Asociația CCDU-PHOENIX

CURS

EVALUAREA SI CONSILIEREA PSIHOLOGICA

TEHNICI PSIHOMETRICE SI TEHNICI PROIECTIVE

COORDONATOR CURS:

Psiholog clinician principal/ Psihoterapeut principal/Supervizor psihologie clinică şi

psihopedagogie specială: Comăneanu Maria

EVALUAREA ŞI CONSILIEREA PSIHOPEDAGOGICĂ,

PSIHODIAGNOSTICĂ, PSIHOLOGICĂ, PENTRU DEZVOLTARE
PERSONALĂ
este astăzi un domeniu comun competenţei
- psihologului şcolar, psihologului în psihopedagogie specială
- psihologului clinician, consilierului psihologic şi psihoterapeutului
- consilierului pentru dezvoltare personală.

În mare, această muncă aparţine psihologului în general, dar ea poate fi

efectuată ca psihoterapie şi de specialişti în domenii conexe, denumiţi cnf.
Legii nr. 213/2004, aprobate prin H.G. nr. 788/2005 asimilaţi (ca de ex.
absolvenţi de medicina, asistenţă socială, pedagogie (inclusiv
psihopedagogie), teologie şi filozofie), psihologului școlar, consilierului
școlar, conform Ordinului M.E.C.T.S. nr. 5555 / 2011 și consilierului
pentru dezvoltare personală conform Ordinului comun al Ministerului
Muncii și Ministerului Educației nr. 501/5253/2003 .

Atât consilierul şcolar, consilierul pentru dezvoltare personală cât şi

psihologul clinician și psihopedagogul special (dar și consilierul
psihologic/psihoterapeutul), înainte de a elabora activităţile de consiliere
psihopedagogică, pentru dezvoltare personală, respectiv a elabora planul de
consiliere şi terapie cel puţin suportivă, au nevoie să cunoască
următoarele:

1
1. dacă persoana consiliată este sau nu sănătoasă din punct de vedere
psihologic,
2. care este problema sau natura problemei, situaţiei.

Toate acestea reprezintă de fapt partea importantă a procesului de

consiliere (indiferent de forma sau tipul consilierii):
Evaluarea Persoanei.

Tehnica stabilirii concluziilor/analiza nevoilor până la chiar stabilirea

psihodiagnosticului se referă în primul caz la studierea diferenţele
interindividuale cu ajutorul unui model metric sau de interpretare a
proiecțiilor, utilizând un anumit număr de dimensiuni de investigat, în timp
ce în al doilea caz,
(psiho)diagnosticul nosografic utilizează noţiunile de simptom şi sindrom.

În psihometrie, trasăm de la: ConcluziiAnaliza nevoilor la

(Psiho)diagnostic

Astfel,este recunoscută contribuţia psihologului (clinican, psihopedagog),

consilierului (școlar și pentru dezvoltare personală) în privinţa testării şi
evaluării, dar nu îi este permis actul diagnosticării, acesta fiind considerat
un "drept profesional şi legal" al medicului.
Astfel,este recunoscută contribuţia psihologului, consilierului (școlar și
pentru dezvoltare personală) în privinţa testării şi evaluării, dar nu îi este
permis actul diagnosticării, acesta fiind considerat un "drept profesional şi
legal" al medicului.

DE CE ANUME AM NEVOIE PENTRU A FACE O EVALUARE

COMPLEXĂ...?
DOSAR PERSONAL AL SPECIALISTULUI

REGISTRE SPECIALE (Registrul contractelor de prestare servicii

Registrul actelor profesionale )

DOSAR DE EVALUARE INDIVIDUALĂ SAU DE GRUP

OPIS DOSAR EVALUARE PSIHOLOGICĂ/CONSILIERE
ȘCOLARĂ/CONSILIERE PENTRU DEZVOLTARE PERSONALĂ
2
 Ședințe de lucru în evaluare
copil/persoană/familie

 Fişă de Consemnare a Solicitării de Consultaţie pentru Evaluare şi/sau

Consiliere Școlară/Consiliere pentru Dezvoltare Personală/Terapie
Psihologică
 Contract Terapeutic/Evaluare/Servicii Psihologice/de Consiliere pentru
Dezvoltare Personală/Acord Părinți (nr. şed..)
 Interviu nestructurat (nr. şed……)
 Anamneză/Fișă de cunoaștere, caracterizare (nr. şed. ……)
 Interviu structurat (parte din el) (nr. şed. ……)
 Fişa de teste orientative
 Bateria de teste:
 Test aptitudini cognitive:………………………….(nr. şed. ……)
 Test aptitudini speciale:……………………………(nr. şed. ……)
 Test temperament:…………………………..………(nr. şed.……)
 Test atitudini/comportament:………………….(nr. şed. ……)
 Test personalitate:……………………………………(nr. şed. ……)
 Chestionar interese:…………………………………(nr. şed. ……)
 Interviu structurat (altă parte) (nr. şed. ……)
 Fişă statistică cu rezultatele anamnezei, interviurilor, examinării şi
observaţiei psihopedagogice şi psihodiagnostice
 Fişă caracterizare psihopedagogică/Fișă psihologică/ Fișă de
Caracterizare sau Cunoaștere
 Raport Evaluare Complexă/Profil psihologic/ Concluzii/ Recomandări
psihologice/Recomandări de specialitate în consiliere școlară/consiliere
pentru dezvoltare personală

TEHNICILE PROIECTIVE ȘI TEORIA PROIECȚIEI

FENOMENUL PROIECTIEI LA JUNG

Pentru Carl Gustav Jung, proiectia reprezinta transferarea in exterior,

intr-un obiect a unui proces subiectiv intemeiat pe identificarea arhaica subiect-
obiect, momentul din filogeneza in care lumea interioara nu era precis delimitata
de cea din exterior.

3
 Ponderea proiectiei este atat de mare incat nu vom putea niciodata afla
cum arata in Sinele lumii deoarece, in demersul cunoasterii transformam procesul
fizic intr-unul psihic. Astfel, tot ceea ce este necunoscut, orice vid, este umplut
prin proiectie. Ceea ce se crede ca se recunoaste in materie este de
fapt proiectia datelor inconstientului subiectului cunoscator.

Jung remarca existenta unei proiectii pasive care este forma patologica a
proiectiei, dar si a multor proiectii normale neintentionate sau intamplatoare si a
unei proiectii active, ca parte componenta, esentiala a empatiei.

Comparativ, daca proiectia este un proces de dezasimilare a obiectului din

subiect prin expulzarea unui continut subiectiv, pe obiect, introiectia este un
proces de asimilare, o asimilare a obiectului in subiect.

Daca proiectia este un proces de introversie, pentru ca ea conduce spre

diferentiere si separare a obiectului de subiect, introiectia este un proces de
extraversie pentru ca asimilarea la obiect cere empatie.

In proiectie, prin dezasimilare, subiectul scapa de continuturile dureroase si

inacceptabile dar si de valorile pozitive care nu-i sunt accesibile constient.

Ex: Daca un subiect a avut parinti cu tendinte agresive, el poate face

proiectie la un profesor care are atitudini agresive si scapa de continuturile
dureroase, insa, valorile lui pozitive interne, pot fi calde si nu agresive si nu pot fi
constientizate decat prin psihoterapie.

In sens restrans, proiectia desemneaza necesitatea dizolvarii acestei

identitati cu obiectul cand starea de neadecvare este deja observata si apare
disfunctionala pentru persoana.

ALTE PERSPECTIVE ALE FENOMENULUI PROIECTIEI

IN TEHNICILE PROIECTIVE

Leopold Bellak gaseste necesara redefinirea conceptului de proiectie in

sens freudian, in termenii procesului distorsionarii aperceptive si a teoriei
gestaltiste a invatarii. Gasind termenii de proiectie si de perceptie ca fiind
irelevanti, Bellak propune pe cel de aperceptie prin care intelegem procesul prin
care noile experiente sunt asimilate celor vechi si transformate prin acestea.

4
 Bellak considera ca in functie de implicarea constiintei exista 4 nivele de
distorsiune aperceptiva:

1) Nivelul cel mai apropiat de Constient, denumit exteriorizare –

subiectul recunoaste ca raspunsul sau este incarcat de propria subiectivitate.

2) Constientul intervine dar mult mai putin si este denumit sensibilizare

– discriminarile de tip aperceptiv sunt mai fine; se refera la emotii sustinute de o
tensiune reala; partiala, raspunsul subiectului este o satisfacere a unei trebuinte.

3) Proiectia simpla denumita transfer prin invatare – ex: in situatia in

care persoana a avut experiente negative cu mai multe persoane, in prezent,
indiferent de persoana implicata, subiectul va proiecta asupra ei sentimentele
generate de experientele anterioare; Constientul nu mai face distinctia intre real si
subiectiv .

4) Proiectia cu inversiune este mecanismul care intervine in proiectia

interpretativa de tip paranoid.

TESTUL DE APERCEPTIE PENTRU COPII

Children's apperception test

(C.A.T.)

CAT-ul reprezinta o metoda proiectiva sau aperceptiva, o metoda pentru

investigarea personalitatii prin studierea insemnatatii dinamice a diferentelor
individuale in perceptia unor stimuli standard.

Testul deriva direct din testul aperceptiv tematic aJ lui Henry Murray.

Nu concureaza TAT-ul si nici nu-l poate substitui.

CAT-ul poate fi folosit pentru copii in varsta de 3-l 0 ani.

CAT-ul a fost conceput ca sa usureze intelegerea atitudinilor copilului fata de cele

mai importante figuri si pulsiuni ale lui.
5
Tablourile au fost desenate pentru a pune in evidenta raspunsurile si problemele
alimentatiei in special, pentru a scoate la iveala problemele de rivalitate in cadrul
familiei: pentru a arata atitudinea fata de parinti, felul in care aceste persoane sunt
apercepute, pentru a informa despre relatiile copilului fata de parintii lui ca un
cuplu - tehnic vorbind despre complexul lui Oedip si culminatia sa in scena
esentiala: fantezia copilului vazandu-i pe parintii lui impreuna in pat. In legatura
cu aceasta dorim sa scoatem Ia iveala fanteziile copilului cu privire la agresiune,
despre acceptare de catre lumea adulta si frica lui de a ramane singur c u
posibilitatea de masturbare.

