa mai traiasca furtunos citeva
zile dupa moarte, parca drept rasplata pentru faptul са nimeni nu-1
Ьagase in seama cit fusese in viata. Dar а�а s-a inumplat, �i sarmana
noastra istorie capata ре nea�teptate un sfir�it fantastic. Deodata, prin
Petersburg se raspindira zvonuri са linga Podul Kalinkin �i mai
departe а inceput sa-�i faca apariµa noaptea un mort in chip de
funcµonar, саге cauta cine �tie се manta furata �i, in cautarea acesteia,
smulge de ре toµ umerii, fara sa µna cont de grad �i rang, toate
mantalele, captu�ite cu Ыаnа de pisica, de castor, vatuite sau cu
Ыanuri de raton, de vulpe, de urs, cu alte cuvinte tot felul de Ыanuri �i
piei, ре саге le-au scornit oamenii pentru а �i-o acoperi ре-а lor. Unul
dintre funcµonarii departamentului il vazu ре mort cu propriii sai ochi
�i П recunoscu in el de indata ре Akaki Akakievici, dar inulnirea ii
Ьаgа о asemenea frica in oase, incit о lua la sanatoasa cit П µneau
picioarele �i nu-1 putu privi Ьine in fata, vazindu-1 doar de departe
cum il ameninta cu degetul. Din toate рафlе ploua mereu cu
reclamatii са spinarile �i umerii consilierilor nu numai titulari, dar
chiar �i ai celor secreµ erau expu�i cu totul racelii din cauza jefuirii
nocturne а mantalelor. La poliµe se dadu ordin са mortul sa fie prins
cu orice pret, viu sau mort, �i sa fie pedepsit cit mai aspru, са sa le
serveasca �i altora drept pilda, сееа се era cit ре се sa se inumple. Un
strajer din stradela Кiriu�kin in�faca mortul de guler chiar la locul

630
faptei, cind incerca sa smulga mantaua de dimie а unui muzicant
pensionar, саге cintase la vremea lui la flaut. In�facindu-1 de guler,
striga dupa ajutor la doi tovara�i de-ai sai, ii puse sa-1 µпа, iar el se
apleca doar pentru о clipa, са sa scoata din carimbul cizmei tabachera
din coaja de mesteacan, avind de gind sa-�i invioreze macar cit de cit
cu tabac nasul care-i degerase de �ase ori la viata lui. Dar, desigur,
tabacul era atit de rau, incit nici mortul nu putu sa-1 rabde. Nici nu
apuca strajerul, astupindu-�i cu degetul nara dreapta, sa traga о
gramajoara de tabac cu nara stinga, са mortul stranuta atit de tare,
incit ii impro�ca in ochi ре toµ trei. In timp се ei se frecau cu pumnii
la ochi, mortul disparuse, а�а са nici ei nu mai �tiau precis daca-1
avusesera in miini. De atunci strajerii prinsera о asemenea spaima de
mоф, incit nu se incumentau sa puna mina nici ре cei vii �i doar
strigau de departe: ,,Hei, tu, vezi-ti de drum! ". А�а са mortul­
funcµonar incepu sa se arate chiar �i dincolo de Podul Kalinkin,
speriindu-i zdravan ре toµ cei slabl de inger. Totu�i, noi am uitat cu
totul de persoana importantii саге, daca-i sa fim drepµ, а fost cauza
tumurii fantastice luate de aceasta istorie absolut reala, de altfel.
Mai intii de toate avem datoria sa spunem са persoana
importantii, dupa plecarea Ьietului Akaki Akakievici, ре care-1
mu�truluise atit de aspru, simµ un fel de regret. Compatimirea nu-i era
straina. Inimii lui ii erau accesiblle multe intenµi bune, de�i gradul le
impiedica adeseori sa iasa la iveala. De indata се amicul aflat in
trecere prin Petersbug ie�i din Ьirou, generalul incepu sa se gindeasca
la sarmanul Akaki Akakievici. �i de atunci, in fiecare zi, parca-1
vedea in fata ochilor ре Akaki Akakievici, slujba�ul palid la fata, саге
nu putuse sa indure perdaful superiorului. Gindul acesta il tulbura
intr-o а�а masura, incit, dupa о saptamina, se hotari sa trimita la el un
funcµonar са sa afle cum о duce �i daca nu-1 poate intr-adevar ajuta
cu ceva. �i atunci cind i se raporta са Akaki Akakievici murise sublt,
mistuit de febra, ramase chiar impresionat, simtind mustrari de
con�tiiщa �i fiind ziua intreaga prost dispus. Dorind sa se distreze cit
de cit �i sa scape de асеа impresie neplacuta, se duse la serata ре саге
о dadea un prieten al sau, gasi acolo о societate onorablla �i, сееа се

