Universitatea „Ovidius” din Constanța,

Facultatea de Psihologie și Științele Educației,

Specializarea Psihologie

PORTOFOLIU
PSIHOLOGIA PERSONALITĂȚII

Prof. Coordonatori:
Lect. Univ. Dr. Tatiana Barbaroș
Asis. Univ. Dr. Florena Antonescu

Student: Niculae Mădălin

Constanța, 2021
1
 CUPRINS

I.Structura personalității din perspectiva teoriei trăsăturilor și teoriei psihanalitice........................3

Teoria Trăsăturilor........................................................................................................................3
Teoria Psihanalitică – reprezentant principal- Sigmund Freud....................................................3
Eseu comparativ...............................................................................................................................5
II.Originile și cauzele comportamentului uman din perspectiva teoriei social-cognitive și
behavioriste.......................................................................................................................................6
Teoria social-cognitivă- Albert Bandura......................................................................................6
Teoria behavioristă- J.B. Watson & B.F. Skinner........................................................................6
III.Prezentarea caracteristicilor în ceea ce privește propria personalitate în corelație cu cel puțin 3
abordări teoretice..............................................................................................................................8
IV.Program de formare pentru consilierii (studenți) de dezvoltare personală și leadership-...........9
„Tu aduci schimbarea –TAS”.......................................................................................................9
Scrisoare de mulțumire:................................................................................................................9
„Tu aduci schimbarea-TAS”..........................................................................................................10
Ședința 1- Eu și emoțiile mele....................................................................................................11
(Dezvoltare personală)................................................................................................................11
Ședința 2- Călătorie în trecut......................................................................................................13
(Dezvoltare personală)................................................................................................................13
Ședința 3- Conflict interiror- rezolvare.......................................................................................16
(Dezvoltare personală)................................................................................................................16
Ședința 4- Învăț să comunic și să lucrez în echipă.....................................................................17
(Dezvoltare personală)................................................................................................................17
Ședința 5 – Noțiuni fundamentale ( limbajul corpului, tonalitate, dicție...)...............................20
(Public Speaking)........................................................................................................................20
Ședința 6- Scap de track !!!!! (îl cunosc, sunt conștient că există, dar îl las de-o parte)............22
(Public Speaking)........................................................................................................................22
Ședința 7- ”Ies în față”- Comportament Asertiv.........................................................................23
(Public Speaking)........................................................................................................................23
Ședința 8- Pedagogie I (Noțiuni fundamentale- Psihologie socială, Psihologia personalității și
Psihologia Educației)..................................................................................................................25
2
 (Didactici)...................................................................................................................................25
Ședința 9- Pedagogie II (Predare, Învățare, Evaluare)................................................................27
Ședința 10 –Proiect final.............................................................................................................30
(Grandissiomo Finale)................................................................................................................30
Analiza programului prin comparație între Teoria Behavioristă și Teoria Trăsăturilor.............31
V. Abordarea umanistă- Referat- Abraham Maslow......................................................................32
1.Biografia lui Abraham Maslow...............................................................................................32
2.Psihologia umanistă.................................................................................................................34
2.1.Mișcarea umanistă.............................................................................................................35
3.Motivația- Proces psihic reglator.............................................................................................36
3.1. Ierarhia trebuințelor în concepția lui Abraham Maslow..................................................37
4.Sfaturile lui Abraham Maslow privind auto-actualizarea........................................................40

3
 I.Structura personalității din perspectiva teoriei trăsăturilor și
teoriei psihanalitice

Înainte de a face o comparație între cele două abordări, am să încep prin a le defeni,
pentru a cunoaște conceptele cu care operăm!

Teoria Trăsăturilor
Unii cercetători timpurii ai personalității au crezut că, pentru a înțelege persoanele
fizice, ei bine, trebuie să spargem tiparele de comportament în serii de trăsături
observabile. Conform teoriei, combinarea acestor trăsături observabile formează
personalitatea unui individ. Acești teoreticieni au susținut că pentru a înțelege
individul, modelele comportamentele pot fi defalcate într-o serie de trăsături
observabile. Cea mai cunoscută metodă de clasificare este chestionarul „BIG
FIVE” , dar evident există și altele pe care le vom aduce în discuție în eseu.
Aceste modele includ:
Extrovertirea- persoană asertivă, sociabilă
Agreabilitatea- persoană cooperantă, caldă
Conștiinciozitatea- persoană harnică, organizată
Stabilitatea emoțională- persoană calmă, sigură pe sine
Deschiderea către noi experiențe- persoana vrea să încerce lucruri noi

Teoria Psihanalitică – reprezentant principal- Sigmund Freud

Principiul care stă la baza psihanalizei este convingerea că toți oamenii au gânduri
inconștiente, sentimente, dorințe și amintiri. Ca procedeu, scopul psihanalizei este
de a aduce ceea ce există la nivelul inconștientului sau subconștientului la
suprafață, evident, la nivel conștient.
Principiile de bază ale psihanalizei sunt:
1.Comportamentul unei persoane este influențat de impulsurile sale inconștiente
2.Aducerea informațiilor din inconștient în conștient poate duce la catharsis
(eliberare emoțională) și le permite oamenilor să-și recunoască problemele.

4
3.Problemele emoționale și psihologice, precum anxietatea și depresia sunt de cele
mai multe ori înrădăcinate în conflicte care-și dau lupta în mintea conștientă și cea
inconștientă.
4.Dezvoltarea personalității ține foarte mult, depinde extraordinar de mult de
evenimentele petrecute în copilărie.
5.Oamenii folosesc diferite mecanisme de apărare pentru a păstra informațiile în
incoștient.
Freud a dezvoltat un model al minții împărtțit în 3 componente:
1.Conștient- nivel care stochează gândurile, sentimentele și starea de concentrare
2.Subconștient sau preconștient- locul unde se stochează tot ceea ce ne putem
aminti sau recupera din memoria noastră.
3.Inconștient- cel mai profund nivel al minții noastre, care găzduiește un depozit al
proceselor care ne ghidează comportamentul, inclusiv dorințele primitive și
instinctulae.

5
 Eseu comparativ

Am sî încep prin a defini conceptul de personalitate. „Personalitatea este un sistem

bio-psiho-social-cultural care se constituie fundamental încă de la începutul vieții
individului.”
În primul rând, în comparație cu teoria psihanalitică care-l are ca și personaj
principal pe Freud, ei bine, teoria trăsăturilor a fost modelată de 3 mari teorieticeni,
psihologi, de pildă: Gardon Allport, Raymond Cattel și Hns Eysenck. Fiecare dintre
ei și-a adus contribuția asupra personalității în ceea ce privește această teorie,
imediat o să-i discutăm.
Allport a împărțit personalitatea în trei nivele ale trăsăturilor: trăsături cardinale,
care sunt una sau două la număr, care din perpectiva sa, ne domină întreaga viață și
se dezvoltă mai târziu, exemplu de trăsături cardinale: iute, calm. Trăsăturile
principale sunt cele pe care le deprindem din viața cotidiană, din anumite
experiențe, sunt ceele pe care deja le folosim, apelăm la ele când avem nevoie.Iar
cele secundare apar în anumite situații excepționale.
Cattel s-a remarcat prin faptul că a redus personalitatea la doar 16 factori, cu
ajutorul statisiticii. Înainte, după cum bine știm, erau 171, de aici a reieșit și numele
instrumentului „Chestionarul Factorului de Personalitate Șaisprezece”
Modelul BIG FIVE i se atribuie psihologului britanic Hnas Fysenck, pentru că el a
creat această dimensiune cu cinci factori: extrovertirea, agreabilitatea,
conștiinciozitatea, neuroticism și deschiderea către noi experiențe.
În al doilea rând, făcând referire la teoria psihanalitică, așa cum spune și limba
greacă, se ocupă cu analiza sufletului, lucrează cu interiorul individului, în mod
intrinsec, cu scopul de a-l face pe acesta să recunoască și să accepte că are o
oarecare disfuncționalitate și, evident, să exercite demersurile necesare pentru a
repara această „bubă”.
Freud este un personaj mai mult decât celebru și pentru faptul că a împărțit
mintea/creierul pe trei niveluri și acestea sunt cele pe care le-am precizat mai sus:
conștientul, subconștientul și înconștientul. Ulterior, Freud a dezvoltate aceste
concepte între teorii cu ajutorul a 3 componente:
Sinele-nivelul conștient, care este alcătuit din două instincte biologice: erosul- de
supraviețuite și thanatos- orientat spre moarte
Eul- este limita dintre conștient și inconștient

6
Supra-eul- Constiința, acea parte care include valorile, perspectivele și moralitatea
noastră.
Putem face o paralelă oarecum amuzantă între teoria psihanalitică și cea a
trăsăturilor, Freud a fost singur, dar a făcut cât trei!
În concluzie, eu unul sunt adeptul teoriei trăsăturilor, deoarece din punctul meu de
vedere, această teorie este mult mai apropiată de teoria umanistă.

