UNIVERSIATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL DE STIINTE ALE EDUCATIEI SI ALE COMUNICARII

PORTOFOLIU DIGITAL

Dinu Elena
Conversie PIPP, Anul I

1
PORTOFOLIUL DIGITAL CONTINE:
1. PROIECT COLABORATIV: METODE SI STRATEGII MODERNE DE
PREDARE SI EDUCARE A LIMBAJULUI FOLOSITE IN CADRUL ORELOR
DE CLR………………………………………………………………………pag.3
2. RECENZIE CARTE „ TEORIA CURRICULUMULUI”……………….pag.20
3. GLOSAR DE TERMENI PEDAGOGICI…………………………………pag.22

2
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE
CATEDRA DE PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

Proiect colaborativ
Metode și strategii moderne de predare și educare a limbajului folosite în cadrul orelor
de CLR

Anul I PIPP

Membrii echipei : Profesor coordonator

:

Bîgiu ( Luca) Ionela Prof. lector univ. dr. Alexandru C. Strungă

Dinu Elena
Toader(Iancu) Bianca
Văduva(Enache)Floarea-Mădălina
Vladu Georgiana -Alexandra

Craiova

3
 2022

SINTEZA PROIECTULUI

A. Întrebări-cheie
În proiectul nostru vom răspunde la următoarele întrebări:
1. Care sunt metodele de predare pe care le putem folosi în învățământul primar și preșcolar?
JOCUL DE ROL
Jocul de rol este o metodă ce se aplică cu succes la orice clasă dar în special la clasele mici.
Elevii sunt încurajați să relaţioneze între ei, jocul de rol îi activizează din punct de vedere cognitiv şi
afectiv, iar interacţiunile dintre participanţi permit autocontrolul eficient al conduitelor,
comportamentelor şi achiziţiilor.
Profesorul are rolul de proiecta scenariul, implicând în această activitate şi elevii, distribuie
rolurile pornind de la aspirațiile, aptitudinile şi preferinţele fiecărui participant, organizează activităţi
pregătitoare, creează o atmosferă plăcută de lucru pentru a-i stimula pe interpreţi şi a evita blocajele
emoţionale în preluarea şi interpretarea rolurilor, conduce modul de desfășurare al jocului de rol. Un
astfel de joc solicită din partea cadrului didactic, pe lângă aptitudini pedagogice speciale, aptitudini
regizorale şi actoriceşti.
CVINTELUL
Cvintetul este o metodă didactică ce se bazează pe creativitatea elevului. Este o poezie de
cinci versuri, cu formă relativ fixă. Este eficientă, deoarece este apreciată de către elevi şi e un mijloc
interesant de evaluare a creativităţii elevilor. Poezia se construieşte după anumite reguli obligatorii, iar
timpul de lucru este de 5-7 minute. Profesorul alege un subiect sau un cuvânt-cheie.
Regulile de elaborare ale cvintetului sunt următoarele:
● primul vers are un cuvânt - cuvântul tematic (un substantiv);
● al doilea vers are două cuvinte (adjective - arată însuşiri ale cuvântului tematic);
● al treilea vers are trei cuvinte (verbe la gerunziu - exprimă acţiuni care pot fi atribuite
cuvântului tematic);
● al patrulea vers are patru cuvinte - o propoziţie cu un conţinut esenţial despre cuvântul
tematic;
● al cincilea vers are un singur cuvânt (cel mai des, un verb) care poate să sintetizeze tema/ideea
poetică.
Avantajele cvintetului:
● cvintetul favorizează reflecția personală și colectivă, esențializarea cunoștințelor, înțelegerea
profundă a acestora, manifestarea creativității ;
● cvintetul conferă posibilitatea realizării feedback-ului ideilor, sentimentelor, convingerilor din
lecția parcursă;

4
 ● asigură o mare satisfacție elevilor care le crează;
● poate fi creat individual sau cu întreaga clasă.
Dezavantajele cvintetului
● imposibilitatea unor elevi de a sintetiza în versuri un text;
● posibilitatea instalării în timpul activității, la unii elevi, a neîncrederii în propriile capacități, a
unei stime de sine scăute, a nepăsării generate în lupta cu potrivirea și căutarea cuvintelor.
EXPLOZIA STELARĂ
Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativității, constituind o modalitate de relaxare
a elevilor care se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri.
Întrebările formulate au rolul de a determina elevii să realizeze conexiuni între ideile descoperite în
cadrul unui grup prin interacțiune și răspunsurilor individuale formulate pentru rezolvarea unei
probleme. Această metodă interactivă de grup este similară brainstormingului. Formularea de întrebări
începe din interiorul conceptului continuând să se desfășoare spre idei conexe, urmând traseul unei
explozii stelare.
Etapele aplicării metodei se referă la:
● așezarea elevilor în semicerc şi prezentarea problemei de rezolvat,
● reprezentarea grafică a stelei cu cinci colțuri și postarea ideii centrale;
● așezarea în fiecare colț al steluței a celor cinci întrebări la care trebuie să răspundă elevii:
“Ce?”, “Cine?”, “Unde?”, “Când?”, “De ce?”, câte una pe un colț.
● realizarea unor bilețele care cpnțin câte o întrebare din cele de mai sus ;
● extragerea de către 5 elevi a câte unui bilet/întrebare
● alegerea de către cei 5 elevi a 3-4 colegi din clasă în vederea organizării grupelor de lucru
● rezolvarea sarcini de lucru prin identificarea de răspunsuri la întrebările elaborate
● revenirea în semicerc a elevilor, după expirarea timpului de lucru al elevilor, în jurul stelei și
adresarea întrebărilor formulate celorlalte grupuri
Se apreciază întrebările elevilor, efortul lor de a elabora întrebări corecte precum şi modul de
cooperare al acestora.
Avantajele exploziei stelare:
● metoda stimulează creativitatea de grup şi individuală;
● este uşor de aplicat oricărui colectiv de elevi, indiferent de vârstă şi caracteristicile
individuale;
● este una dintre cele mai relaxante şi plăcute metode didactice;
● nu necesită o perioadă îndelungată de timp pentru explicaţii deoarece este uşor de înţeles de
către elevi;
● dezvoltă gândirea cauzală, divergentă, deductivă, limbajul, atenţia distributivă.
Limitele/dezavantaje aleexploziei stelare:
● necesită timp îndelungat pentru aplicare;

