Individualizarea și diferențierea

instruirii-soluție optimă pentru

integrarea cu succes în procesul
educațional a elevilor
 « Nu trebuie să i se predea copilului altceva
decât ceea ce este potrivit cu capacităţile sale
şi cu cunoştinţele pe care deja le posedă »

(John Locke)

Ciclul primar reprezintă o etapă importantă din viaţa elevilor, fiind un
moment decisiv pentru formarea şi perfecţionarea viitoarelor personalităţi.
Societatea formuleză cerinţe tot mai complexe, precum lucrul în echipă şi
spirit de iniţiativă, creativitate, unicitate, flexibilitate şi inovaţie.
 Pornind de la ideea că orice om este diferit, având capacităţi, aptitudini
psihice, o dezvolatare fizică individuală şi ereditară, dezvoltând relaţii
interumane în medii socioculturale, într-o măsură mai mare sau mai mică
diferite, se impune o tratare diferenţiată şi individualizată.
Diferenţierea şi individualizarea în educarea limbajului în ciclul
primar, contribuie la obţinerea unor rezultate mai bune la învăţătură,
urmărindu-se atât eliminarea lacunelor în cunoştinţele şi în deprinderile
elevilor care, din diferite motive, înregistrază „rămâneri în urmă” la
învăţătură, cât şi dezvoltarea şi aprofundarea cunoştinţelor educabililor cu
capacităţi înalte.
CE ESTE DIFERENȚIEREA ȘI INDIVIDUALIZAREA ?
INDIVIDUALIZARE
DIFERENŢIEREA
A
• Adaptarea activităţii de • Adaptarea activităţii
predare-învăţare-evaluare, didactice la potenţele /
sub raportul conţinutului, al particularităţile individuale
formelor de organizare şi al ale copilului.
strategiilor didactice la:
• particularităţile copiilor
(capacitate de învăţare, ritm
de gîndire şi acţiune,
abilităţi, motivaţii, interese,
aptitudini etc.);
• la tipurile de individualităţi.
 Platon considera că este nevoie să se dezvolte calităţile individuale, în

timp ce Aristotel era adeptul educaţiei diferenţiate, în etape.

 John Locke dorea dezvoltarea aptitudinilor naturale ale copilului, iar

Rousseau punea accentul pe individualizare, mai ales în procesul jocului.

 Începând cu secolul al XIX-lea se dezvoltă pedagogia experimentală,

Dewey propunând o educaţie diferenţiată, care valorifica interesul pentru

cunoaştere al celui care învaţă.
 Practicile pedagogice de la începutul secolului al XX-lea promovau

moduri de organizare adaptate la particularităţile individuale ale celui care

învaţă, aşa cum este planul Dalton (activitate individuală) şi planul
Winnetka (îmbinarea activităţilor individuale, cu cele colective şi de grup).
 AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE PRIVIND
ABORDAREA DIFERENŢIATĂ ŞI INDIVIDUALIZATĂ

-impune utilizarea unui material - există posibilitatea supraîncărcării

didactic adecvat copiilor dotaţi
-stimulează originalitatea şi creativitatea - copilul se poate izola de colectiv, dacă
elevilor activitatea nu este dirijată atent şi nu
este îmbinată cu activităţi frontale;
-valorifică experienţa anterioară
- răpeşte mult timp şi pretinde cadrului
-sunt adaptate la stilurile proprii de didactic o perfectă stăpânire a acestei
învăţare strategii;
- respectă ritmul individual al copilului;
-stimulează spiritul de echipă,
cooperarea;
- asigură corelarea intereselor copiilor
cu obiectivele curriculare;
- fiecărui copil i se asigură încredere în
forţele proprii;
- învăţătorul permite copiilor să participe
la evaluarea propriei lor munci;
- copilul este evaluat şi comparat cu el
însuşi
 Un loc prioritar printre componentele limbii îl are formarea limbajului.
Formarea şi educarea acestuia se realizează prin îmbogăţirea limbajului şi
nuanţarea acestuia, prilej cu care învăţătorul poate adapta strategiile
didactice astfel încât să răspundă nevoilor de formare ale fiecărui elev.

 Limbajul are o importanţă deosebită în formarea, educarea şi

dezvoltarea copilului. În acelaşi timp, limbajul este un mijloc de comunicare
şi de cunoaştere. Prin limbaj, copilul comunică cu cei din jur, îşi prezintă
ideile, gândurile, formulează întrebări şi construieşte răspunsuri,
argumentează afirmaţii, îşi manifestă sentimente, realizează relaţii cu
ceilalţi. Formarea şi dezvoltarea intelectuală a copilului se realizează prin
limbaj. El acumulează cunoştinţe din mai multe domenii, învaţă să le
folosească în mai multe situaţii noi, astfel încât să capete operaţionalitate,
obţinând competenţe necesare integrării în societate.
 ÎNVĂȚAREA INDIVIDUALIZATĂ
Mijloace Mijloace Mijloace
• Elevii cărora le este • În timp ce ceilalţi • Se poate recurge şi la
greu să urmărească alte metode de învăţare
elevi îşi continuă individualizată. De
lecţiile pot folosi activitatea, cadrul
materiale audio- exemplu, dacă un elev
vizuale (filme,
didactic poate nu poate scrie la fel de
albume, diapozitive, acorda câteva repede ca şi ceilalţi sau
desene etc.) sau minute, la sfârşitul are dificultăţi cu
obiecte, ce vin în expunerii, pentru a ortografia, unul dintre
lămuri sau a face un colegi îl poate ajuta; sau
completarea cadrul didactic poate
prezentării orale a rezumat pentru
elevii cu dificultăţi înregistra expunerea,
materiei. Pentru elevii permiţând acestui elev
ce nu au o memorie de învăţare. să lucreze în ritmul
prea bună, ideile propriu.
esenţiale trebuie scrise
pe tablă sau o foaie de
lucru.
 Organizarea conţinuturilor învăţării şi adaptarea lor la nevoile
colectivului.

