Sunteți pe pagina 1din 75

1 FLORIN DUMITESCU LOGIC JURIDIC -Manual de studiu individual- 23 FLORIN DUMITRESCU LOGIC JURIDIC -Manual de studiu individual- 4 Copyright

2012, Editura Pro Universitaria Toate drepturile asupra prezentei ediii aparin Editurii Pro Universitaria Nicio parte din acest volum nu poate fi copiat fr acordul scris al Editurii Pro Universitaria Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei 5 CUPRINS NOTIUNI INTRODUCTIVE...........................................................................6 I. FORMELE FUNDAMENTALE ALE LOGICII.............................;............9 NOTIUNEA .............................................................................................9 - Continutul si sfera notiunilor.............................................................11 - Operatiile gandirii si formarea notiunilor...........................................11 - Tipologia notiunilor...........................................................................13 - Definirea notiunilor............................................................................15 - Regulile definitiei......................................................................16 - Tipologia definitiilor..........................................................................17 - Operatii care inlocuiesc definitia........................................................18 - Clasificarea........................................................................................18

- Regulile clasificarii...................................................................19 - Tipuri de clasificare.................................................................20 JUDECATA..........................................................................................20 -Tipologia judecatilor..........................................................................21 RATIONAMENTUL.............................................................................24 - Legile fundamentale ale gandirii........................................................24 -Tipuri de rationament........................................................................26 - Rationamentul deductiv.................................................26 - Silogismul; legile silogismului..............................26 - Rationamentul inductiv.................................................27 - Inductia completa................................................28 - Inductia incompleta.............................................29 - Observatia...........................................................29 - Experimentul.......................................................29 6 -Erorile in inductie...........................................................30 II. LOGICA SI LIMBAJUL..........................................................................32 - Limbajul si limba..............................................................................32 - Limbajul si gandirea..........................................................................33 - Functiile limbajului...........................................................................35 - Functia de comunicare...................................................35 - Functia practica............................................................35 - Functia afectiva............................................................36 - Functia ludica...............................................................37 - Functia cathartica.........................................................37 - Alte perspective asupra functiilor limbajului...................................37

- Formele limbajului...........................................................................38 III. LIMBAJUL JURIDIC.............................................................................39 IV. REGULI DE INTERPRETARE A JURIDICITATII..............................41 - Lacuna juridica si antinomia ..........................................................41 - Tipuri de lacune juridice..............................................44 V. INTERPRETAREA LOGICA A LEGILOR............................................48 - Metode utilizate...............................................................................48 - Interpretarea ordinara.....................................................................48 - Reguli de interpretare logica............................................................49 - Interpretarea logica directa..........................................49 - Interpretarea logica semidirecta..................................50 - Interpretarea logica indirecta......................................50 - Interpretarea logica semiindirecta...............................51 - Interpretarea extensiva....................................................................52 - Reguli specifice interpretarii extensive........................52 7 - Argumente utilizate in interpretarea extensiva............53 - Argumentul a contrario sensu.....................53 - Argumentul a fortiori ratione......................54 - Criterii logice de utilizare a regulilor de interpretare a legilor...........55 VI. ANALOGIA JURIDICA.........................................................................58 VII. CONSTRUCTIILE JURIDICE..............................................................60 - Prezumtiile.......................................................................................61 - Fictiunile..........................................................................................61 VIII. FUNDAMENTAREA ADEVARULUI JURIDIC...............................62 - Demonstratia..................................................................................62

-Argumentarea..................................................................................62 - Argumente irelevante pentru fundamentarea adevarului juridic.......... 63 IX. TEORIA SI LOGICA INTREBARILOR............................................66 - Intrebarile in drept..........................................................................66 - Analiza logica a intrebarilor............................................................67 - Tipuri clasice de intrebari................................................................70 - Tipuri de intrebari folosite in drept..................................................73 - Exigente in formularea si adresarea intrebarilor specifice dreptului..75 - Analiza logica a raspunsurilor..........................................................75 BIBILIOGRAFIE................................................................................................7 78 PREZENTAREA CURSULUI. OBIECTIVE GENERALE Cursul prezinta problemele fundamentale din domeniul logicii juridice. In prima parte sunt abordate reperele esentiale ale logicii formale notiunea, judecata si rationamentul -, care sunt , evident, si formele logice ale gandirii juridice. Este, de asemenea, tratata problematica raportului dintre gandire si limbaj, apoi functiile limbajului si in final principalele aspecte ale limbajului juridic. Partea a doua este destinata regulilor de interpretare a judecatilor si criteriilor principale de utilizare a acestora. In partea finala a cursului sunt prezentate problemele fundamentarii adevarului juridic cu accent pe teoria si logica intrebarilor utilizate in domeniul juridic. 9 NOTIUNI INTRODUCTIVE In viata de toate zilele intalnim frecvent situatii in care

pot fi auzite atentionari sau apostrofari de genul:Ce spui tu, nu are nici o logiga, Explicaiile tale sau argumentele tale sunt lipsite de orice logica, Ai un comportament total ilogic, Cutare parc i-a pierdut minile, nu are nicio logica n tot ce face. Termenul de logica semnifica ideea de normalitate, de corectitudine a gandirii, de raionalitate, iar expresiile mentionate semnalizeaza abaterea de la tot ceea ce intr-un anume context, intr-un anume moment este considerat normal si firesc de catre toata lumea. Normalitatea actelor, gesturilor, comportamentului nostru fizic (acional) i verbal se sprijin pe normalitatea psihic. Psihicul uman are mai multe componente: cognitiv sau intelectual, afectiv sau emotionala, volitiv sau voliional, relational-atitudinala,s.a. Logica dar si lipsa ei opereaza la nivelul componentei intelectuale in care gandirea cu formele ei de baza notiunea, 10 judecata si rationamentul- ocupa locul central. Intreg psihicul, in esenta lui, este o forma de reflectare. Aceasta se realizeaza la randul ei sub forma de imagine, idee, trire. Poate cea mai importanta componenta a psihicului nostru este componenta cognitiv. Reflectarea la acest nivel se realizeaza sub forma de imagine si de idee. In primul caz vorbim de treapta senzoriala incluzand senzatii, perceptii, reprezentari, in cel de al doilea de treapta rationala, care, in

esenta cuprinde gandirea, sprijinita si ajutata insa si de memorie si imaginatie. Daca treapta senzorial asigur cunoaterea exteriorului, a particularului, a concretului, a ceea ce se vede (este perceptibil), treapta raional merge in profunzimea perceptibililului, la nivelul esenialului, a generalului care nu se vede, care depaseste bariera perceptibilului. Cunoaterea raional, real, autentic presupune doua condiii: 1. normalitate psihica, sprijinita pe integritatea anatomica funcional a mecanismelor neurocerebrale; 2. respectarea unor norme, reguli, legi ale gandirii 11 corecte. Normalitatea, sinonima cu integritatea i funcionalitatea mecanismelor neurocerebrale tine de domeniul psihologiei. Psihologia are n vedere nu doar gandirea normal i ci gandirea patologic, gandirea infantil, gandirea adultului i gandirea vrstnicului. In privinta normelor gandirii corecte, a regulilor, legilor si formelor, acestea tin de domeniul logicii. Prin urmare, logica studiaz gandirea numai sub aspectul corectitudinii; studiaz formele i regulile gandirii corecte fcnd abstracie de coninutul ei; nu are importanta ce gandeste un om sau altul, ci cum gndete sau, altfel spus,

cum ar trebui s gndeasc oamenii pentru ca gandirea lor sa fie corecta. Pentru c studiaz formele gandirii corecte, logica poart i atributul de formal. Asadar, logica formala se ocupa de formele, dar si de legile gandirii corecte. Logica juridica este logica formala aplicata la domeniul juridic. Scopul principal al logicii juridice il reprezinta, pe de o parte analiza raionamentelor juridice, iar pe de alta parte elaborarea unor reguli ale argumentrii eficiente. Unii juristi considera ca nu exista si nici nu este necesara o logica juridica ca un domeniu distinct de studiu 12 pentru necesitatile profesionale. Logica naturala, intuitiva, a bunului simt, ar fi suficienta pentru ca tot ce tine de sfera dreptului are o logica proprie ce actioneaza de la sine si este absolut accesibila, atat teoreticienilor, cat si practicienilor dreptului. In acest context, s-ar impune o cat mai sumara schitare a unui profil al logicii generale, o conturare a specificului logicii in genere. Trebuie precizat ca logica moderna nu se rezuma la logica naturala a bunului simt; ea se defineste tot mai des drept o teorie stiintifica deductiva a unui limbaj, iar limbajul, indiferent carui domeniu apartine, juridic, medical, matematic, pare sa fie unicul obiect tangibil al logicii.

In domeniul dreptului, este folosita preponderent logica formala, deoarece ea opereaza cu propozitii si notiuni ale limbajului natural. Ca disciplin metodologic, provenind din logica formal, logica juridica studiaz regulile specifice gandirii juridice corecte care guverneaz procesul, edictrii, respectrii, interpretrii i aplicrii normelor de drept. ntregul domeniu al dreptului poate fi abordat dintr-o perspectiv logic. Acesta este alctuit pe de o parte dintr-o structur de norme organizate n ramuri i instituii juridice, iar pe de alt parte dintr-o structur paralel de principii, noiuni si reguli juridice nescrise, dar care pot fi desprinse prin analiza sistemului legislativ sau impuse ideologic de ctre sistemul politic. Dreptul este un sistem ierarhizat de norme (unele mai 13 puternice ca for, ex. normele constituionale), altele mai slabe (ex. normele organice, normele ordinare). Acestea din urma sunt, de regula, interpretate n conformitate cu regulile impuse de normele superioare. Este doar unul dintre principiile logice care asigura intregului sistem coerenta. Dreptul ramane in permanenta un sistem deschis, dinamic care nglobeaz i se ntregete mereu cu legi noi. Criteriile de admitere a acestora sunt date de axiomele constituionale,care fac posibil evitarea contradiciilor,

ambiguitilor, suprapunerilor. n acest fel, sistemul juridic i poate pstra proprietile logice eseniale care sunt, si trebuie sa ramana, rigoarea completitudinea consistena, coerenta si stabilitatea. n orice limbaj i cu precdere n cel juridic gsim constructe; ex.: noiuni sau concepte, judeci sau propoziii, raionamente sau argumente, sisteme ipotetico-deductive (teorii) dar i norme sau reguli de gndire corect, sau de gandire productiv. Toate demersurile raionale din oricare domeniu de cunoastere sau de activitate se desfoar n i prin gndire si au drept suport limbajul. Ca disciplin metodologic, aa cum este considerat, logica are trei forme fundamentale cu care opereaz: noiuna, judecata si raionamentul. Cum deja am precizat, acestea sunt formele cu care opereaza si gandirea. 14 I. FORMELE FUNDAMENTALE ALE LOGICII Obiective: Familiarizarea cu formele de baza ale logicii formale, din perspectiva logicii juridice. Prezentarea tipurilor de judecati si descrierea rationamentului deductiv si inductiv si evidentierea erorilor care se pot face in inductie. Termeni cheie: notiune,judecata, rationament deductiv si inductiv, inductie completa si inductie incompleta.