5
 ● posibilitatea existenţei unei lipse de implicare din partea unor elevi.
TURUL GALERIEI

Turul galeriei urmăreşte exprimarea unor puncte de vedere personală referitoare la tema pusă în
discuţie. Elevii trebuie învăţaţi să asculte, să înţeleagă şi să accepte sau să respingă ideile celorlalţi
prin demonstrarea valabilităţii celor susţinute. Prin utilizarea ei se stimulează creativitatea
participanţilor, gândirea colectivă şi individuală; se dezvoltă capacităţile sociale ale participanţilor, de
intercomunicare şi toleranţă reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt.
Metoda este uşor de aplicat la orice vârstă şi adaptabilă oricărui domeniu şi obiect de învăţământ
Turul galeriei este o metodă de învăţare prin cooperare ce îi încurajează pe elevi să-şi exprime
opiniile proprii. Produsele realizate de copii sunt expuse ca într-o galerie, prezentate şi susţinute de
secretarul grupului, urmând să fie evaluate şi discutate de către toţi elevii, indiferent de grupul din care
fac parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de
grupuri de elevi.
Procedural, etapele de realizare a metodei implică parcurgerea următorilor pași :
● împărțirea elevilor pe grupuri de câte 4-5 membri, în funcție de numărul elevilor din clasă;
● prezentarea de către dascăl a temei şi sarcinei de lucru.
● realizarea de către fiecare grup a unui produs de învățare pe tema stabilită în prealabil. Pe o
foaie albă atașată desenului vor scrie totodată și argumentele care i-au determinat să reprezinte
prin desen secvența respectivă.
● expunerea produselor pe pereţii clasei, ca într-o galerie de artă astfel încât fiecare grup de
elevi să poată trece pe la fiecare „lucrare”.
● desemnarea în cadrul unui grup al secretarului care va consulta cu echipa și va face aprecieri
pe postit-uri colorate, lipindu-le pe coala fiecărui produsul realizat de colegi;
● analizarea tuturor lucrărilor și aprecierea acestora;
● reexaminarea de către fiecare grupă, după turul galeriei, a propriei lucrări/produs prin
comparație cu celelalte.
Avantajele metodei turul galeriei:
● formarea şi consolidarea deprinderii de ascultare activă;
● formarea şi dezvoltarea capacităţii reflective;
● dezvoltarea gândirii critice;
● stimularea creativităţii;
● cultivarea respectului faţă de ceilalţi şi a toleranţei;
● formarea şi dezvoltarea competenţelor emoţionale;
● dezvoltarea competenţelor de relaţionare și comunicare;
● promovarea interînvăţării şi a învăţării active;
● participarea activă, implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor de învăţare;

6
 ● stimularea eforturilor de intercunoaştere şi autocunoaştere;
● formarea şi dezvoltarea capacităţii de cooperare, a spiritului de echipă;
● dezvoltarea capacităţii argumentative;
● formarea şi dezvoltarea competenţelor de evaluare şi autoevaluare;
● dezvoltarea competenţelor instrumental-aplicative;
● formarea şi dezvoltarea competenţelor metacognitive etc.
Limite ale metodei turul galeriei:
● tendinţa de conformare la opinia grupului;
● tendinţa de dominare a grupului manifestată de anumiţi elevi, erijaţi în lideri;
● marginalizarea sau autoizolarea elevilor care împărtăşesc alte opinii;
● nonimplicarea unor elevi;
● aparentă dezordine;
● dezvoltarea unei posibile dependenţe de grup în rezolvarea sarcinilor;
● apariţia unor conflicte între elevi;
● generarea unei gândiri de grup .
2. Cum adaptăm aceste metode la vârsta elevilor?
Activitățile de învățare pentru educația timpurie necesită coordonarea eforturilor comune ale celor
trei parteneri ai procesului de predare-învăţare-evaluare, respectiv: cadre didactice, părinţi, copii, dar şi
a colaboratorilor şi partenerilor educaţionali din comunitate, a căror implicare este la fel de importantă.
În desfăşurarea acestora, accentul va cădea pe încurajarea inițiativei copilului, pe învăţarea prin
experimente şi exersări individuale. Activităţile de învăţare se desfăşoară individual, în grupuri mici
sau cu întreaga grupă de copii.
Cadrul didactic este responsabil de alegerea metodelor, luând în considerare structura grupei,
materialele didactice existente în instituție şi urmând orientările metodologice oferite în Curriculumul
național specific şi materialele publicate pentru cadre didactice.
Managementul grupei este în responsabilitatea cadrului didactic. Cadrele didactice aleg independent
organizarea activităților cu toţi antepreșcolarii/preșcolarii (activitate frontală), pe grupe sau individual
(activitate diferenţiată) - în funcţie de obiectivele specifice propuse pentru activitate şi de nivelul
copiilor.
În ceea ce priveşte metodele didactice pentru educația antepreșcolară, pot fi menționate, pe tipuri de
activități următoarele:
● jocul (jocul cu jucăria, joc simbolic, joc senzorial, joc de construcție, joc didactic, joc cu nisip
și apă, jocul imitativ etc.)
● activități artistice și de îndemânare (metode și tehnic adaptate pentru desen, pictură, modelaj,
activități practice și gospodărești etc.)
● muzică și mișcare (audiții, jocuri muzicale, jocuri cu text și cânt, jocuri cu instrumente de
percuție, cântecul, exercițiile euritmice etc.)