Analiza comportamentului apercetiv se ocupa de obicei de ce vede si ce gandeste

un individ, spre deosebire de examinarea comportamnetului expresiv, care
analieaza cum vede si gandeste subiectul.

Pe de alta parte, CAT si TAT sunt mai adecvate pentru a informa despre
dinamica relatiilor interpersonale, despre constelatiile de impulsuri si natura
apararii impotriva acestora.

Testul CAT este util din punct de vedere clinic in determinarea factorilor dinamici
legati de regulile copilului in colectivitate, la scoala sau la gradinita sau de reactiile
lui la evenimentele de acasa. CAT - ul poate fi fololsit direct in terapie ca o
tehnica de joaca. Dupa ce au fost date raspunsurile esentiale putem merge mai
departe sub forma de joc si sa facem interpretarile adecvate.

Acestea din urma sunt in mod obligatoriu reconstituiri, deductiii care

necesita alte confirmari sau elaborari.

ADMINISTRARE

E bine ca testul CAT sa fie prezentat ca un joc si nu drept test. In cazul copiilor
care stiu ce este un test, este recomandabil ca ei sa fie
informati despre acest fapt si sa li se explice cu multa atentie ca nu este
vorba despre un test in care copilul trebu ie sa infrunte aprobarea,
dezaprobarea, o competitie, o actiune disciplinara etc.

6
Pentru informarea reala e bine sa se spuna copilului ca vom incepe un joc in care
el trebuie sa spuna o poveste despre imagini, relatand ce se intampla, ce fac
animalele in prezent. La momentele oprtune copilul poate fi intrebat ce s-a
intamplat in prealabil in povestire si ce se v.a intampla ulterior.

Va fi probabil nevoie de multa incurajare. Incurajarea nu trebiue sa fie sugestiva.

Dupa ce au fost expuse toate povestirile, acestea se pot trece in revista punand la
momentele oportune intrebari privitoare la elaborare ca: de ce s-a dat unui
personaj un anume nume, numele proprii ale lucruilor, varsta, etc. si chiar intrebari
referitoare la particularitatea sfarsitului povestirii. Daca durata atentiei unui copil
nu permite aceasta procedura, este bine ca incercarea sa fie facuta la un moment
cat mai apropiat de administrarea testului.

Vor fi notate toate observatiile activitiitile secundare in legatura cu povestea

spusa. Se poate privi o situatie dificila, atunci cand copilul vrea ca examinatorul
sa-i spuna o poveste; aceasta constituie in primul rand o manifestare a vointei sa
i se acorde ceva si nu ca el sa dea ceva si cel mai bine e ca problema sa fie tratata
sub acest aspect.

Trebuie sa-i explicam ca vrem sa auzim ce ne poate spune el despre poza; poate fi
necesar sa prom item (si sa ne tinem promisiunea) de a spune o poveste mai tarziu
ori de a amana testarea pana cand devine agreabil copilul, intr-un fel sau altul.

Este bine ca pozele sa fie in afara vederii copilului, cu exceptia pozei discutate,
deoarece copiii mai mici au tentatia de a se juca cu toate pozele concomitent,
alegandu-le la intamplare pentru spunerea povestirii.

Aceste poze au fost numerotate si asezate intr-o anumita ordine pentru motive
particulare si trebuie administrate in ordinea indicatiilor.

Descrierea imaginilor si raspunsurile tipice

7
Imagjnea I - raspunsurile se grupeaza in jurul mancarii, copilul fiind sa u nefiind
suficient alimentat de catre parinti . Temele de rivalitate in sanul familiei se
manifesta in exprimarea ideii, cine primeste mai mult, cine se comporta bine si
cine nu, etc.

Hrana poate fi privita. ca o recompensa sau invers, neacordarea ei ca o

pedeapsa; problemele oralitatii generate sunt tratate cu satisfactie sau frustratie.

Imaginea a II-a : - Este interesant de observat daca copilul identifica figura cu

care coopereaza cu mama sau tata. Imaginea poate fi vazuta ca un greu conflict
legat de teama de agresiune de concretizarea agresiunii sau a autonomiei proprii a
copilului. In sens mai benefic imaginea poate fi vazuta ca un joc (trasul franghiei,
de exemplu) uneori insasi franghia poate fi sursa unei nelinisti adica ruperea
franghiei ca obiect de joaca si teama de pedeapsa sau pur si simplu ca un simbol
privitor in care ruperea franghiei denota teama de castrare.

lmaginea a III-a : - Este deoseori privită ca fiind figura unui tata echipat cu
simboluri si cu baston. Ultimul poate ti vazut ca un instrument de agresiune sau ca
un instrument care poate transfonna figura paterna intr-o persoana in varsta
neajutorata care nu inspira spaima.

Aceasta atitudine este de obicei un proces defensiv. Daca leul este vazut ca o
figura paterna putrnica e important sa observam daca este o putere benefica sau
maletica.

Șoricelul este luat de majoritatea copiilor ca figura cu care ei se identifica. In

asemenea cazuri prin trucuri si circumstante - soricelul poate fi transformat intr-
o fiinta puternica. Pe de alta parte poate fi folosita totalmente in puterea leului.
Unii copii se identifica cu leul si vor exista subiecte care schimba identificarea de
mai multe ori dand dovada de confuzie in ceea ce priveste rolul conflictului
intre supunere si autoritate.

Imaginea a IV-a :Pune in discutie o tema de rivalitate in sanul familiei sau unele
intrebari cu privire la rolul copiilor in familie.

8
In ambele cazuri relatiile cu mama constituie deseori un element important. Uneori
un copil mai mare se va identifica cu copilul din poza, indicand astfel dorinta de
regres, devenind mult mai apreciat de mama.

Pe de alta parte un copil care in realitate este mai tanar se poate identifica cu cel
care este mai mare, ceea ce inseamna dorinta sa spre independenta.

Copilul poate da nastere unor teme legate de hrana. Ocazional poate fi introdusa si
tema de fuga de pericol.

Imaginea a V-a: -Aici sunt frecveme productiile unor teme elementare foarte
felurite. Copilul este nelinistit de ce se intampla cu parintii sai in pat.

Aceste povestiri reflecta conjuncturi, observatii, confuzii si implicatii emotionale

din partea copiilor.

Imaginea a VI-a:- Si aceasta imagine duce la povestiri privitoare la scene

elementare. lmaginea este folosita la completarea imaginii V, deoarece experienta
practica a ararat ca imaginea VI aduce valoroase precizari asupra a ceea ce a fost
retinut ca raspuns la imaginea premergatoare.

Imaginea a VII-a : In legatura cu aceasta imagine se expun acte de agresiune si

felurile de comportament fata de agresiune. Deseori devine evident gradul de
anxietate al copilului. Aceasta poate fi atat de mare ca subiectul sa rasfranga
imaginea sau apararea poate fi suficient de buna ( sau suficient de nerealista)
pentru a transforma povestirea intr-o istorioara inofensiva. Maimuta poate chiar
sa pacaleasca leul. Cazul animalelor se preteaza usor la proiectarea fricilor sau a
dorintelor de castrare.

Imaginea a VIII-a : Deseori se poate observa aici rolul in care se situeaza copilul
in cadrul constelatiei familiei. Interpr.etarea maimutei dominate (din prim plan)
drept tata sau mama este insemnata in legatura cu perceptia maimutei sau
maimuta singura sau una admonestatoare.

Imaginea a IX-a : Teama intuneric, de a fi lasat singur, parasirea de catre parinti.

curiozitatea cu privire la ce se intampla in camera alaturata, toate acestea sunt
raspunsuri obtinute la aceasta imagine.

9
Imaginea a X-a : Aceasta imagine de “crima si pedeapsa “; pune in evidenta
conceptiile morale ale copilului. Sunt frecvente povestirile despre educatia
privitoare la folosirea toaletei si despre masturbare.

INTERPRETARE:

Trebuie respectate unele principii de baza :copilul trebuie sa aprecieze, sa

interpreteze in mod semnificativ o situatie.Astfel prin interpretarea acestor planse,
putem afla despre fortele de motivatie din faptul ca fiecare raspuns individual este
semnificativ pentru persoana respectiva.

In plus putem completa informatiile prin compararea raspunsurilor unui individ cu

cele ale altuia. Astfel studiem diferentele individuale si tragem concluziile asupra
unui subiect prin comparatie.

Tema principala

Pentru a concluziona suntem interesati in ceea ce face un copil din imaginile

noastre si vrem sa aflam ce fabuleaza prin interpretarea unei planse.

Ca sa avem siguranta in interpretare trebuie sa gasim un numitor comun sau o

tendinta comuna in mai multe povestiri, ca de exempplu – faptul ca eroul principal
al mai multor povestiri este flamand si recurge la furt pentru a se satisface, se poate
trage concluzia ca subiectul este preocupat de ideea de a nu gasi suficienta hrana si
in fantezia lui doreste sa o ia de la altii. Interpretarea va trebui sa caute un numitor
comun in toate aspectele de comportament.

Eroul principal

O asumatie de baza a rationamentelor de pana acum a constatat ca povestirea spusa

de subiect sa fie in esenta cu referire la el.

Deoarece intr-o povestire pot fi mai multe personaje, devine necesar sa ne

convingem ca vorbim despre personajul cu care subiectul se confunda ca erou.

10
Pentru acest scop este necesar sa specificam unele criterii, obiective, pentru a
diferentia pe erou de restul personajelor. Eroul este personajul in jurul caruia se
tese in mod primar povestea. Se aseamana el mai mult ca sex si varsta cu subiectul
si evenimentele sunt vazute din punctul lui de vedere.

Pot exista si doi eroi si subiectul nostru se poate identifica cu amandoi, sau mai
intai cu unul si apoi cu celalalt. Se poate intampla uneori si o divagatie, in sensul
ca subiectul sa se confunde cu un erou de alt sex. Este important sa se observe
asemenea identificare. Interesele, dorintele, deficientele, inzestrarile si abilitatile cu
care este investit eroul sunt acelea pe care le poseda, ar vrea sa le posede sau de
care se teme ca le-ar putea insusi subiectul.

