Școala Gimnazială Scărișoara- Lăzești

Prof. Lazea Marinela-Rodica

Abordarea diferențiată a elevilor prin folosirea strategiilor

didactice adecvate

Copiii intră în școală având nivelul de pregatire, comportamente și valori dintre cele
mai diverse. Observațiile și studiile arată că într-o clasă obișnuită, unii elevi profită într-o
măsura mai mare de ajutoarele cognitive pe care le ofera profesorii, procesează informația la
un nivel mai adânc și reușesc să învețe într-un ritm mai alert, comparativ cu colegii lor.
Aceste diferențe complică sarcina profesorului, prin faptul că anumite interacțiuni, sarcini,
explicații și subiecte de discuție potrivite pentru unii elevi pot să nu fie la fel de adecvate
pentru alții. Sigur că unele din dimensiunile diversității sunt mai puțin importante din punct
de vedere educațional ( aspect fizic, înălțime, statutul socio-economic al părinților). Una din
potențialele abordări ale diversității școlare o reprezintă individualizarea instrucției. Aceasta
constă în proiectarea personalizată a sarcinilor și a explicațiilor, în funcție de nivelul
abilităților și de stilul de învățare al elevului. Sigur că o astfel de soluție este mult prea
costisitoare ca timp și ca resurse. O soluție de compromis o prezintă gruparea elevilor în
funcție de abilități. Acest tip de subîmpărțire pornește de la asumpția că eficiența instrucției
este mai ridicată în condițiile în care elevii împărtășesc anumite caracteristici comune ( bază
de cunoștințe, nivel de abilițăți). În mod paradoxal însă o serie de studii privind consecințele
grupărilor omogene sunt departe de a avea rezultate mulțumitoare.

De asemenea, gruparea în funcție de abilități este suspectată că încurajează

discriminarea socială prin separări de tipul: elevi buni vs. elevi slabi, elevi inteligenți vs.
elevi cu nivel intelectual redus. În consecință, atâta timp cât lucrează simultan cu mai mulți
elevi, profesorii trebuie să își ajusteze în permanență stilul de predare și tipurile de interacțiuni
în funcție de diferențele individuale ale elevilor. De pildă, mulți copii intră în clasa a V- a
având un vocabular mai bogat sau dezvoltat decât alții, grație lecturilor și fișelor de lectură
întreprinse în vacanța de vară sau pe parcursul anilor școlari.
 Înainte de toate, suntem conștienți că există un mare grad de diversitate în clasele de
gimnaziu conferit de: stilurile cognitive de învățare ( stil vizual, stil auditiv, stil kinestezic/
practic), diferențele de gen, diferențele de status socio-cultural, diferențe ale nivelului de
inteligență și de creativitate.

Simt nevoia să trec în revistă cele trei mari stiluri de învățare care nouă profesorilor ne
sunt foarte familiare.

A. Stilul vizual observat la elev dacă acesta: vorbește repede, memorează

prin asocieri vizuale, nu îl distrage zgomotul, este cititor bun și rapid, preferă să
citească, uneori nu își poate găsi cuvintele potrivite și poate fi un bun organizator.
B. Stilul auditiv sesizat de către profesor dacă elevul: învață ascultând
conversații sau precizări, este vorbăreț, îi plac discuțiile, își mișcă buzele și spune
cuvintele când citește și vorbește ritmat. Dacă elevul preferă acest stil va folosi
exprimările: am auzit/ sună bine această idee.
C. Nu în cele din urmă avem stilul kinestezic. Cei care fac parte din
această categorie sunt elevii care vor să încerce și să mânuiască mecanismele care
trebuie învățate. De cele mai multe ori, elevul caracterizat de acest stil stă aproape de
persoana cu care vorbește și îi place să desfășoare activități și să lucreaze în grup.
Altfel spus, ei învață prin punerea în practică a cunoștințelor dobândite.
O altă sursă a diversității în rândul elevilor o reprezintă nivelul creativității
elevilor, remarcat prin capacitatea acestora de a identifica probleme și de a găsi soluții
cât mai diferite decât cele existente. Noi profesorii putem dezvolta un climat care să
faciliteze creativitatea în primul rând prin încurajarea elevilor să gândească, să
descopere fără a fi amenințați cu evaluarea imediată. Pe lângă asta, elevii trebuie
învățați să exploreze, să vizualizeze, să creeze, să argumente și să coopereze în echipă.
În cei 17 ani de învățământ am încurajat elevii să-și noteze propriile idei,
purtând anumite jurnale sau carnete de notițe și am recompensat mereu exprimările cu
idei noi sau diversele acțiuni creative. Bunăoară, interpretarea pe roluri am exersat-o
cu ei de cele mai multe ori și am avut succes.
În ultimele rânduri din cadrul acestei teme voi decela pe scurt o abordare
diferențiată pe care am folosit-o în cadrul orelor de limba franceză. Am deschis
manualul digital și am accesat o înregistrare a unui dialog dintre două persoane, purtat
în limba franceză. Întreg grupul de elevi a văzut asta ca un element de noutate la oră și
au fost entuziasmați să asculte și să înțeleagă cel puțin o parte a dialogului.
 În baza acelei înregistrări ei au reușit să răspundă unor întrebări precum: “Câte
pesoane vorbesc?”, “Despre ce este vorba în dialog?”, “Ce activități desfășoară?”.
La finalul exercițiului i-am pus să citească cu voce tare răspunsurile de la
întebările respective.
Fiind la simultan, cealaltă clasă a avut de citit un text din care, independent, să
extragă cuvintele și expresiile necunoscute, ca mai apoi, ajutându-se de un dicționar să
le traducă. Aceasta a fost pentru mine, una dintre strategiile de învățare pentru stilul
vizual.
La sfârșitul orei, pentru toți elevii am creat un scenariu prin care ei trebuiau să
folosească cuvinte din franceză pentru a descrie obiectele din jurul lor. În acest fel, am
sprijinit și pe elevii care au stilul practic/kinestezic.
În concluzie, în cadrul predării limbii franceze la clasele V-VIII, abordarea
diferențiată trebuie să includă utilizarea resurselor variate precum manuale de diferite
nivele și materiale audio și video. De asemena putem desfășura activități care să pună
accentul pe diferite abilități lingvistice precum vorbirea, ascultarea, citirea și scrierea
pentru a asigura o dezvoltare cât mai bună pentru aceste competențe.