NOTIUNEA Revenim la gandire ca proces psihic, ca sediu al ratiunii i teritoriu al logicii. Gandirea este declanat de situatii problematice; situatiile problematice sunt situatii neobisnuite, inedite pentru care nu avem soluii imediate. Soluionarea unei situatii problematice e precedat de trei etape i anume: 1) percepia problemei insotita de intrebari autoadresate de genul Ce fac? Cum fac?; 2) explorarea mental a soluiilor posibile care este sinonima 15 cu derularea propriu-zisa a procesului de gandire; 3) identificarea soluiei optime marcate prin formule de genul:aha!, da, gata!, am gasit! e clar! . Exploatarea mentala a solutiilor este o etapa de efervescen mental care include: reprezentri, memorie, limbaj cel mai adesea interior dar in unele cazuri si exterior. Reprezentarile mentale asociate cu formulari verbale sau termeni nu sunt altceva decat notiuni, cautarea solutiilor devenind, in ultima instanta, o operare cu notiuni. Iar operarea cu notiuni reprezinta mecanismul insusi al gandirii. Asadar, noiunea este o construcie mental compus din reprezentare, adica dintr-o imagine mental schematizat la care se ataseaza un cuvnt. Aceasta constructie mentala reflecta un obiect, lucru sau categorie de obiecte, lucruri, fiinta,fiinte, existente n realitate.

Noiunea reflect n fapt caracterele generale, eseniale, necesare ale acestor obiecte, fiinte etc. sau a categoriilor de obiecte, fiinte, lucruri etc. Noiunea este, intr-o oarecare masura, similar cu desenele copiilor. Unui copil caruia i se cere sa deseneze o casa va schita in linii generale imaginea unei case.Va reda 16 caracteristicile esentiale, care se intalnesc la orice fel de casa, indiferent de marime, forma sau amplasare, restectiv conturul (patrat sau dreptunghiular) al peretilor, conturul de regula triunghiular al acoperisului, usa, ferestrele si un cos de fum. Acestea sunt elementele generale si esentiale ale oricarei case. Pe acestea le are in minte in reprezentare orice copil si, in mare masura, orice persoana adulta. Aceasta configuratie, insotita de cuvantul casa reprezinta notiunea de casa cu care va opera gandirea. Continutul si sfera notiunilor Coninutul se refer la totalitatea nsuirilor eseniale ale unei categorii de obiecte, fiine etc. De exemplu, continutul notiunii de om cuprinde urmatoarele insusiri: mamifer, biped, biman, cu postura verticala, cu ratiune, limbaj articulat, isi construieste adapost, isi fabrica unelte etc. Coninutul noiunii de grefier : este funcionar din domeniul juridic care consemneaz dezbaterile, redacteaz hotrrile, se ocup de actele procedurale. Sfera se refer la totalitatea obiectelor, fiinelor,

oglindite n coninut. Sfera noiunii de om include toi 17 oamenii de pe planet.Sfera notiunii de grfier cuprinde toate persoanele care au aceasta ocupatie. Alte exemple: automobil, scaun, umbrel, gard, croitorie dar i deplasare, vitez, teroare, suferin, bucurie. Aadar, noiunile au o existen n plan mental simetric cu existena n plan real a obiectelor, fenomenelor etc. Noiunile sunt materia prim a procesului de gndire. Reamintim c gndirea opereaz literalmente cu noiuni, iar o gndire corect, clar, eficient presupune att claritatea noiunilor, cat si respectarea unor reguli de desfurare a procesului de gndire. Operaiunile gndirii si formarea notiunilor Obiectele, fiinele, lucrurile din aceeai categorie (clas) nu sunt identice. Ele difera mai mult sau mai putin intre ele.Uneori diferenele sunt minime i noiunile adiacente se pot confunda conducnd la erori de gndire implicit la erori decizionale (ex.: tipuri de maini, rase de cini, tipuri de regnuri. Formarea corect a noiunii presupune o serie de 18 operaii mentale dupa cum urmeaza: - Comparaia care este o operaiune mental de stabilire a asemnrilor i deosebirilor dintre obiecte, fiine, fenomene, duce la concluzia c

obiectele, fiinele, fenomenele pot fi identice, uor diferite (asemntoare), total diferite, opuse, necomparabile. - Analiza duce la o mai bun (profund) cunoatere a elementelor analizate si este operaia de descompunere i izolare mental, a diferitelor nsuiri, caliti, atribute ale obiectelor, fiinelor, fenomenelor. Analiza se poate face i concret, material, n laborator. Este vorba de varianta chimica sau fizica (demontarea si studiul unui aparat, agregat etc.) - Sinteza este reunirea mental a prilor unor entiti ntr-o entitate nou sau intr-un concept ori notiune noua. De exemplu, barbatul ideal sau femeia ideala sunt rezultatul unor sinteze.ntre analiz i sintez este o unitate. Ele se presupun una pe cealalt. Sinteza poate fi asimilata unei concluzii. 19 - Abstractizarea. Comparatia si analiza presupun separarea unor nsuiri de altele precum i de obiectul cruia acestea i aparin. Aceast separare n sine poart numele de abstractizare.Obiectele foarte diferite pot avea o nsuire comun. Identificat i abstras ea poate constitui criteriu pentru o categorie anume. Aceast abstragere (abstractizare) permite constituirea unei noi clase

sau categorii de obiecte. Ex.: studenii cunosctori ai limbii spaniole sau studenii cu caliti sportive deosebite.Constituirea unei noi categorii pornind de la abstractizarea unei nsuiri de la cazuri particulare, poart numele de generalizare. - Generalizarea este operaia prin care cuprindem ntr-o noiune o pluralitate de obiecte reunind o nsuire sau mai multe dintre nsuirile lor comune. Tipologia notiunilor ntre noiuni sunt numeroase deosebiri din punctul de vedere al sferei i al coninutului. Ex.: unele reflect un singur obiect, fiin, fenomen, altele mai multe obiecte, fiine, 20 fenomene. Prin urmare vom avea: 1. Noiuni singulare (individuale). Ex.: Tour Eiffel, Transfgranul, Cascada Niagara, preedintele actual al S.U.A. La notiunile singulare coninutul este individualizat, iar sfera limitat la un singur exemplu. 2. Noiuni generale. Ex.: tunel, pete, copac. Coninutul este relativ restrns, iar sfera foarte larg, general. 3. Noiuni colective. Ex.: pdure, omenire, studenime. 4. Noiuni vide. Coninutul reprezinta o asociere, o alctuire bizar de obiecte, fiine, nsuiri , in timp ce sfera lipseste. Ex.: ptratul cu 5 coluri, anticii din sec.19,

dinozaurii actuali, mortul acrobat, petii vorbitori, elefanii zburtori s.a.m.d. Cu noiuni de acest gen poate opera cel mult creaia artistic. 5. Noiuni concrete. Ex.: cldiri, automobil, plant etc. 6. Noiuni abstracte. Ex.: justiie, frumusee, fermitate, victorie etc. Toate acestea sunt nsuiri abstrase din obiecte, fenomene, situaii etc., concrete. 7. Noiuni pozitive. Acestea reprezinta o concordan. 21 Ex.: egal, drept, ordonat, corect. 8. Noiuni negative. Acestea reprezinta o discordan. Ex.: inegal, nedrept, dezordonat, incorect. 9. Noiuni comparabile, care sunt noiuni diferite dar cu multe note comune ( Ex.: sat ora; alb negru; plumb aur), dar unele pot fi noiuni opuse. 10. Noiuni necomparabile. Ex.: emoie copac; teroare adiere; cartier nas; brbat autocar. Definirea notiunilor n primul rnd trebuie stabilite coordonatele definiiei. Definiia este operaiunea de dezvluire i identificare a notelor eseniale din coninutul unei noiuni i de evideniere a nsuirilor eseniale ale clasei de obiecte care se reflect n sfera ei. Definiia se face prin genul proxim i diferena specific. Genul proxim este genul cel mai apropiat de noiunea

de definit. 22 Diferenta specific reprezinta notele prin care o specie se deosebete de celelalte specii ale aceluiai gen. De exemplu, omul este entitate aparinnd regnului animal (genul proxim), din specia mamiferelor, biped biman, avnd postur vertical, limbaj articulat, raiune etc.(diferenta specifica). n concluzie, definiia este o operaiune logic prin care dezvluim coninutul unei noiuni prin genul proxim i diferena specific. Noiunea definit i noiunea care definete sunt cele doua elemente structurale ale definiiei, sunt unite prin verbul a fi (este). ntre cele doua noiuni, cea definita si cea care defineste, trebuie s existe un raport de identitate. Regulile definitiei Definiia trebuie s circumscrie cu precizie coninutul i sfera noiunii de definit.O definiie corect cere doua condiii: 1) atenie (rigoare) si 2) cunotine exacte. n plus ea 23 cere respectarea unui pachet de reguli ajuttoare prin care se pot evita principalele erori de definire. Aceste reguli sunt: 1. Definiia trebuie s fie adecvat noiunii de definit, adic s o acopere n totalitate, respectiv s convin ntregului obiect definit, s convin numai obiectului definit nu i altora. Abaterile de la aceast regul, au loc atunci cnd nu

precizm suficient diferena specific. n funcie de respectarea acestei reguli definiia este adevr sau fals. 2. Definiia nu trebuie s formeze cerc. (noiunea s nu se defineasc prin ea nsi). Ex.: omul este o fiin uman; istoria este tiina care studiaz fenomenele istorice. Definiia este n acest caz un cerc vicios. Ea nu ne spune nimic. 3. Definiia nu trebuie s fie negativ dac poate fi pozitiv. O excepie o constituie una din definiiile culturii: cultura este tot ceea ce nu este natur. Se sugereaza faptul confom caruia cultura presupune intervenia omului in ordinea naturala. Dar definiia negativ se mai poate folosi totui dac 24 noiunea de definit este negativ. Ex.: ilogic este ceea ce nu respect legile gndirii; anormal este ceea ce nu se ncadreaz n normele general acceptate s.a.m.d. 4. Definiia trebuie s fie clar. Definiia este clar dac recunoatem uor obiectele care compun sfera noiunii de definit, daca este precis, este succint si nu conine termeni vagi, obscuri sau figurai ori inutili si nu se transform n descriere. Tipologia definiiilor 1. Definiii reale acestea arat ce sunt obiectele, fenomenele i nsuirile lor eseniale.