Va fi important sa se observe caracterul adecvat al eroului, adica abilitatea lui de a

se descurca in anumite circumstante, intr-un mod adecvat in societatea careia ii
apartine.

Autoportretul

Prin autoportret se intelege conceptia pe care un subiect o poate avea despre trupul
sau, despre sine si despre rolul sau social.

Principalele cerinte ale eroului

Comportamentul eroului din poveste poate avea o varietate de relatii fata de

povestitor; – cerintele exprimate pot corespunde direct cerintelor subiectului.
Aceste cerinte pot fi exprimate cel putin in parte in comportamentul din viata sau
pot fi direct propuse expresiei din viata reala, constituind complementul de
fantezie. Astfel – o poveste foarte agresiva poate fi expusa uneori de catre un copil
foarte agresiv sau de catre un copil mai slab, pasiv, agresiv, care are fantezii de
agresiune. Intr-o anumita masura cerintele eroului pot sa nu fie exprimate prin
calitatile principale pe care povestitorul le percepe la alte personaje. Cu alte
cuvinte, pot descrie agresiunea de care se teme din partea diferitelor personaje sau
fenomene sau poate descire asteptarile de idealizare, ca stralucirea si curajul,
atribuite unor personaje semnificative din viata lui si numai interiorizate de el.

Pe scurt, cerintele comportamentului eroului exprimat in povestire trebuie sa fie

exprimate si intelese in lumina variatiilor impulsurilor si trebuie sa fie inserate in
conceptia larga a deformarilor de proiectie sau aperceptive.

11
Este de datoria celui care interpreteaza sa determine in ce masura cerintele
manifeste ale eroului corespund diferitelor componente ale personalitatii
povestitorului si in plus care este raportul dintre componenetele si comportamentul
manifest al povestitorului . Aici comparatiile cu istoricul clinic real sunt de mare
importanta si pe deplin adecvate in circumstante clinice. Daca se raporteaza despre
un copil ca este timid, pasiv si retras, si in povestirile CAT abunda agresiunea,
aceasta reprezinta natura compensatoare a fanteziei .

Relatia dintre impulsurile exprimate in cadrul povestirilor pot servi deseori drept
indiciu. Atunci cand desfasurarea povestirii arata un inceput agresiv, exista
posibilitatea ca persoana testata sa nu traduca fantezia sau cerintele latente in
realitate. Aceasta prezumtie poate fi pe urma verificata cu alte date ale
comportamentului. Exista si alte criterii ajutatoare pentru a preciza ceea ce ar putea
fi numit “joc exteriorizat”. Gradul mare de detalii si realism in descrierea cerintelor
pot sugera o asemanare directa a lor in realitate. Cerintele vag structurate ale
eroului sunt probabil mai putin legate de realitate..

Personaje, obiecte si circumstante introduse

Copilul care introduce in povestiri arme de un fel sau de altul (chiar daca nu le
foloseste in context), sau care foloseste hrana ca o parte integranta (chiar daca
aceasta nu este mancata) poate fi judecat pe baza unor asemenea date, ca a avut
nevoie de o agresiune sau o recompensa orala, deoarece introducerea de catre
povestitor a unui personaj sau a unei circumstante neprezentate in imagine este
deosebit de importanta, iar acest lucru trebuie consemnat cu un semn de exclamatie
in foaia de observatie. Circumstantele externe ca nedreptatea, severitatea si
indiferenta, privatiunea sau deceptia (inclusiv la personajele sau obiectele
introduce), ne ajuta sa indicam natura lumii in care crede subiectul ca traieste.
Personaje, obiecte si circumstante omise
In mod similar, atunci cand un personaj sau mai multe din imagine sunt omise sau
ignorate din povestirea relatata, trebuie sa avem in vedere posibilitatea insemnatatii
dinamice. Semnificatia cea mai simpla este aceea ca personajul sau obiectul sa nu
existe acolo. Aceasta poate insemna o simpla ostilitate sau ca personajul sau
obiectul genereaza conflicte importante, eventual din cauza valorii sale pozitive.
Nivelul deductiilor poate fi desigur numai acela al unei incercari.

12
4. Conceptia despre mediu
Acesta este desigur un amestec complex de autoperceptii inconstiente si deformari
aperceptive ale stimulilor de catre imagini. Cu cat imaginea mediului este mai
consistenta, cu atat suntem mai indreptatiti sa o consideram un fapt constient si
important al personalitatii subiectului si un indiciu folositor reactiilor sale in viata
de toate zilele. De regula 2 sau 3 termeni descriptivi sunt suficienti ca de exemplu
gata sa vina in ajutor, ostil, explorator, exploatabil, prietenos, periculos, etc..

5.Identificatia
E important sa se observe cu cine din familie se identifica copilul: cu fratii sau cu
care dintre parinti. De asemenea e important sa se observe rolul pe care-l ia fiecare
parinte cu privire la caracterul adecvat ca personaj de identificare.

6. Personaje vazute ca:

Ne intereseaza aici felul in care copilul vede personajele din jurul sau si cum
reactioneaza fata de ele. Intr-o schema mai ampla putem vorbi descriptiv despre
relatiile suportive, competitive....etc.

7. Conflictele semnificative
Atunci cand analizam conflictele, vrem sa stim nu numai natura conflictelor ci si
apararile pe care copilul le foloseste impotriva anxietatii generate de catre
conflicte. Avem deci un prilej excelent pentru a studia formarea timpurie a
caracterului si putem deriva idei cu privire la prognostic. Exista si conflicte
normale existentei lor, si care trec pe masura ce cresc.

8. Natura anxietatilor
Importanta de a determina principalele anxietati ale copilului este evidenta.
Anxietatile legate de un factor fizic, pedeapsa sau teama de a stirbi sau pierde
dragostea (dezaprobarea) sau de a fi parasit (singuratatea, lipsa de suport) sunt
probabil cele mai importante. E important sa se noteze in context apararea

13
copilului impotriva fricilor care il preocupa. Vrem sa cunoastem forma pe care o ia
apararea: fuga, pasivitate, agresiune, oralitate, incuviintare, renuntare, regresiune.

9. Principalele aparari
Povestirile nu trebuie analizate numai cu privire la continutul pulsiunilor
(impulsurilor), ci trebuie sa fie examinate si cu privire la apararile impotriva
impulsurilor.
Unele conflicte fac parte din cresterea normala, iar altele au semnificatie
patologica. Pe de alta parte, structura definitiva poate fi mai apropiata de
comportamentul manifest al copilului. Prin analiza pulsiunilor si a apararilor se
permite deseori o apreciere a structurii caracterului subiectului.In afara cautarii
principalului mecanism de aparare este profitabil sa se studieze aspectul moral al
povestirilor. De exemplu, unii subiecti aleg apararile obsesive impotriva imaginilor
cu continut de aparare.Uneori, succesiunea de teme la aceeasi imagine arata
incercarea subiectului de a avea de–a face cu un conflict suparator.
Cu privire la analiza povestirilor copiilor, trebuie amintit ca natura si patogenitatea
apararilor si a altor elemente structurale sunt evaluate in functie de caracterul
adecvat raportat la varsta. Ceea ce poate fi absolut normal la o varsta este anormal
la alta varsta.
10. Severitatea superiorului
Relatia pedepsei alese fata de natura delictului ne permit o introspectie asupra
severitatii superiorului. Formularea privitoare la circumstantele in care superegoul
unei persoane poate fi asteptat a fi prea sever, sau invers, prea tolerant, este legata
desigur de diferite probleme de exteriorizare.
11. Integrarea Eu-lui
In ce masura este capabil copilul sa concilieze pe de o parte pulsiunile si pe de alta
comenzile superiorului? Caracterul adecvat al eroului care are de-a face cu
problemele care se ivesc din pulsiunile si necesitatile realitatii pe de o parte si
comenzile superiorului sau pe de alta parte.Caracterul adecvat al eroului in
problemele pe care povestitorul le-a abordat, constituie un aspect important in
aceasta variabila.
Mai notam si daca subiectul este capabil sa spuna povestiri adecvate care sa
constituie o anumita doza de cunoasterea stimulilor sau paraseste stimulul complet
si ne spune o poveste fara relatie manifesta fata de imagine, deoarece este precupat
14
de problemele proprii pentru a percepe realitatea. Dupa schitarea povestirii este in
stare sa gandeasca: - solutionarea conflictelor din poveste si ale lui personale,
solutionare care sa fie adecvata, completa si realizata sau structurile gandurilor sale
devin nestructurate sau chiar bizare prin ciocnire cu problema? Este oare in stare sa
treaca de la fundalul trecut al povestirii la o rezolvare viitoare? Toate acestea
depind de varsta copilului cat si de personalitatea sa.
Din punct de vedere formal e util sa se tina cont ca expunerea povestirilor la
imagini este o datorie pe care trebuie sa o indeplineasca subiectul – putem judeca
insusirea sa adecvata si forta Eu-lui cat si alte variabile din punct de vedere al
capacitatii sale si cu felul in care intampina aceasta sarcina. Desigur, caracterul
adecvat al Eului si diferitele sale functiuni trebuie sa fie analizate in raport cu
varsta.

T.A.T.

Ipoteza care stă la baza T.A.T. este că o persoană care interpretează o situaţie
socială ambiguă o face prin prisma experienţelor sale anteioare, a dorinţelor şi
conflictelor proprii. Realitatea fizică şi socială este investită cu trebuinţele,
valorile, dorinţele, fantasmele subiectului care percepe. În funcţie de dinamica
factorilor interni, motivaţional-afectivi, are loc o acordare de noi valori
semnalizatoare, de noi valenţe sau schimbarea valenţelor obiectelor. Percepţia unui
obiect se găseşte astfel colorată prin elementele proprii personalităţii sale.
Există- după Murray – percepţii care determină un comportament ce ţine seama
de dificultăţile realităţii (Eul- principiul realităţii), percepţii legate de scopuri ideale
îndepărtate (Idealul Eului), percepţii care guvernează conduita morală (Supra-Eul).
Ipoteza că imaginile T.A.T. se face prin prisma experienţei personale a fost
verificată experimental.
După H. Murray, T.A.T. scoate la lumină trebuinţe, emoţii, sentimente,
conflicte şi are ca valoare particulară evidenţierea tendinţelor refulate,
neconştientizate. Acest instrument permite descoperirea tendinţelor nemanifestate
ale subiectului.

