Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Alexandria

Referat
Metode de lucru utilizate de cadrul didactic de sprijin/ itinerant în educaţia integrată

În condiţiile şcolii pentru diversitate, profesorul de sprijin/ itinerant reprezintă un nou personaj,
cu rol principal în optimizarea procesului educaţional din clasele unde se derulează învăţământul
integrat. Profesorul de sprijin/ itinerant este o persoană specializată in domeniul psihopedagogiei
speciale şi, care, împreună cu profesorul din şcoala de masă, formează o echipa omogenă
răspunzătoare de procesul învăţarii elevilor din şcoala pentru diversitate.Experienţa practică a arătat
ca, în anumite momente ale procesului educaţional integrat, este nevoie de intervenţia şi sprijinul unei
persoane specializate in activitatea educativa şi de recuperare a copiilor cu cerinţe educative speciale,
uneori chiar in timpul orelor de clasă, la anumite discipline care reclamă o mai mare concentrare a
atenţiei din partea tuturor elevilor şi presupune asimilarea unor informatii şi cunostinte absolut
necesare evoluţiei viitoare a fiecărui elev în parte
Cadrul didactic de sprijin/ itinerant desfasoară activităţi de recuperare, compensare vizând o integrare
optimă a copilului cu cerinţe educative speciale în mediul educaţional. Pentru început, in lucrul cu
copiii cu cerinţe educative speciale, cadrul didactic de sprijin/ itinerant realizează investigaţii
psihopedagogice iniţiale pentru a stabili nivelul de scolarizare al copilului. In functie de aceasta
evaluare iniţiala, cadrul didactic de sprijin/ itinerant selectează domeniile de interventie si stabileşte
nivelul iniţial de pornire in program. Se actionează la materiile unde copilul întâmpină cele mai mari
dificultăţi, insistându-se pe materiile de bază : Limbă şi comunicare; Matematica.
Cadrul didactic de sprijin/ itinerant colaborează cu cadrul didactic în vederea intocmirii evaluării
psihopedagogice iniţiale, adaptărilor curriculare, modalităţilor de evaluare pe parcursul programului,
metodele de intervenţie, planului de servicii personalizat.
Cadrul didactic de sprijin/ itinerant utilizează o varietate de metode în educaţia integrată.

I.Metode de dezvoltare a citit - scrisului:

1. Metoda ROBER. Această metodă se bazeaza pe cinci elemente: observate (strangerea de informatii
şi notarea lor); organizare (ordonarea faptelor); ciorna (compunerea primei redactări); editare
(corectarea ciornei); redactare (forma finală);
2. Schematizarea. Această tehnica permite elevilor imbunătăţirea aptitudinilor de studiu personal şi
capacitatea de a organiza un conţinut, de a rezuma şi planifica o redactare. Tema sau subiectul
principal sunt reprezentate grafic în centrul unei foi, iar caracteristicile, in cazul exemplului sunt
distribuite in jurul acestuia
3. Tenica parcurgerilor repetate. Aceasta tehnică permite strangerea de informatii din mai multe
surse. Elevul parcurge de mai multe ori textul, urmărind de fiecare dată alt scop. Profesorul va trebui
sa adapteze metoda la cerinţele individuale ale elevilor. Dacă acesta este un elev cu dificulăţi de citit,
el poate sublinia elementele importante pentru a le regăsi mai uşor cand ii vor fi necesare.
4. Autochestionarea. Metoda permite îmbunătăţirea aptitudinilor pentru citit. Elevii îşi pun
întrebări (de ce, cum, unde, cat) în timp ce citesc şi îşi notează răspunsurile la o a doua lectură.
5. Descoperirea cuvintelor. Metoda îmbunătăţeşte fonetica şi este utilă elevilor ce nu recunosc
anumite cuvinte.