7
● creație și de comunicare (povestirea, memorizarea, lucrul cu cartea, citirea de imagini, jocuri
de cuvinte, jocuri verbal-imitative, exerciții onomatopeice etc.)
● activități de cunoaștere (observarea, lectura după imagini, jocuri exercițiu, convorbiri cu și
fără suport intuitiv, jocuri didactice, microexperimente etc.)
● activități în aer liber (plimbarea, jocurile la nisipar, jocuri și întreceri sportive etc.)
3. Cum pot învăța copii pe baza unor proiecte?
Profesorul îi va observa, le va recomanda, îi va stimula, îi va sprijini, organiza și coordona pe
elevi. Elevii vor stabili obiectivele, vor coopera, planifica și vor colecta date şi informaţii, întrebări,
studii, experimente, teste, modificare, proiectare, creativitate, realizare, control, evaluare. Interesele,
preocupările şi obiectivele elevilor sunt decisive în alegerea temei, a abordării şi a sarcinilor. Elevii
sunt încurajați să se inspire din experiența lor personală, învățarea este legată de practica din viaţa
reală. Planul pe termen lung care funcționează printr-o ordine tipică a etapelor şi fazelor (iniţiativă –
evaluarea intereselor şi nevoilor – decizia privind obiectivele – stabilirea limitelor, adică, excluderea
obiectivelor care nu pot fi realizate – elaborarea proiectului; planificare – program final; execuţie;
revizuire şi perspectiva asupra activităţilor viitoare de după proiect, control şi finalizare, evaluare).
Împărţirea şi atribuirea sarcinilor: activitate individuală, cu parteneri, în grupuri mici sau mari;
cooperare. Activitatea de proiect încurajează independenţa mentală şi învăţarea prin descoperire,
experienţa personală şi practică, interacţiunea socială cu ceilalţi.
4. Este clasa cel mai bun loc pentru învățare?
Școala, ca instituție publică de formare şi socializare umană, trebuie să răspundă cerințelor
tuturor elevilor, atât celor care au un ritm de învățare şi un potențial intelectual şi aptitudinal peste
medie, dar şi celor care manifestă deficienţe de învăţare. Ambele categorii necesită un program
individualizat de învăţare.
Elevii care participă la procesul de educație trebuie să beneficieze de o diferențiere
educațională pentru că: au abilități diferite, au interese diferite, au experiențe anterioare de învățare
diferite, provin din medii sociale diferite, au diferite comportamente afective (timiditate, emotivitate)
au potențial individual de învățare, învață în ritmuri diferite, au stiluri de învățare diferite, majoritatea
elevilor care rămân în sala de clasă să învețe, dupa terminarea orelor, sunt acei copiii care, din păcate,
nu dispun de toate materialele pe care școala i le pune la dispoziție, la ei acasă.
B. Metodele și strategiile moderne de predare și educare a limbajului folosite în cadrul orelor de
CLR sunt numeroase.
Dorința echipei este de a realiza un auxiliar, văzut ca un exemplu de bune practici, care să conțină
cele mai eficiente metode de educare a limbajului în cadrul orelor de CLR.
Metodele moderne de predare sunt :
Brainstorming, creioanele la mijloc,ciorchinele cubul, cvintetul, diagrama cauzelor și efectelor,
diagrama venn, discuția de tip broască țestoasă, discuția dirijată, discuția de tip panel, explozia
stelară, graficul hărțile conceptuale, jocul de rol,jurnalul cu dublă intrare, mozaicul, pălăriile

8
gânditoare,philips 6/6, piramida,portofoliul, predarea-învățarea reciprocă, proiectul schimbă perechea,
sinectica, sinelg, studiul de caz,știu/vreau să știu/am învățat, tehnica 6/3/5,termeni cheie/termeni dați
în avans, turul galeriei.
Metodele de educare a limbajului sunt :
Observația, conversația, povestirea, lectura pe baza imaginilor, convorbirea.
C. Concluzii
În urma cercetării făcute în acest proiect am descoperit ce metodele și strategiile moderne de
predare și educare a limbajului se folosesc pentru creșterea calității actului educativ și a interesului
elevilor pentru disciplina CLR.
D. Bibliografia
Bratu Bianca,1997, Preşcolarul şi literatura,Ed.Didactică şi Pedagogică Cunoaşterea copilului
preşcolar,1992, Colecţia ,,Cathedrea,, Ed.Lyceum Document Metodic pentru activităţile de educare a
limbajului la preşcolari, 2001, ED.V&Integral
Dumitrana Magdalena, Educarea limbajului în învăţământul preşcolar,1999, vol.2, Comunicarea
scrisă,Ed.OK !Didactic
Evghenia Aleksandrovna Ferina, 1976,Jocul şi jucăria,Ed.Didactică şi Pedagogică Integrarea copilului
în activitatea şcolară,1978,Culegere Metodică,Editată de Revista de pedfagogie
Învăţământul preşcolar,1989, Ed. Biblioteca Centrală şi Pedagogică
Mateiaş Alexandra,1977, Pedagogia pentru învăţământul preprimar,Ed. Didactică şi Pedagogică
Material ajutător pentru aplicarea programei grădiniţelor de copii,vol.I,1964, Bucureşti Psihologia
copilului preşcolar,1972, Ed.Didactică şi Pedagogică
Stanciu Mihai,2003,Didactica poostmodernă, Ed.Universităţii Suceava Stanciu Mihai,2003,
Introducere în pedagogie,Ed.,,Iin Irimescu,, Iaşi