Descrierea materialului testului

15
 Materialul testului constă din 30 de imagini în alb / negru şi o planşă complet
albă. Imaginile sunt constituite din desene, fotografii, reproduceri ale unor tablouri
sau gravuri necunoscute. Considerându-se că proiecţia se realizează mai complet
atunci când personajul este de acelaşi sex şi aparţine aceleiaşi perioade de vârstă ca
şi subiectul, imaginile conţin personaje de diferite vârste, de sex masculin şi
feminin. Acţiunile în care sunt angajate personajele, expresiile feţelor lor, sunt
redate într-un mod ambiguu, astfel încât imaginile să poată fi interpretate prin
prisma trebuinţelor, intereselor, emoţiilor, conflictelor caracteristice perioadei de
vârstă a subiectului şi experienţei lui de viaţă.

Imaginile T.A.T. nu au fost alese la întâmplare. Ele redau scene cu anumit grad de
ambiguitate şi cu un conţinut esenţial pentru problematica psihologică umană în
general, permiţând o gamă largă de proiecţii ale individului.

Aplicarea T.A.T.

Planşele se prezintă succesiv, în ordine determinată, după vârstă şi sex.

Intervalul dintre şedinţe: una sau mai multe zile. Fiecare şedinţă (serie de 10
planşe) durează circa 1 oră.

Atmosfera şi pregătirea pentru examinare

Este necesară o atmosferă destinsă, de confort psihic. Subiectul trebuie să

găsească o atmosferă de prietenie, bunăvoinţă, receptivitate şi consideraţie. Cadrul
este fie faţă în faţă, fie tip psihanalitic (divan).
Cea mai mare parte a subiecţilor nu au nevoie de nici o pregătire specială. Dar
în cazul unor subiecţi refractari, indiferenţi, neâncrezători sau cu un intelect redus
care nu au fost niciodată supuşi unor teste, se recomandă ca examinarea cu T.A.T.
să fie precedată de alte examinări, cu teste de aptitudini, de inteligenţă, cu testul
Rorschach. Copiii sunt pregătiţi cu ajutorul jucăriilor, păpuşilor să inventeze
„scene vorbite”.

Desfăşurarea probei şi instrucţiunile

Planşele sunt prezentate una după alta într-o ordine determinată, fiind alese în
funcţie de vârstă şi sex, iar instrucţiunea este diferenţiată şi ea în funcţie de vârstă,
nivel intelectual şi de şedinţă.

16
 Prima şedinţă.

Instructaj – se va citi rar una dintre cele două forme:

Forma A (aplicabilă adolescenţilor şi adulţilor cu inteligenţă şi cultură peste
medie): "Aceasta este o probă de imaginaţie, una dintre formele inteligenţei. Vă
voi arăta câteva imagini, una după alta; sarcina dvs. este de a inventa pentru fiecare
câte o povestire cât se poate de vie. Veţi spune ce a provocat evenimentul
reprezentat în imagine, veţi povesti ce se petrece în acel moment, ce simt şi ce
gândesc personajele; apoi veţi spune deznodământul. Exprimaţi-vă gândurile aşa
cum vă vin în minte. Aţi înţeles ? Deoarece dispuneţi de 50 de minute pentru 10
planşe, veţi putea consacra aproximativ 5 minute pentru fiecare istorioară. Iată
prima imagine.”
Forma B (aplicabilă copiilor, adulţilor cu nivel de inteligenţă şi instruire scăzut
şi psihoticilor): "Această probă constă în povestirea unei istorioare; eu am aici
imagini pe care vi le voi arăta şi pentru fiecare imagine doresc ca dumneavoastră
să inventaţi o povestire. Spuneţi ce s-a petrecut înainte, ce se întâmplă acum, ce
simt şi ce gândesc personajele şi cum se va termina. Veţi putea inventa, după cum
doriţi, orice gen de istorioară. Aţi înţeles? Iată prima imagine. Aveţi 5 minute
pentru a inventa o povestire. Încercaţi să o faceţi cât mai bine."

Instructajul poate fi adaptat vârstei, nivelului de inteligenţă, personalităţii şi

contextului subiectului. A nu se spune că este vorba de imaginaţie liberă pentru a
nu bloca subiectul prin suspiciunea interpretării.
Trebuie ca povestirea să atingă următoarele puncte: ce a provocat evenimentul
prezentat în imagine; ce se petrece în acest moment, ce simt, ce gândesc
personajele; deznodământul.
După compunerea primei istorii examinatorul va lăuda subiectul, iar dacă
instructajul nu a fost respectat în întregime, subiectul este invitat să completeze
lacuna. Se mai intervine pe parcurs în privinţa timpului (dacă nu se încadrează –
"Cum se termină?"), pentru încurajarea creativităţii, în cazul omisiunilor sau
incoerenţelor (subiectul este rugat să se concentreze pe intrigă nu pe detalii, să
existe deznodământ), dacă face mai multe istorioare. Examinatorul nu se va lăsa
antrenat în discuţii cu subiectul. Psihoticii şi copiii au nevoie de mai multă
încurajare. Ei pot fii lăudaţi pentru povestirile create.

Întocmirea protocolului:
Se înregistrează cuvintele exacte ale subiectului (fie steno, audio) cu redarea
expresivităţii, timpul de latenţă şi timpul acordat fiecărei planşe. 300 cuvinte pe

17
imagine, este media pentru adulţi, 150 cuvinte pentru copii de 10 ani. Subiectului
nu trebuie să i se spună că mai este o a doua şedinţă.

Şedinţa a doua:

Subiectul nu trebuie să cunoască conţinutul şedinţei.

Forma A: “Procedeul de azi este la fel ca cel precedent, dar de data aceasta veţi
putea da frâu liber imaginaţiei. Cele 10 istorioare făcute au fost excelente, însă au
fost îndreptate spre cotidian. Astăzi doresc să vă abateţi de la realităţile banale şi să
lăsaţi frâu liber imaginaţiei, ca într-un mit, basm, alegorie. Iată prima imagine.”
Forma B: “Vă voi arăta astăzi alte imagini, de data acesta va fi mult mai uşor
deoarece imaginile sunt mult mai interesante. Data trecută mi-aţi povestit istorioare
frumoase. Acum încercaţi ca acestea să fie mult mai pasionante – ca un vis sau
basm. Iată prima planşă.”
În final se prezintă planşa albă (16) cu instructajul : “Încercaţi să “vedeţi” ceva
pe această planşă albă. Imaginaţi-vă că există o imagine şi descrieţi-o detaliat”.
Dacă subiectul nu reuşeşte: “Închideţi ochii şi imaginaţi-vă ceva”. După ce
subiectul a descris imaginea: “Acum spuneţi-mi o poveste despre aceasta”.

Interviul post-test
Pentru a interpreta datele este necesar să fie cunoscută sursa povestirilor T.A.T.
Aceasta se poate realiza fie imediat, fie după câteva zile. Subiectului se va spune
că se studiază factorii care operează în construcţia literară sau se poate inventa
altceva pentru a invita subiectul la cooperare. Trebuie precizate sursele ideilor,
dacă provin din experienţa personală, a prietenilor, rudelor, din cărţi sau din filme.
În ultimele două cazuri este prezentă o anumită rezistenţă a subiectului la
autodescoperire. O anumită proiecţie are loc şi aici, deoarece însăşi selecţia,
reţinerea anumitor informaţii se face prin prisma unor laturi ale personalităţii
subiecţului: latura motivaţional-afectivă şi latura axiologică.

Necesitatea datelor de bază

Pentru a interpreta istorioarele sunt necesare: sexul şi vârsta subiectului, părinţii
(dacă trăiesc, dacă sunt separaţi), vârsta şi sexul fraţilor, surorilor vitrege, profesia
şi statutul lor marital.

Analiza şi interpretarea povestirilor T.A.T.

Interpretarea datelor este doar în mică măsură standardizată, judecata clinică şi

experienţa clinică şi psihanalitică a examinatorului jucând un rol deosebit de mare.
18
Este necesar ca examinatorul, prin practica îndelungată cu testul (cel puţin 50 de
cazuri) să ajungă la o intuiţie bogată, serios antrenată, la o intuiţie „critică” lipsită,
pe cât posibil, de elemente personale. Murray avertizează că istoriile T.A.T.-ului
oferă ocazii nelimitate de proiectare a propiilor complexe sau a teoriilor favorite
ale interpretului, iar „psihanalistul amator” care nu ţine cont de realitatea faptelor,
nu face decât să se înşele pe el însuşi dacă în interpretarea T.A.T.-ului dă curs liber
imaginaţiei sale.

Murray distinge între analiza formală şi analiza de conţinut protocolului T.A.T.

Analiza formală

Vizează înţelegerea instructajului, gradul de cooperare al subiectului la probă,

exactitatea perceperii fiecărei planşe, construirea povestirilor, coerenţa lor, bogăţia
de detalii, gradul de realitatea al povestirilor, stilul, tonul, absenţa unor faze ale
povestirii, tendinţa de a descrie sau a alegoriza, bogăţia sau sărăcia limbajului,
lungimea povestirilor, etc.
Toate aceste date ne informează despre:
- maturitatea emoţională,
- inteligenţa verbală a subiectului,
- exactitatea gândirii sale,
- capacităţile sale artistice şi literale,
- aptitudinile sale verbale,
- intuiţia sa psihologică şi simţul raelităţii,
- sunt uşor dezvăluite tendinţele patologice: obsesionale, maniacale, depresive.

Analiza de conţinut

Fiecare povestire se va analiza în ordinea:

- forţelor care emană din erou;
- presiunilor care emană din mediu.

Găsirea Eroului

Eroul este personajul din povestire cu care subiectul se identifică:

- cel ale cărui puncte de vedere, sentimente, motive au fost cel mai bine
portretizate;
- cel care seamănă cu subiectul, ca sex, vârstă, status, rol;
- cel care joacă rolul principal.
19
 În general eroul este unic, dar apar complicaţiile:
 secvenţă de eroi: schimbarea caracterului în funcţie de poveste;
 temă endopsihică cu doi eroi componenţi: două forţe opuse ale personalităţii
subiectului (de ex. un criminal şi un poliţist);
 erou primar (din poveste), erou secundar (eroul din povestea din poveste);
subiectul se poate identifica cu un personaj de sex opus (componentă feminină
puternică la un bărbat, sau masculină la o femeie);
 erou parţial – divizat între personaje egal semnificate; personajul principal
ca element al mediului: subiectul nu se identifică cu el, ci îl priveşte ca pe un străin
cu care trebuie negociat;
După Murray, eroii parţiali, primari, secundari reprezintă tendinţe inacceptate,
rău integrate sau conflictuale ale subiectului.

