flsrisn Coman

9i olte povestiri fontastice

Mnnrqn Couaru s-a niscut in 1977 la Mangalia. A triit, ins6, o lungd perioadd
la Brdila, un& a fost jurnalist in presa scrisa ;i televiziune. A fost redactor-9ef
al cotidianului Obiectiv'- V,acea Briilei, a,l revistelor Obiectiv Cultural ;i
Nautilr.r gi,scenaristul benllor desenate Ha rap Alb continud i Tinerele fdrd
bdtrineye. A renunlat la presi in 2AM 1i, vreme de mai bine de trei ani, a
tr6it scri'ind prozi gi scenarii de benzi desenate. Este laureatul mai multor
premii nalionale dedicate literaturii F&SF ;i al unui premiu al Convenliei
Europene de Science-Fiction. A scris volu'mele Nopyi albe, zile negre (2005),
Testamentul de ciocolatd (2007), Teoria flegmei. Apel la mitocdnie (2008),
Haiganu. Fluviul $oaptelor (2015);i Haiganu. Furia Oarbd (2O1719i scenariul
romanului yaficTFB (2016), iar povestirile sale au fost incluse in numeroase
antologii. in 2018, s-a alSturat echipei Editurii l\emira, unde coordoneazi
imprintul Armada, dedicat literaturii SF, fantasy ;i thriller. in prezent,
locuiqte in Bucurqsti 5i este rnembru PEN Club RomAnia.

NFM|RA
 5

7
t2
23
39

59

61,
82
104
t37
Coperta: Cristian FLORESCU, Ana NICOLAU
llustratia copertei: Sebastian LUCA

CARTEE iNTAI

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAniei

COMAN, MARIAN
Omulelul din perete 5i alte povestiri fantastice / Marian Coman; -
Bucure;ti : Nemira Publishing House, 2019
rsBN 978-606-43-0475-9

421

Marian Coman
OMULETUL DIN PERETE
;i alte povestiri fantastice

@ Nemira,2019

Redactor: Eli BADICA

Tehnoredactor: Magda BITAY
Lector: DuSa UDREA-BOBOREL

Tiparul executat de ARTPRINT 5.R.1.

tel: 0723. 1 3.05.02, e-mail: office@artprint.ro

Orice reproducere, totale sau pa4iala,

a acestei lucriri, inchirierea acestei c64i
firi acordul scris al editorului sunt strict interzise
;i se pedepsesc conform Legii dreptului de autor.

rsBN 978-606-43-047 5-9

 Uqa de la baie

Rdmhi tnfapa usii. dacdztrei sd pi se descbida;

aezi-pi de drarn dacd wei sdfi tndrumat.
Nimic nu e weodatd tncbis,
tn afara propriilor tdi ocbi.
Fnruo Arran