Elaborarea de fişe de recuperare, de dezvoltare şi de ameliorare.

Diferenţierea şi diversificarea strategiilor didactice (forme de

organizare, metode şi procedee, mijloace de învăţămînt).
diferențiată
Tratarea Îmbinarea activităţilor frontale cu cele independent - pe grupe
(eterogene).
Diferenţierea conţinutului sarcinilor de lucru (ca volum şi grad
de dificultate) pentru secvenţele de activitate independentă a
elevilor la clasă sau pentru activitatea de acasă.
Stimularea pe parcursul lecţiilor a tuturor elevilor clasei, prin
realizarea de întrebări în funcţie de posibilităţile lor
intelectuale.

Dezvoltarea relaţiei de colaborare între elevi.

Problema diferenţierii învăţământului creează un spaţiu întins pentru
creativitatea cadrului didactic, acesta având la îndemână o paletă largă de
strategii corespunzătoare stilului de învăţare şi nevoilor fiecărui copil.
Astfel, putem exemplifica unele dintre ele:

a)cerinţe comune pentru toţi elevii;

b)cerinţe diferenţiate;
-sarcini identice, timp de realizare diferit;
-sarcini diferite, timp de realizare identic;
-sarcini diferite, timp de realizare diferit;
-sarcini diferite, după posibilitatea copilului;
-fişe identice cu sarcini progresive;

c) activităţi individuale cu teme diferite.

 La clasa de elevi, în primele săptămâni de activitate, cadrul didactic aplică o
serie de teste şi probe menite să constate nivelul iniţial al elevilor.

 Probă pentru determinarea nivelului pronunţiei  Definirea unor noţiuni (volumul lexicului)
 Cadrul didactic are în atenţie permanenţă  Acestă probă urmăreşte conceptele finite
corectitudinea în pronunţie, în vederea depistării prin explicarea verbală a conţinutului lor, fiind

defectelor de vorbire. condiţionată de bogăţia vocabularului, de

 Tehnica aplicării: Se cere elevului să prezenţa noţiunilor generale.
 Tehnica aplicării:Se folosesc mai multe
asculte cu atenţie şi să repete ceea ce aude (sunete
cuvinte ce denumesc obiecte din experienţa
dificile (r, s, ş, t, ţ, j, f, v, b, ş.a.), diftongi şi
curentă a copilului (scaun, masă, păpusă, măr,
triftongi (soare, leoaică, poală), aglomerări
maşină, etc.). Subiectul va spune tot ce ştie
consonantice (stup, stai, pumn, strigă, etc.).
despre ele.
 Instructaj: „Ascultă ceea ce îţi voi spune.
 Instructaj: „Ascultă cu atenţie cuvintele
Repetă ceea ce ai auzit.”
pe care ţi le spun. Ce ştii despre ele?”

JOCUL DIDACTIC
Cuvântul interzis
Scop:
 dezvoltarea vocabularului elevilor, a imaginaţiei
creatoare
Metode
 şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul
Desfăşurarea
 jocului: elevul trebuie să răspundă la
întrebări fără să folosească un cuvânt care s-a stabilit
că este interzis;
A (al) cui este?
 Elevii lucrează pe grupe. Au pe bancă mai multe
figurine cărora le lipsesc anumite părţi. Conducătorul jocului
prezintă o parte care lipseşte. Jocul dezvoltă spiritul de
observaţie, capacitatea de analiză şi asociere, consolidând şi
sistematizând cunoştinţele elevilor despre părţile componente
ale plantelor şi animalelor, formează capacităţi de exprimare
orală şi scrisă.
 Ce ştii despre mine?
 Regula jocului interzice folosirea numelor proprii.
Cel care adresează întrebarea solicită un răspuns în care
să i se arate o însuşire folosind pronumele personal. Cel
care a răspuns va adresa şi el întrebarea şi jocul continuă.
 Jocul se poate organiza la nivel frontal, dar şi în
perechi sau pe echipe. Oferă posibilitatea ca elevii să
formuleze întrebări şi răspunsuri, să-şi dezvolte
exprimarea orală, gustul pentru citit, gândirea, spiritul de
observaţie, educarea spiritului de echipă, de subordonare
a intereselor personale celor de grup din care elevul face
parte.
Ce sau ce fac?
Jocul se foloseşte pentru realizarea acordului corect
dintre subiect şi predicat.
Pe baza unor fişe, pe care sunt scrise subiecte şi
predicate, elevii trebuie să formuleze propoziţii, alegând
pentru fiecare subiect predicatul corespunzător.
  Teoria Inteligenţelor Multiple
 Clasa a III-a