2. Definiii nominale (sau verbale); sunt definiii care vor s arate, sa evidenieze i s fixeze semnificaia unui nume sau cuvnt. Ex.: se numete X orice ......, sau intelegem prin X totalitatea......., inelegem prin X orice.... 3. Definiii genetice arat modul n care apare un fenomen, ia natere un obiect etc. Ex.: propulsia este fora care apare, prin degajarea precipitat a unei energii dintr-o 25 incint, sau taifunul este fenomenul care apare n condiiile n care o mas de aer cald n ascensiune este nlocuit de o mas de aer rece care tinde s-i ia locul deplasndu-se orizontal. Operaii care nlocuiesc definiia La operatiile care inlocuiesc definitia se recurge cnd unele noiuni se definesc cu dificultate sau nu se pot defini i dorim s dm o idee sau imagine complet despre noiunile n cauz. Aceste operaii, prezentate mai jos pot completa sau nlocui total eventualele ncercri de definire: a. descrierea reprezinta un inventar minuios sau exact al nsuirilor caracteristice ale obiectelor sau fenomenelor. In descriere se consemneaza toate observaiile efectuate asupra acestor obiecte sau fenomene i poate fi de doua feluri: tiinific sau literar. b. caracterizarea consta in evidenierea datelor caracteristice.

c. comparaia, am precizat mai sus, este operatia de 26 stabilire a asemanarilor si deosebirilor dintre doua sau mai multe elemente. d. indicarea unui obiect asemntor. Una dintre operatiile mentale pe care le efectuam adesea din nevoia de simplificare si ordonare a activitatilor noastre mentale dar si practice, concrete, este clasificarea. Clasificarea este operaia de adunare, asociere, grupare a obiectelor sau fenomenelor n clase (categorii) pe baza unor caractere comune iar clasele astfel obinute n clase din ce n ce mai generale, asa incat fiecare dintre noiunile corespunztoare s aib un loc precis i stabil n mintea noastr. Clasificarea este echivalenta cu generalizarea cu toate c, n ambele operaii se trece se urc spre noiuni din ce n ce mai generale. Generalizarea este o operaie n sens vertical de urcare spre noiuni mai generale n timp ce clasificarea este n primul rnd o operaie orizontal, de grupare a tuturor obiectelor pe care vrem s le aezm n clase i, n al doilea rnd, o operaie vertical, de ierarhizare n ordinea generalitii. 27 Regulile clasificrii O clasificare utila, operationala, presupune o serie de reguli dupa cum urmeaza:

1. Fiecare dintre obiectele pe care le clasificm trebuie distribuit ntr-o clas. 2. Nici un obiect nu poate fi aezat n doua clase deosebite. 3. Asemnrile pe baza crora grupm obiectele n aceeai clas trebuie s fie mai importante dect deosebirile dintre ele. 4. Constituirea claselor pe o treapt a clasificrii trebuie s se fac pe baza acelorai nsuiri. Tipuri de clasificri 1. Clasificarea natural in care criteriul de baza il reprezinta nsuiri eseniale, adica cele care determin natura obiectelor. 2. Clasificarea artificial in care asocierea si gruparea 28 obiectelor se face doar dup nsuiri distinctive nu i eseniale. JUDECATA Dac noiunea reflect nsuiri generale ale obiectelor, fiinelor, fenomenelor fr a afirma sau nega, judecata este inseparabil de actul afirmrii sau negrii. Chiar definitia judecatii spune c aceasta este forma gndirii prin care se afirm sau neag ceva despre ceva. n judecat se reflect fie un raport ntre un obiect sau o nsuire, fie raport ntre obiecte. Ex.: cldirea este (nu este) nalt, terminat, colorat, proporionat

(raportul este ntre obiect / nsuire) sau cldirea este (nu este) mai mare , mai echilibrat sau mai solid....decat cea alaturata. n exemplele date, primele judeci, cele care exprim raportul dintre obiecte i nsuire se numesc judecati de predicaie. Celelalte, exprimnd un raport ntre doua obiecte distincte, se numesc judecati de relaie. Judecata reflect n ultim instan raporturile care 29 exist n mod real ntre obiecte si nsuiri, sau intre obiecte diferite. Judecata care afirm o relaie real ntre un obiect si o nsuire sau intre doua obiecte este o judecat adevrat , in timp ce judecata care neag o relaie real este o judecata fals. Ex.: orice magistrat este liceniat n drept este o judecata adevarata; niciun magistrat nu este liceniat n drept este o judecata falsa. Pe de alta parte, judecata care afirm o relaie inexistent ntre un obiect si o nsuire sau intre doua obiecte este fals, dupa cum judecata care neaga o relatie inexistenta este adevarata. Ex.: la Polul Nord sunt clduri insuportabile este fals; la Polul Nord nu sunt clduri insuportabile este adevrat. Criteriul unic al veridicitii sau falsitii unei judeci este aadar corespondena cu realitatea. Tipologia judecilor

In clasificarea, respectiv tipologizarea judecatilor se poate rcurge la un numar extins de criterii dupa cum urmeaza: 30 1. Dup calitate judecatile pot fi: a) afirmative i b) negative. a) Judecile afirmative sunt cele n care se afirm c o nsuire aparine obiectului judecii. b) Judeci negative sunt cele n care se neag c o nsuire aparine obiectului judecii. 2. Dup cantitate judecatile pot fi: a) singulare; b) particulare); c) universale. a) ex. de judecata singular : Columb este descoperitorul Americii. Afirmaia sau, dupa caz, negaia se refer la o relaie unic. b) judecata particular: se afirm (neag) ceva despre o parte dintre obiectele unei clase. Ex.: unii studeni sunt interesai de studii n strintate; unii profesori nu accept ntrzierea la ore. c) Judecata universal ( se afirm neag ceva despre fiecare dintre obiectele unei clase). Ex.: Toi oamenii sunt muritori, toate corpurile au greutate, Nicio piatr nu plutete pe ap. 3. Dup calitate i cantitate. Combinarea celor doua criterii ofer o posibilitate nou 31 de clasificare a judecilor.

Afirmaie Negaie Universal Particular A I E O

Judecati universal afirmative (A). Ex; Toi adulii au fost copii; Judecati negative (E). Ex. Niciun copil nu are experiena unui adult. Judecati particular afirmative (I). Ex: Unii infractori se autodenun; Judecati particular negative (O). Ex.: Unii infractori nu sunt pedepsii. 4.Dup relaie judecatile pot fi: a) categorice; b) ipotetice; c) disjunctive. a) Judecile categorice sunt cele n care afirmaia sau negaia nu sunt supuse nici unei condiii. Ex.: Oxigenul este un gaz; Fierul este un metal. b) Judecile ipotetice sunt cele n care afirmaia sau negaia sunt supuse unei condiii determinante. Ex.: Dac temperatura scade sub 0 0 apa nghea, Dac svreti o fapt grav ajungi n detenie. 32 Judecile ipotetice sunt compuse din doua judeci categorice unite prin Dac ..... atunci.Prima judecat este o condiie. A doua este consecina i decurge n mod necesar din prima. Judecile ipotetice prezint mai multe variante n care

consecina poate fi afirmativ sau negativ. Ex.: Dac boxerul X este bine antrenat, va ctiga toate meciurile, Dac plou, nu mai organizm excursia, Dac nu nvei temeinic, rezultatele tale vor fi slabe, Dac antrenorul nu va fi schimbat, echipa nu va deveni campioan. c) Judecile disjunctive sunt formate din doua sau mai multe judeci categorice unite prin particula ori (sau). Ex.: Voi cumpra o vopsea alb ori verde; Premiul cel mare va fi un sejur la Paris ori un scuter. 5. Dup modalitate judecatile pot fi: a) asertorice; b) problematice; c) apodictice. a) Judecile asertorice numite si constatative sunt cele n care se constat apartenena sau neapartenena real a unei nsuiri la un obiect. Ex.: ncperea aceasta este nclzit; Sala X nu este liber. b) Judecile problematice, numite i de posibilitate 33 sunt judeci care exprim legtura posibil dintre o nsuire i un obiect. Ex.: Norii acetia pot aduce ploaie; Acest talent poate evolua foarte bine; Este posibil ca aceast recolt s fie cea mai bun din ultimii ani. c) Judecile apodictice (de necesitate) sunt judecatile care reflect apartenena unei nsuiri care nu poate lipsi. Ex.: Un corp aruncat n sus revine (n mod necesar) pe pmnt; Apa care fierbe se transform n vapori. RATIONAMENTUL

Legile fundamentale ale gndirii Pentru a intelege mai bine dinamica rationamentului ca proces mental, se impune sa trecem pe scurt in revista legile fundamentale care ghideaza procesul gandirii: 1. Legea identitii pleac de la ideea c obiectele, fiinele, fenomenele lumii impreuna cu nsuirile lor au stabilitate n timp (rmn identice cu ele nsele). Astfel, i noiunile noastre au stabilitate i identitate precis i confer 34 gndirii noastre claritate i precizie (un brad este si ramane intotdeauna un brad; un cal este si ramane un cal etc.). 2. Legea noncontradiciei spune c doua judeci dintre care una afirm, alta neag acelai lucru, nu pot fi adevrate mpreun n acelai timp. Ex.: judecile: Frunzele sunt verzi; Frunzele nu sunt verzi pot fi adevrate n momente sau perioade diferite, nu simultan. Alte exemple: afar este ntuneric si afara este lumin; acest om este de bun calitate si acest om este un om de nimic. 3. Legea teriului exclus se aplic numai judecilor contradictorii. Dintre acestea una este neaprat adevrat, cealalt este neaprat fals. A treia posibilitate nu exist. Ex.: Mine va fi un cutremur; Mine nu va fi un cutremur, ori Da, ori Nu, a treia varianta nu exist. 4. Legea raiunii suficiente exprim faptul c orice judecat valid are un temei, adic un corespondent n

realitate pe care l invocm cnd suntem ntrebai ce ne face s credem, sau de ce credem un lucru sau altul. Revenind la raionament, precizam ca acesta este o form a gndirii prin care din doua sau mai multe judeci valide (cunoscute) derivm o nou judecat o nou 35 informaie (cunotin).Un exemplu banal: Doua dimensiuni (A i B) egale cu o a treia (C) sunt egale ntre ele. Informaia (A = C; B = C) care reprezinta doua judeci este cunoscut. Ele constituie premisele rationamentului. Informaia A = B este o judecat nou derivata din premise. Ea este concluzia. Raionamentul propriu-zis are chiar aceast form: A = C; B = C premise Deci: A = B concluzie Tipuri de rationament 1. Raionamentul deductiv. In aceste tipuri de raionament gndirea merge de la adevruri generale la adevruri particulare. Ex: Toate mainile performante sunt scumpe (premisa), Maina lui X este performant(premisa), Deci Maina lui X este scump(concluzie). Concluzia raionamentului deductiv are un caracter cert. O form important de raionament deductiv este 36

silogismul. Acesta permite derivarea dintr-o judecat general a uneia particulare prin intermediul unei a treia judeci. Silogismul se sprijin pe o axiom de forma: Ceea ce se afirm (neag) despre o clas de obiecte se poate afirma sau nega despre fiecare obiect n parte. Legile generale ale silogismului se mpart n dou categorii ale termenilor i ale premiselor. 1. Legile termenilor : a) orice silogism corect ale 3trei termeni i numai trei. In exemplul dat avem: 1) main; 2) performant; 3) scump. b) ntr-un silogism corect termenul mediu e distribuit n cel puin una din premise: ex.: scump (termen mediu) c) intr-un silogism corect nici un termen nu apare n concluzie dac nu a aprut n premise: ex.: scump, maina; 2. Legile premiselor a) ntr-un silogism corect o premis este totdeauna afirmativ n ex.dat.: ambele sunt afirmative. b) ntr-un silogism corect una dintre premise este 37 totdeauna universal (toate mainile performante). c) ntr-un silogism corect din doua premise afirmative rezulta totdeauna o concluzie afirmativ. d) ntr-un silogism corect concluzia urmeaz premisa cea mai slab (fie cea negativ, fie cea particular) ex.:

maina lui X. 2. Raionamentul inductiv. In raionamentul inductiv, gandirea merge de la adevruri particulare, care pot fi doua sau mai multe, la un adevr general. Ex.: premis: Puii de gin sunt drglai. Premis: Puii de pisic sunt drglai. Premis: Puii de animale slbatice sunt drglai. Premis: Puii de om sunt drglai. Concluzie: Deci toi puii sunt drglai. Concluzia raionamentului inductiv are caracter relativ. Raionamentul inductiv permite aadar ridicarea de la cunotine sau informaii despre obiectele individuale la cunostinte despre ceea ce este general si esenial n aceste obiecte. Inducia se sprijin pe date observaionale repetate i poate fi complet sau incomplet. 38 Inducia complet include un principiu forte i anume ea exclude graba de a generaliza o constatare implicnd rbdare n a aduna, compara si analiza observaii ct mai ample si mai detaliate. Inducia complet este definita ca form de raionament prin care se obine o concluzie general despre o clas de obiecte, fiine, fenomene pe baza cunoaterii tuturor cazurilor particulare care compun acea clas. Ex.: Toi studenii anului doi au sub douazecisidoi de ani.