II.Originile și cauzele comportamentului uman din perspectiva

teoriei social-cognitive și behavioriste

Vom proceda așa cum am făcut în paginile anterioare, mai întâi vom descrie, vom
defini cele două teorii, iar mai apoi vom lucra cu ele.
Teoria social-cognitivă- Albert Bandura
Teoria socială cognitivă își are rădăcinile îm teoria învățării sociale introdusă de
Albert Bandura. În acest sens, teoria social-cognitivă este o teorie mult mai extinsă
care captează foarte multe dimensiuni. Conform acestori teorii, în contextul social,
învățarea are loc datorită interacțiunii continue a individului cu alte persoane.
Această teorie evidențiază faptul că factorii sociali precum influența socială și
consolidarea joacă un rol-cheie în ceea ce privește dobândirea și menținerea
comportamentului. Unele dintre conceptele-cheie ale acestei teorii sunt modelarea
(învățare observațională), așteptările rezultatelor, auto-eficacitatea și
autoreglementarea.
Teoria behavioristă- J.B. Watson & B.F. Skinner
Behaviorismul, cunoscut ca și abordarea comportamentală, este o teorie a învățării
bazată pe ideea că toate comportamentele sunt dobândite prin condiționare.
Condiționarea are loc prin interacțiunea cu mediul. Behavioriștii cred că
răspunsurile noastre la stimulii din mediu ne modelează acțiunile. Ei au crezut că
orice persoană poate să ducă la bun sfârșit orice sarcină, doar dacă are loc o
condiționare comportamentală corectă. Există două tipuri majore de condiționare:
Condiționarea clasică este o tehnică frecvent utilizată în antrenamentul
comportamental în care un stimul neutru este asociat cu un stimul natural. În cele
din urmă, stimulul neutră vine și evocă același răspuns ca și stimulul natural, chiar
și fără să se prezinte stimulul natural. Stimularea asociată este acum cunoscută ca
stimulul condiționat și comportamentul învățat este cunoscut ca răspunsul
condiționat.
7
Operația de condiționare este o metodă de învățare care are loc prin intăriri și
pedepse. Prin condiționarea operatorului se face o asociere între un comportament
și o consecință a acestui comportament. Când rezultatul dorit urmează unei acțiuni,
comportamentul devine din ce în ce mai probabil să apară din nou în viitor.
Răspunsurile urmate de rezultate negative, pe de altă parte, devin mai puțin
probabil să se întâmple din nou în viitor.

Eseu- T. social-cognitivă & T. Behavioristă

Înainte de a-mi argumente punctele de vedere, am să definesc procesul de învățare.
Învățarea este un proces prin care individul își folosește toate procesele psihice
(senzoriale,cognitiv superioare și reglatorii) cu scopul de a acumula cât mai multe
informații care-l vor ajuta pe parcusrul vieții.
După cum am văzut puțim mai sus, ne „confruntăm” cu două teorii ale invățării,
una social-cognitivă, iar cealaltă behavioristă.
În primul rând, teoria social- cognitivă a lui Albert Bandura presupune următorul
aspect, individul va învăța, va acumula informații, comportamente și, totodată, le
va mula în funcție de personalitatea sa, datorită, sau mai bine zis, cu ajutorul
învățării (metodei) observaționale. Mai cu seamă, un individ dacă vrea să învețe, va
trebui să interacționeze cu persoana din proximitatea fizică. Și, pe lângă faptul că
va acumula unele informații, individul va dezvolta un comportament pro-activ.
În al doilea rând, teoria behavioristă care-i are ca și reprezentanți pe J.B. Watson
și B.F. Skinner, presupune că, individul va învăța datorită condiționării și a întăririi.
Atunci când aducem în discuție cuvântul „condiție”, inevitabil vorbim despre două
acțiuni, vorbim despre cel puțin două verbe care se află în aceeași frază, mai exact:
„Dacă nu-și face temele, Andrei nu va ieși afară.” Iar în ceea ce privește întăririle,
ei bine, avem patru tipuri: Întărirea continuă (vrem să obținem o recompensă
întotdeauna), întărirea în proporție fixă (muncitorii care muncesc în ore
suplimentare), întărirea în proporție variabilă (îmi pot veni banii pe 10 sau pe
15) și întărirea pe interval fix (elevii care dau test la sfârșit de săptămână).
Exemplele sunt luate din caietul de notiție, în timp ce doamna profesor preda
cursrul respectiv.
În concluzie, eu sunt adeptul teoriei social-cognitive, pentru că există foarte multe
aspecte care corelează puternic cu psihologia socială și, mai mult decât atât, așa
cum am precizat puțin mai sus, individul învăță să interacționeze, să întrețină relații
interpersonale. În schimb, în cazul celeialte teorii, în timpul invățării poate apărea
efectul de „ergonomie cogntivă”!

8
 III.Prezentarea caracteristicilor în ceea ce privește propria
personalitate în corelație cu cel puțin 3 abordări teoretice
(Teoria trăsăturilor, Teoria social-cognitivă și Teoria umanistă)
Numele meu este Mădălin, am 20 de ani, locuiesc în Călărași și sunt student la
Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității „Ovidius”
din Constanța!
Cum am scris și în titlul acestui capitol, în ceea ce privește descrierea
caracteristicilor propriei personalități, am să fac referire la teoria trăsăturilor, la
cea social-cognitivă și nu în ultmul rând, la cea umanistă.
În primul rând, am să-l aduc în discuție pe psihologul Gardon Allport și, evident,
am să discut despre cele 3 nivele în care a împărțit el personalitatea. Trăsătura
mea cardinală este perseverența. De ce? Pentru că îmi place să fiu într-o continuă
dezvoltare și să-mi ating obiectivele. Ca și trăsături principale care ar putea să-mi
descrie personalitatea, sunt de părere că acestea ar fi: bun camarad, jovial, sociabil
sau extrovert( aici făcând referire la psihologul Fysenck cu modelul BIG FIVE),
solidar, ambițios și inteligent. Cum am precizat în primul capitol al acestui
portofoliu, trăsăturile secundare apar, se manifestă în situații noi, excepționale, în
care individul este pus într-o oarecare dificultate. Ca o trăsătură secundară care să-
mi descrie personalitatea, cred că aptitudinea de a improviza este cea mai bună.
În al doilea rând, o să invoc teoria social-cognitivă a lui Albert Bandura. Mie îmi
place foarte mult să interacționez cu persoanele din jurul meu, îmi place să
socializez cu persoane mai mari decât mine, drept urmare, îmi place să învăț de la
persoanele cu care interacționez. Sunt foarte atent la gesturile, atitudinile,
comportamentele celor din jurul meu. Ulterior, le preiau pe acestea, pe cele pe care
le consider cele mai relevante sau semnficative și, evident, le modelez pe
stilul/personalitatea mea.
În al treilea rând, domnul Abraham Maslow împreună cu teoria sa (umanistă) își
fac loc în această descriere/autocaracterizare. Sunt genul de persoană care tinde
spre auto-actualizare, care are idealuri înalte. Atunci când întrepind o acțiune, am o
atitudine foarte serioasă, uneori, pot fi chiar cea mai serioasă persoană din lume, iar
acest detaliu îi cam sperie pe cei din jurul meu, ca o glumă! Pun foarte mult suflet
în tot ceea ce fac, uneori, acest aspect poate să fie un defect, de cele mai multe ori,
în cazul meu, pasiunea învinge rațiunea. În ultimele fraze, în mod indirect, am făcut
referire la sfaturile pe care Maslow le-a oferit studenților săi atunci când aceștia l-
au întrebat care este drumul către auto-actualizare.
În concluzie, sunt un om simplu, dar extrem de complex!!!