Povestea omului de zăpadă 4. INTELIGENŢA LOGICO-MATEMATICĂ

Conţinut: Exerciții de consolidare,generalizare și Corectaţi semnele de punctuaţie din text. Pentru
recapitulare fiecare semn de punctuaţie corect primiţi 10 de puncte.
1. INTELIGENŢA LINGVISTICĂ Câte puncte aţi primit?
Materiale: markere, coală flip-chart
Sarcină: Realizaţi un text dialogat cu titlul „Norul Omul de 5. INTELIGENŢA INTRAPERSONALĂ
zăpadă”, utilizând semnele de punctuaţie învăţate. Scrieţi un mesaj Omului de zăpadă în prag de sfârșit de
iarnă.
2. INTELIGENŢA SPAŢIALĂ

Materiale: jetoane de puzzle 6. INTELIGENŢA CORPORAL-KINESTEZICĂ

Sarcină: Ordonaţi jetoanele astfel încât să oţineţi Modelați Omuleți de zăpadă și realizați un dialog dintre
propoziţii. Ordonaţi propoziţiile astfel încât să obţineţi un text omuleți..
dialog. Ce imagine aţi descoperit pe verso?
7. INTELIGENŢA MUZICALĂ
3. INTELIGENŢA INTERPERSONALĂ
Creaţi un cântec pe o melodie cunoscută de voi,
Recită o poezie despre Omul de zăpadă colegilor din grup.
despre Omul de zăpadă.
Alcătuiți o poezioară a grupului despre Omul de zăpadă.
  Dezvoltarea gândirii critice prin valorizarea strategiilor
activ –participative
CLASA : a II-a 1.Grupa Împăraților – Realizaţi un acrostih (Împărat)
DISCIPLINA: Comunicare în limba română - Lectură 2.Grupa Motanul încălțat– Completaţi “diamantul” pentru Motan
SUBIECTUL: „Motanul încălțat” de Charles Perrault 3.Grupa Flăcăul– Realizaţi sarcinile de pe cub
•DE CE ESTE VALOROASĂ ACEASTĂ LECŢIE? 4.Grupa Animalelor prinse – Explozia stelară
 Contribuie la formarea şi dezvoltarea capacităţilor de
Citirea textului de către elevi: în şoaptă, în lanţ ;
exprimare orală şi scrisă a elevilor
Predarea reciprocă:
 Formularea de întrebări şi răspunsuri dovedeşte
Textul este împărţit în 5 fragmente;
capacitatea de sinteză, selecţie, claritate a ideilor şi de
Un elev citeşte fragmentul pentru restul grupului;
exprimare liberă;
Pune întrebări referitoare la conţinutul textului;
I. EVOCAREA
Clarifică cuvinte sau aspecte mai greu de înţeles;
 Se prezintă un material PowerPoint care conține scurte
Predă ştafeta colegului care va citi alt fragment;
informații despre autor şi capitolele citite. Se intonează
Copiii care întâmpină dificultăţi sunt ajutaţi de către colegi sau de către
cântecul “În lumea basmelor”
învăţător.
II. REALIZAREA SENSULUI
 Elevii sunt împărțiți în patru grupe
III. REFLECȚIE - METODA CADRANELOR

I. Scrieţi ce sunete aţi auzit atunci II. Scrieţi ce sentimente v-a

când aţi citit textul. făcut să simţiţi acest text.

III. Ce i-aţi cere Motanului Încălțat IV. Care este învăţătura

dacă aţi fi în locul personajelor? textului?
1. Adaptându-se diferenţiat conţinutul învăţământului (opţionale,
materiale diverse, abordare diferită a temelor, stil de învăţare), procesul şi
produsul, elevii devin motivaţi şi înregistrează succes şcolar. Elevii cu
aptitudini înalte reuşesc şă îşi însuşească cunoştinţe şi să îşi dezvolte mai
multe aptitudini şi capacităţi decât cele prevăzute în actele normative, în
timp ce elevii care întâmpină dificultăţi ajung să dobândească competenţele
necesare.
2. Sarcinile variate solicită gândirea elevilor, lucru care poate permite
trecerea de la gândirea concret-intuitivă la o gândire logică, abstractă, în
funcţie de particularităţile fiecărui copil. Alegerea unei strategii care să
permită diferenţierea se realizează, ţinând cont de ritmul de muncă al
fiecărui elev, de aptitudinile şi capacităţile fiecăruia, urmărind progresul
acestora pe baza propriei activităţi.
3. Identificându-se nevoile de învăţare ale fiecărui elev, ritmul şi
aptitudinile sale, se poate “croi” un demers pedagogic care să-l facă pe
educabil să devină conştient de propriul potenţial, astfel încât, trăind
sentimentul succesului, al reuşitei sale maxime, să dorească să devină tot
mai bun.