9
 PROIECTUL DE PREZENTARE
Identificarea de nevoi în școală
Realizarea unui auxiliar care să conțină metode și strategii moderne de predare la disciplina CLR la
clasele primare ( a III-a, a IV-a )
Titlul : Metode și strategii moderne de predare și educare a limbajului folosite în cadrul orelor
de CLR
Modul de organizare: Echipa formată din cinci cadre didactice va implementa, sub forma unei
cercetări, eficiența celor mai bune metode prin lucratul intensiv la clasele din încadrare, informațiile
culese se vor regăsi în auxiliar ca exemplu de bune practici.
Perioada de implementare : 6 luni
1. OBIECTIVE (OPERAŢIONALE)
Principalele obiective ale acestui proiect sunt:
✔ Încurajarea oricărei forme de exprimare, fapt ce conduce la realizarea uneia din finalitățile
educației timpurilor noastre și anume dezvoltarea personală a elevilor;
✔ Formarea deprinderilor de comunicare (de producere a mesajelor ) și a judecății critice prin
metode moderne de recăpătare a mesajelor scrise și orale ;
✔ Dezvoltarea inteligenței predominante a elevilor și conștientizarea acestora cu privire la ,,
talentul” pe care îl au;
✔ Formarea unor deprinderi de ascultător;
✔ Sporirea încrederii în forțele proprii.
În proiectul de față, am avut ca punct de plecare programa școlară la CLR, urmând competențe
specifice și conținuturi asociate existente în acesta.
2. METODE UTILIZATE
Metodele moderne de predare a limbajului sunt :
Brainstorming, creioanele la mijloc,ciorchinele cubul, cvintetul, diagrama cauzelor și efectelor,
diagrama venn, discuția de tip broască țestoasă, discuția dirijată, discuția de tip panel, explozia
stelară, graficul hărțile conceptuale, jocul de rol,jurnalul cu dublă intrare, mozaicul, pălăriile
gânditoare,philips 6/6, piramida,portofoliul, predarea-învățarea reciprocă, proiectul schimbă perechea,
sinectica, sinelg, studiul de caz,știu/vreau să știu/am învățat, tehnica 6/3/5,termeni cheie/termeni dați
în avans, turul galeriei.
Metodele de educare a limbajului sunt :
Observația, conversația, povestirea, lectura pe baza imaginilor, convorbirea.
3. EVALUARE ȘI FEEDBACK
Evaluarea se face continuu pe tot parcursul cercetării. Ca metode de evaluare folosim: lista de
control sau de verificare, chestionarul.
Feedback-ul este unul pozitiv ca urmare a aplicării chestionarului(vezi anexa 9).

10
ÎNTREBĂRI PENTRU FEEDBACK
1. Cum este identificată și evaluată învățarea de succes?
2. În ce fel se aplică autoevaluarea şi evaluarea făcută de alții?
3. Cum mă asigur că elevii au îndeplinit obiectivele?
4. Au avut elevii, în mod regulat, experiențe de succes în timpul învățării?
5. Sunt elevii conștienți de progresul pe care l-au făcut?
6. Au primit elevii îndrumări care să îi ajute în timpul învăţării?
7. Pot elevii să îşi controleze şi să îşi evalueze comportamentul de învăţare şi rezultatele?
8. Pot elevii identifica comportamentul de învăţare al altor colegi prin intermediul unei evaluări
între egali?
9. În autoevaluarea lor, se referă elevii şi la propriile lor obiective, standarde, criterii sau nevoi?
10. Îmi dau seama de progresul fiecărui elev?
11. Cum identific problemele de învăţare ale fiecărui elev?
12. Cum observ interacţiunea socială în clasă?
13. Cum păstrez evidenţa observațiilor şi evaluărilor fiecărui elev şi ale clasei în ansamblul ei

11
 RAPORTUL ECHIPEI
1. Raportul de munca în echipă
Responsabil echipă : Văduva(Enache) Floarea-Mădălina
În general, reușita ține de felul în care găsim calea cea mai importantă pentru comunicare și
concentrarea atenției pe îndeplinirea obiectivelor echipei. Reușita presupune colaborare, comunicare,
încredere și respect, dar mai ales, prezența unui leader cu atitudine, care să reprezinte echilibrul în
echipă. Echipa a colaborat bine, însă faptul că nu ne cunoaștem foarte bine, avem program educațional
diferit, ne-a pus oarecum în dificultate, dar cu toate astea am finalizat proiectul. Ideea de a realiza
ceva educativ cu aplicabilitate ține de conduita profesională a cadrului didactic sau ar trebui să țină.
PUNCTE FORTE
Existența interesului cadrelor didactice de a găsi cele mai utile strategii de predare care să
ducă la creșterea calității actului educațional;
Participarea cu interes a cadrelor didactice din echipa de proiect;
PUNCTE SLABE
Lipsa spațului și supraaglomerarea cadrelor didactice cu activități care ar putea împiedica
desfășurarea acestei activități;
Neputința realizării unor auxiliare (din punct de vedere financiar).
OPORTUNITĂȚI
Tratarea diferențiată până la individualizare a elevilor, favorizată de numărul mic al acestora;
Stimularea inteligenței fiecăruia dintre ei prin metode și strategii moderne ;
Încurajarea lucrului în echipă .
AMENINȚĂRI
Criza de timp (a tuturor părților implicate în derularea proiectului

12
2. Reflexii individuale
2.1. Bîgiu ( Luca) Ionela
Instruirea elevilor trebuie să fie compatibilă cu modul în care un copil învață.
Incompatibilitatea între modul de predare și stilul de învățare a elevilor duce la eșecul școlar. Fiecare
elev dispune de un echilibru diferit între punctele tari și slabe iar acest lucru va influența la rândul ei
atât preferențele lor de învățare cât și eficacitatea lor în diferite situații de învățare. Învățătorul sau
educatorul stabilește o relație și rezonanță, simțind nevoile, conflictele, speranțele și temerile
neexprimate. Respectând autonomia elevului, profesorul de la învățământul primar și preșcolar
petrece mai mult timp ajutându-l să articuleze întrebările urgente decât cerându-i răspunsurile
potrivite. În cadrul unei societăți bazate pe cunoaștere, este vitală nu doar creșterea accesului la
oportunitățile de învățare, ci și consolidarea motivației personale de a învăța la școală și în afara
acesteia pe tot parcursul vieții.
Învățarea centrată pe elev trebuie să se concentreze asupra dezvoltării, testării și implementării
materialelor, noilor metode pedagogice și strategiilor destinate să contribuie la creșterea motivației
elevilor și a atractivității învățării; să consolideze dobândirea abilităților de învățare; să consolideze
educația interculturală și contribuția acesteia la integrarea socială.
Astfel, este esențial ca învățătorul/ educatorul să își cunoască mai întâi elevul, să îi descopere
punctele tari și punctele slabe, să îi descopere tipul de inteligență sau abilitățile iar apoi, pornind de la
aceste repere să aleagă în cadrul orelor metode combinate care să stimuleze elevii, să le stârnească
interesul și plăcerea de a învăța , de a descoperi lucruri noi pe care le vor utiliza apoi în viața de după
școală.
Toate metodele sunt eficiente atâta timp cât se pliază pe stilul de învățare al elevilor.

