Incluziunea în procesul didactic

Realizat: Gojan Marina, pedagog SAP,

29.10.2015
 ARGUMENT
• Orice copil are o serie de particularități,
caracteristici care se referă la modul, stilul,
ritmul și specificul său de a învăța. Copiii cu
CES necesită un sprijin suplimentar,
activități specifice pentru realizarea
sarcinilor învățării, care diferă de
activitățile și modul de abordare al
majorității copiilor.
 Copiii cu CES se confruntă cu diferite
tipuri de dificultăți:
 dificultăți de ordin general:
-dificultăți de deplasare și mișcare pentru cei cu
dizabilități fizice;
-dificultăți de exprimare și comunicare, pentru cei
cu deficiențe senzoriale;
-dificultăți de adaptare la modul de viață cotidian
și la exigențele vieții sociale, pentru cei cu diz.
mintale și intelectuale;
 dificultăți de ordin
profesional:
- dificultăți legate de instruirea și pregătirea
profesională a copiilor cu diferite forme și
grade de deficiență;
- dificultăți de plasare în locuri de muncă
adecvate profesiei sau absența unor locuri
de muncă în condiții protejate.
 dificultăți de ordin psihologic și social:

- bariere psihologice care apar între copii cu

și fără dizabilități ca urmare a dificultăților
întîmpinate în activitățile cotidiene,
profesionale sau sociale, precum și din
cauza unor prejudecăți sau a unor
reprezentări deformate cu privire la
posibilitățile și activitatea copiilor.
Remarcă:
Copii cu dizabilități au aceleași trebuințe de
bază în creștere și dezvoltare ca și ceilalți:
 Nevoia de afecțiune și securitate;
 Nevoia de apreciere și întărire pozitivă;
 Nevoia de responsabilitate și independență;
 Nevoia de încredere în sine.
Incluziunea în procesul didactic reclamă:

 învățarea centrată pe elev axată pe valorificarea

calităților fiecărui elev, creînd situații în care
aceștia au posibilitatea să se afirme;
 crearea unui mediu școlar în care fiecare elev se
simte în siguranță;
 inițierea elevilor în arta unei comunicări eficiente;
 abordarea individualizată a elevilor prin crearea de
situații favorabile fiecărui elev pentru descoperirea
intereselor, aptitudinilor și posibilităților de
formare proprii, acceptarea diversității
caracterelor și a independenței de spirit.
Strategii pentru a optimiza procesul de învățare și a-l face pe
copil mai agreabil:

 Procesul didactic se desfășoară într-un mod

activ, formativ, cu accent pe situațiile
motivaționale favorabile învățării;
 Elevul nu poate fi considerat o problemă, dacă
nu se adaptează ritmurilor propuse de învățarea
școlară. El este un model de învățare, expresie și
dezvoltare;
 Elevul este partener pentru cadru didactic și, în
același timp, învață în parteneriat cu ceilalți
elevi;
 Învățarea școlară este un proces continuu care
se desăvîrșește în urma interacțiunilor din clasă
și pune în valoare progresele fiecărui elev. Elevii
primesc feedback periodic privind procesul de
învățare și modul în care pot obține progres;
 Proiectarea activităților noi se realizează pe
baza cunoștințelor anterioare ale elevilor și
valorificarea experiențelor zilnice ale elevului;
 Trezirea interesului pentru conținut prin
folosirea povestirilor, studiilor de caz. Utilizarea
situațiilor de joc în învățare. Folosirea
călătoriilor și excursiilor;
De utilizat strategii de micro-grup, ce presupun
cooperare pentru rezvolvarea unor probleme, unde pot
învăța să negociez, să asculte, să accepte opinii noi etc.
Cîteva exemple de Strategii cooperative (Latas, Parrilla A,
1992)
 Împărțirea pe grupuri de lucru (elevii sînt împărțiți în grupuri de 4-6 membri, dicare care unul
cu CES; membrii au roluri specifice, pe care le schimbă ulterior prin rotație, toate grupurile
primesc aceeasși sarcină);

 Învățarea în grupuri competitive (grupurile de lucru pot deveni la un moment dat competitive,
pe o secvență dată);

 Învățarea competitiv-aditivă tip JIGSAW (grupurile primesc aceeași sarcină, care se divizează
membrilor ; „omologii de sarcină din grupuri se întîlnesc, lucrează în comun pentru
descoperirea soluțiilor, apoi se întorc în grup);

 Împărțirea pe grupuri de lucru (elevii sînt împărțiți în grupuri de 4-6 membri, dicare care unul
cu CES; membrii au roluri specifice, pe care le schimbă ulterior prin rotație, toate grupurile
primesc aceeasși sarcină);