9
 IV.Program de formare pentru consilierii (studenți) de dezvoltare
personală și leadership-
„Tu aduci schimbarea –TAS”

Scrisoare de mulțumire:
Bună ziua,
În primul rând, vă felicit pentru faptul că aveți acest „curaj-social” de a participa la
acest program de formare profesională. În mod evident, ați dat dovadă de o empatie
foarte ridicată, doar pentru simplu fapt că doriți să-i consiliați, să-i îndrumați pe cei
de lângă dumneavoastră, fie ei elevi din ciclul gimnazial sau preuniversitar, sau
chiar indivizi de-o seamă cu dumneavoastră!
În al doilea rând, pe parcursul acestui modul veți parcurge 10 ședințe în care vă veți
lucra „1 la 1” cu dumneavoastră (dezvoltare personală), în cea de-a doua parte
vom lucra pe ramura de public speaking (dezinhibare emoțională), iar în ultima
partea vom accesa componenta didacticii (pedagogie).
În al treilea rând, nu foarte multe persoane își doresc să parcurgă această cale, în
esență, să fie consilieri, practic, să dea înapoi ceea ce au primit. Această dorință de
a oferi înapoi ceea ce ai primit apare dintr-o poziție, dintr-un sentiment de
recunoștină pentru o anumită persoană cu care ai lucrat, profesor, mentor, sau poți
simți acest sentiemnt de recunoștință pentru societatea în care trăiești.
Cu riscul de a mă repeta, trebuie să menționez acest aspect, îi sunt profund
recunoscător doamnei profesor Daniela Dumitrescu, cadru didactic la Colegiul
Economic Călărași, dumneaei m-a format!
În concluzie, sperăm să vă simțiți bine pe parcursul acestui program și, totodată să
acumulați cât mai multe informații și experiențe autentice!
Vă mulțumesc pentru încrederea acordată!
Mădălin Niculae,
Președinte TAS

10
 „Tu aduci schimbarea-TAS”
(Cuprins)
Partea Întâi – Dezvoltare personală
Ședința 1- Eu și emoțiile mele
Ședința 2- Călătorie în trecut
Ședința 3 – Conflict interior- rezolvare
Ședința 4- Învăț să comunic și să lucrez în echipă
Partea a Doua- Public Speaking (Dezinhibare emoțională)
Ședința 5-Noțiuni fundamentale (limbajul corpului, tonalitate, dicție...)
Ședința 6- Scap de track !!!!! (îl cunosc, sunt conștient că există, dar îl las de-o
parte)
Ședința 7- „Ies în față”- comportament asertiv
Partea a Treia- Didactici- (Pedagogie)
Ședința 8- Pedagogie I (Noțiuni fundamentale- Psihologie socială, Psihologia
personalității și Psihologia Educației)
Ședința 9- Pedagogie II (Predare, Învățare și Evaluare)
Ședința 10- Proiect Final

11
 Ședința 1- Eu și emoțiile mele

(Dezvoltare personală)

SPARGEM GHEAȚA !!!!!

Fiecare persoană se prezintă și, totodată, precizează câteva lucruri semnificative

despre ea însăși, hobby-uri ș.a.m.d.

Emoții????? Ce sunt aceastea??? Sunt conștient de ele????

Emoțiile, din punct de vedere psihologic, sunt procese afective complexe, care
au un grad mai mare de intelectualizare și conștientizare. În limbaj mai puțin
științific, emoțiile sunt acele stări pe care le avem atunci când întreprindem
diverse acțiuni.

12
După cum a descoperit cercetătorul Paul Ekman în 1972, există 6 emoții universale
de bază pe care persoana le trăiește/simte.

Aceastea sunt:

Fericirea, Tristețe, Teamă, Furie, Surprindere și Dezgust

Emoțiile ne influențează/declanșează reacțiile psihosomatice?

DA!!!!!!

Se știe faptul că emoțiile noastre sunt în strânsă legătură cu sistemul nervos central,
mai cu seamă, cu sistemul nervos vegetativ. Și, în mod evident, categoric, emoțiile
declanșează reacții psihosomatice. Cele mai frecvente sunt aceastea: leșinul,
durerea de cap și tulburările digestive.

Veniți și dvs. cu alte exemple!!!

TEMĂ DE PENTRU ACASĂ!

Alegeți-vă una dintre emoțiile prezentate mai sus, duceți-vă cu gândul la o

întâmplare în care ați simțit emoția respectivă, reflectați asupra ei, iar data
viitoare, cei care doresc, sunt învitați să ne vorbească puțin despre acea
întâmplare și emoțiie, iar totodată, să ne descrie reacția
psihosomatică(comportamentală) pe care au avut-o!

13
 Ședința 2- Călătorie în trecut

(Dezvoltare personală)

Verificăm tema !!! (Persoanele conștiincioase care și-au făcut tema, sunt rugate să
ne împărtășească câteva detalii în ceea ce privește experiența la care s-au gândit.
(Discuții libere, ceilalți colegi pot adresa întrebări cu privire la experiența
respectivă)

Ce este de fapt o călătorie în trecut?

Din punct de vedere psihologic, atunci când spunem că parcurgem o călătorie

în trecut, ei bine, facem această expediție cu scopul de a ne readuce aminte o
întâmplare semnficativă, importantă pentru noi, bineînțeles! Și, în mod
inevitabil, apare sentimentul/starea de introspecție!
Ce este această introspecție și la ce ne ajută? O fi benefică?

Introspecția este o bună o tactică pe care omul o folosește atunci când își dorește
să-și analizeze propriile acțiuni.

14
 Analiză????
De ce vor oamenii să-și analizeze acțiunile?

Analiza, în fond, este o operație a gândirii. și presupune examinarea

situației/speței respective din toate unghiurile și, în mod concret, această
examinare ar trebui să fie făcută obiectiv. De ce folosesc oamenii această
operație a gândirii?
Răspunspul este simplu, pentru a avea coerență/consonanță cognitivă, pentru
că își doresc să-și clarifice lucrurile înainte de a lua o decizie.

15
Voi ați făcut vreodată o călătorie în trecut pentru a vă aduce aminte de o
persoană dragă, sau de o acțiune cu un impact semnificativ asupra voastră?
Dacă da, v-ați analizat comportamentul/acțiunile din momentul acela?
Cursanții vin cu exemple concrete, realiste și semnificative.
Ceilalți colegi pot adresa întrebări despre comportamentul respectivului coleg
și, evident, în măsura în care poate și dorește, oratorul poate argumenta
conduita respectiva sau decizia pe care a luat-o.

Temă de reflecție interindividuală: fiecare cursant la finalul zilei o să analizeze

dinamica întâlnirii de astăzi, își analizează acțiunile, își pune întrebări despre
felul în care s-a simțit, în fond, INTROSPECȚIE la modul real!!!

16
 Ședința 3- Conflict interiror- rezolvare

(Dezvoltare personală)

Cum definim acest concept de „conflict interior?

Conflictele interioare își fac simțită prezența în momentul în care ai dorințe,

impulsuri, opinii sau sentimente contradictorii. În mod evident, acest tip de conflict
apare atunci când este vorba despre decizii radicale, importante din viața noastră, ci
nu când discutăm despre lucruri sau aspecte nesemnficative din viața noastră.