13
2.2. Dinu Elena
Metodele moderne de învățământ coexistă cu cele tradiționale și se străduiesc să ia locul celor
impuse de nevoile educaționale ale secolului trecut, în speranța că, în acest mod, educația va reuși să
răspundă cerințelor societății. Foarte importantă în procesul de învățământ este strategia de instruire
deoarece ea reprezintă modul în care profesorul reușește să aleagă cele mai potrivite metode, materiale
și mijloace, să le combine și să le organizeze într-un ansamblu, în vederea atingerii obiectivelor
propuse.
Mi-am îndreptat atenția asupra a două dintre metodele moderne de învățare, proiectul și portofoliul. În
unele lucrări de specialitate, proiectul este o metodă de învățare bazată pe acțiune reală, în altele este
considerată o metodă alternativă de evaluare. În aceeași situație se află și portofoliul, considerat de cei
mai mulți autori metoda alternativă de evaluare.
Proiectul se constituie atât într-o metodă de învățare prin acțiune practica cu o finalitate reală,
cat și într-o metodă alternativă de evaluare. Spre deosebire de alte metode, metoda proiectului
presupune anticiparea mentală a unei acțiuni, precum și executarea ei, prin cercetare concretă.
Portofoliul este considerat o metodă alternativă de evaluare, care ocupă un loc important în
practica școlară curentă ca o alternativă viabilă la modalitățile tradiționale de evaluare. Este considerat
o metodă de evaluare flexibilă, complexă, integratoare deoarece include rezultate obținute și prin alte
metode de evaluare, mă refer aici la probe orale, probe scrise, practice, observare sistematică a
activității și comportamentului elevului, proiect, autoevaluare. La toate cele amintite, se adaugă și
rezultatele obținute prin sarcini specifice disciplinei respective.
Se observă faptul că profesorului îi revine o sarcină destul de grea și anume alegerea metodelor
adecvate strategiei didactice elaborate.
Pentru reușita demersului instructiv-educativ, profesorul trebuie, mai întâi, să plaseze în
centrul preocupărilor beneficiarul acțiunilor sale, adică elevul, iar apoi să aibă în vedere câteva
aspecte:
● posibilitățile intelectuale ale elevilor;
● nivelul învățării anterioare;
● posibilitățile de angajare în activități ale elevilor;
● inclinațiile acestora ;
● formele de activare a elevilor;
● tipul de lecție;
Nu doar alegerea metodelor constituie un punct nodal al strategiei didactice, ci și utilizarea lor
în activitatea la clasă, deoarece metodele alese trebuie să unifice, să coreleze și să regleze sarcinile
corespunzătoare obiectivelor propuse, conținuturile vehiculate, formele de organizare, dar și resursele.

14
Datorită faptului ca ne confruntăm cu o varietate de situații la clasa, acestea generează la rândul lor o
mare diversitate de metode, profesorul având posibilitatea să-și manifeste creativitatea în combinarea
acestora, cu scopul atingerii reușitei în demersul instructiv-educativ implicat.
Profesorul modern lucrează împreună cu elevii săi, cooperând în vederea reușitei învățării.
Rolurile sunt bine stabilite: profesorul stimulează căutarea și descoperirea, iar elevii se vor ocupa de
activitățile de căutare și descoperire, ei participând activ și conștient la asimilarea cunoștințelor și
formarea personalității.
2.3. Toader(Iancu) Bianca
Interactivitatea reprezintă o importantă componentă a actului educațional și presupune o
învățare prin comunicare, prin colaborare, generând o ploaie de idei, opinii și argumente. Angajând
întregul potențial psiho-intelectual al subiecților cunoașterii, copiii din ciclul primar, ele creează
situații de învățare centrate pe disponibilitatea copiilor, particularitățile lor de vârstă dar și nevoile lor
personale.
Cel mai important aspect al instruirii active îl constituie faptul că elevii devin coparticipanți la propria
lor instruire şi educare. Sunt satisfăcute astfel, cerințele psihopedagogice ale activizării:
♣ Pregătirea psihologică pentru învățare;
♣ Prevenirea și reducerea influențelor negative ale diferitelor surse perturbatorii;
♣ Asigurarea repertoriilor congruente;
♣ Asigurarea unui limbaj comun între educator şi educat;
♣ Utilizarea unor activităţi eficiente de activizare;
Pentru atingerea finalităţilor educaţiei contextualizarea metodelor didactice la specificul demersului
educativ reprezintă o importantă sarcină a cadrului didactic. Este stimulată învăţarea şi dezvoltarea
personală, favorizând schimbul de idei, de experienţe şi cunoştinţe, asigură o participare activă,
promovează interacţiunea, conducând la o învăţare activă cu rezultate evidente. Contribuie la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, are un caracter activ-participativ, o reală valoare
activ-formativă asupra personalităţii elevilor. Pentru o utilizare eficientă a acestor metode, în practica
didactică, este necesară cunoaşterea teoretică, o minimă experienţă în utilizarea acestor metode şi
integrarea corespunzătoare în proiectul didactic, în interrelaţie cu metodele tradiţionale. Acest mod de
predare transformă elevul într-un actor, participant activ în procesul învăţării, pregătit să-şi însuşească
cunăştinţele prin efort propriu, o angajare optimă a gândirii, mobilizându-l în raport cu sarcinile de
învăţare date. Se identifică cu situaţia de învăţare în care este antrenat, fiind parte activă a propriei
transformări şi formări generată de cunoaştere.
Practica didactică bazată pe metode interactive presupune:
∙ Interacţiuni verbale şi socio-afective nemijlocite între elevi, graţie cărora se dezvoltă competenţe
intelectuale şi sociale transferabile în diferite contexte formale şi informale;
∙ Atitudine deschisă, activă bazată pe iniţiativă personală;
∙ O învăţare în colaborare cu ceilalţi colegi;