 Învățarea în grupuri competitive (grupurile de lucru pot deveni la un moment dat competitive,
pe o secvență dată);
 Învățarea competitiv-aditivă tip PUZZLE (sarcinile de învățare sînt divizate fiecărui membru,
după ce studiază fiecare în parte, ei reîntregesc tema prin juxtapunerea atent-selectivă);
 Reguli de aur în crearea mediului
educațional incluziv:
 Includerea tuturor copiilor;
 Comunicarea;
 Amenajarea sălior de CREI/clasă;
 Proiectarea activităților;
 Curriculum individualizat;
 Ajutor individual;
 Materiale ajutătoare;
 Lucrînd împreună.
 În activitățile pe care ni le propunem
în CREI sau la clasă trebuie să ținem
cont de stilurile de învățare și
inteligențele multiple ale copiilor.
• Experienţa practică în domeniul educaţiei copiilor cu cerinţe educative
speciale sugerează şi posibilitatea desfăşurării activităţilor didactice pe
niveluri multiple de învăţare – grupe de nivel – pentru a putea răspunde
eficient tuturor cerinţelor şi particularităţilor în învăţare ale elevilor din
clasă. Argumentele care vin să susţină această poziţie sunt:
• Nu toţi elevii de aceeaşi vârstă au acelaşi potenţial de învăţare.
• Nu toţi elevii unei clase au aceleaşi interese şi aceeaşi motivaţie pentru
învăţare.
• Aşteptările privind participarea elevilor la lecţie trebuie corelate cu
interesele şi cerinţele individuale în materie de educaţie ale fiecărui elev
în parte.
 Stiluri de învățare – stiluri de predare

Cheia pentru implicarea activă a copiilor în învățare este de a înțelege preferințele

pentru învățare, stilul de învățare, cu influențe pozitive sau negative asupra
performanțelor copiilor. Copiii preferă să învețe în diferite moduri:
• Unii studiază singuri, acționează în grup, au nevoie de ajutor.
• Alții stau deoparte și-i observă pe ceilalți, fac cîte puțin din fiecare.
• Mulți oameni învață în moduri diferite față de ceilalți în funcție de nivel
cognitiv, educație, familie, clasă socială, vîrstă, naționalitate, rasă, cultură,
religie.
Dacă există dificultăți (uitarea rapidă, imposibilitatea de a aplica, pierderea de timp,
ineficiența, manifestarea unor emoții negative, obținerea unor performanțe
scăzute, practicarea unor comportamente indezirabile: agresivitatea, izolarea, etc.)
atunci cînd învățați ceva nou, este foarte important să aflați mai multe despre
stilul personal de învățare. Specialiștii afirmă că stilul de învățare este unic,
asemenea fiecărei persoane. Copiii, dar și adulții au nevoie să afle cum
funcționează creierul lor, pentru a achiziționa și procesa cît mai eficient o nouă
informație.
 Stil de învățare vizual
Vă amintiți cu ușurință materialul
pe care l-ați învățat, mai ales
dacă ați luat notițe. Preferați
informațiile scrise: însemnările,
graficele, diagramele, benzile
desenate, reclamele, filmele,
prezentările POWER Point,
hărțile, imaginile, etc. Vă plac
detaliile vizuale și prezentările
frumos colorate și activiotățile
care implică analizatorul vizual.
Cel mai bine înțelegeți
informațiile pe care le vedeți
sau pe cele comunicate în scris.
Vizualizați imaginile cuvintelor,
simbolurilor, conceptelor
Punctele forte ale stilului de
învăţare vizual:
• Memorează ceea ce scriu şi
citesc.
• Preferă prezentările şi
proiectele vizuale.
• Îşi amintesc foarte bine
diagrame, titluri de capitole
şi hărţi.
• Înţeleg cel mai bine
informaţiile atunci cînd le
văd.
 Stil de învățare auditiv

Rețineți mai bine ceea ce se spune Punctele forte ale stilului de

sau ce auziți, de exemplu:
învăţare auditiv
poezii, povești, melodii, cîntece,
cuvintele reclamelor, • Memorează ceea ce aud şi
prezentările sonore, etc. Vă ceea ce se spune.
place tot ceea ce este legat de
analizatorul audirtiv. Preferați
• Preferă discuţiile din clasă
dezbaterile, argumentările, şi cele în grupuri mici.
discuțiile din clasă și pe cele din • Îşi amintesc foarte bine
grupurile mici. Ar trebui să
ștați în băncile din față pentru a
instrucţiunile, sarcinile
auzi mai bine informațiile. verbale/orale.
Putețifi printre cei mai talentați • Înţeleg cel mai bine
vorbitori în public. 30 % din
informaţiile pe care le aud.
populație sunt auditivi.
 Stil de învățare tactil kinestezic
Învățați mai bine prin atingeri și
mișcări. Vă exersați abilitățile
prin practică și imitație. Folosiți
simțul tactil kinestezic.
Cercetătorii spun că învățați
deseori mai greu în comparație cu
ceilalți, deoarece informația vă
este oferită diferit față de modul
în care v-ar plăcea, adică foarte
practic. Învățați mai ușor prin
activități practice, experimente și
experiențe, folosind diferite
instrumente și joc de rol.
Manifestați abilități motrice. 5 %
din populație sunt tactili
kinestezici.
Punctele forte ale stilului de învăţare
tactil-kinestezic
• Memorează ceea ce fac şi
experienţele personale la care au
participat cu mîinile şi întreg corpul
(mişcări şi atingeri).
• Preferă folosirea instrumentelor şi
lecţiile în care sunt implicaţi active/
participarea la activităţi practice.
• Îşi amintesc foarte bine lucrurile pe
care le-au făcut o dată, le-au exersat
şi le-au aplicat în practică
( memorie motrică).
• Manifestă o bună coordonare
motorie.