GANDIREA

1. Definitia si operatiile gandirii. 2. Functiile gandirii: intelegerea si rezolvarea de probleme. 1. Definitie: Gandirea este procesul psihic cognitiv cu ajutorul caruia sunt puse in evidenta insusirile esentiale si generale ale categoriilor de obiecte cat si relatiile dintre obiecte si fenomene cu scopul de a intelege realitatea si de a rezolva sitiatiile problematice. In timp ce gandim, utilizam informatiile pe care le receptionam in prezent cat si imaginile mintale din MLD. Aceste componente ale gandirii sunt combinate, prelucrare cu ajutorul operatiilor gandirii pentru a intelege realitatea si a rezolva problemele cu care ne confruntam in prezent. Cele mai importante operatii ale gandirii sunt: analiza, sinteza, comparatia, concretizarea, generalizarea si particularizarea. Analiza consta in descompunerea mintala a unor obiecte sau fenomene, separarea mintala a unor insusiri. Sinteza consta in unificarea mintala a unor elemente. Comparatia se realizeaza prin stabilirea aemanarilor si deosebirilor dintre obiecte, fenomene, actiuni, in functie de un criteriu. Criteriul dupa care facem comparatia trebuie sa fie intotdeauna pus in evidenta. Abstractizarea este operatia prin care separam si punem in evidenta pe plan mintal unele insusiri si omitem altele insusiri, adica facem abstractie de ele in acel moment. Concretizarea, operatia inversa abstractizarii operatia prin care exemplificam o insusire abstracta. Generalizarea consta in extinderea pe plan mintal a unei insusiri, asupra unui grup de obiecte, fenomene, notiuni. Particularizarea indicarea unui element reprezentativ pentru o clasa de obiecte. abstractizarea,

2. Functiile gandirii: intelegerea rezolvarea de probleme. a. Intelegerea se realizeaza prin desprinderea semnificatiei unor propozitii, situatii, evenimente, texte. Pentru ca sa intelegem informatiile receptionate in prezent, trebuie sa le raportam la cunostintele insusite anterior. Spunem ca am inteles ceva daca reusim sa integram noile informatii printre cele insusite anterior. Insuficiena cunostintelor ingreuneaza intelegerea sau o face imposibila. In functie de distanta dintre cunostintele noi si informatiile noi, intelegerea se poate realiza repede, fara niciun efort sau treptat, dificil, prin eforturi constiente.

b. In psihologie, prin probleme intelegem orice situatie care implica, cuprinde obstacole de natura cognitiva, adica niste necunoscute. O situatie devine problema daca solutiile necesare pentru a ne adapta la acea situatie pot fi gasite imediat pe baza experientei anterioare. Rezolvarea unei probleme presupune depasirea obstacolului prin recombinarea si imbogatirea cunostintelor in functie de cerintele problemei. Rezolvarea se realizeaza prin interactiunea tuturor mecanismelor cognitive (interactiunea memoriei, atentiei, gandirii, limbajului). Dificultatile intampinate in rezolvarea problemelor se pot datora deficientelor memoriei, atentiei, greutatilor de a formula verbal ideile etc. Pentru a rezolva probleme se folosesc: strategii algoritmice strategii euristice. Algoritmul este alcatuit dintr-un sir de operatii care se aplica intr-o anumita ordine pana cand se ajunge la rezolvarea problemei. Daca cunoastem pasii si operatiile necesare, gasim cu siguranta solutia problemei. Atunci cand folosim algoritmi, utilizam gandirea convergenta. Aceasta forma a gandirii se bazeaza pe utilizarea unor formule, deprinderi memorate si este orientata spre gasirea unei singure solutii. Cele mai multe probleme cu care ne confruntam sunt probleme complexe. In cele mai multe cazuri exista foarte multe cai care ar putea fi incercate pentru a ajunge la o solutie . De regula, nu avem nici timpul, nici posibilitatea de a le incerca pe toate. In aceste situatii folosim strategiile euristice, adica incercam sa gasim calea care ne conduce cu cea mai mare probabilitate spre solutie. Utilizarea acestor strategii nu garanteaza nici gasirea solutiei si nici faptul ca am gasit cea mai buna solutie. Aceste strategii sunt folosite si in creatie. Cel care foloseste strategiile euristice utilizeaza gadirea divergenta, productiva. Aceasta forma a gandirii ne orienteaza spre mai multe cai de rezolvare a problemei, spre mai multe solutii si de aceea spunem ca este divergenta. Cu ajutorul ei inventam noi modalitati de actiune, realizam ceva nou si de aceea spunem ca este productiva. Psihologii studiaza nu numai metodele utilizate pentru rezolvarea problemelor ci si factorii care ingreuneaza procesul de rezolvare: montajele de invatare : prin termenul de montaj intelegem o stare de pregatire pentru a percepe ceva sau pentru a actiona intr-un anumit mod; fixitate functionala: oamenii nu reusesc sa gaseasca solutiile unor probleme pentru ca le este greu sasi imagineze pentru obiectele frecvent utilizate alte functii decat cele cu care s-au obisnuit.