15
∙ Angajarea intensivă a elevilor în realizarea sarcinilor (chiar dacă în cazul unora dintre ei nu se
prouce la primele experienţe de acest gen);
∙ Responsabilitate colectivă şi individuală;
∙ Valorizarea schimburilor intelectuale şi verbale, mizând pe o logică a învăţăturii care ţine cont de
opiniile elevilor.
Demersurile didactice de acest tip conduc spre un progres cognitiv centrat pe descoperirea celuilalt, a
unei participări active şi intercative, la reflecţie comună în cadrul comunităţii educaţionale din care
face parte.
Specific metodelor interactive este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile
participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.
Metodele interactive:
- crează deprinderi
- facilitează învăţarea într-un ritm propriu;
- stimulează cooperarea, nu competiţia;
- sunt atractive;
- pot fi abordate din punct de vedere al diferitelor stiluri de învăţare.
Un învăţător care foloseşte astfel de metode ar trebui să fie:
∙ un sfătuitor – care îşi ajută elevii în rezolvarea problemelor, îi motivează să îşi prezinte propriul
punct de vedere;
∙ un animator – care iniţiază metodele şi le explică elevilor, pregăteşte materialele didactice şi prezintă
scopurile învăţării;
∙ un observator şi un ascultător – care observă elevii în timpul activităţii şi îi poate aprecia corect;
∙ un participant la învăţare – care nu are impresia că este perfect şi învaţă pe tot parcursul vieţii;
∙ un partener – care poate modifica „scenariul” lecţiei, dacă clasa cere acest lucru. De aceea
învăţătorul şi elevii sunt responsabili de rezultatele muncii în comun.
Permanenta deschidere spre nou, spre o continuă cercetare, inovație, revitalizare și creație, a oferit
acestor metode interactive un caracter dinamic, progresiv, atent direcționat spre perfecționarea și
remodelarea gândirii laturii sale procesuale.
2.4. Văduva(Enache) Floarea-Mădălina
Implementarea clasei pregătitoare a adus cu sine noi schimbări în cadrul activităților didactice
și mai ales un conținut informațional complex. Astfel, profesorii pentru învământul primar și preșcolar
trebuie să găsească metode și strategii moderne de predare și educare a limbajului folosite în cadrul
orelor de CLR. Elevii acestei generații necesită o atenție deosebită deoarece întregul sistem de
învățământ este într-o continuă schimbare, iar acești elevi trebuie învățați să facă față acestor
schimbări survenite. Nu există un anumit mod de a realiza aceste lucruri, o anumită rețetă pe care să o
respectăm întocmai la fiecare elev. Fiecare elev trăiește într-un univers al său, lumea din jur fiind o
altă lume la care el încearcă să facă faţă şi să se adapteze. Totul depinde de modul în care cadrul

16
didactic reușește să atragă elevul spre universul școlii, dar şi de modul în care elevul percepe acest
lucru. De aceea, educația a dezvoltat o serie de metode, care să sprijine activitatea didactică, astfel
încât să nu mai existe impedimente în cadrul binomului educațional. Dacă în timpurile vechi, predare-
învățarea avea la bază metode tradiționale, lumea modernă în care ne aflăm a adus cu sine metode
moderne. Deşi acestea sunt cunoscute de câteva deceni, cadrele didactice au evitat utilizarea lor
frecventă din diverse motive, fie ele economice sau poate chiar din lipsă de timp. După cum se ştie,
unele dintre cele mai cunoscute dezavantaje ale acestor metode sunt întocmai necesitatea alocării unui
timp mai mare pentru aplicare lor şi pregătirea unui material de lucru mai vast, ceea ce atrage după
sine, divergenţele economice. Pe de altă parte, siguranţa şi succesul oferite de aplicarea metodelor
tradiționale primează în faţa nevoilor unor elevi moderni, la baza cărora se află modernismul şi
necesitatea abordării noului. Astfel, prin intermediul acestei cercetări se urmăreşte, evidenţierea
importanţei metodelor moderne în activitatea didactică, nu doar datorită rolului lor formativ, ci şi
fiindcă la baza lor stă o educaţie modernă pentru o lume modernă. Elevul modern are nevoie de o
educaţie adaptată, care să îi permită, să îşi valorifice potenţialul la maxim, în condiţii de maximă
eficenţă. Învăţământul modern românesc nu trebuie să urmărească, doar acea latură bazată pe
acumularea informaţiilor ci şi modul în care aceste informaţii pot fi puse în practică de către elevi,
astfel încât la finele educaţiei rezultatele să poată fi vizibile. Şcoala trebuie să asigure un cadru optim
pentru fiecare elev, indiferent de mediul din care provine, educaţia devenind conceptul de bază care
primează în faţa tuturor factorilor. În grădiniţă, ca şi în la celelalte niveluri ale învăţământului,
metodele de învăţare fac parte din activitatea comuna a personalului didactic și a copiilor educaţi. În
afara de eficienţa limitată, concretizată la un moment dat în dobândirea anumitor scopuri si de
economia de timp si de mijloace necesare educației, metodele sunt importante și pentru că vor genera
atitudini pozitive față de propria educație, față de educația organizată, sistematică, în general, precum
și pentru ca vor iniția un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai puțin productiv, mai mult sau mai
puțin aducător de rezultate și satisfacții, ceea ce constituie aporturi formative majore.
2.5. Vladu Georgiana -Alexandra
Pentru atingerea criteriilor de eficiență maximă în activitatea instructiv-educativă a elevilor din
învățământul primar, consider că este necesară o completare a conținuturilor prezentului ghid cu
descrierea unor metode, tehnici și instrumentele de predare – învățare care aplicate corect la clasă
conduc la realizarea unei învățări performante ale elevilor. În acest sens, strategiile de predare alese de
către dascăl trebuie să aibă au un caracter activ - participativ, acestea implicând elevii la acțiune, în
toate etapele învățării.
În aceste condiții, manieră de abordare a învățării trebuie să fie una interactivă, conceptului
fiindu-i asociate strategii didactice în care elevul are un rol central în procesul de instruire.
Metodologiile interactive reclamă adaptarea predării și ajustarea conținutului instruirii în funcție de
particularitățile psiho-individuale ale elevilor, funcție de stilul de învățare, tipul de inteligență
predominant sau de nivelul de dezvoltare cognitivă al acestora precum și aspecte ce vizează