Era o zi ploioasi, una dintre toamnele aceleatdrziiin care

cerul se scurge alene in giroaie sAsAitoare pe lAngd trotuare ori
ln canalizdri. $i, nu gtiu de c€, tocmai atunci i-a apucat pe ai mei
si se mute. Eram doar un pu$tan bleg gi plin de coguri care, la
cei doisprezece-treisprezece ani ai sii, nu prea ingelegea ce se
intAmpla cu vielile celor din jurul lui. Vedeam camioanele pline
cu mobild demarAnd prin baltoacele din fala casei din centru
cltre un apartamenl dintr-un bloc de la marginea ora;ului, qi
lucrul dsta mi inspiimAnta intr-un fel anume. Era f.rica aceea
Marian Coman
pe c re o intAlneam de fiecaredati cAnd tata md ducea laf.rizer
gi care se amplifica pe misurd ce distanla dintre foarfece gi capul
meu se micgora. Fricaaceeatmbinatl cu emolie pe care o gisegti
in fala ugii oricdrui cabinet stomatologic qi care creqte odati,cu
zgomotul isteric al f.rezeimAnuite de ZLnaMIselulS.
Strada pe care aveam si locuiesc en mai degrabe un grup de
insule de asfalt intr-o imensd balte din care lipseau poate doar
rechinii ca sd-i pot spune ocean. Picdturile se spdrgeau in infinite
balonaqe efemere, iar norii imi pireau aga de jos, incAt - credeam
en -, dacd, m-ag fi ridicat pe vArfuri, i-ag fi putut atinge.
Apartamentul cAt o bucigici dintr-o cutie de chibrituri mi-a
rAnjit cu u9a lui maro in care vizorul zdcea ca o carie pe un dinte
nespilat gi mi-a rispuns cu ecoul peredlor goi gi pe alocuri ata-
cali de igrasie. Ajunsesem acasd! $i, cAnd m-am gAndit la asta,
am inceput si privesc cele doud camere, holul, bucdtiria ln care
de-abia incipea chiuveta, baia cufundatd in intuneric qi balconul,
gi toate-mi pireau o mami vitregd.
CAnd a venit noapt ea) amadormit greu, inconjurat de cutiile
nedesfrcute, bruiat de fluieratul tatnlui meu, de huruitul lucru-
rilor tArAte de ai mei prin cameri gi de vocile lor obosite gi uneori
nervoase, stresat de nefamilia ritateadecorului gi de felul in care
lumina lunii aluneca pe fereastre direct pe perna me4 ofticat de
toatd tramb alarea a$a cereia eu nu-i giseam rostul qi care pentru
mintea mea de copil era doar o alunecare tnspdimAntdtoare in
iad. $i cred ci deja in noaptea aceea am atzit pentru intAia oari
zgomotele din baie. $i muzica. infundata qi monotonS.
tntr-o sdptimAnd, toate i;i gdsiserd locul gi parci dispiruse
aerul acela de casl str5in5. Mi obignuisem cu spaliul redus, cu
8
OMULETUL DIN PERETE
rnucegaiul de pe pereli, cu gevile cu cornete ale copiilor din
vecini, cu pArAitul Daciei galbene parcate chiar sub geamul meu.
Nu reuqisem totqi sI mi obignuiesc cu intunericul din baie 9i
r:u sunetele dogite ce rdzbdteau de acolo, noapte de noapte, cu
rnuzica aceea stranie gi cu reflexiile albestrii pe care incepusem
str le zdresc de la o vreme qi pe careinijial le pusesem pe seama
televizorului din camera piringilor, gi toate astea imi creau sen-
?,:Jtia cd.nu eram singurii locatari din casd, ci lmpd4eam amdri-
tul ila de apartament cu altcineva.
Schimbaseri ai mei gase becuri gi chemaserd o duzind" de elec-
tricieni, dar buda noastrd se incdpilAna sd rdmind cufundati in
bezni, iar lumAnirile pe care le foloseam pentru a deslugi mdcar
capacul veceului mai mult mi speriau qi md aruncau in intuneric.
Pdringii mi-au dat o lanternl pe care ag fi putut, poate, sd o
lirlosesc pe post de reflector, dar, cAnd a pAlpAit de doud ori gi
s-ir stins caun soare neputincios cAnd ii vine vremea apusului,
rrrn impietrit acolo, infagatronului din faiangn. M-au gisit dupd
jtrmitate de or5, paralizat. O statuie cu o lanternd inutili in
rnAni gi maxilarul zbdtAndu-se lntr-un ritm nebun, macabru.
I)upi o vreme, mi-au spus ci s--au consumat bateriile, dar sunt
