Oul de Andy Weir

Erai in drum spre casa cnd ai murit. A fost un accident. Nimic deosebit sau spect
aculos, totusi, un accident fatal. Ai lasat in urma ta o sotie si doi copii. A f
ost o moarte nedureroasa. Cei din echipa medicala pentru urgente au facut tot po
sibilul ca sa te salveze, dar n zadar. Trupul tau era att de rau zdrobit, nct a fost
mai bine pentru tine asa, crede-ma.
Si atunci a fost momentul n care te-ai ntlnit cu mine.
- Ce... ce s-a ntmplat? ai intrebat. Unde ma aflu?
- Ai murit, ti-am raspuns eu, direct. N-are rost sa ne ascundem dupa degete.
- Era un... camion care a derapat...
- Da, am zis eu.
- Am... am murit?
- Da. Dar nu te amar pentru asta. Toata lumea moare, spusei eu. Te-ai uitat n jur.
Nu era nimic. Doar tu si cu mine.
- Ce este locul asta? ai ntrebat. E viata de apoi?
- Mai mult sau mai putin, am zis eu.
- Tu esti Dumnezeu? ai ntrebat.
- Da, am raspuns. Eu sunt Dumnezeu.
- Copiii mei... nevasta mea, ai zis tu.
- Ce-i cu ei?
- Au sa se descurce?
- Asta-mi place sa vad, am spus. Tocmai ai murit si principala ta preocupare e p
entru familia ta. Asta nseamna ca esti un om de buna calitate. Te-ai uitat la min
e cu fascinatie. Pentru tine, nu semanam cu Dumnezeu. Aratam ca un simplu om. Sa
u chiar ca o femeie. Cu o oarecare umbra de autoritate, poate. Mai degraba un nva
tator de scoala primara dect Atotputernicul.
- Nu te ngrijora, spusei. Au sa se descurce. Copiii tai au sa te tina minte ca fi
ind perfect n toate privintele. N-au avut timp sa nceapa sa te dispretuiasca. Soti
a ta o sa plnga de ochii lumii, dar n taina se va simti usurata. Ca sa fim sinceri
, mariajul vostru se destrama. Daca asta te consoleaza cu ceva, se va simti foar
te vinovata ca s-a simtit usurata.
- O, ai zis tu. Si acum ce se ntmpla? Ma duc n Rai sau n Iad sau ceva de genul asta?
- Nici una, nici alta, am spus. Te vei rencarna.
- Ah, ai spus tu. Va sa zica hindusii aveau dreptate.
- Toate religiile au dreptate in felul lor, am spus. Hai cu mine. M-ai urmat in
plimbarea noastra prin vid.
- Unde mergem?
- Nu mergem undeva anume, am spus. Doar ca e placut sa ne plimbam in timp ce sta
m de vorba.
- Atunci, cum stau lucrurile? ai intrebat. Cand ma nasc din nou, n-o sa mai stiu
absolut nimic, nu-i asa? Voi fi un bebelus. Deci toata experienta mea si tot ce
-am facut in viata asta n-o sa mai conteze.
- Nu-i asa! am spus. Ai in tine toata cunoasterea si toate experientele din toat
e vietile tale trecute. Doar ca nu ti le amintesti in momentul asta. M-am oprit
si te-am cuprins pe dupa umeri.
- Sufletul tau este magnific, gigantic si mai frumos decat poti tu sa-ti imagine
zi. O minte omeneasca poate sa cuprinda doar o particica minuscula din ceea ce s
unteti. E ca si cum ai baga degetul intr-un pahar cu apa ca sa vezi daca e calda
sau rece. Introduci o mica parte din tine in vas si, cand o scoti, ai castigat
toata experienta pe care aceasta a avut-o. Ai fost intr-un corp omenesc in ultim
ii 48 de ani, asa ca inca nu te-ai destins si n-ai simtit inca restul imensei ta
le constiinte. Daca am ramane destul timp aici, ai incepe sa-ti amintesti totul.
Dar n-are rost sa faci asta intre fiecare dintre vieti.
- De cate ori m-am reincarnat, deci?
- O, de multe ori. De nenumarate ori. Si in foarte multe vieti diferite, am rasp
uns. De data asta, vei fi o tarancuta din China anului 540 AD.
- Stai, cum? te-ai balbait tu. Ma trimiti inapoi in timp?
- Pai, cred ca da, de fapt. Timpul, dupa cum stii, exista doar in universul tau.
In locul din care vin eu, lucrurile stau altfel.
- Locul din care vii? ai intrebat.

- A, sigur ca da, ti-am explicat, eu vin de altundeva. Din alta parte. Si mai su
nt si altii asemenea mie. Stiu ca o sa vrei sa stii cum e acolo, dar, sincer iti
spun, n-ai intelege.
- O, ai spus, putin dezamagit. Dar, ia stai putin. Daca ma reincarnez in alte lo
curi din timp, as fi putut sa interactionez cu mine insumi la un moment dat.
- Sigur. Se intampla tot timpul. Si pentru ca ambele vieti sunt constiente doar
de propria existenta, nici nu stii ca se intampla asta.
- Si ce rost au toate astea?
- Serios? am intrebat. Serios? Ma intrebi care e sensul vietii? Nu e putin cam b
anal?
- Pai, e o intrebare rezonabila, ai insistat. Te-am privit in ochi.
- Sensul vietii, motivul pentru care am creat tot acest univers, este ca tu sa t
e maturizezi.
- Vrei sa spui, omenirea? Vrei ca noi sa ne maturizam?
- Nu, doar tu. Am facut tot acest univers pentru tine. Cu fiecare noua viata cre
sti si te maturizezi si intelectul tau se largeste si se mareste.
- Doar eu? Si toti ceilalti?
- Nu exista nimeni altcineva, am spus. In acest univers, nu suntem decat tu si c
u mine. Te-ai uitat la mine cu o privire goala.
- Dar toti oamenii de pe pamant
- Toti sunt tu. Diferite incarnari ale tale.
- Stai nitel. Eu sunt toata lumea!?
- Acum incepi sa-ntelegi, am zis, dandu-ti o palma de felicitare pe spate.
- Eu sunt fiecare fiinta umana care a trait vreodata?
- Sau care va trai vreodata, da.
- Eu sunt Abraham Lincoln?
- Si esti si John Wilkes Booth, am adaugat.
- Eu sunt Hitler? ai zis, ingrozit.
- Si esti si milioanele de oameni pe care i-a omorat.
- Eu sunt Iisus?
- Si esti toti cei care l-au urmat. Ai ramas tacut.
- De fiecare data cand ai facut rau cuiva, am zis, iti faceai rau tie insuti. Fi
ecare bine pe care l-ai facut, tie ti l-ai facut. Fiecare moment fericit ori tri
st prin care a trecut vreodata o fiinta umana a fost sau urmeaza sa fie trait si
de tine. Te-ai gandit multa vreme.
- De ce? m-ai intrebat. De ce toate astea?
- Pentru ca, intr-o buna zi, vei deveni ca mine. Pentru ca asta esti. Esti ca mi
ne. Esti copilul meu.
- Phii, ai zis tu, neincrezator. Vrei sa spui ca sunt un zeu?
- Nu. Nu inca. Esti un fetus. Inca mai cresti. Dupa ce vei fi trait toate vietil
e omenesti din toate timpurile, vei fi crescut destul ca sa te nasti.
- Deci intreg universul, ai spus tu, nu este altceva decat
- Un ou, am raspuns. Acum e vremea sa treci la noua ta viata. Si te-am trimis pe
drumul tau...