17
dezvoltarea capacităților de comunicare, de dialogare inter și intrapersonală, stimularea capacităților
de reflecție asupra propriei învățări etc.
Construirea cunoașterii de către elevi implică conjugarea eforturilor acestora care de cele mai
multe ori îl au ca partener, participant direct (sau indirect) pe dascăl. Rolul acestuia, în cadrul
activităților de instruire, se diversifică. Dascălul poate deveni, animator, consilier, moderator,
facilitator, tuture, resursă, corector sau chiar membru în echipele de lucru etc.
Din perspectivă didactică, educatorul/învățătorul ajută elevii să acceadă la cunoaștere, să-și
dezvolte capacităţi intelectuale, priceperi, deprinderi, aptitudini, sentimente şi emoţii, utilizând
strategii didactice diverse, preponderent interactive care au un rol important în realizarea cu eficiență a
învățării. Însă, învățarea nu se produce numai în școală, ci și în afara ei, motiv pentru care, încă de
mici, elevii trebuie sprijiniți să identifice legături între informații, să realizeze transferuri rapide și
eficiente între acestea, să le asocieze contextelor noi de învățare, să colecteze și să stabilească legături
între ele și procesele dintr-un anumit domeniu, sau din domenii diferite. Vorbim astfel despre
probleme concrete de viață, la care trebuie să le facă față elevii noștri, la probleme ce trebuie rezolvate
și care au un caracter integrat.
Elevii vor învăța astfel într-un mod activ, participativ și creativ fiind stimulați să-și
construiască propriile înțelesuri/interpretări, să-și creeze propriile proiecte de învățare personalizate, să
conștientizeze asupra responsabilităților pe care le au în timpul învățării, să caute, exploreze și să
rezolve situații utilizând operații ale unei gândiri de nivel superior (analiza, sinteza, comparaţia,
abstractizarea, concretizarea, clasificarea, sistematizarea), sau talanții cu care sunt înzestrați,
conştientizând, aplicând, (auto)evaluând, gestionând şi dobândind progresiv autonomie în propria
formare.
Metodele interactive de predare-învățare au un rol deosebit în vederea unei învățări eficiente,
conștiente cu implicarea elevilor, oferind oportunități, motive, scopuri,resurse și achiziții valoroase,
diminuând efectele negative ce se pot manifesta asupra sănătății, psihicului și personalității elevului.
În proiectarea activitățile de învățare nu trebuie realizată o delimitare bruscă între activități
tradiționale și cele moderne, caracterizate prin interactivitate și predare integratoare. Nici o metodă nu
este mai bună decât cealaltă. Nu există metode de predare bune și metode de predare rele. În procesul
de proiectare și organizare al unei activități cel mai important rol îl are dascălul, reușita unei lecții
eficiente fiind condiționată de măiestria și profesionalismul său.
Într-o lume în continuă schimbare, elevii au nevoie de capacitatea de a selecta informațiile şi
să decidă care dintre ele sunt sau nu sunt importante. Va trebui să învețe în mod critic, pentru a da
sens, în mod creator şi productiv, acelor elemente din universul informaţional. ˝A învăţa un copil nu
înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria gândire, să-l ajutăm să înţeleagă cu
gândirea lui lumea¨ (Ioan Cerghit)

18
 Ca educatori/învățători avem o sarcină importantă, și anume, să-i învăţăm pe elevi ceea ce
înseamnă școala, importanța ei, folosind diferite tehnici de învățare eficientă și pregătindu-i în același
timp pentru autoînvăţare şi educare permanentă.

19
 Recenzie “Introducere in Teoria Curriculumului” ,autor Alexandru Constantin
Strunga

Prezenta lucrare isi propune initierea cititorului in domeniul teoriei curriculumului.

Cartea se doreste a fi un instrument util studentilor care vor sa urmeze o cariera didactica
dar si cadrelor didactice care se gasesc intr-o etapa de perfectionare didactica : definitivat ,
gradul II sau elaborarea lucrarii metodico-stiintifice pt obtinerea gradului didactic I.

In egala masura lucrarea se adreseaza profesorilor care doresc sa-si innoiasca repertoriul
didactic si care vor gasi aici aspecte interesante.

Lucrarea este elaborate intr-o succesiune logica pornind de la nivelul macro – al

documentelor oficiale ale M.E.C. spre nivelul micro , al profesorului . Continuturile sunt
sistematizate prin definitii , clasificari, etape , iar fiecare concept teoretic este exemplificat.

In capitolul 1 este realizata o introducere in teoria curriculumului facand o trecere in revista

din punct de vedere istoric a domeniului curriculumului cu deschideri spre viitor.

In capitolul 2 sunt prezentate bazele teoriei curriculumului si modul in care acestea pot fi
valorificate.