sigur ci nici micar ei nu credeau asta. Eu, oricum, imi mai
irminteam ceva. Ceva striin, departe qi trist ca un geamit. Un
plAnset de copil gi un glas de betrAn ce-mi spuseseri ci ar vrea
sI intoarci. CI pot si-i ajut. $i despre o api mi-au vorbit. Mi-a
se
fost teami si pomenesc cuiva despre asta.
irr rru""rrj" de iarni, am plecat la bunici gi eram acolo cind
am aflat despre evenimentul care mi-a intors intreaga viali pe
dos. A murit tata! Maicd-mea il gisise inecat in cadd,; avea
Marian Coman
mAinile legate la spate cu lanpl de care apuci atunci cAnd vrei
sd tragi apa 9i ochii deschiqi. Bulbucali 9i albi. CAnd l-au inmor-
mAntat, a trebuit sd-i lipeasci pleoapele, Pentru ca altfel nu voiau
sa se inchidd.
Mai apoi am inceput sdl aud noaPtea, fluiera in baie, acoPe-
rea cu guieratul siu zgomotele de acolo cu care abia reuqisem sd
ml obignuiesc gi - da! - nu mi lisa si dorm. Maici-mea innebu-
,rire. tr."rcase la un moment dat sr dea foc la casd gi pentru asta
s-a ales cu o internare de trei siptimAni. Ajunsesem foarte
aproape de cazarea la un orfelinat, dar nigte vecini de treabi
mi-au salvat copiliria. Agadar, mi luaserd dgtiain grril' 9i asta
tnsemna cI treceau de doui-trei ori pe zipelamine gimi ficeau
de mAncare ori mi intrebau daci mi-e bine.
Bine? Adevirul este cd nu-mi era rdu. tmi er" {oarte riu. Cu
sunetele din baie, at muzica gi luminile, cu vocea tatilui meu
fluierAnd;i urlAnd, cu duhoarea care incepuse de la o vreme si
iasi de acolo, din ce in ce mai pronuntate qi mai acri. Aveam
paisprezece ani gi cearclnele unui bogorog narcoman. $i mai
aveam mult curaj. Aveam curaj si md duc gi sl-mi fac nevoile la
baie 9i chiar sI tr^gapa. Aveam curaj sI le povestesc pqtilor de
la gcoah despre buda mea intunecate gi mai apoi chiar veneau
pe la mine gi-mi dadeau bani sd o viziteze, uneori rdmineat
noaptea gi-l ascultau pe taici-meu fluierAnd, iar dimineala plecau
galbeni ca lumAnirile pe care le aprindeam in serile alea ca si le
spo resc emoliile. T rdgeau togi ap a, Pentm cd zgomotul rczerv o -
rului umplAndu-se era, poate, cel mai infiorltor.
tn felul acesta, imi bdteam joc de cogmarurile qi durerile mele
9i treceam peste lucruri mai ugor. irr..p.rr"rn sd le iau cafecind
10
OMULETUL DIN PERETE
parte din viaqd ;i, intr-o noapte, chiar am incercat si vorbesc cu
tiltdl meu mort. Nu mi-a rdspuns, ba chiar continua sd fluiere
rrrelodia care-mi zgdriacreierii de luni de zlle, a9a ci am inceput
sI re$orn lucrurile din baie, sI sparg oglinda, si dau drumul apei
in cadd, in chiuveti, ln veceu, ndzuind sd-i creez qi eu cogmaru-
rile de care eram in stare. Am aruncat petarde in bude, am dat
,',rsetofonul la maximum gi am dus o boxi chiar in uqa baii, de
rrrrde a udat numai muzica pe care gtiam ci tatil meu nu o su-
l)orta, am demarat micul meu iad, nadajduind sI-i atrag cumva
,r t cnlia qi, dacl aq fi gtiut cd, era atit de ugor, ag fi facut asta de
t'ind ne-am mutat.
Dupi jumitate de ori, in baie s-a aprins lumina, am vdztrt
lx'ntru intAia oard perefii cogcovili, pinzele de plianjen agdlarte
irr coljuri, mizeriade pe jos. Veceul casei mele. $i, de atunci, nu
s-,r mai auzit niciun zgomot, nu s-a maivdzut nicio irizagie al-
bitstruie, lin$tea ce se a$ternuse era aceea dintr-o casi normali.
I )ar imi pdrea rdn c5 spdrsesem oglinda gi ci erau cioburi pe jos.
Ceva mai tdrziu, un coleg de clasi mi-a spus ci la el in baie
rrrr mai fincgioneazi lumina gi ci, de acolo, noaptea cineva flu-
it'ril ingrozitor. Agadar, am gAndit eu, se deschisese uga in alte
lrarte. Asta nu mi deranja, dar mi intreb gi acum dacl nu cumva
('ste un pdcat faptul ci mi-am ficut de atitea ori nevoile in im-
plriqia morlilor. $i am mai tras 9i apa.