Inducia complet presupune doua reguli: a) clasa obiectelor, fenomenelor, fiinelor despre care se afirm sau neag ceva n concluzie s fie construit n mod real din toate cazurile enunate n premise i numai din ele. b) trebuie s existe certitudinea c nsuirea generalizat aparine fiecrui obiect, fiin sau fenomen din aceast clas. Inducia incomplet presupune obinerea unei concluzii generale pe baza cunoaterii doar a unei pri din cazurile particulare. Esantioanele din sondajele de opinie publica, osciland in jurul a o mie de persoane pot sa nu fie totdeauna reprezentative intrucat ele nu reprezinta decat o 39 parte din totalul cazurilor particulare. De altfel sondajele de opinie au o marja de eroare de pana la +/-3% Am precizat c inducia se sprijin pe date observaionale repetate. Acestea se recolteaza prin intermediul metodei cunoscute sub numele deja sugerat, de observatie. Observaia este o percepie orientat, planificat, si dirijat spre un anumit scop sau interes. Nu este acelasi lucru sa percepi oamenii care trec pe strada si sa observi oamenii care trec pe strada. Percepia este pasiv, lacunar, superficial, fugitiv, aleatorie in timp ce observaia este activ, complet, profund, stabil si dirijat, orientata.Doar in aceste conditii inducia are sanse sa fie corect si complet.

n contextul discuiei despre observaie se poate vorbi i despre experiment. EXPERIMENTUL Experimentul consta in observarea unor evenimente provocate. Evenimentele se pot provoca n laborator sau n teren. Un exemplu de experiment de teren de natura 40 psihosociala, organizat cu mai multi ani in urma, cand inca nu aparusera telefoanele mobile,de catre Brigada de politie rutiera a municipiului Bucuresti impreuna cu studentii Academiei de Politie de la specialitatea Circulatie, a constat in asezarea la vedere pe autostrada Bucuresti-Pitesti, a unui manechin care sugera ideea unui accident mortal. Din primele o suta de autoturisme care au trecut pe langa accident, doar patru au oprit incercand sa dea o mana de ajutor victimei.Concluzia care s-a putut trage, respectiv majoritatea automobilistilor (96%), indiferent de motivele invocate, nu sunt dispusi sa opreasca in astfel de situatii echivaleaza cu rezultatul unei inductii incomplete Erorile n inducie 1.O prima eroare consta in generalizarea pripit; aceasta presupune tragerea unei concluzii generale dintr-un numar restrans de cazuri izolate. 2. O a doua eroare se ncadreaz n formula POST HOC ERGO PROPTER HOC. (Dup aceasta, deci din cauza aceasta) care consta in interpretarea greit a unei legturi

cauzale. Drept exemple stau numeroasele prejudecati si superstitii potrivit carora unele intamplari sunt atribuite unor 41 false cauze. Astfel multi oameni considera ca intalnirea cu o pisica neagra,cu un preot sau cu o persoana care transporta un recipient gol ori sarea varsata pe jos de un membru al familiei, sunt aducatoare de neplaceri, fiind chiar cauze ale acestora. Culoarea neagra a pisicii si a vesmintelor preotului simbolizeaza doliul, durerea, nenorocirea, tragedia, motiv pentru care sunt percepute ca prevestitoare de rau. Coarul, cu toate ca este invesmantat in aceeasi culoare neagra este considerat aducator de noroc intrucat,prin meseria lui, el curata si indeparteaza simbolul raului odata cu funinginea neagra din cosurile de fum, deci intalnirea cu el nu poate fi decat benefica.Eventuale relatari despre evenimente grave cu alte cauze, dar puse incorect in relatii de determinare cu astfel de intamplari banale si nesemnificative se transmit peste generatii si se sedimenteaza in prejudecati si superstitii care nu au nimic comun cu atitudinile si conduita rationala. Intrebari 1. Ce intelegeti prin termenul de notiune? Dati exemple de notiuni din domeniul dreptului. 2. Cum actioneaza operatiile gandirii in abordarea 42 unei spete judiciare? 3. Cum se defineste o notiune? Cum procedam cand

nu reusim sa o definim? 4. Dati exemple de judecati din domeniul dreptului. 5. Faceti un rationament inductiv complet si unul incomplet. 43 II. LOGICA SI LIMBAJUL Obiective: Intelegerea corelatiei dintre calitatile gandirii si calitatile limbajului, intelegerea functiilor limbajului in demersul juridic. Termeni cheie: limbaj, limba, functiile limbajului Limbajul si limba Inainte de toate trebuie clarificata distinctia limbajlimba. Dac limbajul este o activitate psihofiziologic limba reprezinta un ansamblu de semne prin care membrii unei societi sau colectiviti comunic intre ei. In sens larg limba consta in totalitatea reaciilor care exprim stri sau triri psihice sau experiene personale. Limba contine pe de o parte cuvinte,vocabular iar pe de alta reguli de combinare sau utilizare a acestora.. Cuvintele sunt semne sau simboluri ale unor realiti 44 obiecte, fiine, fenomene, relaii, etc. care fiinteaza in planul mental sub forma reprezentarilor.Asociate cu acestea ele devin noiuni. Limba este un fenomen social in sensul ca este creat in si de catre societate. Limba propriu-zis, materna,

natural este preluat de ctre copil de la aduli si reprezinta

un instrument al limbajului natural,uzual.Exist insa si limbaje artificiale-tehnic, muzical, medical, juridic,etc. care se invata ulterior si care servesc comunicarii in cadrul unor domenii de activitate distincte. De asemenea, se mai poate vorbi si de un limbaj al trupului, al gesturilor, toate slujind, in ultima instanta, procesului de comunicare. Limbajul si gandirea ntr-o concepie iniial n istoria tiinei gandirea era considerata ca inseparabila de limbaj. Limbajul reprezinta aspectul exterior al gandirii, in timp ce gandirea era latura interioara a limbajului. Ulterior s-a considerat c gandirea funcioneaz 45 independent, iar limbajul exteriorizeaz rezultatele raionamentelor. Mai apoi s-a ajuns la concluzia c gandirea si limbajul nu pot fi identice ci total distincte dar aflate intr-o stransa interdependenta.. Lipsa de identitate dintre gandire i limbaj se resimte n situaia n care avem o idee i nu gsim cuvintele pentru a o exprima dar i n situaia n care ne autoimpunem un control raional al gandirii asupra a ceea ce vorbim. Cnd acest control se pierde, vorbirea noastr (limbajul) devine ilogic, iraional. Acest lucru se poate intampla in strile febrile, dupa ingestia de alcool sau

substante psihotrope, in starile de patologie i degradare mentala etc. Si totui cuvntul (ca element al limbajului) are un rol fundamental n formarea gndirii. Pentru copilul mic cuvintele sunt simple sonoriti. Asociate mereu cu aceleai obiecte, fiine, fenomene sau relaii, cuvintele direcioneaz atenia, se fixeaz i nlesnesc operatiile gndirii. Treptat fiecare cuvnt devine un punct de cristalizare si fixare a semnificaiilor. De exemplu, o interdictie de orice 46 fel, care de regula este insotita de reactia verbala NU, pentru copil nu are initial nicio semnificaie. Ulterior, prin repetarea precipitata a grupului sonor NU, insotit si de anumite manevre de atentionare sau amenintare, acesta incepe sa dobandeasca un inteles, un sens, o semnificatie. Iniial semnificaiile sunt n funcie de experiena individului dar treptat ele sunt corectate si precizate tot mai mult de catre societate. De exemplu, cuvantul sau notiunea caine raportat la experienta copilului are semnificatia de partener agreabil, de joaca, in timp ce raportat la experienta adultului poate avea semnificatia de animal care trebuie ingrijit, care trebuie vaccinat, care produce mizerie, este purtator de paraziti si boli, sau care poate deveni periculos. Societatea i experienele noastre sociale ne oblig in permanenta la raionalizarea i socializarea gndirii.Pentru a ne face nelei, raionali, logici, trebuie s eliminm ceea ce

este prea individual, personal sau afectiv, s cizelm limbajul fcndu-l clar, precis, riguros, impersonal, raional, universal. Concomitent cu cizelarea limbajului se realizeaza si cizelarea gandirii noastre. Funciile limbajului 47

1. O prima functie este cea de comunicare; societatea este in esenta un sistem de relaii de natura materiala i spirituala. Ambele tipuri presupun comunicare printr-o forma sau alta de limbaj; att relaiile materiale care presupun reclama sau publicitate, negociere dar si reclamatie la protectia consumatorului, de exemplu, ct i relaiile spirituale care implica transmiterea informatiei culturale privind experiente de viata comune sau transpuse in arta literara, cinematografica ori dramaturgica. Logica limbajului, corectitudinea, precizia, coerena faciliteaz comunicarea, in timp ce lipsa acestora, dimpotriva perturb, afecteaz, blocheaz, afecteaz comunicarea si prin aceasta, nu de putine ori, chiar relaiile sociale. 2. Funcia practic se refera la capacitatea limbajului de a influena, de a determina la aciune sau de a opri aciunea semenilor. Prin finctia lui practica limbajul isi exercita capacitatea de a convinge. ntr-o variant simpl, termeni ca: vino; du-te; stai; pleac; ridic-te determina o persoana sa

actioneze conform celor transmise. In varianta complexa a 48 retoricii sau artei oratoriei intalnita la mari oameni de stat, conductori militari, avocai etc., mase mari de oameni sau instante de judecata pot fi determinate la decizii si actiuni pe care initial nu le luau in calcul. Funcia practic poate actiona si ca o funcie reglatoare a conduitei proprii, sau a altora. Din acest motiv aceasta functie se mai numete i persuasiv. Persuasiunea este capacitatea sau arta de a convinge pe cineva de un anumit lucru. Uneori chiar in ciuda unor convingeri opuse pe care acesta le are. Persuasiunea este influentata de o serie de factori, dupa cum urmeaza: a.caracteristicile sursei persuasive , respectiv credibilitate, atractivitate, puterea de a recompensa sau sanciona. b. caracteristicile mesajului; cu cat acesta este mai logic, coerent, convingtor si cu corespondene n realitatea imediat, cu atat eficienta actului este mai mare. c. caracteristicile receptorului, adica masura in care el intelege mesajul, il accepta sau macar este atent. De fapt atentionarea sau punerea n gard a receptorului cu privire la intenie este foarte importanta in exercitarea persuasiunii. 3. Funcia afectiv sau expresiv; prin limbaj se pot 49 exprima stri emoionale fric, dispre, bucurie, panic etc. Acestea pot fi exprimate si prin mimica, limbaj nonverbal. Dar, limbajul articulat, vorbirea este in masura sa exprime

stari emotionale mult mai complexe, care merg pana la atitudini si sentimente. Tonul, intensitatea, pauzele, accentele, topica frazei pot comunica mesaje deosebit de subtile, uneori amnbigui sau chiar cu semnificatie opusa celei aparene. 4. Funcia ludic Copiii repet cuvinte sonore, inventeaz cuvinte noi, rein rime si poezii pe care le repeta si de care se amuza in timpul jocurilor lor. Cuvintele pot avea si o componenta emoional tonica, amuzanta, distractiva pe care copiii o exploateaza din plin. Si adulii se joaca si distreaza cu cuvintele rebus, calambururi, bancuri, glume, catrene, rime, ironii, insa incarcatura acestora, dincolo de latura emotionala si sonoritate este in mai mare masura rationala logica. 5. Funcia cathartic sau eliberatoare de tensiune se manifesta prin recurgerea la injurii, brf, defimare, calomnie, denigrare. Pe de alta parte, a spune deschis ce crezi 50 despre comportamentul sau atitudinea unei persoane stresante, reprezinta o usurare, o descarcare. De asemenea, a povesti cuiva despre necazurile, suferinele, temerile personale reprezinta o reducere a tensiunii, functia cathartica devenind astfel si funcia terapeutic. Alte perspective asupra funciilor limbajului vizeaz individul sau grupul. In privinta individului mentionam: a.- funcia de integrare a acestuia n mediul su.