II. Metode utilizate pentru dezvoltarea vocabularului:

1. Lectura cu voce tare. Lectura cu voce tare poate avea două obiective: comunicarea sau evaluarea.
Ea trebuie facută în faţa persoanelor interesate, care nu urmăresc textul. Metoda permite o trecere de la
limbajul oral la cel scris şi oferă elevilor posibilitatea de informare a colegilor. Pentru a determina
mărirea vitezei de citire, profesorul poate citi, tot cu voce tare, în paralel cu elevul, urmărind progresiv
viteza de citire. In timp ce citeşte, elevul urmăreşte textul cu degetul.
2. Metoda susţinerii vizuale, auditive şi tactil kinestezice:
Această metodă multisenzorială, elaborata de G.Fernald, se adresează elevilor cu dificultăţi de citire
grave. Ea face apel la exerciţii individuale de pronunţie a cuvintelor. Elevul pronunţă fiecare silabă a
cuvântului, urmărind textul cu degetul.
3. Metode de dezvoltare a vocabularului:
Metodele ce urmeaz sunt foarte utile pentru elevii cu dificultăţi de invăţare a vocabularului:
 Scrierea de cuvinte pe cartonaşe;
 Urmarirea cu degetul a cuvântului pronunţat;
 Modelarea cuvantului din plastelina;
 Compunerea cuvintelor din litere;
 Scrierea cu litere cu magnet;
 Scrierea cu creioane sau creta colorata;
 Inscrierea într-o fişă;
 Folosirea imaginilor ce reprezintă cuvântul;
 Utilizarea cuvantului în diferite contexte.
Elaborarea unei banci de cuvinte: Elevul
poate construi o banca de cuvinte pe care le cunoasşe şi le poate scrie, cuvinte bine fixate. Cuvintele se
înscriu in fise, putând verifica uşor cunoaşterea lor.
Depistarea cuvintelor dificile:
Elevul citeşte un text compus din cuvinte ce reprezintă dificultăţi. Apoi i se solicită:
 Să gaseasca un cuvant dificil într-o pagina;
 Să numere de cate ori cuvântul apare în pagina;
 Să găsească cuvantul, plecând de la un sinonom.
Lectura variata:
Lectura zilnica va varia, rămanând la decizia specialiştilor alegerea textelor, in funcţie de nivelul
elevului.
Exerciţii de fonetică:
Aceste exerciţii pot ajuta elevii slabi la lectura, in recunoasterea cuvintelor plecand de la legatura
dintre sunete si simboluri. Exercţtiile de acest tip se raporteaza la dificultatile de pronuntie ale
elevului. Aceste exercitii trebuie facute individual.
Inversiuni:
Profesorii şi parintii sunt deseori ingrijoraţi deoarece anumiţi elevi au tendinta sa inverseze literele
dintr-un cuvant, sa confunde sau chiar sa scrie litere invers. Ei considera ca acestea sunt semne de
dislexie sau de tulburari de perceptie sau neurologice. Totusi, aceasta pare a fi o caracteristica
frecventa a copiilor, mai ales sub varsta de 7 ani. Ele sunt considerate de specialisti dificultati normale
de invatare a citit-scrisului.

III. Metode de intervenţie în învăţarea matematicii : 1.

Depistarea unităţilor de învăţare :
Dificultăţile de învăţare a matematicii, atat de des întalnite la elevi, provin şi din aplicarea gresita a
metodelor pedagogice, din incapacitatea profesorului de a evalua gradul de intelegere al elevului
pentru o anumita sarcina, bazandu-se pe rezolvari mecanice, in detrimentul celor logice, pe
necunoasterea terminologiei matematicii etc.Dificultatile de invatare a matematicii apar in urma
neintelegerii unor aspecte ca:
 Noţiuni fundamentale, cum ar fi departe- aproape; mic-mare; sus- jos; primul- ultimul şi
noţiuni despre marimi dimensionale, de forma sau de timp;
 Scrierea cifrelor 3,4,7,9 si a simbolurilor operatiilor matematice;
 Cunoasterea simbolurilor numerice si a semnelor ce reprezinta operatiile matematice, mai
mare, mai mic;
 Ordonarea numerelor pentru efectuarea unei operatii si etapele rezolvarii unei probleme;
 Noţiuni ca: mai mult, mai putin, cat, ce lungime, ce distanta, ce grosime. Elevii ce nu stapanesc
aceste notiuni nu vor sti ce operatie sa aplice intr-o problema;
 Legatura matematicii cu obiectele reale
 Reprezentarea mentala a ideilor si a relatiilor matematice;
Unele probleme pot să apară ca urmare a neînţelegerii sau a insuşirii greşite a limbajului matematicii,
care este foarte precis. Unele cuvinte au mai multe semnificaţii (cât, rest) iar altele pot sa fie sursa de
confuzie (suma, deîmpărţit). Unii elevi reusesc sa efectueze operaţiile matematice, dar nu ajung la
rezultatul corect deoarece nu pot întelege enunţurile. Manualele folosite la toate nivelurile implică un
vocabular şi structuri lingvistice ce depăşesc de multe ori capacitatea de înţelegere a elevilor.

BIBLIOGRAFIE
1.Ghergut, A., Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale, Strategii de educaţie integrată, Editura
Polirom, Iasi 2001
2. Ghergut, A., Sinteze de psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iasi 2005
3. Ghergut, A, Neamţu, C., Psihopedagogie specială, Editura Polirom , Iasi 2000
4.Gheorghiu, F., Modalităţi de interventţe personalizată in cadrul învăţământului integrat, Editura
Presa Clujeana, Cluj- Napoca 2005
5. Ungureanu, D., Educaţia integrată şi şcoala incluzivă, Editura de Vest, Timisoara 2000