In capitolul 3 sunt prezentate si detaliate modelele currriculare si anume : Modelul lui

Dewey, Modelul lui Bobbitt si Charters, Modelul lui Tyler, Modelul lui Taba , Modelul lui
Walker .

Capitolul 4 prezinta cele patru mari teorii curriculare si anume : teoria reproductiei in
curriculum, teoria rezistentei in curriculum , teoria duplicitatii in curriculum si teoria
ranforsarii in curriculum.

In capitolul 5 sunt abordate tipologiile si categoriile de curriculum ,sunt prezentate de

asemenea aspecte privind orientarile curriculumului.

Capitolul 6 prezinta obiectivele curriculare, functiile obiectivelor curriculare care se refera

atat la atributiile , rolurile pe care le indeplinesc in conceperea si dezvoltarea curricumului ,
cat si in relatiile pe care le au cu celelalte elemente curricular: continuturi, situatii de invatare ,
procese de evaluare.

Capitolul 7 isi propune analiza continutului invatamantului ca un element de baza al

curriculumului , tinind cont de structura lui. Tot in capitolul 7 sunt prezentate caracteristicile
continuturilor curricular si operatiile asupra continutului curricular.

20
In capitolul 8 sunt prezentate si detaliate componente ale curriculumului national: discipline,
programe si manuale scolare.

In Capitolul 9 se discuta problematica psihopedagogica a curriculumului , problemele

privind obiectivele si metodele de predare , mai ales atunci cand luam in consideratie
tendintele curriculumului post modern.

21
 GLOSAR CU TERMENI PEDAGOGICI

1.Curriculum = curriculum-ul reprezintã ansamblul documentelor şcolare care fac

referire la conținuturile activităţilor de predare-învăţare.Curriculum-ul integrează
totalitatea proceselor educaţionale şi a experienţelor de învăţare concrete, directe şi
indirecte, concepute şi preconizate de către şcoală şi prin care trece elevul pe durata
parcursului său şcolar el reprezintă ansamblul tuturor experienţelor de învăţare directe
şi indirecte ale elevilor implicaţi în situaţii educaţionale implicite şi explicite.

2.Didactica =Termenul didactica provine din grecescul didaskein (a-i invata pe altii). In
sfera limbajului pedagogic, termenul a intrat abia in secolul al XVII-lea, cind a fost consacrat
definitiv de pedagogul ceh Jan Amos Comenius prin lucrarea Didactica Magna, publicata in
1657.Comenius defineste didactica drept arta universala de a-i invata pe toti toate sau o metoda
sigura prin care invatatorii, cu mai putina osteneala, sa-i invete pe scolari mai mult.

3.Aria curriculara =reprezinta un grupaj de discipline scolare care au în comunanumite

obiective si metodologii si care ofera o viziune multi- si/sau interdisciplinaraasupra obiectelor de
studiu. Curriculumul National din România este structurat însapte arii curriculare, desemnate pe
baza unor principii si criterii de tip epistemologicsi psiho-pedagogic. Ariile curriculare au fost
selectate în conformitate cu finalitatileînvatamântului, tinând cont de importanta diverselor
domenii culturale carestructureaza personalitatea umana, precum si de conexiunile dintre aceste
domenii

4.Ciclurile curricular = reprezinta periodizari ale scolaritatii care au în comunobiective

specifice. Ele grupeaza mai multi ani de studiu, care apartin uneori deniveluri scolare diferite
si care se suprapun peste structura formala a sistemului deînvatamânt, cu scopul de a focaliza
obiectivul major al fiecarei etape scolare si de aregla procesul de învatamânt prin interventii
de natura curriculara.
5.Documente curricular =acele documente care planifica continutul invatarii din punct de
vedere al volumului si structurii:plan de invatamant, programa analitica, manuale, ghiduri
metodologice.

6.Metoda didactica =Metoda poate fi privită şi ca „o modalitate de acţiune, un instrument cu

ajutorul căruia elevii,sub îndrumarea profesorului sau în mod independent, îşi înşusesc şi

22
aprofundează cunoştinţe, îşiinformează şi dezvoltă priceperi şi deprinderi intelectuale şi
practice, aptitudini, atitudini etc.“ (M.Ionescu, M. Bocos, 2001, p.122).

7.Procedeu didactic = sunt elemente de detaliu ce intră în componenţa metodelor; sunt

soluţii didactice practice ce concură la aplicarea cu eficienţă a metodei. Relatia dintre metode
şi
procedee este una dinamica: în anumite contexte pedagogice o metoda se poate transforma în
procedeu şi invers.
8.Mijloace de invatamant = reprezinta ansamblu de resurse sau instrumente materiale
tehnice ,produse, adaptate si selectionate in mod intentionat pentru a servi nevoilor de
organizare si desfasurare a procesului instructive –educativ.
9. Strategie didactica = Termenul de strategie îşi are originea “într-un cuvânt grecesc cu
semnificaţia de generalitateşi până de curând a avut un înţeles strict militar: arta planificării şi
conducerii războiului.”
DEX–ul indică originea latină a cuvântului, din latinescul strategia – funcţia strategului;
aptitudinea de a comanda; legătura cu Grecia Antică se face prin “strategi”, comandanţi
militari ai
unor cetăţi. DEX-ul defineşte strategia ca “parte componentă a artei militare, care se ocupă cu
problemele pregătirii, planificării şi ducerii războiului şi operaţiilor militare.” (1998, p.1024)

10.Evaluarea =Evaluarea scolara este procesul prin care se delimiteaza, se obtin si

se furnizeaza informatii utile, permitand luarea unor decizii ulterioare. Actul evaluarii
presupune doua momentc relativ distincte: masurarea si aprecierea rezultatelor
scolare.Desfasurandu-se in cea mai mare parte la nivel de nucleu (profesor-clasa-elev), actul
didactic al evaluarii vizeaza procesul de invatamant in ansamblul sau.

23