Integrarea, indeosebi in mediul social nu se poate realiza decat prin intermediul limbajului si a comunicarii. b.- funcia de dezvluire n faa celorlali i de autodezvluire. Prin limbaj ne facem cunoscui celorlali si adesea chiar si nou nine. c.- functia valorizatoare prin care atragem atentia asupra punctelor noastre forte: posibiliti, capaciti, aptitudini etc. In privinta funciilor limbajului n cadrul grupului mentionam: a.- funcia productiv, care permite cooperarea n rezolvarea sarcinilor. b.-funcia facilitatoare a coeziunii; comunicarea d 51 via grupului, l menine, in timp ce ncetarea comunicrii duce la moartea grupului. c.- funcia rezolutiv a problemelor grupului. d.- funcia de valorizare a grupului. Formele limbajului sunt urmatoarele: limbajul interior si limbajul exterior. Limbajul interior este utilizat preponderent n derularea gndirii. Limbajul exterior poate fi oral sau scris. Limbajul oral se exprima sub forma monologului si dialogului. Ca forma a limbajului exterior, mentionam si forma particulara nonverbala limbajul gesturilor. Intrebari

1. In ce consta corelatia dintre limbaj si gandire? 2. Care sunt functiile principale ale limbajului? 3. Cum poate functia cathartica a limbajului sa puna o persoana in conflict cu legea? 4. Ce rol are limbajul in cadrul unui grup? 5. Care sunt formele limbajului si cum pot fi utilizate in incalcarea normelor sociale? 52 III LIMBAJUL JURIDIC Obiective: Analiza corelatiei dintre gandirea juridica si limbaj si a rolului pe care limbajul il are in formularea, fixarea si transmiterea normelor juridice. Termeni cheie: limbaj juridic, maxime, adagii. Gandirea juridic este inseparabil de limbaj. In fond, dreptul este o profesie a cuvintelor prin intermediul crora sunt formulate, fixate si transmise normele juridice, normele de drept. Totalitatea termenilor utilizai n domeniul dreptului constituie universul discursului juridic. Avantajul limbajului juridic specializat const n eliminarea ambiguitilor provenite din omonimia i polisenia termenilor din limbajul natural. O particularitate a limbajului juridic este abundena de reguli, maxime i adagii sau argumente formulate n limba latin. 53

Maximele utilizate si ca reguli juridice sunt scurte definiii ale unor principii ce se aplic diferitelor tipuri de cazuri. Adagiile (sg. adagiu si nu adagio compoziie muzical lent) sunt forme generale concise uor de reinut, care ofer o sugestie sau o direcie atunci cnd legea este obscur sau insuficient. Utilizarea maximelor sau adagiilor nltur riscul alterrii sensului originar prin traducerea n oricare dintre limbile de circulatie folosite. Cteva exemple: 1. Idem est non esse et non probari. A nu proba (o fapta, o afirmaie) este acelai lucru cu a nu exista. Altfel spus, orice afirmaie trebuie nsoit de probe altfel, nu are relevan juridic. 2. Error communis facit ius. Eroarea comun este creatoare de drept. Ex.: Numele greit trecut n certificatul de natere rmne valid, persoana in cauza raportandu-se la orice institutie sub numele inscris in act. 3. Nemo censetur ignorare legem. Nimeni nu are 54 voie s nu cunoasc legea si implicit nu poate invoca necunoaterea legii pentru a-i justifica o fapt. 4. Nulla poena sine lege. Nicio pedeaps fr lege.Nimeni nu are voie s-i fac singur dreptate (cum l

taie capul, n afara legii). 5. Nulla regula sine excepione. Nici o regul fr excepie. Expresia vine din Dr. roman unde excepia era un mijloc de aparare. 6. Mala grammatica non vitiat chartam. Gramatica defectuoas nu afecteaz validitatea unui act juridic. Intrebari 1. Ce reprezinta limbajul juridic in raport cu limbajul natural? 2. Dati minimum zece exemple de termeni specifici domeniului juridic. 3. Ce intelegeti prin maxime in cotextul dreptului? Dati exemple. 4. Ce intelegeti prin adagii? Dati exemple. IV. REGULI DE INTERPRETARE A JURIDICITII 55 LACUNA JURIDIC SI ANTINOMIA Obiective: Intelegerea notiunilor de lacuna si antinomie precum si familiarizarea cu regulile de interpretare a juridicitatii. Termeni cheie: lacuna juridica, antinomie, tipuri de lacune. Lacuna juridic (a dreptului sau a legii) const n lipsa, ntr-un sistem de drept, a unei norme care s poat fi aplicat la un caz determinat.

De asemenea, exista lacuna juridic si atunci cnd norma este incomplet i pe baza ei nu poate fi formulat nicio soluie. Existena i modul de complinire (completare) a lacunelor in drept reprezinta una din temele centrale ale logicii juridice. Lacunele juridice sunt inerente oricrui sistem de drept pentru c orice lege este o oper uman, prin urmare va fi incert, incomplet si limitat. Ea nu poate epuiza ntr-un 56 simplu text totalitatea situaiilor sociale prezente i cu att mai puin a celor viitoare care se pot crea ntre oameni, Lacuna nu trebuie confundata cu antinomia. Dac lacuna const n lipsa unei reglementri privitoare la un caz determinat, antinomia este o incompatibilitate, un conflict ntre doua norme care se bat cap n cap i const n dificultatea de a alege o soluie din doua sau uneori mai multe soluii contradictorii. Situaia de antinomie, de conflict a legilor numit de catre unii autori i lacun logic a dreptului de ctre unii autori poate fi rezolvat prin doua metode: 1. n cazul unei diferene ierarhice a normelor, de ex.: ntre o norm constituional i o norm ordinar se aplic legea situat pe o poziie superioar n ierarhie, conform principiului Lex superior derogat lex inferiori. 2. n cazul unor legi plasate pe acelai nivel ierarhic se

aplic ultima lege conform principiului Lex posterior derogat lex anteriori. Pentru ca o antinomie s fie perfect i s genereze o lacun logic este necesar ca doua norme (legi) s fie promulgate n aceeai zi, s se afle pe acelai nivel ierarhic, 57 iar contradicia s priveasc aceeai aciune i acelai subiect n aceleai circumstane. Ori acest lucru este un incident pe ct de regretabil pe atat de rar ntr-un sistem de drept naional. n dreptul privat internaional ns exist numeroase cazuri de antinomii ntruct avem de a face nu cu unul ci cu doua sau cu mai multe sisteme juridice la care cele doua reguli sunt inaplicabile. Cnd rezolvarea antinomiei nu este posibil sau aparent irezolvabil, se creeaz literalmente o lacun n drept. In practic se pot intalni cateva tipuri de antinomii, si anume: 1. Situaia n care doua norme de drept care trebuie aplicate la aceeai relaie juridic sunt simultan inaplicabile. De exemplu: cstoria sau adopia unor persoane de naionalitate diferit, cnd legiuitorii din cele doua ri au prevzut soluii divergente n aceast situaie. 2. Situaia n care legea naional contravine ordinii publice internaionale. In acest sens se pot vedea numeroase cauze trimise la Curtea Europeana a drepturilor Omului.

3. Situaia n care este imposibil s aplicm simultan 58 dou norme aa cum sunt ele enunate. Aici este vorba de o antinomie de interpretare care poate disprea dac se recurge la alt tehnic de interpretare ce poate releva semnificaii care nu apar n textul legii. n concluzie, de cele mai multe ori antinomiile pot fi rezolvate printr-o tehnic de interpretare (de ex.: apelul la interpretarea extensiv, apelul la spiritul legii, apelul la spiritul epocii, apelul la inteniile legiuitorului, dar validitatea acestei rezolvri este relativ i nu de putine ori va sta sub semnul intrebarii. Lacuna juridic este reglementat n Dreptul privat care, n esen spune ca judectorul are nu numai libertatea de a umple lacuna ci i obligaia de a o face pentru c n caz contrar acesta se face culpabil de denegare de dreptate (refuz de a soluiona o cauz). Articolul 3 din Codul civil nu doar semnaleaz existena lacunei juridice dar prevede i obligativitatea rezolvrii ei: Judectorul care va refuza a judeca sub cuvnt c legea nu prevede sau c este ntunecat sau nendestultoare va putea fi urmrit ca i culpabil de denegare de dreptate. El, judecatorul nu are dect puterea de a umple o lacun individual, de a rezolva un caz 59 particular. Decizia sa nu creeaz precedente i nu poate ine loc de lege pentru rezolvarea unor cazuri asemntoare. Tipuri de lacune juridice

1. Lacune veritabile si lacune false. Lacuna veritabil este cea care apare ntr-un context care nu ofer nici un fel de indiciu de interpretare pentru soluionarea cazului. Sunt situaii n care o lege instituie aciune dar nu i determin limitele sau condiiile concrete n care ea trebuie s aib loc. Lacunele false sunt de trei feluri: a) lacun lingvistic; b) lacun ideologic (politic); c) lacun creat de o lege desuet. a. Lacuna lingvistic apare cnd textul de lege are o formulare deficitar sau conine expresii incorecte din punct de vedere terminologic. b. Lacuna ideologic, sau politic, apare n cazul schimbrii de regim politic si implicit a ideologiei dominante i const n conflictul dintre prevederile unora dintre legile vechi i cele ale noului sistem. c. Lacuna creat de o lege intrat n desuetudine. Legea 60 exist i aparent este valabil dar formularea ei este depit, este n discordan cu evoluia, tiinei i a societii n general i prevederile ei nu mai sunt operante. 2. Lacune intenionate si lacune neintenionate. Criteriul care st la baza acestei clasificri este voina legiuitorului; uneori din dorina de a oferi o mai mare libertate judectorului acesta trece peste reglementarea unor situaii. Lacunele astfel create sunt intenionate, sunt

constiente, deci create cu bun tiin. Cele neintenionate, sunt independente de voina legiuitorului si se datoreaz mai degrab limitelor acestuia, mai precis incapacitii sale de a prevedea unele situaii. 3. Lacunele primare si lacunele secundare. Lacunele primare exista deja n momentul apariiei normei. Lacunele secundare apar ulterior, datorit progresului tehnic sau ca urmare a schimbrii sistemului social. 4. Lacune n lege i lacune n drept. ntr-un sistem evoluat de drept nu ar trebui s existe lacune. Lacuna care apare n lege , in principiu, poate fi rezolvat prin apelul la principiile dreptului. 61 Unele situaii ns nu pot fi soluionate nici n acest fel, nsui dreptul i principiile sale fiind un sistem n continu evoluie i ntr-o continu adaptare la evoluia societii. 5. Lacune critice si lacune diacritice. Lacuna critic consta in imposibilitatea de evaluare a unui comportament menionat ntr-o norm. Lacunele critice pot fi A parte obiecti, cnd innd seam de prevederile legii nu putem stabili dac un comportament se nscrie sau nu n acestea i A parte subiecti , cnd nu putem identifica subiecii crora li se adreseaz norma. Lacuna diacritic apare n situaia n care sanciunea prevzut de norm nu este clar, astfel aprnd

imposibilitatea de a soluiona un caz sau de a lua o decizie chiar dac subiecii sau comportamenteler vizate se pot identifica. 6. Lacune de cunoatere. Acestea pot surveni n doua ipostaze: Prima ipostaz este cea in care modul de soluionare nu este prevzut de lege sau cand exist mai multe soluii pentru un caz dar nu sunt menionate criteriile de alegere a soluiei n spe si de eliminare a celorlalte opiuni. 62 A doua ipostaz este cea in care exist un defect de sistem care presupune: a) lipsa informaiei factuale ce nu permite determinarea cu certitudine a faptelor i ncadrarea lor n norm sau b) indeterminarea semantic, atunci cand termenii sunt prea generali sau expresii lingvistice sunt imprecise, situatie care las deschise mai multe opiuni. 7. Lacune provizorii. Lacunele privizorii sunt create de legiuitor prin trimiterile la o reglementare ulterioar ,de completare, ( legea n alb). De regul se precizeaz i un termen n care legea de completare trebuie s apar, dar acesta adeseori nu este respectat. 8. Lacuna tehnic. Aceasta apare cnd legiuitorul prevede sau statueaz o norm general fr a preciza i condiiile concrete n care aceasta se va aplica. De ex.: se prevede restituirea unor drepturi bneti