631
era mai important, tot anturajul avea cam acela�i grad, nu trebuia sa se
simta absolut deloc stingherit. Acest lucru avu un efect extraordinar
asupra starii lui de spirit. Se simp. degajat, se arata placut �i amabll 1n
discup.i, cu alte cuvinte, petrecu foarte Ьine toata seara. La cina Ьаu
vreo doua cupe cu �ampanie, licoare саге, cum se �tie, е un remediu
foarte bun pentru proasta dispozфe. Bautura ii trezi inclinap.a spre
fapte deoseblte: hotari sa nu plece inca acasa, ci sa se duca la о
doamna cunoscuta, Karolina lvanovna, pare-mi-se de origine
germana, fata de саге nutrea ni�te sentimente cu desavir�ire amicale.
Trebuie sa spunem са persoana importanta era un Ьarbat cam 1n
virsta, un bun sot, un respectabll сар de familie. Doi fii, dintre саге
unul lucra de ре acum la о cancelarie, �i о dragala�a fiica de
�aisprezece ani, cu nasucul pup.n incovoiat, dar nostim, veneau 1n
fiecare zi sa-i sarute mina, spumndu-i: ,,Bonjour, рара". Consoarta
lui, о femeie inca proaspata �i deloc urita, ll intindea mai inui mina sa
i-o sarute, apoi, intorcindu-i-o ре а lui ре cealalta parte, i-o saruta �i
еа. Dar persoana importanta, de altfel absolut satisfacuta de
ginga�iile de-acasa, gasise de cuviinta sa аiЬа, pentru relap.i amicale, о
prietena in celalalt capat al ora�ului. Aceasta amica nu era citu�i de
pup.n mai frumoasa �i mai unara decit sop.a lui, dar а�а sint rinduite
lucrurile ре lume �i nu-i treaba noastra sa le judecam. A�adar,
persoana importanta cobori scara, urca in sanie �i-i spuse vizitiului:
"La Karolina Ivanovna". Apoi, 1nfa�ur1ndu-se cit se poate de
maiestuos 1n mantaua calduroasa, ramase 1n асеа stare placuta, cum
nu-i alta mai buna pentru un rus, adica асееа cind nu te ginde�ti la
nimic, iar gindurile 1µ vin de la sine, unul mai placut decit altul, fara
sa te oste�ti sa umЫi dupa ele �i sa le caup.. Plin de multumire, i�i
amintea fugar cele mai vesele momente ale seratei, toate vorbele саге
facusera sa hohoteasca acel grup restrins. Multe le repeta cu jumatate
de glas �i gasi ca-s tot aut de hazlii са mai inainte �i de асееа nu se
mira са �i el risese din tot sufletul. Totu�i, din cmd 1n cind Il deranja
vintul 1n rafale, саге, repezindu-se de Dumnezeu mai �tie unde �i cine
�tie din се pricina, Ii Ьiciuia fata, impro�cindu-1 cu pale de zapada,
umШndu-i, са о pinza de corable, gulerul de la manta sau, cu о putere