Din fericire, literatura noastră ne oferă două mari opere, în care acest conflict
interior își face prezența în evoluția personajului principal. Este vorba despre
operele: Romanul interbelic „Ion” scris de L. Rebreanu, aici este vorba despre
Glasul Pământului și Glasul Iubirii și, totodată, trebuie să amintim și această operă,
Nuvela „Moara cu noroc” scrisă de Ioan Slavici, unde Ghiță era indecis dacă să
rămână om cinstit sau să se îmbogățească alaturi de Lică Sămădăul...

Acum că am definit acest concept, sunt convins că fiecare dintre dvs ați avut parte
de un conflict interior... Am să vă rog să vă gândiți timp de 10-15 min la un asfel
de conflict, iar cei care doresc, sunt invitați să le împărtășească și celorlalți colegi
și, evident, pot adresa întrebări. Iar cei care nu au încă curajul să prezinte, vă rog să
păstrați materialele, cu siguranță până la finalul acestui modul, fiecare va avea
curajul să iasă în față și să le prezinte!”
17
 Ședința 4- Învăț să comunic și să lucrez în echipă

(Dezvoltare personală)

Știați că....?

Fie că vrem, fie că nu vrem, oriunde ne vom duce, va trebui să știm să lucrăm în
echipă și, implicit, să comunicăm!!!!!!!!!!!

Este important să comunicăm????

DA!!!!!!!

Este important să lucrăm în echipă ??????????

DA!!!!!!!

De ce este importantă comunicarea?

Ei bine, fără ea, nu ne putem înțelege, nu putem să transmitem ceea ce vrem, de

pildă: gânduri, opinii, sentimente ș.a.m.d.

În fond, nu putem să trăim fără să nu comunicăm! Suntem ființe sociale, avem

nevoie de interacțiuni!!!!

18
 De ce este importantă munca în echipă și ce presupune?

Cum am specificat și mai sus, suntem ființe sociale, avem nevoie de interacțiuni,
avem nevoie de opiniile celorlați!

Echipa este un grup format din cel puțin două persoane/indivizi, care „luptă” pentru
un scop comun!

Este evident faptul că, nu putem să le facem pe toate, nu suntem buni la toate, de
aceea, într-o echipă sarcinile trebuie „tranșate”, fiecare se va ocupa de acea
bucățică unde știe că are aptitidunile și caracteristicile pentru a da cel mai bun
randament!

Echipa funcționează din prima?

NU!!!

O echipă are nevoie de timp pentru a se omogeniza, compoenenții acesteia trebuie

să se cunoască, să-și știe plusurile și minusurile!!!!!

Trecem la treabă!!!!!!

19
Exercițiu!!!

Formăm 4 echipe din câte 3 persoane!!!

Temă: Școala ideală

Cerințe:

-Timp de 15 minute membrii se cunosc (comunică) între ei, se prezintă, la ce profil

studiază, vârsta, hobby, mâncare preferată ș.a.m.d.

- Echipa face analiza S.W.O.T. a liceului (foaie flipchart)

- Brainstorming real ( punem pe hârtie modul în care am vrea să arate școala

noastră, ce vrem să schimbăm, să îmbunătățim ș.a.m.d.)

- Fiecare echipă va prezenta în plen ceea ce a lucrat (turul galeriei- discutăm puțin
mai în lecțiile următoare)

- La final, oferim feedback exercițiului desfășurat!

SUCCES TUTUROR!!!!!

20
 Ședința 5 – Noțiuni fundamentale ( limbajul corpului, tonalitate, dicție...)

(Public Speaking)

Am ajuns la cea de-a doua parte a programului, felicitări!!!

Vorbitul în public- așa cum se traduce titlul acestei unități, ei bine, este o aptitudine
pe care ne-o dezvoltăm pe tot parcursul vieții, nimeni nu se naște cu ea. Și, mai
mult decât atât, indiferent de mediul în care lucrezi sau de meseria pe care o ai,
trebuie să te descurci să ții un discurs, nu neapărat în fața a 100 de oameni, chiar și
5 oameni reprezintă un auditoriu.

În ceea ce privește limbajul corpului sunt multe compoenente care ne asigură

succesul, de pildă: poziția corpului, gesturi simbolice, gesturi descriptive, contactul
vizual etc...

Poziția corpului Gesturi Simbolice Contact vizual

21
Tonalitatea afectivă- este o componentă foarte interesantă, deoarece poate
transmite foarte multe lucruri pe care interlocutorul nostru nu le-a verbalizat. Ne
putem folosi de tonalitatea afectivă pentru a transmite sentimente, stări de spirit
ș.a.m.d.

Dicția- este o componentă cel puțin la fel de importantă precum cele două de mai
sus. Atunci când vorbim în fața unor oameni trebuie să fim clari, conciși, să
pronunțăm corect cuvintele pe care le folosim, astfel încât mesajul să ajungă la
auditoriul nostru.

Încălzirea vocii- la ce ne ajută această încălzire? Ca toți muzicienii, sau mai bine
spus, soliștii, fiecare vorbitor ar trebui să-și încălzească vocea înainte de a se urca
pe scenă. De ce ? Pentru că acest exercițiu ne oferă o voce caldă, nicidecum una
rigidă, ne ajută să pronunțăm corect cuvintele.

Exerciții pentru acasă:

Când sunteți singuri acasă, duceți-vă în fața oglinzii și gândiți-vă la cea mai
frumoasă amintire pe care o aveți cu un prieten, cerințe:

-Mai întâi încălziți-vă vocea (vocalize)

https://www.youtube.com/watch?v=0KNNNW4TQA4 – sugestie pentru încălzirea

vocii

-Atunci când sunteți în fața oglinzii, imaginați-vă că sunteți în aceeași încăpere cu

încă 5 oameni. Povestițile acestora acea întămplare!

-Atenție la poziția corpului, la tonalitatea vocii (încercați să o modelați) și încercați

pe cât posibil să vă uitați în oglindă pe tot parcursul discursului.

Ședința 6- Scap de track !!!!! (îl

cunosc, sunt conștient că există, dar
îl las de-o parte)

(Public Speaking)

Ce este track-ul?
22
Track-ul este o emoție puternică pe care o simțim atunci când vrem să exercităm o
acțiune pe care, de obicei, nu prea o facem, mai cu seamă, atunci când vrem să
ieșim din zona noastră de confort!

Cum se manifestă?

Simplu, prin reacții psihosomatice ale sistemului nervos vegetativ, mai explicit,
simțim furnicături în vârful degetelor, transpirație excesivă, gol în stomac, nevoia
de a merge la toaletă ș.a.m.d. Cu siguranță fiecare dintre noi, la un moment dat, am
simțit aceste reacții.

De ce simțim aceste emoții? De ce apar aceste reacții?

Acestea apar pentru faptul că ieșim din tipar, facem ceva nou, ceva ce alte persoane
nu fac, practic, ieșim din normalitate și, în mod inevitabil, apare această întrebare:
„Să o fac să nu o fac? Dacă iese prost, o să râdă lumea de mine...”

Acum am să vin cu un răspuns! ATENȚIE!!! Această frază poate avea un impact

emoțional foarte puternic!

”CE O SĂ SPUNĂ LUMEA? ACEASTĂ ÎNTREBARE A UCIS FOARTE

MULTE VISURI!”

Este strict decizia ta dacă vrei să renunți la visul tău doar pentru faptul că x
sau y vor râde de tine… Să-ți spun ceva, ei râd de tine, nu pentru faptul că au
ceva cu tine, ci pentru faptul că știu că nu pot face ceea ce faci tu!

Exercițiu! Toată lumea răspunde rapid:

De ce fată/ băiat îți place?

Care e profesorul tău preferat?

Care a fost cea mai mică notă pe care ai luat-o la școală?

Ședința 7- ”Ies în față”- Comportament Asertiv

(Public Speaking)

Ne dezlănțuim!!!!!! Descătușare!!!!!