(fr a se specifica cine le va face, n ce cuantum, de la ce dat etc.). 63 Intrebari 1. Ce este lacuna juridica? 2. Ce este antinomia? 3. Cand avem de a face cu o antinomie perfecta? 4. Ce tipuri de antinomiiputem intalni in practica? 5. Ce precizeaza art. 3 din Codul civil cu privire la lacuna juridica? 6. Ce tipuri de lacune se pot intalni in practica juridica? 64 V INTERPRETAREA LOGICA A LEGILOR Obiective: Analiza principalelor metode de interpretare logica a legilor, a tipurilor de interpretare si a argumentelor utilizate. Termeni cheie: interpretare ordinara, interpretare extensiva, argumente. Obligaia judectorului de a complini o lacun juridic nu presupune, in mod necesar ca la soluia dat s se ajung prin metode logice. Soluia poate fi adoptat i prin recurgerea la metode intuitive, dar necesitatea de a-i motiva decizia impune de cele mai multe ori utilizarea unor procedee logice de demonstrare a valabilitii raionamentului judiciar. Acest aspect aduce n mod ferm n prim plan cerina

interpretrii logice a legilor. Noiunea de interpretare semnific evidenierea sensului termenilor cuprini n actele juridice n general i n 65 lege n special. METODE UTILIZATE n domeniul interpretrii legilor se folosesc doua tipuri de metode: I. Interpretarea ordinar cnd legea este obscur sau ambigu. II. Interpretarea extensiv cnd legea e lacunar. I. Interpretarea ordinar se sprijin pe doua metode metoda gramatical i metoda logic. Metoda gramatical presupune trei etape: a) analiza sintactic i morfologic a propoziiei din textul de lege; b) determinarea sensului gramatical al frazelor sau cauzelor; c) analiza nelesului etimologic al noiunii. Metoda logic de interpretare a legii folosete metode specifice logicii juridice, limitele acestora fiind determinate de fiecare ramur de drept. Regulile de interpretare logic 1. Interpretarea logic direct aceasta face trimitere la nsui textul legii, analiza sprijinindu-se pe operaiuni 66 logice. Regulile de interpretare logic direct derivnd chiar din termenii ntrebuinai de ctre legiuitor sunt urmtoarele:

a) O regul principal a interpretrii sensului propriu i direct al termenilor regula a proprio sensu. b) Reguli accesorii privind posibilitatea de a nelege aceti termeni ntr-un sens larg (lato sensu) sau ntr-un sens restrns (stricto sensu). De aceste doua reguli pot fi legate cele doua argumente juridice cunoscute sub numele de A generali sensu (considerarea termenilor n sensul lor larg, general) si A ratione legis stricta , adic interpretarea strict legat de nelesul oferit de textul legii. Interpretarea strict sau restrictiv se utilizeaz n principal n domeniul dreptului penal. 2. Interpretarea logic semidirect Regulile acestui tip de interpretare pornesc tot de la legea care este interpretat, dar nu se limiteaz la text, ci se 67 extind la structura capitolului de lege sau a materiei tratate. Cele mai frecvent utilizate reguli de acest tip sunt: a. Pro subjecta materia , care recomand folosirea sensului termenilor aa cum este dat n cadrul respectivei ramuri de drept. b. A topica regul care presupune analiza succesiunii alineatelor, verbelor sau frazelor cutndu-se semnificaia unui termen prin analiza locului acestuia n cadrul structurii textului. Aceast regul este asemntoare cu interpretarea gramatical.

c. A rubrica este regula care pleac de la presupunerea c titlul unui paragraf, seciune, capitol poate oferi indicii cu privire la intenia legiuitorului i prin urmare, interpretarea ine cont de acestea. 3. Interpretarea indirect recurge, n principiu, la surse exterioare legii. Cele mai folosite reguli n acest caz sunt: a) cutarea argumentelor n lucrrilor preparatorii. Ex.: dezbaterile parlamentare din cadrul procesului de adoptare a legii sau expunerea de motive care nsoete unele acte normative; b) regula autoritii care trimite la doctrin sau soluiile 68 date de jurispruden pornindu-se de la presupunerea c somitile n materie sunt cele mai n msur s desprind nelesul cel mai potrivit al legii. 4. Interpretarea semiindirect Regulile acestui tip de interpretare fie trimit la o lege asemntoare, fie ncearc s desprind un sens logic sau un principiu diriguitor de la care se poate pleca n desprinderea sensului prevederii respective. Cele mai frecvente reguli de acest fel sunt: a) regula utilitii logice, care, n cazul existenei a dou sau mai multe posibiliti de interpretare trimite la sensul cel mai practic n conformitate cu scopul legii. b) regula tendinei in favore sau in odio a legii care prevede c o interpretare care conduce la consecine

favorabile pentru inculpat, va fi prferata uneia care duce la agravarea situaiei sale. Aceasta este utilizat cu precdere n dreptul penal. c) regula identitii de raiune juridica -a simili ad simile- care recomand folosirea soluiilor preconizate de legiuitor ntr-un caz similar n cadrul aceleiai ramuri de drept. 69 Aceast regul este cunoscut i sub denumirea de analogie sau raionament analogic. d) regula a fortiori ratione care extinde aplicarea unei norme la un caz neprevzut considernd c motivele avute n vedere la stabilirea acestei norme se regsesc cu trie n cazul nou aprut. II. Interpretarea extensiv se folosete n cazul n care legea este lacunar i presupune metode similare cu cele utilizate n cazul interpretrii semiindirecte. Regulile specifice interpretrii extensive sunt: a) interpretarea a sensu legis (n care se caut nelesul legii). b) interpretarea ab intentione legis, ntnit i sub formula a scopo legis, aceasta cautand s desprind intenia legiuitorul att din analiza lucrrilor preparatorii ct i a dezbaterilor parlamentare ocazionate de promulgarea legii. c) regula ab ocasione legis care trimite la ocazia cu care a fost emis o lege (ex.: cnd un eveniment istoric a

determinat legiuitorul s elaboreze prevederile respective). d) regula a ratione legis care ne ajut s desprindem 70 un motiv (o raiune pentru care ...) din nsui textul legii pe care apoi l putem folosi pentru complinirea lacunei. e) regula ab efficacitate legis care conduce la varianta de interpretare care confer legii un efect. f) regula ab utilitate legis care permite sau faciliteaz interpretarea cea mai util. g) regula de interpretare ab absurdum(ab absurdo sensu) este similar cu procedeul cunoscut n matematic sub denumirea de reducere la absurd i const n stabilirea adevrului tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice. Regula ab absurdum presupune doua operaii: 1) admiterea c teza i implicit teza sau soluia contrar, ar fi adevrate. 2) dovedirea falsitii tezei (soluiei) contrare, cu ajutorul inferenei bazate pe anumite fundamente. n acest mod, din falsitatea unei judeci, decurge n mod necesar adevrul judecii contrare acesteia. Plecnd de la doua teze contradictorii, acest procedeu determin obinerea din teza presupus adevrat a unor 71 consecine false de unde, prin raionament a contrario se ajunge la considerarea celeilalte teze ca fiind adevrat. Regula ab absurdum se folosete n problemele

controversate pentru combaterea altor argumente ce se invoc n sprijinul opiniei contrare. Argumente utilizate n interpretarea extensiv Argumentul a contrario sensu sau per a contrario este bazat pe una dintre legile fundamentale ale logicii -cea a teriului exclus-, care spune c dintre doua noiuni care se neag reciproc (contradictorii), numai una este adevrat, cealalt este fals, a treia posibilitate nu exist. n conformitate cu aceast lege sau principiu al logicii, ori de cte ori un text de lege prevede un anumit lucru, implicit el neag contrariul. Valoarea acestui argument -a contrario sensu sau per a contrario- este totui relativ ntruct nu ntotdeauna tcerea legii spre exemplu poate fi luat ca echivalent cu o soluie contrar celei prevzute expres de lege. Argumentul per a contrario impune cel puin doua reguli ndeosebi n materia probatoriului care ns 72 funcioneaz doar atunci cnd aprecierea valorii unei probe este aceeai pentru toi participanii la proces.Acestea sunt: 1) Un mijloc de prob nu poate dovedi c un eveniment a avut loc i, n acelai timp, c nu a avut loc. 2) Un argument probatoriu nu poate s dovedeasc i n acelai timp s nu dovedeasc, acelai lucru despre, acelai fapt prin intermediul aceluiai mijloc de prob. Acceptarea unui argument probatoriu sau mijloc de

prob exclude acceptarea mijlocului de prob opus. Un justiiabil nu poate avansa, ntr-o situaie dat, un argument de prob i, cu acelai prilej, i opusul su, privind acelai mijloc de prob. Argumentul a fortiori ratione - al raiuni superioare mai puternice. Acest argument extinde aplicarea unei norme la un caz neprevzut de ea n situaia n care motivele avute n vedere la stabilirea acelei norme se regsesc cu mai mult trie n respectivul caz. De ex.: dac ntr-un parc public este interzis a se clca pe iarb cu att mai mult este interzis a se parca autoturisme, spa gropi, rupe flori sau tia copaci. 73 Chiar dac aceste cazuri nu sunt expres prevzute de lege ele se pot incrimina prin extinderea prevederilor normei care interzice clcarea ierbii. n aceasta const practic argumentul a fortiori ratione - el implicnd compararea a dou situaii de tarii diferite i extinderea prevederilor de la situaia mai slab la cea mai tare. n acelai sens, dac instana este dispus s accepte declaraia unui martor oarecare, cu att mai mult ea trebuie s accepte declaraia expertului, deoarece ea este mai puternic (a se vedea relaia dintre mrturie si profesiunea martorului). Criterii logice de utilizare a regulilor de interpretare a

legilor 1. Un prim criteriu este cel conform cruia norma juridic trebuie interpretat n sensul n care s se aplice i nu n sensul nlturrii aplicrii ei, n fond normele juridice sunt create pentru a fi aplicate altfel nu-i au rostul. 2. Un al doilea criteriu, cunoscut sub formularea acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie s 74 distingem se refer la faptul c interpretul unui text de lege conceput n termeni generali nu are voie s-i restrng aplicaia i nici s creeze distincii n cadrul unei norme juridice pentru a soluiona difereniat sau preferenial unele situaii. 3. Un alt criteriu, potrivit caruia excepiile sunt de strict interpretare, spune ca textele de excepie trebuie s-i gseasc aplicare exclusiv la situaiile care se refer neputnd fi extinse i la alte ipoteze sau cazuri. Un caz particular al acestei reguli l constituie interpretarea legii speciale n raport cu legea general. n acest caz legea special constituie excepia iar legea general, regula. Cel mai adesea, raportul lege general lege special se instituie ntre doua acte normative de aceeai valoare juridica - doua legi, doua hotrri de guvern etc.- i chiar n cadrul aceluiai act normativ, ntre normele de principiu si normele de excepie.