Degete
Mi-am migcat degetele incet, privindu-le ca pe nigte obiecte
stranii. Zece rime imbuibate, grosolane, cu unghiile boante,
tiiate abrupt, in carne. imi amintes c cd odatdnegul de pe ardtd-
torul drept imi stArnea dureri agasante ori mAncirimi greu de
inleturat. Privit dintr-un anumit unghi, negul acela, pe care Ia
un moment dat l-am botezatAlfonzo, pare ochiul tncelogat de
c taractd. al unui animal nemaiintAlnit. Alfonzo nu clipegte.
Alfonzo md privegte fix, prin filtrul gelbui al cataractei sale-
- Bibilouuuri! Bibilouri pe haine vechi!
Eram un copil. Da. Un copil ca mulli al1ii pe care pirinqii ii
lesau liberi sd colinde cartierul, cu cheia atirnatd,de gAt. Un giret
odati alb gi o cheie galbenS, pdtratd,cu clteva litere qtanlate pe
ambele pi4i.Parcd.simt gi acum metalul rece lovindu-mi pieptul
in timp ce fugeam.
t2
OMULETUL DIN PERETE
- Bibilouuuri! Bibilouri pe haine vechi!
Fugeam. CAnd veneau liganii, fugeam. Ne ascundeam
prin gridinile din spatele blocurilor, fixAnd fustele pirande-
lor prin lunetele gevilor noastre cu cornete. Frica desfiinqa echi-
pele gi netrezaamcot la cot cu armatele inamice, privind printre
crengile gardului viu mica gatre gi desagile lor murdare, incdrcate
cu porgelanuri, pantaloni gi cimigi rupte. Jineam strAns in
rnAini tuburile din plastic, amrgindu-ne ci ne-ar fi fost de folos
in cazul in care mustrciosul din fruntea grupului de negustori
gi-ar fi pus in cap si ne faci vreun riu. Era un soi de ,Piua" ne-
rostiti, o pauzd a fricii, a cdrei sonerie de final se lesa mereu
a$teptati. Nu gtiu de unde aveam fricaaceea. Bubuiala din piept.
$i nici nu-mi amintesc cine ne-a spus ci pe Mili a lu' nenea
()ogu de la scara patru l-au rdpit liganii. Zicea cdl-at ademenit
tu dulciuri gi jucdrii gi dus a fost. CAnd s-au intors de la serviciu,
plrinlii lui au incremenit. Jipetele maici-sii s-au auzit la trei
lrlocuri mai incolo, iar bunicl-sa a murit in cAteva zile de inimi
rca. Dupi o vreme, ai lui s-au mutat. Bdielii spuneau cl l-au
vitzut pe domnul Gogu umblAnd despuiat prin orag, ziua in
;trriaza-mare. Ci intrase dracu' in el, cum ziceamamaia lu' Fane.
Fane avea noui ani. Noi ii spuneam ;i Guineea, din cauza
rlingilor mari, din fa15, asemdnltori cu cei ai porcugorilor pe care
tun coleg de gcoale de-ailui Cristi ii linea intr-un borcan cu talag.
()ricum, Fane Guine ea era cel mai mare dintre noi. Doar cd la
pcoali era tot intr-a doua, ca mine. Ne-au spus biiegii mai mari
cI ar fi rimas repetent in clasa intAi, pentru ci a tnfipt un cren-
vr.rrgt in scaunul inviqitoarei. Sdnitos nu era Fane Ista. Vacanple
pi le petrecea mai mult pelagard, insd, cAnd era in orag, el alegea
13
Marian Coman
echipele, el didea cu banul, el spunea ce sd jucdm. Fird Fane
Guineea, jocul nostru se limita la interminabile partide de fotbal
in curtea gcolii. El, insi, venea cu tot soiul de idei, care mai de
care mai incitante, mai aberante ori mai hazlii.Aq zice cd,elfdcea
moda in cartier. Daci baieiii de la blocul nostru se apucau, de
gura lui Fane, si joace cartonage, in mai pulin de o siptimAnd,
plozii din intregul orag asezau cutii de chibrituri pe mijlocul