23
 Atenție!!!! Nu ne spargem în figuri, ci suntem integri!!!! O facem la modul
real, autentic!!! It's so cool!!!

Să începem!!!!!

”De la întuneric la lumină” (exercițiu de leadership)

24
Fiecare participant va ieși în față și ne va povesti o întâmplare semnificativă în
care a fost într-un impas sau a trecut printr-o pasă proastă și, totodată ne va
specifica modul în care a depășit acea etapă și lecția pe care și-a extras-o!!

Lăsăm inhibițiile de-o parte, pentru că este despre noi!!!!

Note:

-Ne gândim la un episod semnificativ din viața noastră

-Suntem integri, nu duplicităm, nu simulăm

-Fiecare participant va avea 10 minute la dispoziție pentru a-și prezenta

povestea

-Vom avea 5 minute generate pentru discuții pentru fiecare participant

-Colegii pot adresa întrebări (pertinente, constructive)

-La final, fiecare participant o să primească feedback obiectiv!

25
 Ședința 8- Pedagogie I (Noțiuni fundamentale- Psihologie socială, Psihologia
personalității și Psihologia Educației)

(Didactici)

Psihologia socială- Este o ramură a psihologiei generale care studiază și

cercetează felul în care gândirea, sentimentele și comportamentele unui om
sunt influențate sistematic de o altă persoană, de un alt individ.

Problematica psihologiei sociale:

Cele 4 problematici-

Impactul „individ-individ”

Impactul „individ-grup”

Impactul „grup-individ”

Impactul „grup-grup”

Legile Psihologiei Sociale:

1.Fiecare situație este diferită.

2.Ficare situație are aspecte diferite.

3.Fiecare individ acordă atenție unui anumit aspect al situației.

4.Situațiile schimbă oamenii.

5.Oamenii schimbă situațiile.

6.Situațiile aleg oamenii.

7.Oamenii aleg situațiile.

26
Psihologia personalității

- Personalitatea este un sistem bio-psiho-social-cultural care se constituie

fundamental încă de la începutl vieții individului și se află într-o continuă
dezvoltare. (G. Allport)

Delimitări conceptuale:

Individul- se definește ca fiind totalitatea insușirilor biologice, ereditare sau

dobândite, care asigură adaptarea la mediul natural

Individualitatea- este strcutura organizată specifică individuli, diferențiată,

irepetabilă și ireductibilă/

Persoana- este corespondentul în plan social al individului ca entitate

biologică.

Personalitatea- desemnează sistemul atributelor, structurilor de valori precum

și funcțiile social-istorice ale persoanei.

Personajul- este veștmântul social, învelișul protector și mecanismul de

apărare al personalității.

Psihologia Educației

Psihologia educației studiază legile apariției și dezvoltării proceselor și

insușirilor psihice ale personalității umane aflate în interacțiune activă cu
sistemul cerințelor externe și în condițiile influențelor instructiv-educative.

Sarcini ale P.E.

1.Dezvăluirea complexității și dificultății activității instructiv-educative

2.Delimitarea influențelor favorabile activității școlare

3.Cunoașterea avantejelor și riscurilor oricărui tip de influență.

4.Structura unor modele de influență constructivă.

5.Anticiparea efectelor intervențiilor școlii asupra activizării potențialului

psihosomatic al elevilor.

27
 Ședința 9- Pedagogie II (Predare, Învățare, Evaluare)

Predarea

Predarea, ca latură a procesului de învățământ, include toate activitățile instructive

conduse de profesor, inclusive cele care privesc formarea calităților psihice,
afective, volitive, caracteriale ș.a.m.d.

Predarea a fost multă vreme activitatea dominantă în învățîmânt, iar astăzi

punându-se mai mult accent pe funcția învățării, pe participarea elevilor în
dobândirea cunoștințelor și formarea de priceperi și deprinderi. Având statutul unei
activități de inițiere a elevului în Universul lumii valorilor, predarea este o
componentă a instruirii, o compoenentă sistematică și ea integrează un număr mare
de variabile.

În didactica tradițională, predarea a fost considerată doar ca o activitate de

comunicare, de transmitere a informațiilor, de prezentare a materiei ce trebuie
predată de către profesor. În prezent, chiar dacă termenul de predare se menține, el
are un conținut mai bogat. Predarea include intregul sistem de acțiuni desfașurate
de profesor prin care el asigură condiții optime de învățare. Deci, totul este
subordonat activității de învățare la care participă elevii; cel care învață este elevul,
iar profesorul îl conduce, îl îndrumă, îl sprijină, îl ajută, îl invață cum să învețe.

28
 Învățarea

Învățarea presupune, în general, orice achiziție nouă, care se manifestă ca o

schimbare în sfera comportamentală, ca rezultat al exersării ; ea are menirea de a
asigura adaptarea organismului la mediu.
Învațarea este un capitol important al psihologiei.

Ceea ce caracterizează, în general, învățarea umană este explorarea vie și selectivă

a situațiilor, cu posibilitatea de a elabora forme noi de adaptare, precum și intenția
deliberată a individului de a învăța. Totdeauna învățarea se bazează pe o motivație
conștientă și urmărește un scop. În același timp, învățarea umană se caracterizează
prin căutarea conștienta de a da un răspuns compotamental cât mai adecvat.
Învățarea umană nu se reduce la o absorbție pasivă de informații, ci este un proces
activ de reconstrucție, prin efort propriu și prin mijloace intelectuale, a ceea ce
trebuie învățat ; ea este un proces de organizare și integrare a noilor achiziții in
propriul sistem de cunoștințe și deprinderi.

Controlul permanent și autocontrolul constituie alte caracteristici ale învățării

umane.
Învățarea desfașurată de școlari este în esență un proces de asimilare a
cunoștintelor, de prelucrare și interiorizare a lor, de formare a deprinderilor, de
insușire a tehnicilor de învățare, de formare a aptitudinilor.
În procesul învățării, gândirea operează cu informații condensate în noțiuni și
categorii de noțiuni. De aceea, elementul cel mai caracteristic al conduitei
inteligente a omului este capacitatea lui de a forma noțiuni. Noțiunea sau conceptul
condensează informația cu privire la o clasă de obiecte sau fenomene. Informațiile
cu care mai operăm mai sunt incluse și în definiții, reguli, principii, legi, teoreme,
care conțin, de asemenea, note esențiale, însușiri importante menite să orienteze
activitatea.

29
Evaluarea

Evaluarea reprezintă o activitate complexă prin care sunt colectate, prelucrate și

interpretate informațiile privind potențialul de funcționare, starea și funcționarea
unui sistem, rezultatele acestora. Informațiile obținute permit aprecierea în baza
unor criterii prestabilite și fundamentarea deciziilor ce urmează a fi adoptate în
scopul îmbunătățirii rezultatelor și funcționării sistemului.

Scopul major al evaluării constă în oferirea unor informații care permit adoptarea
celor mai pertinente (după anumite criterii) decizii educaționale.

Analiza procesului de evaluare face posibilă evidențierea, în fiecare act de evaluare,

a următoarelor elemente:

subiectul evaluăarii, evaluatorul (cel ce evaluează);

obiectul evaluării (ce evaluam)',

baza evaluării (criteriul de evaluare);

scopul evaluării (de ce evaluam);

instrumentul de evaluare (cu ce evaluam);

determinarea valorilor actuale ale parametrilor obiectului evaluării (măsurarea);

compararea valorilor actuale ale parametrilor cu baza evaluării (interpretarea);

30
 Ședința 10 –Proiect final

(Grandissiomo Finale)

În final, am ajuns la finalul modului nostru! YEY!!!! Mai avem un hop,

proiectul final!!!!

Cerință:

-Fiecare particpant va desfășura un training la clasa a XII-a

-Fiecare va veni cu materialele necesare în ceea ce privește acest eveniment

(markere, laptop, foi de flipchart, planșe ș.a.m.d.)