632
nefireasca, aruncindu-i-l peste сар �i dindu-i astfel de furca mereu,
caci era nevoit sa-�i scoata afara capul. Deodata, persoana importantii.
simµ са cineva 1-а in�facat zdravan de guler. Intorcind capul, observa
un om scund, cu о uniforma veche �i ponosita �i, nu fara groaza, il
recunoscu ре Akaki Akakievici. Fata functionarului era аlЬа са neaua
�i arata intocmai са а unui mort. Dar spaima persoanei importante
ajunse la culme, cind vazu са gura mortului se strimЬa �i, suflind
asupra lui duhoarea mormintului, rosti asemenea cuvinte: ,,Aha! lata­
te �i ре tine, in sfir�it! In sfir�it, asta, te-am apucat de guler! Chiar de
mantaua ta ат nevoie! Daca nu te-ai sinchisit de mantaua mea, Ьа
inca m-ai �i bruftuluit, da-mi-o ре-а ta!". Biata persoanii. importantii.
era cit ре се sa moara. Cit era el de drastic in cancelarie �i in general
cu subalternii - de�i, privindu-i doar infaµ�area ЬarЬateasca �i profilul
impunator, oricine spunea: ,,Oho, cita intransigeщa!" -, in aceasta
situaµe, la fel са mulµ alµ in�i cu infaµ�are de eroi, se simµ cople�it
de о asemenea spaima incit, nu fara pricina, incepu sa-�i faca temeri
cu privire la vreo criza de inima. I�i smulse grablt mantaua de ре
umeri �i-i striga vizitiului cu vocea schimbata de groaza: ,,Mina intr­
un suflet acasa!". Vizitiul, auzindu-i strigatul, саге este slobozit de
oblcei in clipe decisive �i chiar este insotit de indemnuri mult mai
eficace, i�i viri, pentru orice eventualitate, capul intre umeri �i dadu
Ьiсе cailor, саге pomira са sageata. In vreo �ase minute �i ceva
persoana importantii. ajunse dinaintea casei sale. Palid, speriat de
moarte �i fara manta, in loc sa se duca la Karolina Ivanovna, sosi
acasa, se uri cu chiu cu vai in camera lui �i i�i petrecu noaptea in mare
zbucium, а�а са а doua zi de dimineata, cind i�i Ьеа ceaiul, fiica lui ii
spuse fara inconjur: ,,Tata, astazi e�ti palid de tot la fata". Dar tatal
tacu �i nu sufla nimanui о vorha nici despre cele inumplate, nici
despre locul unde voise sa mearga. Aceasta peripeµe ii lasa о adinca
impresie. Pina �i subaltemilor le spunea mult mai rar: ,,Cum de
indrazniµ, va daµ seama in fata cui va aflati?". �i, daca le spunea, n-o
facea nicidecum inainte de а asculta �i а afla despre ce-i vorba. Dar
cel mai semnificativ е faptul са, de-atunci, au incetat cu totul aparфile
mortului-funcµonar: se vede са mantaua generalului se nimerise а fi

633
tocmai ре masura lui. Oricum, nu se mai auzi niciodata de cazuri in
саге oamenii sa fie jefuiµ de mantale. De altminteri, numero�i oameni
de acµune �i cu grija altora nu-�i gaseau astimpar �i spuneau са, in
parµle indepartate ale ora�ului, mortul-functionar inca i�i mai facea
apariµa. �i intr-adevar, un strajer din Kolomna а vazut cu ochii lui о
stafie aratindu-se dindaratul unei cladiri. Dar, fiind cam becisnic de
felul lui, astfel са odata un godac matur obl�nuit, napustindu-se dintr­
o casa particulara, il doborise din picioare spre marele haz al Ьirjarilor
stnn�i imprejurul lui, de la саге apoi а pretins, pentru са 1-au facut de
ocara, cite un pitac pentru tutun, deci, fiind cam becisnic, nu а
indraznit s-o opreasca �i а mers prin intuneric in urma ei, pina cind
stafia s-a uitat brusc peste umar �i, oprindu-se, 1-а intrebat: ,,Tu се mai
vrei?", dupa саге i-a aratat un pumn cum nici la oamenii vii nu роµ
gasi. Strajerul i-a raspuns: ,,Nimic" �i а facut de indata cale intoarsa.
Stafia era, totu�i, mult mai inalta de stat, purta ni�te mustaµ uria�e �i,
indreptindu-�i pa�ii, pare-se, spre Podul Obuhov, s-a mistuit cu totul
in noapte.
Traducere de Emil Iordache

259 Ba§macikin - de la "ba§mak" = gheata, pantof (rus.).

260 Ero§kin - de la "ero§it"' = а zЫrli, а ciufuli (rus.).
261 Belobriи§ina - de la "Ьеш" = alb, §i "briuho" = pintece (rus.).
261 ... coada calului turnat in bronz de Falconet - este vorba despre monumentul
lui Petru cel Mare (,,CalaretuJ. de arama"), opera а sculptorului francez Etienne
Falconet (1716-1791).

634