goselelor gi se strdduiau si le doboare. tn pl.rs, Fane ne sPunea
povetti. Tot soiul de istorioare despre carc ziceaci le triise pe la
qard, cdle vdzuse ori ci le auzise de la bunici, rude sau prieteni.
El ne-a povestit, dupi o vacanldde vari, c5, in satul in care ttdrau
bunicii lui din parteatatilui, un cuscru de-ai unchiului sdu creq-
tea struti. Cicdaveaun cArd tntreg de struqi cu care iegea la cAmp,
cum ies ciobanii cu oile. Niciodati n-am crezut gogorila asta,
insl Fane povestea cu foarte multa convingere cum pisdrile ace-
lea fabuloase igi bagi capul in plmAnt, cum minAncd frunzele
copacilor ori cum, daci nu egti atent, iEi frAng c rneacu ciocurile
lor mari gi galbene. CAnd povestea, Fane se scilAmbeia intruna,
mimAnd, gesticulind ori gipAnd, dupd cum feceat lighioanele
despre care vorbea. Toli dracii de copii ne adunam in jurul lui,
ascultAndu-i istorisirile, hlizindu-ne de minundliile pe care ni le
inqira, fremitAnd de nerlbdare sd auzim alte gi alte pnqanii de-ale
lui Fane Guineea gi de-ale strulilor din satul bunicilor lui.
tlneori, la gcoa16, invilitoarea acoPerea ferestrele cu draperii
grele, de catifeaalbastre, 9i intreaga clasi se cufunda in tntuneric.
Unii copii incepeau sn plAngn, allii chicoteau, insd eu a$tePtam
ticut, in ultimul rAnd de binci, ca tovariga invilltoare si bage tn
prizd. aparatul de proiecgie.Era un moment, citeva secunde sau
t4
OMULETUL DIN PERETE
poate mai mult, in care ochii mei nu vedeau decit petratul alb,
luminos din faga clasei, agdgatprintr-o dArd galbeni de lentila ma-
qinii aceleia bizirtoare.t ni buricele degetelor gi, cAt timp
"d.ro"-
invlqitoarea era intoarsi cu spatele, imi aruncam mlna dteaptd"
in faqa aparatului de proieclie. Unul dintre strutii lui Fane
Guineea apdreape ecranul alb. Umbra mAinii mele, ca un cap de
pasire cu ciocul inchizAndu-se qi deschizAndu-se, mare 9i lacom.
Erau clipe in care aveamimpresia ci lumea intreagi se invArte
in jurul lui Alfonzo. Buba aceea imi pulsa dureros in mAne 9i
timpul devenea cretos qi uscat Pentnr mine. Pdrea un burete pe
care elevul de serviciu a uitat sil ude gi, cAnd proful incerca sd
gteargi formulele ingirate pe table, sacoul, pirul 9i cdmaga i se
umpleau de praful alb, inecicios. Aga devenea timpul Pentru
rnine. Alb, uscat gi inecicios. Doar Alfonzo md,fixa, prin norul
clepraf, asemeni unui zeu ne$tiut. Poate cd treceau minute in-
tregi aga ori poate ore sau zile.Doar Alfonzo qtia.
CAnd a murit Fane, oragul s-a intors cu fundul in sus. Multa
vreme, ai mei nu mi-au dat voie sd mai ies din casd. De altfel,
pulini copii mai erau prin faia blocului, doar cei de familie
proasti, pe care pnrinlii ii
hsau in plata Domnului. tn zilele
ilcelea, peste treizeci de mlmici gi tatici s-au adunat in sufrageria
irlor mei sd puni lara la cale. Vorbeau despre Fane, despre 9coah,
tlespre cum a sfArgit bietul copil cu pieptul strlpuns de o barl
dc fier f.orjat. Aproape doud luni nu am mai iegit singur nici si
tluc gunoiul ori si iau pAine, lucruri care pind atunci cdzuserd
in sarcina *.". tn fiecare zi, unul dintre ceitreizeci de pirinii
r5
Marian Coman OMULETUL DIN PERETE