-Training- ul va dura 50 minute, iar în aceste minute, trebuie îndeplinite toate

obiectivele stabilite și, evident, în acest timp întră și sesiunea de feedback

Ce se punctează?

-Abilitatea de a transmite informații

-Starea de spirit

-Abilitatea de a manageria un grup de persoane

-Abilitatea pedagogică

TEME PENTRU TRAINING: (Se poate alege doar o temă)

-MOTIVAȚIA (INTRINSECĂ-EXTRINSECĂ)

-MANAGEMENTUL TIMPULUI

-MANAGEMENTUL RESURSELOR MATERIALE

-SOCIETATE

-EDIUL EDUCAȚIONAL, „ȘCOALA ONLINE- ȘCOALĂ NORMALĂ

(FIZICĂ)”,

-EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

-EDUCAȚIE SEXUALĂ

31
 Analiza programului prin comparație între Teoria Behavioristă și
Teoria Trăsăturilor

Analizând programul pe care l-am creat, în ceea ce privește Teoria

Behavioristă și Teoria Trăsăturilor, pot spune că acest curs de formare
accentuează mult mai mult Teoria Trăsăturilor, mai exact, îl avem prezent pe
Allport cu trăsăturile cardinale, nici Fysenck nu lipsește cu modelul BIG
FIVE. În detrimentul Teoriei Behaivioriste, cu o foarte mare dragoste o scriu,
apare și Teoria Învățării Sociale.

În programul meu nu există învățare condiționată (T. Behav.), din contră, mă

bazez pe dezinvoltura studenților, mai cu seamă, ne dăm frâu liber
imaginației, lucrăm cu „condimentele” noastre, venim cu ele de acasă!

32
 V. Abordarea umanistă- Referat- Abraham Maslow

1.Biografia lui Abraham Maslow

Abraham Harold Maslow s-a născut la 1 aprilie 1908 în Brooklyn, New York.
Părinții lui erau evrei ruși imigranți. Maslow a fost primul dintre cei șapte copii ai
familiei. În tinerețe era extrem de timid, nevrotic, depresiv, îngrozitor de nefericit,
singuratic și cu stimă de sine foarte scăzută.

„Data fiind copilăria mea, mă mir că n-am ajuns psihotic. Eram micul evreu dintr-o
comunitate nonevreiască. Era aproximativ ca și cum aș fi fost primul negru înscris
la o școală a albilor. Eram izolat și nefericit. Am crescut prin biblioteci, fără
prieteni, înconjurat de cărți. Niciunul dintre părinții mei nu avea studii. Tata voia să
devin avocat...

Am încercat să urmez Dreptul vreme de două săptămâni... Apoi m-am întors acasă
la bietul meu tată într-o seară și i-am spus că nu pot să devin avocat.

Ei bine, fiule, a zis, atuncice vrei să fii? I-am spus că doream să studiez totul. Nu
era un om școlit și nu-mi înțelegea pasiunea pentru învățătură, dar era un om de
treabă.” (Maslow, în Hall, 1968, p.37.)

Dragostea pentru învățătură a lui Maslow combinatăcu inteligența sa extraordinară

au făcut din el un student strălucit. (Mai târziu, IQ-ul său a fost evaluat la 195, al
doilea dintre cele mai mari scoruri înregistrate la vremea aceea.) Maslow a
explorat viața culturală bogată din New York și s-a îndrăgostit de teatru și de
muzica clasică. Mergea la două concerte pe săptămână la Carnegie Hall și chiar
vindea alune ca să poată intra la spectacol. Maslow s-a îndrăgostit profund de
verișoara sa, Bertha. La 19 ani și-a găsit curajul de a o săruta. A fost uimit și fericit
că ea nu l-a respins. Acceptarea și iubirea Berthei au determinat o creștere imensă a
stimei de sine șubrede a lui Maslow. Un an mai târziu s-au și căsătorit.

În 1928, Maslow s-a transferat la Universitatea Wisconsin, unde s-a înscris la

Psihologie. Acolo a dobândit cunoștințe solide de cercetare experimentală de la unii
dintre cei mai valoroși psihologi experimentaliști ai țării. Harry Harlow, cunoscut
cercetător al primatelor, a devenit profesorul principal al lui Maslow. El a fost

33
primul dintre serie de distinși savanți atrași de acest tânăr genial, timid, care l-au
inspirat, l-au învățat, l-au hrănit și l-au ajutat să-și găsească de lucru.

Prima funcția pe care a ocupat-o Maslow după obținerea doctoratului a fost aceea
de cercetător asociat pe lângă distinsul behaviorist Edward Thorndike. Maslow a
fost impresionat de potențialul behavioristului, exemplificat de convingerea
optimistă a lui J.B. Watson că psihologia științifică poate fi folosită pentru a instrui
pe oricine să devină orice și-ar dori „doctor”, avocat, șef de trib”. Maslow a înțeles
într-un final că abordarea strict behavioristă a vieții avea anumite limitări.

„Minunatul program al lui Watson m-a apropiat de psihologie. Dar neajunsul fatal
al acestuia consta în faptul că se aplica muncii de laborator și era gândit pentru ea,
dar îl îmbrăcai și-l dezbrăcai ca pe un halat. Nu reușea să creeze o imagine a
omului,o filosofie de viață, o concepție despre natura umană. Nu este un ghid
existențial, un ghid al valorilor sau al alegerilor. Este un mod de a aduna informații
despre comportament, ceea ce poți vedea, simți și auzi prin intermediul simțurilor”
(Maslow, în Lowry, 1979, vol. II.)

Maslow a acceptat postul de profesor de psihologie la Brooklyn College și a predat

acolo vreme de 14 ani. Și-a molipsit studenții cu dragostea sa de cunoaștere și cu
entuziasmul față de psihologie. Mulți dintre ei erau imigranți și nu se simțeau deloc
în largul lor în acel mediu academic cu totul nou. Maslow era unul dintre cei mai
iubiți profesori de acolo era cunoscut drept „Frank Sinatra de la Brooklyn College”.

În 1951, Maslow a părăsit în cele din urmă Colegiul Brooklyn pentru a se muta la
nou-înființata universitate Brandeis. A devenit primul șef al catedrei de Psihologie
de acolo și s-a dedicat complet dezvoltării și evoluției universității. Maslow a rămas
la Brandeis până în 1969, cu un înainte să moară. În această perioada și-a rafinat
ideile, având mereu ca scop alcătuirea unei teorii cât mai complete asupra naturii
umane. În 1962 a contribuit la înființarea Asociației de Psihologie Umanistă,
împreună cu un grup de colegi emineți, între care se numărau Rollo May și Carl
Rogers. Continuând să exploreze adândcimilie potențialului uman, Maslow a
inspirat și întemeierea Revistei de psihologie transpersonală.

„Ar trebui să spun, de asemenea, că eu consider psihologia umanistă, psihologia

celei de-a treia forțe, drept o etapă de trecere, pregătirea pentru o a patra psihologie
mai „înaltă”, transpersonală, transumană, centrată pe cosmos, și nu pe trebuințele și
interesele umane. ”

34
 2.Psihologia umanistă
„Psihologia umanistă de astăzi înseamnă multe lucruri. Este deopotrivă o mișcare
culurală, o rețea socială, o serie de experiențe umane, un set de tehnici, un sistem
de valori, o organizare și o teorie. La modul ideal, fiecare dintre acestea
interacționează cu celelalte și le îmbogățeste.” (Maslow, în Greening, 1984, p. 3)

Teoriile lui Maslow despre motivația umană și actualizarea sinelui sunt puse de
obicei în opoziție cu modelul freudian și cu cel behaviorist. Totuși, pentru Maslow,
ierarhia trebuințelor a însemnat extinderea firească a activității sale inițiale după
modelul behaviorist, cel adlerian și cel freudian. Se considera deopotrivă freudian
și behaviorist, și nu părintele revoluției pornite împotriva acestor școli de gândire.
Maslow se vedea ca un gânditor care sintetizează creativ, nu ca un critic, și își
privea opera drept o extindere a tendințelor moderne din psihologie.