Criterii de caracterizare ale eroului: superioritate (putere, abilitate),

inferioritate, criminalitate, anormalitate psihică, singurătate, comportament asertiv,
spirit conducător, implicarea în conflict.

Motive, sentimente ale eroilor

Următoarea sarcină a examinatorului este detalierea acţiunilor. Acţiunile

exprimă motivaţiile eroului. E vorba de trebuinţe profunde, latente, care sunt sursa
comportamentului manifest. Se observă în detaliu sentimentele, gândurile, faptele
care descriu personalitatea sau problemele psihice ale celor 20 sau mai mulţi eroi.
Se observă tot ce poate fi neobişnuit, unic în context.
Există o listă de 28 de nevoi clasificate după scop. O nevoie poate exprima un
impuls, o dorinţă sau intenţie. Nevoile pot fi legate – o acţiune satisfăcând două
nevoi; sau o nevoie poate fi instrumentul alteia.
Exemple de trebuinţe psihologice descrise pe larg de Murray: Supunerea,
Dominarea, Trebuinţa de realizare, Trebuinţa de sprijin, Solicitudinea,
Pasivitatea, Sexualitatea, Agresivitatea, etc. Aceste trebuinţe pot fi pozitive sau
negative în măsura în care ele duc la apropierea sau la depărtarea de un obiect.
Trebuinţele pozitive sunt la rândul lor atractive (apropiere de un obiect iubit) sau
coercitive (apropiere agresivă cu scopul de dominare). Trebuinţele negative sunt
toate repulsive.

Puterea nevoilor va fi indicată printr-o scală în 5 trepte (5 indicând forţa

maximă). Criteriile de apreciere a puterii nevoilor: intensitate, durată, frecvenţă,
importanţă în poveste.
După scalarea nevoilor existente în toate cele 20 de povestiri, se face totalul
punctelor pe fiecare variabilă şi se compară cu scorul standard. Interpretarea se
20
face în termenii stării interioare a eroului şi a relaţiilor pe care le stabileşte acesta
cu celelalte personaje. Se face o ierarhizare a motivaţiilor în funcţie de cotările
făcute.

Dintre multiplele emoţii şi sentimente, Murray se opreşte asupra următoarelor:

conflicul, versatilitatea emoţională, descurajarea, anxietatea, entuziasmul,
neâncrederea, gelozia.

În afara acestor nevoi şi stări afective se cotează ( cu valori între –3 şi +3) şi

factorii interni - instanţe psihice descrise de psihanaliză care intervin, alături de
trebuinţe, în declanşarea comportamentului. Ei sunt:
- Idealul Eului, de împlinire proprie;
- Narcisismul (dragostea de propria fiinţă);
- Integrarea Supraeului (o relaţie echilibrată între Eu şi Supraeu în care Eul
se poate conforma acestuia);
- Supraeul în conflict (crize de conştiinţă, sentimente de culpabilitate, stări
depresive).

Fiecare variabilă (trebuinţă, emoţie, sentiment), după ce va fi cotată pe o scala

de la 1 la 5 va trebui să fie completată cu indicarea persoanei sau obiectului
acţiunii sau emoţiei eroului (de acelaşi sex sau de sex opus, figură maternă sau
paternă, copil, rival, etc.)
În interpretare se ţine seama nu numai de forţa şi frecvenţa variabilelor amintite,
ci şi de modul cum se combină ele, pe de o parte, iar pe de altă parte, de modul
cum se combină cu o altă categorie de variabile : „presiunile externe”.

Presiunile externe

Acestea sunt forţele din mediu care acţionează asupra eroului.

Murray a identificat 30 de astfel de presiuni externe şi descrie mai pe larg:
Afiliaţia (asociativă şi emoţională); Agresivitatea (afectivă, verbală, fizică,
socială); Dominanţa Respingerea; Privaţiunea; Pericolul fizic; Rănirea fizică.
Trebuie notat faptul că o singură forţă de mediu constă deseori din fuziunea mai
multor presiuni.
Din listă, jumătate dintre forţele îndreptate spre erou îşi au originea în celelalte
personaje; sunt nevoi ale celorlalţi. Presiunile pot fi şi lipsa unor forţe benefice şi
disfuncţiile fizice. Se vor scala în aceleaşi 5 trepte după criteriile de: intensitate,
durată, frecvenţă, semnificaţie în povestire. După cotarea celor 20 de povestiri,
scorul total se compară cu cel standard.

21
 Desfăşurarea şi deznodământul povestirilor

Pentru fiecare povestire se compară puterea forţelor care emană din erou cu cele
care emană din mediu. Se observă dinamica celor două grupuri de forţe. Cum
negociază eroul cu forţele adverse (activ, pasiv). În ce condiţii învinge sau pierde.
Este pedepsit după o crimă, se simte vinovat sau mărturiseşte. Câtă energie are
eroul împotriva sa.
Trecând în vedere, din punct de vedere al eroului fiecare interacţiune „presiuni
externe – trebuinţe”, interpretul trebuie să evalueze suma pedepselor şi frustrărilor
suferite, gradul relativ de succes sau eşec, proporţia deznodămintelor fericite şi a
celor nefericite.

Analiza temelor

Imaginile T.A.T. impun subiectului un anumite elemente de interpretare, însă se

constată că şi la planşele puternic sugestive se obţin povestiri foarte diverse, iar
acolo unde planşa e mai ambiguă, libertatea de interpretare e foarte mare şi deci
variabilitatea temelor va fi foarte mare. Temele subiectului pot fi simple sau
complexe.
Tema simplă este alcătuită din interacţiunea dintre o trebuinţă proprie eroului
(sau mai multe trebuinţe fuzionate) şi o presiune exterioară (sau mai multe presiuni
exterioare fuzionate) împreună cu deznodământul.
Temele complexe sunt combinaţiile temelor simple, intercalate sau formând o
secvenţă. Aceasta semnifică structura dinamică a unui episod (sens restrâns) sau în
sens larg semnifică intriga, trăsătura dramatică principală a povestirii.
Se consideră fiecare povestire ca un tot şi se extrag temele majore şi cele
minore. Se urmăresc astfel soluţiile, conflictele sau dilemele care oferă cel mai
mare interes subiectului examinat.
Astfel, temele dezvăluie interesele majore şi minore ale subiectului.

Interese şi sentimente

Murray arată că acestea apar nu numai atribuite de subiect eroilor, ci apar şi în

alegerea temelor, în maniera de a le trata.
Este importantă atitudinea pozitivă sau negativă faţă de femeile mai în vârstă
(imaginea mamei), faţă de bărbaţii mai în vârstă (imaginea tatalui) şi faţă
persoanele de acelaşi sex cu subiectul şi de sex opus.

22
 5. Interpretarea scorurilor

În final se realizează o interpretare de sinteză.

Murray consideră că în interpretarea povestirilor T.A.T. putem pleca de la două
postulate provizorii, pe care le putem modifica la nevoie:
1. Primul postulat: atitudinile eroilor (trebuinţe, stări emoţionale,
sentimente)
reprezintă tendinţele personalităţii subiectului. Aceste tendinţe (de care
subiectul este mai mult sau mai puţin conştient) aparţin prezentului, trecutului
sau viitorului anticipat al subiectului, pot reprezenta energii potenţiale care
temporar sunt latente.
Ele reprezintă, nu numai literar, dar şi simbolic:
- sau lucruri pe care subiectul le face;
- sau lucruri pe care ar fi vrut să le facă;
- pot releva forţe elementare din personalitatea sa, de care nu a fost
noiciodată pe deplin conştient şi care ar fi putut da naştere la reverii sau
fantasme în copilărie sau mai târziu;
- sentimente şi dorinţe pe care le încearcă în momentul prezent;
- anticipaţii ale comportamentului său viitor, ceva ce ar vrea să facă sau
lucruri pe care nu ar dori să le facă dar pe care simte că le face datorită
unei slăbiciuni de care este semiconştient.

2. Al doilea postulat: presiunile exterioare reprezintă forţe trecute, prezente

sau viitoare ale mediului, aşa cum sunt percepute de subiect.
Ele se raportează literar şi simbolic la:
- situaţii pe care subiectul le-a întâlnit efectiv;
- situaţii sperate sau de care se teme;
- situaţii pe care şi-a imaginat că le poate întâlni;
- situaţia momentană (presiunea exterioară fiind atunci examinatorul şi
sarcina) aşa cum e percepută de subiect;
- situaţiile pe care subiectul se aşteaptă să le întâlnească, ar dori să le
întâlnească sau se teme să le întâlnească.

Murray: „Este necesară o anumită cunoaştere a trecutului subiectului şi a

situaţiei lui prezente, precum şi puţină intuiţie pentru a aprecia dacă un element dat
aparţine trecutului, prezentului sau viitorului anticipat.”

După ce au fost analizate povestirile şi interpretate datele se face o descriere a

personalităţii subiectului luând în calcul concluziile desprinse din fiecare povestire
şi acordând mai multă importanţă informaţiilor următoare: teme frecvente (de
23
exemplu relaţia cu personaje materne sau paterne), trăsături frecvent atribuite
eroului sau derivând din comportamentul lui (de exemplu: sociabil, persoană
responsabilă, impulsivă, ambiţioasă, etc), emoţii şi comportamente dominante,
deznodăminte. Se aplică principiul frecvenţei, reţinându-se ca semnificative acele
variabile care apar cel mai frecvent de-a lungul povestirilor din protocol. De
asemenea, trebuie luate ca informaţii foarte relevante acele povestiri foarte
investite afectiv sau cu o temă neobişnuită pentru planşa respectivă.
Descrierea obţinută în baza analizei de conţinut poate dezvălui informaţii despre
imaginea de sine a subiectului, despre conflictele sale interne şi externe, despre
trebuinţele sale puternice, despre stilul de comportament, despre complexele sale,
despre relaţiile sale sociale, despre emoţiile lui predominante, despre preocupările
lui. Această analiză trebuie completată cu datele care rezultă din interpretarea
formală a povestirilor.