ne duceau pe tolila ;coali dupd cum le venea rAndul. $i tot aqa
un altul ne aqtepta cAnd scdpam de la ore. Colegii m-au intrebat
lntr-una dintre pavze ce s-a intAmplat la mine acasi, ce au vorbit
babacii, cum a murit Fane. Eu le-am spus ci pe Fane Guineea
l-au mAncat strufii. Au scipat din ogradi gi au venit dupd el sdJ
, rrrioz,itate 9i imaginagie. Fabricasemun alfabet din lovituri de
lirrgurd in elemengii din fontd, pe care giar dori s5-l cunoasci
,rrit'c agenlie secrete. Acum este qi pentru mine un mister cum
,lt, r'cugeam si ne transmitem o grdmaddde lucruri printr-o teh-
rrit il rtlt de rudimentarl. Informaliile circulau prin tubulaturile

pedepseasci pentru tot ce le fdcuse pe la gard,. L-au apucat cu rlt' metal in toati scara;i, dacl ne-am fi streduit ceva mai mult,
pliscurile lor galbene qi i-au rupt beregata. Bnielii aproape cd yiirrtleam ci am putea reugi si-i coopHm in ,,clubul nostru" 9i pe

rAdeau amintindu-gi de scnlAmbdielile lui Fane. Doar Patric se I'iiclii de la celelalte sc5ri. Cert este faptul cI, in felul dsta, am
uita la mine cu ochii mari, speriagi, cu fruntea transpirati qi lrurut planui si ne strAngem in holul blocului, la miezul noplii,
puful blond ce-i qinea loc de per, ridicat pe verticalr. ,rtrrnci clnd piringii dorm qi ne putem furiga pe ugi, furAndu-le

- Te-am vdztrt, mi-a goptit qi s-a furfuat in clasi ca un miria- , lrcilc. Lui Patric i-am spus si iasi la ora unsprezece noaptea, sI

pod rimas cu doar doud picioare. v,rlbim ceva doar noi doi. Doar ci Patric avea o sord mai mici
Patric era colegul meu de bancd gi, intAmplator sau nu, tmi , rr tltri ani, care aauzit disculia noastrr, prJrtatdprin perelii de

era vecin de bloc, de scard qi de palier. fi gtiam de cAnd mi gtiam l,r lr,rie, qi ne-a pirit alor lui. Tot bairamul nostru de la miezul
pe mine gi eram unul pentru altul ca nigte fra1i. Pentru cd eram n()l)tii s-a dus pe apasAmbetei. S-a ftcut vAlvi mare in tot blocul
nisculi la doar dou6, zile diferenql, ai nogtri ne organizau aniver- 1i toli am fost pedepsiqi.

sdrile impreund. Cu sucuri, prijituri, doui torturi cu lumAniri,

ciocolatl qi o grdmadd" de ,,La mulgi ani!". Veneau la noi toli ( )ind egti copil 9i o buba uritd i1i impodobe;te mAna,

copiii din fala blocului 9i ne umpleam bu4ile cu sirop de vigine lrrrrrca-gi pare pe sfArgite. Ciumapii, leprogii, bubogii au fost in-
gi gerbet de trandafiri. Dar lucrurile astea se intAmplau in vremu- rr rttlcauna printre primii care av primit cartonatul rogu in me-
rile bune, pentru ci in anul ln care a murit Fane nimic nu a mai . iril vielii. Mullimea reac\ioneazi firesc, eliminAnd elementele
mers a$a. Zita mea a trecut aproape neobservatd. Desigur, tata l,,,lnirve. Le pune la coll. Le scuipd ca pe o misea stricatd.
pe deget! Ce-ai ficut,
mi-a adus o bicicleti, tnsi n-a fost nicio petrecere, niciun ,La 'ldama mia, ce bubi nasoah are dsta
mul1i ani", nici urmd de tort. LaPatric - am atzit prin pereqi -, lr,il S-au pigat broagtele pe mAna ta? ScArbosule! Si nu mi atingi!"
citeva rude betrAne il puneau si sufle in lumAnlrile de pe tort.
Cele doud luni de izolare au trecut greu, dar, tn timpul esta, () ceati de gugugtiuci, de albatrogi gi piligoi ce miguni cron-
am invigat si comunicdm prin qevile de la calorifer. Toii beieiii r ,rrritori intr-un labirint ferl iegire. A9a imi pdrea gaqca de copii

de pe scard. Coduri secrete, zimislite din singurdtate, plictiseale, 1'r'ivitl din balconul apartamentului in care locuiam. Mi uitam

r6 L7