Rezolvarea problemei raportului dintre legea generala si legea special se face conform urmtoarelor reguli: - legea special derog (se abate) de la legea 75 general; - legea general nu derog de la cea special. Termenii de general sau special sunt relativi n acest context n sensul c raportul general - special se realizeaz prin comparaie ca operaie logic. O dispoziie poate fi considerat special n raport cu o alt dispoziie cu o aplicare mai larg, dar n acelai timp, poate fi i o norm general fa de o dispoziie cu o sfer de aplicare mai restrns. Intrebari 1. Ce metode se utilizeaza in domeniul interpretarii legilor? 2. Care sunt regulile de interpretare logica directa? 3. Care sunt regulile de interpretare logica semidirecta? 4. Care sunt regulile de interpretare logica indirecta? 5. Care sunt regulile de interpretare logica semiindirecta? 76 6. In ce consta interpretarea extensiva? 7. Ce argumente se pot utiliza in interpretarea extensiva? 8. Care sunt criteriile logice de utilizare a regulilor de

interpretare a legilor? 77 VI. ANALOGIA JURIDIC Obiective: Intelegerea situatiilor in care este necesara recurgerea la metodele analogiei. Termeni cheie: analogie, similitudine juridica. Analogia juridica se refer la gsirea unei egaliti juridice necesar soluionrii, dup aceleai reguli juridice a unor spee asemntoare. Analogia juridic funcioneaz pe baza similitudinii situaiilor sau aa-numitei identiti de raiune juridic. Aplicarea analogiei n domeniul dreptului presupune plecarea de la un caz special care nu este prevzut sau reglementat de lege i ajungerea la un alt caz a crui soluionare este reglementat clar, ulterior aplicnd aceste reguli la soluionarea primului caz. Din similitudinea de situaii juridice deriv i similitudinea de soluii. Metoda analogiei nu poate fi utilizat n cteva situaii: 78 1) n dreptul penal (dei unii autori susin c ar putea fi permis cu condiia de a fi limitat doar la cazurile care ar uura situaia infractorului). 2) n cazul excepiilor, conform principiului universal recunoscut, potrivit cruia excepiile sunt de strict interpretare. 3) n cazul prezumiilor legale absolute. Analogia se bazeaz pe ideea potrivit creia aceeai

cauz trebuie s produc aceleai efecte. Pentru ca raionamentul analogic s poat fi aplicat ntre cele dou situaii care sunt comparate trebuie ca asemnrile sau similitudinile s fie fundamentale sau s fie mai numeroase ori mai importante dect deosebirile. Desigur c prin analogie se face completarea lacunelor legii. Problema care se pune n acest caz, este ns nu de a interpreta un text ci de a gsi un text care s fie aplicabil la cazul concret, neprevzut de lege. Completarea lacunelor legii se poate face fie recurgndu-se la norme care guverneaz situaia similar, caz n care avem de a face cu analogia legii (analogia legis), fie 79 prin recurgerea la principii de drept care au fost aplicate la un caz asemntor. n acest caz vorbim de analogia dreptului (analogia juris). n cazul n care nsi legea se refer la aplicarea prin asemnare a unor prevederi ale altei legi, nu putem vorbi de analogie (legea la care se face trimitere nu mai este repetat pentru a se evita redundana). Intrebari 1. Ce este analogia juridica? 2. Ce presupune aplicarea analogiei in domeniul dreptului? 3. In ce situatii nu se poate utiliza metoda analogiei? 80

VII. CONSTRUCIILE JURIDICE Obiective: Analiza notiunilor de construct juridic, prezumtie si fictiune. Termeni cheie: construct, prezumtie, fictiune. Conceptele de construct juridic, prezumie i ficiune. Construcia juridic este un procedeu logic complex care are drept scop s ofere o configurare logic, sintetic i consistent soluiilor legale. Construciile apar ca nite idei generale n drept capabile s-i exprime i explice propria logic interioar. ntruct se produc n planul mental al conceptelor denumirea lor corect este de constructe; de ex.: conceptele de drept subiectiv, stat, patrimoniu sunt constructe. Atunci cnd se refer la relaiile sociale concrete cu 81 care au legtur constructele juridice se transform adesea n instituii juridice. Funcia constructelor este aceea de a induce un element de coeren logic n complexul de reglementri juridice. De ex.: n cazul instituiei transmisiunii succesorale constructul juridic ce leag ntre ele diferitele elemente ale acestor instituii o constituie ideea potrivit creia eredele (motenitorul) chemat la succesiune continu persoana defunctului.

Constructul uzeaz de procedeul artificial al ficiunii spre a oferi un principiu explicativ pentru variate reguli ce se pot grupa n jurul acestui principiu i pot conduce la realizarea finalitilor urmrite de legiuitor. Cele mai utilizate procedee de realizare a constructelor juridice sunt prezumiile i ficiunile. n esen prezumia const n transformarea unei probabiliti ntr-o certitudine. Prezumia este un artificiu nu o forare sau o deformare a realitii i are un rol att economic ct i de stabilitate juridic. De cele mai multe ori probabilitatea pe care se bazeaz 82 prezumia este stabilit pe baze tiinifice sau pe evidene factuale. De aici i deosebirea ntre procedeul prezumiei i cel al ficiunii. n cazul prezumiei se tinde la o just reflectare a realitii pe cnd n cazul ficiunilor avem de a face cu o deformare contient i voit a faptelor reale, n scopul atingerii unor obiective de politic legislativ. Intrebari 1. Ce sunt constructele juridice si care este functia acestora? 2. Ce este fictiunea? 3. Ce este prezumtia? 83

VIII. FUNDAMENTAREA ADEVRULUI JURIDIC Obiective: Intelegerea importantei fundamentarii adevarului juridic, a demonstratiei si argumentarii care....... principale si a diferentelor dintre acestea. Termeni cheie: fundamentare, demonstratie, argumentare. n general fundamentarea (ntemeierea) este operaia logic prin care se indic temeiul aseriunilor sau afirmaiilor fcute. Temeiul reprezint o judecat sau un ir de judeci din care se poate deriva o aseriune pe baza unui procedeu logic valid. Cele mai importante forme ale fundamentrii sunt demonstraia i argumentarea. 84 Delimitarea ntre ele se face dup criteriul valorii cognitive a premiselor. Astfel: - Demonstraia se caracterizeaz prin premise certe care se impun datorit evidenei lor intuitive; - Argumentarea se ntemeiaz pe opinii care pot fi doar premise probabile dar care sunt acceptate de ctre toi; - Demonstraia ine doar de logica formal, fiind alctuit n ntregime din lanuri de silogisme; Argumentarea recurge la logica informal i retoric. - Demonstraia poate fi corect sau incorect;

- Argumentarea poate fi convingtoare (puternic) sau mai puin convingtoare (slab). -Demonstraia este utilizat atunci cnd textul legii n care se ncadreaz faptele este cunoscut. Argumentaia este folosit n cazul lacunei sau obscuritii legii. Din aceast cauz, n argumentaie punctul de plecare trebuie s fie admis de auditoriul care urmeaz a fi convins. i demonstraia i argumentarea sunt folosite att pentru a proba temeiul legal al unei aseriuni ct i pentru a proba un adevr faptic. 85 De ex.: Avem de a face cu o demonstraie atunci cnd procurorul aduce drept prob o pat de snge care poate fi atribuit acuzatului cu ajutorul analizei ADN dup cum, avem n fa o argumentare atunci cnd acelai procuror arat c acuzatul s-a aflat n apropierea locului n care a fost gsit victima omorului; c a ameninat-o pe aceasta de mai multe ori cu moartea iar hainele cu care acuzatul a fost mbrcat (i care ar fi putut fi ptate cu snge) au disprut. Argumente irelevante pentru fundamentarea adevrului juridic de nevzut. 1. Argumentul la persoan se face referire la calitile personale -integritate, respectabilitate ale inculpatului. 2. Argumentul autoritii se face apel la competena i

poziia oficial a persoanei. 3. Argumentul prin apelul la opinia poporului la pasiunile, prejudecile i sentimentele acestuia. 4. Argumentul prin apelul la mil in care se invoc starea de boal, srcie etc. a inculpatului. 5. Argumentul prin apelul la modestie se face apel la ideea de modestie; n raport cu o persoan cu autoritate sau 86 funcie public (similar cu argumentul autoritii). 6. Argumentul prin apelul de ignoran, in care se ncearc acreditarea ideii c o afirmaie este fals din capul locului pentru c ea aparine unui ignorant. 7. Argumentul prin flatarea vanitii constand n ncercarea de a obine adeziunea interlocutorului (judectorul sau martorul advers) prin flatarea acestuia. Ex.: am ncredere n inteligena i experiena dvs. i cred c vei fi de acord s .. 8. Argumentul bastonului const n ncercarea de a impune o idee prin ameninri i represalii. Intrebari 1. In ce consta fundamentarea adevarului juridic? 2. Care sunt cele mai importante forme ale fundamentarii? 3. Ce argumente irelevante se intalnesc in practica in incercarea de a fundamenta adevaruri juridice? 87 IX. TEORIA I LOGICA

NTREBRILOR Obiective: Analiza importantei intrebarilor in domeniul dreptului, a modului corect de formulare, adresare si interpretare a raspunsurilor. Termeni cheie: intrebari, raspunsuri, exigente. ntrebrile n drept ntrebrile numite i propoziii interogative detin un loc i o importan deosebite att n activitatea tiinific propriu-zis ct i n activitile noastre practice de zi cu zi. Studiul i analiza ntrebrilor reprezint coninutul unei discipline speciale numit logica interogativ sau logica ntrebrilor. ntre aplicaiile acesteia ntlnim deopotriv sisteme de ntrebri cu particulariti i caracteristici speciale cum sunt instrumentele folosite n cercetrile psiho-sociale 88 (interviul, ancheta social, sondajele de opinie) dar i cele necesare juritilor n diferitele etape eseniale ale activitii lor, cum sunt interogatoriul, ancheta sau detecia comportamentului simulat. Pentru justa soluionare a diferitelor cauze cu care se confrunt, investigatorul i mai apoi magistratul au nevoie de anumite informaii pe care le vor obine prin intermediul ntrebrilor. ntr-o prim faz acestea vor viza faptele, persoanelor implicate ntr-o cauz judiciar; aciunile n care acestea au fost sau sunt angajate (ce s-a petrecut, sau se petrece, unde,

cnd, cum, din ce motive, n ce condiii, cu ce scop etc.). Pentru ca rspunsurile la astfel de ntrebri s poat fi valorificate ca probe pro sau contra anumitor ipoteze legate de soluionarea unei cauze investigatorul (anchetatorul) sau magistratul trebuie s respecte cu strictee o serie de exigene privind felul n care ntrebrile se formuleaz sau se adreseaz. Analiza logic a ntrebrilor 89 O ntrebare autentic poate fi recunoscut dup anumite caracteristici n limbaj oral dup intonaie, anumite accente sau contextul n care e formulat sau n limbaj scris dup sensul? De regul o ntrebare nu exprim o informaie ci o solicit. Excepie fac ntrebrile retorice care sunt utilizate ca mijloace de persuasiune (convingere) i care mascheaz un coninut informaional. Ex.: Crezi oare c poi s ncalci regulile fr s fii pedepsit? ntrebarea este aparent; n fapt este vorba de o informaie mascat potrivit creia orice nclcare a legii se sancioneaz. ntrebrile autentice (lipsite de funcie informativ sau coninut informaional) sunt, n consecin, utilizate n situaia n care avem nevoie de anumite informaii despre