De ce au fost teoriile ale lui Maslow și ale altor gânditori umaniști atât de
revoluționare? Opera lui și a altor psihologi umaniști este științifică, în sensul că se
bazează pe studierea empirică a comportamentului uman, și totuși se deosebește de
alte sisteme psihologice prin faptul că accentuează anumite convingeri filosofice
privind ființele umane.

Psihologia umanistă este revoluționară prin aceea că prezintă un model pozitiv al

experienței umane. Psihologii umaniști se prezintă în primul rând ca ființe umane și
în al doilea rând ca oameni de știință. Nu au pretenția că sunt obiectivi. Ei doresc să
descopere, în interacțiunea extrem de subiectivă dintr-o relație, metodele care să
scoată la iveală cunoașterea unei alte ființe umane.

Următoarele teme principale constituie caracteristicile distinctive ale psihologiei

umaniste contemporane:

-Nemulțumirea față de teoriile centrate de patologie;

-Recunoașterea capacității potențialului uman de dezvoltare, autodeterminare și de

asumare a alegerilor și a responsabilităților;

-Convingerea că oamenii u trăiesc numai pentru pâine, ci și pentru trebuințe

superioare cum ar fi învățarea, munca, iubirea, creativitatea;

-Convingerea că oamenii sunt capabili de a discerne între bine și rău și a se

comporta în concordanță cu ceea ce este mai bine; credința în valorile supreme,
cum ar fi adevărul, fericirea, iubirea și frumusețea.
35
 2.1.Mișcarea umanistă
Definiția de mai jos a celei de a „treia forțe” din psihologie a fost scrisă de Maslow
în vara anului 1957 și inclusă în introducerea la primul număr al revistei Journal of
Humanistic Psychology

„The Journal of Humanistic Psychology a fost în ființată de un grup de psihologi și

specialiști de ambele sexe din diverse domenii care sunt interesați de acele
capacități și potențiale umane ce nu dețin un loc stabil nici în teoria pozitivistă sau
comportamentalistă, nici în teoria psihanalitică clasică, de exemplu: creativitatea,
iubirea, sinele, dezvoltarea, organismul, gratificarea trebuințelor primare,
actualizarea sinelui, valorile superioare, transcenderea eului, obiectivitatea,
autonomia, identitatea, responsabilitatea, sănătatea psihologică etc...”

Două organizații au modelat identiatea psihologiei umaniste ca mișcare intelectuală

la începutul anilor 60. Institutul Esalen din California, prototipul centrelor de
dezvoltare personală, a fost înființat în 1962. De asemenea, Abraham Maslow și
colegii săi au creat în 1962 Asociația de Psihologie Umanistă (AHP). Scopul
principal al revistei și al asociației consta în explorarea caracteristicilor
comportamentului și a dinamicii afective a ființei umane depline și sănătoase. Noua
asociație reprezenta un act de revoltă împotriva ortodoxiei mecaniciste,
deterministe, psihanalitice și comportamentaliste. În 1985, asociația număra 5200
de membri în toate cele 50 de state din SUA și în multe alte țări.

Psihologii umaniști au descoperit modurile în care actualizarea sinelui poate fi

stimulată și măsurată la nivelul indivizilor, grupurilor și organizațiilor. În 1968 a
fost conceput Inventarul de Orientare Personală (POI) menit să măsoare gradul de
actualizare a sinelui. Acest instrument a fost intens aplicat în afaceri, în educație și
în psihologie.

3.Motivația- Proces psihic reglator

36
Motivația este un proces psihic reglator care ghidează și orientează
comportamentul individului către reușită.

Funcțiile motivației:

Funcția de activare internă difuză și de semnalizare a unui dezechilibru

fiziologic sau psihologic. În această fază, starea de necesitate apare, dar nu
declanșează încă acțiunea. De obicei, această funcție este specifică trebuințelor care
au o dinamică deosebită: debutează cu o alertă internă, continuă cu o agitație
crescândă, ajungând chiar la stări de mare încordare internă, pentru a se finaliza
prin satisfacerea lor.

Funcția de declanșare a acțiunilor efective asigură pregătirea și punerea în

disponibilitate a verigilor motorii, activatorii, în vederea satisfacerii stării de
necesitate.

Funcția de direcționare constă în orientarea și centrarea atenției pe scop, pe

obiectiv, lipsa ei face ca motivația să rămână dezordonată, haotică, să se consume
în gol.

Funcția de susținere și energizare presupune menținerea în activitate a

comportamentului declanșat până la consumarea adecvată a stării de necesitate.

Forme ale motivației:

Motivația pozitivă și Motivația negativă

Motivația intrinsecă și Motivația extrinsecă

Motivația cognitivă și Motivația afectivă

3.1. Ierarhia trebuințelor în concepția lui Abraham Maslow

37
Trebuințele fiziologice

Trebuințele trebuie luate drept punct de plecare pentru o teorie a motivației sunt
așa-numitele trebuințele fiziologice. Două direcții de cercetare impun o revizuire a
noțiunilor obișnuite legate de aceste trebuințe: prima, elaborarea conceptului de
homeostazie, și a doua, descoperirea că apetitul este un indicator destul de eficient
al trebuințelor și lipsurilor reale din organism. Homeostazia se referă la eforturile
automate ale corpului de a menține o stare constantă, normală a fluxului sangvin.
Cannon a descris acest proces pentru: (1) conținutul de apă din sânge, (2)
conținutul de sare, (3) conținutul de zahăr, (4) conținutul de proteine, (5) conținutul
de grăsimi, (6) conținutul de calciu, (7) conținutul de oxigen, (8) constanța
nivelului de ioni de hidrogen și (9) temperatura constantă a sângelui. Astfel, pare
imposibil și inutil să alcătuim o listă a trebuințelor fiziologice fundamentale, căci
ele pot ajunge la orice număr ne-am dori, în funcție de gradul specificității
descrierii. Nu putem cataloga toate trebuințele fiziologice drept homeostazice. Încă
nu s-a demonstrat că dorința sexuală, trebuința de somn, exercițiul fizic și
activismul pur și comportamentul matern la animale sunt homeostazice. Mai mult,
această listă nu va include diversele plăceri senzoriale (gusturile, mirosurile,
gâdilatul, mângâierea) care sunt probabil fiziologice și care ar putea deveni
obiectivele comportamentului motivat.

Trebuințele de securitate

Dacă trebuințele fiziologice suntrelativ satisfăcute, apare o nouă grupă, pe care o

putem cataloga drept trebuințe de securitate (siguranță, stabilitate, dependență,
protecție, lipsa fricii, a anxietății și a senzației de haos, trebuința de structură,
ordine și limite, puterea unui protector și așa mai departe). Tot ceea ce s-a spus
despre trebuințele fiziologice este adevărat și pentru acestea, dar în mică măsură.
Organismul poate fi dominat în întregime de ele, ca și în cazul primei grupe de
trebuințe. Ele pot servi drept organizatori aproape exclusivi ai comportamentului,
mobilizând toate capacitățile acestuia, astfel putem descrie că pe bună dreptate
întreg organismul ca pe un mecanism al căutării securității. Putem spune că
receptorii, efectorii, intelectul și alte capacități sunt în principal instrumente de
căutare a siguranței. Iarăși, la fel ca la omul înfometat, descoperim că obiectivul
dominant este un determinant puternic nu numai al viziunii și filosofiei curente
asupra lumii, ci și al valorilor și filosofiei de viitor. Practic, totul pare mai puțin
important decât securitatea și protecția. Se poate considra că persoana aflată în

38
această situație, dacă starea este extremă și cronică, trăiește în exclusivitate pentru
a-și satisface trebuința de securitate.