TESTUL OMULUI - GOODENOUGH-

Desenul constituie o modalitate a functiilor de simbolizare in cadrul

procesului de comunicare facand parte din structura si functionalitatea
limbajului; este anterior limbajului oral s i a constituit prima modalitate de
comunicare intre indivizi a unui continut de reprezentari, sentimente, credinte,
temeri apartinand grotelor din istoria umanitatii .
Studiile referitoare la relatia dintre dezvoltarea grafica ("varsta grafica") si
dezvoltarea mintala pot stabili etapele de evolutie ale desenului pe grupe de
varsta; ele reflecta ca varsta grafica nu este similara cu cea cronologica fiind
deci necesara o incadrare de dezvoltare grafica cu intervale mai largi ale varstei
cronologice.

EVOLUTIA PE GRUPE DE VARSTA A DESENULUI

Intre 1-2 ani: faza mazgalelilor (se opereaza o coordonare a elementelor posturale
si vizuale);
Intre 2-5 ani: se observa o definire a mazgalelilor in sensul aparitiei liniei ca

24
modalitate de exprimare grafica a formelor geometrice de baza. Mazgalitura
devine cerc sau spirala divizata la care sunt antrenate miscari de finete ceea ce
demostreaza evolutia procesului de maturizare neuropsihica. Este faza de
imitatie a gestului grafic de multe ori fara sa se inteleaga sensul; in jurul varstei
de 3 ani apar primele trasee intentionale, copilul putand desena un Om sub forma
unui cerc si a liniei. Pana la 4 ani finalitatea actului grafic ramane placere ludica
sau motorie imitativa, 50% din copiii de 4 ani si jumatate simbolizeaza ochii prin
doua puncte iar capul printr-un cerc ce este unit cu trunchiul ce este la randul sau
unit cu linii descendente (membrele inferioare); in aceasta etapa desenul incepe sa
devina reprezentativ prin juxtapunerea schemelor; unii autori subliniaza aparitia
unui proces simplu de comparare sau preferinta pentru culori.

Intre 5-6 ani: una din etapele de salt calitativ al grafismului; incepand cu 5 ani se
definete fenomenul denumit "schematism" care pana la 8 ani se transforma in
simbolism grafic; apar formele geometrice: patratul, triunghiul; apare trunchiul
omului, corpul prezentat complet; intre 5-6 ani se produce o asamblare articulata a
corpului uman; exista o tendinta sintetica cu neglijarea amanuntelor, dar si a
detaliilor. Functia de reprezentare se evidentiaza in elementele de perspective si
de inventie creatoare. Trebuie subliniata corelatia existenta, gradul de dezvoltare
la aceasta varsta si dezvoltarea functiei de abstractizare manifesta in desen.
Intre 6-7 ani: dei planul realitatii, dar si al imaginarului nu se separa net, apar
elemente de precizie executorie,si disciplina in redare; se profileaza sensuri de ritm
grafic si elemente caracteristice generate ale sexului pe care il reprezinta.
Intre 8-9 ani: apare modalitatea grafica numita "realism vizual"; apar cu insistent
detaliile si continutul obiectelor; in reprezentarea omului apar articulatiile
membrelor superioare.
Intre 9-10 ani: spafiul capata semnificatie si este redat ca o structura in care exista
o variatie (copilul descrie grafic) si elemente de ordonare centrala.
Intre 10-11 ani: se intensifica procesul de structurare spatiala in interordonarea
spatiului local la spatiul general, iar in cadrul perspectivei apare raportarea la o
scara de marime.

TESTUL OMULEŢULUI – GOODENOUGH-

Omuleţul este imaginea EU-ului. Modul în care persoana îl desenează, îl îmbracă,
îl decorează şi îl completează cu diverse alte elemente este o mină de informaţii
despre acesta, despre dificultatea sau uşurinţa cu care el îşi ocupă locul în viaţă,
comunică şi evoluează. Practic, evoluţia omuleţului este chiar imaginea evoluţiei

25
copilului . În continuare, vă prezentăm câteva elemente mai importante ale
desenului omuleţului şi semnificaţiile acestora.

- Plasamentul în pagină al desenului. Arată, în mare, unde se plasează

subiectul relativ la mediul său:
- sus în pagină: se simte “în aer”, fără o bază solidă;
- deasupra mijlocului paginii: tendinţa de a recurge la imaginaţie pentru
satisfacerea nevoii de putere; poate indica înfumurarea faţă de alţii;
- în centrul paginii: insecuritate şi rigiditate, nevoia de a menţine un control atent;
- sub mijlocul paginii: se simte nesigur şi inadecvat, are o stare depresivă; are
nevoie de fundaţii solide, de control şi echilibru solide;
- partea stângă a paginii: dominanţă emoţională,accent pe trecut, tendinţe spre
impulsivitate, orientare către sine;
- partea dreaptă a paginii: control emoţional, orientare către mediu;
- colţul din stânga sus al paginii: anxietate, dorinţă de a se feri de experienţe noi şi
de a se întoarce în trecut sau de a căuta satisfacţii în plan imaginar.

- Braţele. Sunt instrumente pentru: “mânuirea” lumii;

- omise: poate fi, pur şi simplu, o scăpare din vedere, dar poate indica şi trăiri
puternice de vinovaţie, privind ostilitatea şi sexualitatea;
- scurte: lipsa ambiţiei, sentiment de slăbiciune;
- subţiri: senzaţii de slăbiciune şi inutilitate, trăire puternică a lipsei de realizare;
- îndoite: îndepărtarea lumii şi a oamenilor din cauza suspiciunii şi a ostilităţii;
- la spate: trăiri de culpă; nevoia de a controla agresiunea;
- mult haşurate: pot indica un sentiment al pedepsirii;
- larg deschise: dorinţă de putere;
- lungi: ambiţie, dorintă de succes, persoană care cere dreptate şi atenţie;

26
- mai mari la mâini decât la umăr: tind să indice lipsa autocontrolului şi tendinţa de
a fi impulsiv;
- extinse în afară: persoană care are nevoie de suport emoţional în perioadele de
stres.

- Labele picioarelor. Sunt un simbol al autonomiei:

- omise: lipsă de mobilitate sau autonomie;
- foarte mici: control constructiv, rigid , al sexualităţii ; posibilă dependenţă de
ceilalţi ;
- foarte mari: indică nevoia excesivă de sexualitate; nevoia unui fundament
solid;
- foarte lungi: preocupare pentru sexualitatea masculină, nevoia de
independenţă.

- Degetele. Sunt unelte de manipulare a mediului, puncte de contact social, au

potenţial de comunicare, dar şi de agresiune:
- mari, ascuţite sau în formă de gheare: trăiri de ostilitate şi agresiune;
- încleştate sau tăiate: încercare de a suprima impulsurile agresive;
- asemănătoare unor ciorchini de struguri sau petale: abilitate manuală slabă;
- mult haşurate: sentiment de vină, probabil, privind sexualitatea sau ostilitatea;
- înmănuşate: reprimarea agresivităţii;
- mai mult de cinci degete: foarte ambiţios şi acaparator;
- ca un băţ: agresivitate infantilă.

- Faţa. Este “faţada” prezentată lumii, fiind , de aceea, cel

mai de încredere indicator al stării de spirit din cadrul acestui test:
- accentuare puternică: preocupare pentru relaţiile sociale şi
aparenţele exterioare;

27
- vagă sau omisă: timiditate, retragere din relaţiile sociale;
- desenată la urmă: dificultăţi în relaţiile sociale, încercare de a evita autoevaluarea;
- frunte încruntată: aspiraţii intelectuale sau accent pe controlul emoţional.

- Gura (buzele):
- accentuate: nevoi puternice de dependenţă;
- dinţi care se văd: tendinţe ostile orale;
- largă, cu colţurile în sus: tendinţă de a se prezenta zâmbind, de a prezenta o
faţadă acceptabilă, care să mascheze trăiri mai puţin acceptabile;
- crestătură a gurii: ostilitate, furie, agresivitate;
- mică: o anume respingere sau negare a nevoilor de dependenţă;
- omisă: respingerea severă a nevoii de afecţiune, sentiment de culpabilitate.

TESTUL LUSCHER

Culoarea preferata nu face doar sa ne scoata la iveala personalitatea si trasaturile

pregnante, ci ne ajuta si sa ne schimbam viitorul in viata. Descoperind prin culoare
ce fire avem, putem sa ne imbunatatim slabiciunile, sa ne schimbam
comportamentul si sa ne construim un viitor frumos!

28
Max Luscher, autorul acestui test psihologic, susține că pentru psihicul uman
culorile au o importanță foarte mare. El a inventat acest test al culorilor, ce s-a
dovedit a avea o mare acuratețe.

Testul a fost utilizat in domeniul clinic, de catre psihologi, in scopul evidentierii

rapide a unor dezordini psihosomatice precum si a altor tulburari al caror tablou
psihogen anticipeaza suferinta fizica. Fiind un test rapid are si dezavantaje, nu
permite un sondaj profund si foarte complex al personalitatii, motiv pentru care
autorul acestui test, dar si alti autori, recomanda recurgerea si la alte teste
proiective, pentru apofundarea unui caz.

INSTRUCTIUNI PENTRU ADMINISTRARE

Se etaleaza in fata subiectului intreaga suita de 8 culori, cu un spatiu intre ele,

pentru a putea fi distinse cu usurinta si pe un fond de culoare mai inchis.

Ii spunem subiectului astfel: “ In fata dumneavoastra sunt etalate 8 culori, am sa va

rog sa alegeti pe aceea care in acest moment va este cea mai simpatica, cea care va
place cel mai mult . I se da recomandarea sa nu se gandeasca la culorile care ii plac
in viata de toate zilele, ci sa se refere in mod special la culorile etalate in fata lui.
Dupa ce subiectul alege prima culoare, o intoarcem cu fata alba in sus si o asezam
departe de suita. Pe urma ii vom spune in acelasi mod: ”Acum am sa va rog, dintre
cele care au ramas sa o alegeti pe aceea care va place cel mai mult” si vom
proceda tot asa, rand pe rand, pana cand subiectul alege toate culorile. Daca se
intampla ca subiectul sa manifeste o anumita rezistenta, in sensul ca fie toate
culorile ii plac la fel de mult, fie ca niciuna nu ii place, ii vom sugera sa aleaga
totusi pe aceea care i se pare ca este cea mai simpatica decat celalalte.