ceva necunoscut, incert i care trebuie descoperit. Ele au un caracter imperativ (seamn oarecum cu un ordin, cu o cerin ferm), de ex.: ce ti despre X?; ce ai fcut iei dup amiaz?; ce poi s-mi spui despre ?; de 90 cnd l cunoatei pe X? etc. Dac cel ce adreseaz ntrebarea (ntrebtorul) se poate numi investigator, anchetator, cercettor (tiinific) operator de interviu, organ de cercetare, profesor. Cel cruia i se adreseaz poart numele generic de respondent i poate fi: un cetean oarecare, un elev, un martor, un inculpat sau un suspect (bnuit). Rspunsul la o ntrebare poate fi o propoziie cognitiv de fapt o informaie, adevrat, fals sau problematic. O ntrebare este constituit din doua pri: o particul interogativ (cine, ce, cnd, unde, cum, de ce, n ce scop), datul ntrebrii este partea din rspunsul ateptat care apare i n construcia ntrebrii i n schema de rspuns. Ex.: cine te-a vizitat iar diminea?. Ieri diminea m-a vizitat X. Observm c rspunsul este de asemenea constituit din doua pri: din datul ntrebrii i substituia sau nlocuirea particulei interogative. Un nume de persoan nlocuiete particula cine, o dat calendaristic sau or nlocuiete particula cnd, descrierea faptei, evenimentului, situaia, ntmplarea, aciunea nlocuiete particula ce, descrierea 91

cauzei determinante, a mprejurrilor nlocuiete particula cum, descrierea motivelor nlocuiete particula de ce, descrierea felului, obiectivului urmrit nlocuiete particula n ce scop. Se mai poate observa, de asemenea, c rspunsurile ateptate sunt prefigurate prin nsi construcia ntrebrii. Aceasta sugereaz i la ce trebuie s se refere rspunsul i cum ar trebui s fie formulat. Din aceste motive se consider c ntrebarea n general are o funcie direcionar-sugeratoare dincolo de faptul c reprezint un factor catalizator i stimulativ pentru reaciile respondentului. Orice ntrebare implic un domeniu si o presupoziie existenial. Zona de interes vizat de o ntrebare (sau mai multe) reprezint domeniul ntrebrii. De ex.: un eveniment rutier poate constitui un domeniu de interes pentru un investigator. Informaiile despre condiiile producerii lui, dobndite prin ntrebri adresate martorilor, au la baz nite presupuneri ale agentului constatator care l vor orienta pe acesta n formularea ntrebrilor. 92 O astfel de presupunere poart numele de presupoziie existenial. Ea este de fapt o ipotez care va fi confirmat sau infirmat de rspunsurile care pot fi la rndul lor n acord sau n dezacord cu realitatea.

O ntrebare sau set de ntrebri logic i corect formulate trebuie s se circumscrie clar domeniului ntrebrii i s se sprijine pe presupoziii evideniate raionale. n principiu exist o singura presupoziie existenial primar, de ex.: evenimentul s-a datorat excesului de vitez, i mai multe presupoziii existeniale secundare: oferul era but; s-a luat la ntrecere cu un altul, s-a nfuriat pe un altul care se deplasa foarte ncet, a vrut s fac impresie persoanei din dreapta, etc. Tipuri clasice de ntrebri Diversitatea larg a ntrebrilor i necesitatea utilizrii lor adecvate impune un efort de clasificare a acestora. A. Un prim criteriu este tipul de solicitare introdus de ntrebrile n sine. In functie de acesta, intrebarile pot fi: a) decizionale si b) completive. Acestea pot fi deschise sau nchise. 93 a. Prin ntrebri decizionale se solicit respondentului s aleag un rspuns din dou sau mai multe care sunt oferite prin nsi construcia ntrebrii i care sunt exclusive unul fa de altul. De ex.: persoana n cauz purta o hain, o geac sau un tricou? respondentul are practic trei variante de rspuns reciproc exclusive: 1) purta o hain; 2) purta o geac; 3) . purta un tricou, la care se poate aduga o a patra, respectiv a cincea variant: 4) purta o cma (sau bluz); 5)

nu purta nimic. O astfel de ntrebare decizional poate avea i o form mai simpl, de ex.; persoana era mbrcat cu ceva, sau nu purta nimic ? Din acest caz nu exist dect dou rspunsuri posibile: a) da, era mbrcat cu o bluz b) nu purta nimic, sau, n aceeai ordine de idei, ntrebarea poate fi una decizional plural, ex.: cu ce era mbrcat persoana, cu o cma, bluz, maiou, tricou, helanc, sau nu purta nimic? ntruct rspunsul la o astfel de ntrebare nu poate fi 94 dect singurul (unic), (purta o bluz, purta un tricou, nu purta nimic) ntrebarea este de tipul decizional plural exclusiv. Dac la variantele enumerate am aduga i articolele hain, geac, sacou, pulover, palton aceasta ar deveni un alt tip i anume, o ntrebare decizional plural neexclusiv pentru c rspunsurile posibile ar fi de genul: purta o cma, un sacou i palton; purta o bluz i un pulover; purta un tricou i un sacou; purta o geac i o bluz; nu purta nimic. b. ntrebrile completive Prin ntrebri completive se solicit informaii care permit completarea unor lacune de cunoatere referitoare la o anumit situaie, persoan, fenomen etc.

Lacuna a crei completare se urmrete este sugerat oarecum n nsi configurarea ntrebrii care se pune respondentului. Ex.: ce poi s-mi spui despre ?; ce prere avei despre ?; ce tii despre ce s-a ntmplat n ..,sau la .?. ntrebrile completive pot fi: a) Deschise care nu sugereaz vreun rspuns, list de 95 rspunsuri, o schem de rspuns posibil (nu este foarte clar ce se cere i cum ar trebui s se rspuns) astfel c respondentul are dificulti n a formula rspunsuri clare, precise, satisfctoare. b) nchise care conin sau mcar sugereaz posibilitile de rspuns. Acestea seamn cu ntrebrile decizionale simple sau plurale exclusive sau neexclusive la care respondentul trebuie s opteze pentru variantele pe care le consider adevrate. B. Un alt criteriu de clasificare a ntrebrilor l reprezint particula interogativ utilizat n construcia nsi a ntrebrii : (ce, cine, cnd, unde etc.) dup care difereniem ntrebri referitoare la: evenimente, persoane, timp, locuri, moduri, scopuri, motivaii etc. C. Dup datul ntrebrii avem ntrebri normative, factuale prin care se solicit informaii concrete (ex.: unde este ?, ct cost ? etc.), normative prin care se solicit anumite instruciuni care trebuie normate pentru a

rezolva o problem, ex.: cum trebuie procedat pentru ?; ce pai trebuie s urmez ca s .?. 96 D. Dup domeniu: a) ntrebri cu domeniu vid (aberante, inconsistente, fanteziste) la care nu se poate, e necesar (e inutil) a se rspunde. Ex.: d-ta crezi c eu m hrnesc cu aer?; d-ta crezi c toat lumea e proast numai d-ta detept?. b) ntrebri cu domeniu nevid (concret) se refer la orice domeniu concret. E. Dup contextul n care sunt formulate: a) proprii contextului tiinific; acestea sunt sunt ntlnite n situaia lacunelor de informare (cunoatere) instituional (ex.: cercettori, oameni de tiin), cotidian, orice persoan care dorete s afle ceva despre o situaie concret de via. b) proprii contextului didactic; acestea sunt intrebarile specifice mediului scolar si universitar., de ex.: ntrebri test, ajuttoare, pregtitoare, ncuietoare, capcan, indirecte. Ele pot fi completive sau decizionale i pot fi organizate n forma unor teste gril, extemporale, teze, lucrri de control sau clasica ascultare la clas. 97 Tipuri de ntrebri folosite in drept Intrebarile folosite in drept, se nscriu pe o palet larg i ntrunesc trsturi specifice celor utilizate att n context

tiinific ct i n context didactic. Situaiile din cadrul activitii juridice, care necesit ntrebri sunt: anchetele, interogatoriile, audierile, biodetecia judiciar, iar persoanele ndrituite s le formuleze sunt: anchetatorul, procurorul, avocatul, judectorul, specialistul n biodetecie. Cea mai general clasificare a ntrebrilor din domeniul dreptului cuprinde ntrebrile prealabile i ntrebrile privind faptele. ntrebrile prealabile se adreseaz suspectului, nvinuitului (inculpatului) sau martorilor i se refer la a) date personale (nume, prenume, cetenie, starea civil, data i locul naterii, antecedente penale etc.) sau b) la fondul cauzei (dac l cunoate pe inculpat, suspect etc., de cnd, dac este rud cu acesta, dac i cunoate activitatea etc.). ntrebrile privind faptele trebuie analizate n raport cu: 98 - poziia respondentului n respectivul context juridic (reclamant, prt, martor, inculpat etc.); - starea psihic a respondentului; - nivelul cultural al respondentului; - poziia celui care formuleaz sau adreseaz ntrebri (anchetator, procuror, judector etc.); - etapa juridic n curs (anchet, audiere, interogatoriu);

- scopul urmrit prin respectivele ntrebri. Alte ntrebri utilizate n activitatea juridic: de sprijin, de completare, de precizare, de control, de detaliu, ajuttoare, neutre, critice. Exigene n formularea i adresarea ntrebrilor specifice dreptului. Intrebarile specifice dreptului impun o serie de rigori si exigente care sunt expuse in cele ce urmeaza: 1) Intrebarile trebuie sa fie: concise, clare, precise; 2) Ele trebuie sa fie accesibile respondentului adica adaptate capacitatilor sale de intelegere; 3) Intrebarile nu trebuie sa contina elemente de intimidare; 99 4) Trebuie sa fie neutre sub aspectul sugerrii de rspunsuri; 5) Trebuie sa fie neutre sub aspectul ncrcturii emoionale care ar putea fi transferat de la cel ce ntreab la respondent: furie, nervozitate, nemulumire; 6) Intrebarile nu trebuie s sugereze explicit sau implicit respondentului promisiuni ce nu pot fi respectate. Analiza logic a rspunsurilor Raspunsurile obtinute la intrebari, indiferent de natura sau contextul in care se utilizeaza se inscriu intr-o vasta

tipologie care ofera un camp generos de analiza oricarei abordari din perspectiva logica. Astfel raspunsurile pot fi: Rspunsuri adevrate sau false Rspunsuri adecvate sau inadecvate Rspunsuri complete sau incomplete (pariale) Rspunsuri directe (explicite) sau indirecte (implicite) Rspunsuri consistente sau inconsistente Rspunsuri simple (monosilabice) sau suprancrcate100 (abundente) Rspunsuri aberante Intrebari 1. Prezentati cateva elemente de teorie a intrebarilor. 2. Prezentati cateva repere de analiza logica a intrebarilor. 3. Care sunt tipurile clasice de intrebari care pot fi utilizate si in domeniul dreptului? 4. In ce consta specificul intrebarilor utilizate exclusiv in drept? 5. Ce exigente trebuie avute in vedere in formularea si adresarea intrebarilor specifice dreptului? Ce tipuri de raspunsuri pot oferi persoanele interogate?