Trebuințele de apartenență și dragoste

Dacă trebuințele fiziologice și cele de securitate sunt satisfăcute la un nivel bun,

vor apărea trebuințele de dragoste, afecțiune și apartenență, și întregul ciclu deja
descris se va repeta, având acest nou centru. Trebuința de dragoste implică oferirea
și primirea afecțiunii. Când ea nu este satisfăcută, persoana va simți în mod acut
lipsa prietenilor, a partenerului sau a copiilor. O astfel de persoană va jindui să aibă
relații cu oamenii în general, la un loc, în grup sau familie, și va încerca din toate
puterile să-și atingă obiectivul. Obținerea unui astfel de loc va conta mai multe
decât orice pe lume, iar persoana ar putea chiar să uite că, mai demult, când prima
foamea, iubirea părea ireală, inutilă și lipsită de importanță. Acum, suferințele
provocate de singurătate, ostracizare, respingere, lipsa prietenilor și a rădăcinilor
sunt dominante. Avem foarte puține informații științifice despre trebuința de
apartenență, deși ea constituie o temă frecvent întâlnită în romane, autobiografii,
poezii și piese de teatru, ca și în literatura sociologică mai nouă. De aici cunoaștem,
la modul general, efecte distructive ale mutărilor dese asupra copiilor,
dezorientarea , excesul general de mobilitate la care obligă industrializarea;
imposibilitatea de a prinde rădăcini sau disprețuirea propriilor rădăcini, a originii, a
grupului din care face parte individul, despărțirea forțată, dureroasă de familie, casă
prieteni.

Trebuințele de stimă și respect

Toți oamenii din societatea contemporană au trebuința unei evaluări de obicei

înalte, stabile, cu baze solide a propriei persoane, trebuința respectului de sine sau a
stimei de sine și cea a respectului din partea celorlalți. Aceste trebuințe pot fi
clasificate, prin urmare, în două grupuri secundare. Acestea sunt: în primul rând,
dorința de putere, reușită, adecvare, măiestrie și competență, încredere în fața lumii,
independență și libertate. În al doilea rând, avem ceea ce putem numi dorință de
bună reputație sau prestigiu, de statut, faimă și glorie, de dominație, recunoaștere,
atenție, importanță, demnitate sau apreciere. Aceste trebuințe au fost subliniate
întru câtva de Alfred Adler și discipolii săi, și relativ neglijate de Freud. Totuși, în
prezent, importanța lor centrală se bucură de tot mai multă recunoaștere atât în
rândul psihanaliștilor, cât și în rândul psihologilor clinicieni. Satisfacerea
trebuințelor de stimă de sine determină sentimente de încredere în sine, valoare,
39
putere, capacitate și adecvare, dea fi util și necesar lumii. Dar nesatisfacerea lor
provoacă sentimente de inferioritate, slăbiciune și vulnerabilitate. La rândul lor,
aceste simțăminte nasc fie descurajare, în forma ei de bază, fie tendințe de
compensare sau nevrotice. Din discuțiile despre mândrie și hubris, din teoriile lui
Fromm privind trădarea autopercepută a adevăratei naturi a individului.

Trebuința de actualizare a sinelui

Chiar dacă toate aceste trebuințe sunt satisfăcute, ne putem aștepta adeseasă apară
în scurt timp o nouă nemulțumire și neliniște dacă individul nu face ceea ce ise
potrivește lui în mod individual. Muzicienii trebuie să facă muzică, artiștii plastici
să picteze, poeții să scrie, dacă vor să fie împăcați cu ei înșiși. Oamenii trebuie să
fie ceea ce pot să fie. Trebuie să rămână fideli propriei naturi. Putem numi această
nevoie de actualizare a sinelui. Acest termen, inventat de Kurt Goldstein (1939),
este folosit în această lucrare cu un sens mult mai particular și mai limitat,
referindu-se la dorința de împlinire de sine a oamenilor, mai exact de a-și atinge
potențialul maxim în conformitate cu predispoziția naturală. Această tendință poate
fi descrisă drept dorință de a deveni tot mai mult ceea ce este persoana în toată
specificitatea ei, de a deveni tot ce poate deveni. Firește, forma particulară pe care o
iau aceste trebuințe variază foarte mult de la o persoană la alta. La un individ poate
lua forma dorinței de a fi un părinte excelent, la altul se poate exprima în dorința de
a fi un atlet, iar la un al treilea, în a picta sau în a inventa diverse lucruri. La acest
nivel, diferențele dintre oameni ating cota maximă. Totuși trăsătura comună a
trebuințelor de actualizare a sinelui constă în aceea că apariția lor este precedată de
obicei de satisfacerea trebuințelor fizilogice, a celor de siguranță, dragoste, stimă și
respect.

40
 4.Sfaturile lui Abraham Maslow privind auto-actualizarea

În cursul anilor de profesorat, lui Abraham Maslow i s-a cerut de mai multe ori,
sfaturi specifice referitoare la modul în care poți să devii un auto-actualizator.
Uneori, se părea că oamenii doreau răspunsuri facile și soliții rapide. Maslow a
scris: „Problema cu cei mai mulți dintre acești tineri care adră la ideile mele este că
ei înțeleg auto-actualizarea ca pe un fulger care te lovește instantaneu, fără ca tu să
faci ceva pentru asta. Se pare că toți vor să aștepte pasiv ca acest lucru să se
întâmple fără efort din partea lor. În plus, cred că toți practic aveau tendința să
definească auto-actualizarea ca eliminare inconștientă a tuturor inhibițiilor și
controalelor în favoarea spontaneității și impulsivității. Din contră, a afirmat
Maslow, tendința oamenilor care se auto-actualizează este orientarea spre munca
grea și spre disciplină.”

Care au fost cele câteva sfaturi pe care Maslow le-a oferit studenților săi? Și ce este
„resacralizarea”?

Studenții au dorit sfaturi specifice. Ei au vrut răspunsuri la întrebarea practică:„ Ce

face un astfel de om?” ; „Cum au ajuns oamenii să se auto-actualizeze în acest
fel?”; „Ce ar putea face studenții pentru a încuraja auto-actualizarea în propriile lor
vieți, presupunând că asta s-ar putea face în mod voluntar?”

Maslow nu a vrut să-și asume rolul unui guru. Însă, el a crezut că astfel de întrebări
nu ar trebui evitate. Așa că le-a oferit studenților cea mai bună estimare despre
modalitățile de a se auto-actualiza. Iată lista din cartea publicată după moartea sa,
The Faster Achievements of Human Nature.

1.Faceți lucrurui care să permită absorția, lipsa cinismului sau cunoștința de sine.
Concentrați-vă 100% într-un act de creație de înaltă calitate sau cultivați aprecierea
deschisă asupra naturii sau a muzicii.

2.Alegeți alternativele de creștere, mai degrabă decât alternativele de frică. Când vă

confrunați cu un moment decisiv în viață, optați pentru calea provocatoare, care vă
face să creșteți, mai degrabă decât pentru calea ușoară, care vă reduce frica.

3.Îndrăzniți să aveți încredere în intuițiile, valorile și percepțiile voastre.

41
4.Când aveți îndoieli fiți cinstiți. Există excepții, momente când „minciunile albe”
sunt necesare pentru a evita rănirea sentimentelor. Dar, de regulă, onestitatea are
rezultate bune și este valoroasă în sine.

5.Acordați importanță la ceea ce faceți. Nu contează dacă este atletism, creșterea

unui copil, artă sau grădinărit.

6.Permiteți condițiile care să faciliteze experiențele de vârf. De exemplu, ascultați

muzică frumoasă. Mergeți în împrejurimile naturale. Bucurați-vă la maxim de
relațiie romantice.

7.Cultivați atitudinele care „resacralizează” lucrurile (arta, familia, natura). Aceasta

înseamnă depășirea cinismului pe care mulți îl învață în timpul adolescenței.
Înseamnă redescoperirea răspunsurilor puternice latente la om pentru lucruri
precum bebelușii, muzica, sentimentele spirituale, comunicarea socială, ritmul și
dansul, natura și arta. Resacralizarea înseamnă a face din nou ca aceste lucruri să
fie sacre.

42