29
Prezentare pe scurt a semnificatiei structurala celor 4 culori fundamentale:

1. Albastru – intunecat – reprezinta adancimea sentimentelor. Acestei culori ii

pot fi asociate urmatoarele caracteristici: pasiv, sensibil, unificator.
Aspectele sale afective: multumirea, linistea, tandretea, dragostea,
afectiunea.
2. Verdele – reprezinta elasticitatea vointei – ii pot fi atatsate urmatoarele
semnificatii: pasiv, defensiv, autonom, posesiv, neschimbabil, retinut.
Semnificatia sa afectiva este data de urmatoarele adjective: persistent,
incapatanare, afirmare de sine, apreciere de sine.
3. Rosu-portocaliu – reprezinta forta vointei. I se pot atasa urmatoarele
adjective: excentric, activ, ofensiv- agresiv, autonom, competitiv, operativ.
Corelatele sale afective sunt: dorinta, excitabilitatea, dominare, sexualitate.
4. Galben stralucitor – reinvestigativ, aspiratii mari. Are atasate urmatoarele
semnificatii adjectivale: excentric, activ, protectiv, expansiv, investigativ,
aspiratii mari. Aspectele sale afective sunt: Variabilitatea, expectanta,
originalitatea, veselia.

Culorile derivate adica maro, violet, gri, negru sunt considerate culori
auxiliare.Preferinta pentru una dintre aceste culori acromatice poate fi considerata
ca indicand o atitudine negativa in fata vietii.

Prezentarea pe scurt a intelesului culorilor:

GRI – este o culoare neutra, este un fel de pamant al nimanui. Cei care aleg pe
prima pozitie aceasta culoare vor sa se separe de orice, sa ramana liberi si
neimplicati, adica persoana nu vrea sa participle la actiune, vrea sa stea deoparte,
nu vrea sa fie implicata in niciun fel de actiune. In aceasta pozitie griul este in
intregime compensator, deci este vorba de a ameliora anxietatea traita ca urmare a
nesatisfacerii trebuintelor fundamentale, semnificate de culorile fundamentale
respinse – printr-o atitudine de neimplicare. Deci griul devine semnificativ (ca
semnificatie psihologica) in momentul cand migreaza catre inceputul sirului.

30
ALBASTRUL – reprezinta calmul complet , linistitor asupra sistemului nervos
central. Reprezinta granitele pe care persoanele le construiesc in jurul lor. Persoana
care alege albatrsul pe primul loc va tinde catre liniste catre o situatie relaxata,
netulburare, unitate si siguranta. Deci liniste, pace, armonie, multumire, inseamna
aceasta culoare pe pozitia intai. Daca este ales pe pozitiile 6,7,8 semnifica
desfacerea legaturilor, tulburarea echilibrului, a linistii, subiectul va fi tentat sa
evadeze in plan mental intr-o activitate compensatorie, el va avea un
comportamnet nelinistit fara pace si cu o oarecare agitatie mentala, se va concentra
greu si va avea dificultati de invatare.

VERDE – este de fapt un amestec, in cazul testului, de albastru cu galben, el

corespunde simbolic capacitatii de a perseverare si cand este situat pe pozitiile
6,7,8 semnifica o slabire a rezistentei precum si o depreciere a statutului,
sentimente de inferioritate, persoana se simte depreciata si putem suspecta anumite
disfunctii ale cordului si in general ale sistemului circulator. Daca verdele este
respins este compensat de rosu, semnificatia va tinde catre o anumita stare de
iritare, de nerabdare, pierderea controlului de sine. Aceasta combinatie va insemna
o considerabila tendinta la izbucniri intolerabile.

ROSU – energie, activism. Daca este respins este vorba de epuizare, golire,
suprasolicitare, tendinta de iritabilitae, lipsa de vitalitate, persoana prcepe situatia
ca insuportabila, se simte depasita.

GALBEN – este cea mai stralucitoare culoare din test, poate fi asociata cu culoarea
luminii zilei, de aceea inseamna activism, expansivitatea, larghete. Pe prima
pozitie poate sa insemne o anumita nota de superficialitate. Acolo unde galbenul
este puternic subliniat, fiind pe prima pozitie,persoana are tendinta de a se proiecta
in viitor, de a gasi o cale de salvare imaginara si de a cauta schimbarea de dragul
schimbarii. Daca este respins atunci inseamna ca asteptarile persoanei au fost
dezamagite, deci in afara de dezamagire, sentimentul major este acela al
descurajarii, neincrederii, suspiciunii fata de altii si fata de intentiilor lor.

VIOLETUL – este un amestec dintre albastru si rosu. Persoanele mature mental il

vor situa catre mijlocul sirului si cu cat este situat catre sfarsit, inseamna
capacitatea de a judeca lucrurile la rece. Cu cat este catre inceputul sirului este

31
vorba de o imaturitate atat comportamnetala, afectiva si glandulara. Poate fi
suspectata o disfunctie tiroidiana. Deci este firesc pentru copii si prima parte a
adolescentei ca violetul sa se afle in primele pozitii, in cazul persoanelor tinere si
adulte situarea pe prima pozitie inseamna imaturitate, alcoolicii facand aceasta
alegere.

MARO – este un amestec de galben si rosu. Cand este ales pe primele pozitii poate
sa semnifice fie dezradacinare, fie faptul ca propriul corp a ajuns obiect de
contemplatie, ajunge sa domine viata psihica a persoanei. Fie ca este preocupata
excesiv de trebuinta de confort, de relaxare, fie ingrijorata de propria sa sanatate,
fie o excesiva trebuinta de confort. Atunci cand nu este compensator, cand
culoarea maro este asezata in prima pozitie semnifica compensarea respingerii
unor culori fundamentale, atunci semnificatia ei de diagnostic este mult mai
profunda.

NEGRUL – este negarea culorii. Situat pe prima pozitie reprezinta negativism,

tendinta de a se exalta impotriva vietii, a mediului, in orice caz – extremism in
comportament.

Ca o concluzie, putem spune ca aceste culori neutre cand sunt impinse pe primele
pozitii capata semnificatie psihologica mai accentuata. La fel si culorile
fundamentale, pe masura ce migreaza catre sfarsitul sirului capata o semnificatie
psihopatologica mai acuta.

TESTUL FABULELOR DUSS

Metoda povestirilor Luisei Duss, conceputa in 1940, consta intr-o serie de mici
popvestiri, zece in total,pe care subiectul trebuie sa le completeze. Luise Duss a
pornit de la urmatoarea ipoteza: daca subiectul da uneia dintre povestiri un raspuns
simbolic sau manifesta vreo rezistenta in a raspunde, aceasta inseamna ca situatia
“protagonistului”povestirii il stimuleaza sa evoce complexul in cauza. Povestirile
sunt extrem de simple, in asa fel incat sa poata fi intelese de un copil de 3 ani, dar

32
sa detina capacitatea de a suscita interes din partea unui copil mai mare ca varsta.
Autoarea afirma ca testul nu a fost creat pentru adulti, ci pentru copii, cu toate ca
ea insasi a experimentat povestirile si cu adulti, obtinand in anumite cazuri
raspunsuri spontane si simbolice asemanatoare celor ale copiilor. Cand a creat
povestirile, Duss a incercat sa elimine orice situatie familiara, prea particulara, in
care copilul ar fi putut sa se recunoasca si unde ar fi putut intervena frica de a fi
judecat. Pentru aceasta, in trei povestiri “protagonistii” sunt animale, iar in
celalalte, subiectii sunt pusi in situatii cu totul banale, o petrecere in familie, o
inmormantare, o plimbare cu unul dintre parinti in padure.

1. Povestea pasarii- pentru a observa atasamentul copilului fata de unul dintre

parinti sau de amandoi;
2. Povestea aniversarii casatoriei – pentru a observa daca subiectul a fost
socat in prezenta parintilor sai; gelozia fata de unirea parintilor;
3. Povestea mielului – pentru a se investiga complexul intarcarii si al rivalitatii
fraterne;
4. Inmormantarea – pentru a investiga atitudinea privind agresivitatea,
dorinta de moarte, sentimentul de vina, de autopedepsire ;
5. Povestea fricii – folosita pentru a se investiga angoasa;
6. Povestea elefantului – este utilizata pentru a investiga complexul castrarii;
7. Povestea cu obiectul construit – relatarea se face pentru a investiga note
caracteriale posesive, obsesive;
8. Plimbarea cu tata sau cu mama – este folosita pentru a pune in evidenta
complexul Oedip;
9. Povestirea anuntului – este utilizata pentru a cunoaste dorintele sau
temerile copilului;
10.Visul urat – imaginat pentru a controla povestirile precedente.

MODALITATE DE APLICARE

I se explica subiectului ca i se vor spune mici povestiri neterminate si ca va trebui

sa ghiceasca continuarea. Va putea spune tot ceea ce vrea pentru ca este ceea ce
crede el ca este corect. La cei de varste mai mari, povestirile vor fi prezentate ca o
proba de imaginatie. Ei vor putea sa spuna ceea ce le vine in minte, pentru ca nu
este vorba despre o proba de inteligenta,ci de fantezie si oricine poate avea idei

33
diferite despre acelasi lucru. Se povesteste in mod direct avandu-se grija sa nu se
dea nicio intonatie unor pasaje care il pot influenta pe subiect.

Deseori, raspunsul copilului este prea scurt, dar sub banalitatea sa se poate ascunde
un conflict neexprimat. De aceea, este nevoie sa se puna intrebari ulterioare pentru
a se aprofunda raspunsul,pentru a se obtine toate informatiile ce sunt continute
implicit in primul raspuns dat de subiect.

EVALUAREA

In majoriatea cazurilor, un singur raspuns este suficient pentru a scoate la iveala

existenta unei probleme. Totusi, pentru a formula o judecata mai sigura este bine a
se lua in considerare toate raspunsurile, pentru ca astfel creste posibilitatea
evidentierii conflictului. In general, autoarea arata ca se poate presupune existenta
unui complex in prezenta unora dintre urmatoarele aspecte in comportamentul
subiectului:

1.Răspuns imediat în aşteptare.

2.Prezervarea complexului în răspunsul la alte povestiri.

3.Răspunsul şoptit dat repede.

4.Refuzul de a răspunde la una din întrebări.

5.Tăcere şi rezistenţă la răspuns.

6.Subiectul cere să reînceapă proba.

Fabula Raspunsuri normale Raspunsuri patologice

1. Povestea pasarii - Mica pasare va zbura - Va ramane pe
pe o ramura din pamant;
apropierea cuibului; - Daca incearca sa
- Va zbura spre mama zboare, va cadea si va
sa; muri;
- Va zbura spre tatal - S-a ridicat de la
sau pentru ca este pamant, dar daca va

34
 mai puternic; ploua mai tare, va
- Va ramane la pamant muri;
si va plange pana ce - Mama si tatal il vor
parintii vor veni sa il ascunde intr-o tufa,
caute. dar va muri.
2. Povestea - S-a dus sa stranga - Copilul s-a dus in
aniversarii flori pentru parinti; gradina pentru ca se
casatoriei - S-a dus sa se joace; simtea stanjenit ( De
- Nu il intereseaza ce se simtea
conversatia; stanjenit?) Pentru ca
- A primit o nota era aniversarea
proasta la scoala si parintilor sai si mama
s-a dus sa se aseze nu voia sa ii dea tort,
pe o buturuga din pentru ca acela era
gradina. numai pentru tatal sau
- S-a dus in gradina
pentru ca voia sa fie
singur. ( De ce voia
sa fie singur?) Pentru
ca nu voia sa stea in
casa, tatal si mama
faceau zgomot si
copilului nu ii placea.
(Cum faceau zgomot
mama si tata in casa?)
Se distrau impreuna.
( Unde dormi la tine
acasa?) In camera
parintilor mei.
- Pentru ca s-a dus sa
manance in gradina,
neavand destula
mancare;
- Prefera sa stea singur;
- Probabil ca a vazut un
alt copil mai vesel si
este nemultumit de
ceva. (De ce anume
?)Se gandeste ca
parintii se distreaza
35
 prea mult si copiii
insuficient.
- A plecat pentru ca nu
se simtea in largul sau
la aceasta petrecere,
pentru ca inainte a
fost rau, insuportabil.
- Copilul se simte
melancolic, izolat,
gelos pentru ca mama
sa este atat de iubita
de tatal sau, se simte
in plus;
- Este foarte simplu :
ca nu se ocupa
suficient de el si ca
petrecerea este pentru
parintii sai.
3. Povestea - Va merge sa - Va merge sa caute
mielului manance iarba; lapte la o alta
- Va cauta lapte in alta doamna.( Mielul
parte (la o alta oaie) mananca iarba?) Da,
- Este un pic suparat, va manca, dar este
dar va merge sa foarte suparat pe
manace iarba. mama, ii va reprosa
multe. Cred ca va
muri.
- Nu va fi multumit,
dar se va duce sa
manace iarba, dar va
fi furios pe mama sa ,
il va lovi pe cel mic si
va pleca sa manace
iarba;
- Va fi gelos, va pleca
departe si nu va mai
privi la mama sa, ba
chiar va incerca sa isi
gaseasca alta, dar nu
va reusi. Va deveni cu
36
 timpul din ce in ce
mai plin de ura
impotriva celuilalt, il
va impinge si va
incerca sa-l loveasca
cu capul, dar mai
presus de orice se va
indeparta;
- Va incerca sa arate ca
este superior si va bea
in graba laptele de la
mama sa, chiar daca a
baut suficient inainte.
Nu va lasa nimic
celulilalt si apoi va
merge sa pasca iarba;
- Se va preface ca este
satul, pentru a parea
ca nu il intereseaza;
- Daca se va supara, va
incerca sa-l impinga
pe celalalt intr-o tufa
cu spini;
- Se va gandi “nu mai
are lapte” si nu va sti
de ce, dar se va
supune. Va merge
imediat sa manace
iarba spunand:” este
dezgustatoare!” si va
fi suparat pe mama sa
si pe cel mic si inima
sa va fi neagra de
suparare. De fiecare
data cand cel mic se
va apropia, il va lovi
cu coarnele pentru a-l
face sa se supere;
- Se va supara si il va
lovi pe cel mic.
37
4. Povestea - Subiectul va indica o - Este fata;
inmormantarii persona ce a decedat - Era un lup, un leu sau
recent in familia sa; poate un copil.(De ce
- Este o persoana in a murit?) pentru ca
varsta; era rau si trebuia sa
- Este cineva moara;
important sau un - Este tatal sau mama
oaspete, de aceea unui copil, poate un
lumea se intereseaza copil;
- Fiul cel mare
- Tata sau.
5. Povestea fricii - Frica de a lua o - Pentru ca a venit
bataie; vrajitoarea.( De ce a
- Frica de a lua o nota venit vrajitoarea?)
proasta; Pentru a-l ucide.( De
- Frica de un animal; ce ar vrea vrajitoarea
- Frica de razboi; sa il ucida?)Pentru ca
- Frica de a-i muri fata/baiatul era uneori
singurul parinte. bun/ rau.
- Ii este frica de un hot
care vrea sa il
ucida.(De ce ar vrea
hotul sa il
ucida?)Pentru ca
acesta i-a strigat
vorbe urate, pentru ca
nu il place pe hot.
- Ii este frica ca il va
manca lupul.( De ce
ar vrea lupul sa il
manance?) Pentru ca
este un copil foarte,
foarte rau.
- Ii este frica de
diavol.( Ce ar vrea sa
ii faca diavolul?)
Vrea sa il puna in
cazanul cu foc.( De
ce?) Pentru ca nu si-a
ascultat parintii.( De
38
 ce nu si-a ascultat
parintii?)Pentru ca
este suparat pe mama
sa;
- Ii este frica sa fie
singur, sa se piarda;
- Ii este frica ca mama
lui il va lovi pentru ca
nu a ascultat-o
niciodata;
- Ii este frica de serpi.
6. Povestea - Copilul a vazut o - I-au retezat trompa;
elefantului jucarie mai frumoasa - S-a imbolnavit pe
si a lui nu-l mai neasteptate si este pe
interesa; moarte;
- Nu elefantul s-a - I s-a spart un fildes;
schimbat, ci copilul - Cand isi roteste
care a crescut si nu-l trompa vede ca s-a
mai interesa sa se spart.( Ce se gandeste
joace; copilul?) Se face
- Nu s-a schimbat; palid si ceva se
- Si-a schimbat pielea; sparge in el;
- In timp ce copilul - Si s-a rupt trompa si
lipsea, ingrijitoarea a copilul este furios sau
varsat apa pe elefant. dezamagit si trist.
7. Povestea - I-l va da mamei. Se - Il va pastra pentru
obiectului va juca cu el si apoi sine.( Daca mama i-l
construit i-l va da mamei, va cere, el i-l va
daca i-l va cere; da?).Nu, pentru ca
- Il va arata tuturor. este al lui si el l-a
facut;
- Nu i-l va da pentru ca
este foarte frumos,
nici macar daca i-l va
cere, il va pastra
pentru el;
- Il va pastra in camera
sa, dar nu-l va arata
nimanui pentru ca
lumea este prea
39
 proasta pentru a-l
aprecia.
8. Plimbarea cu - Mama/tatal este - Tatal si-a schimbat
mama sau cu multumita/ infatisarea pentru ca
tata multumit; s-a transformat
- Mama a pregatit o intr-un soldat si eu
masa gustoasa; cred ca este foarte
- Mama/tatal a muncit suparat pe copilul
mult si arata sau. De ce?( Pentru ca
oboist/obosita; s-a purtat urat cu
- S-au intors prea mama in padure).(Ce
tarziu de la plimbare a facut?) A lovit-o;
si mama/tatal era - Tatal si-a schimbat
ingrijorat/ aspectul pentru ca
ingrijorata; este bolnav, a racit,
- Mama/tatal a primit este bolnav rau, ceea
o veste proasta in ce nu-i va placea
timpul absentei lor. mamei;
- Tatal nu a vrut sa vina
cu ei, a ramas sa
lucreze, dar nu este
multumit.( De
ce?)Pentru ca nu a
stat cu mama.( Ce l-a
impiedicat sa stea cu
mama?)Copilul, care
a luat-o pe mama;
- Mamei ii este teama
ca tatal sau sa nu
incerce sa seduca
fata;
- Mama este geloasa.
9. Povestea - Mama vrea sa ii - Mama ii spune ca nu
anuntului spuna o poveste; trebuie sa mearga pe
- Este vorba despre o strada.( De ce?)
masa buna sau de o Pentru ca il va lovi o
vizita; masina;
- Mama a primit o - Mama vrea sa –i
veste buna; spuna ca nu a fost
- Mama vrea sa-i dea cuminte si ca nu a
40
 sfaturi despre cum ascultat-o;
sa-si faca lectiile sau - Mama il anunta de
sfaturi despre viata moartea tatalui sau, a
( generale). fratilor si a surorilor
sale sau de o boala
grea.
10 . Visul urat - Nu stiu, pentru ca eu - Pentru ca au luat
nu visez; trompa elefantului;
- A visat razboi; - A visat ca mama
- A visat un animal murise.(Ce s-a
care-l mananca. intamplat?) A fost
lovita de o masina.
- Un om rau l-a ucis cu
un cutit mare.(De ce a
facut omul sta?)
Pentru ca baiatul voia
sa treaca strada, sa
mearga la el;
- Ca diavolul a venit
sa il ia.(De ce?)
Pentru ca nu asculta
niciodata;
- A visat ca ramasese
singur.( De ce era
singur?) Asa a vrut el.
Ii era mai bine
singur.( Cum poate
ajunge sa fie singur?)
Se poate pierde, poate
gresi strada sau cadea
intr-o groapa si muri;
- A visat ca era cineva
in camera care voia
sa-l ia un hot de copii.

41
42