Analiza SWOT a stilului meu de predare

Profesor-ed. Trif Veronica-Florentina

Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă
Loc. Alba Iulia Jud. Alba

Analiza SWOT, o metodă de autocunoaştere (S-strengths = puncte tari, W – weaknesses

= puncte slabe, O – opportunities = oportunităţi, T – threats = ameninţări).
Consider că stilul situaţional, adaptabil, strategic este cel care se potriveşte stilului
meu de lucru pentru că creez o concordanţă între obiective şi activităţi, utilizez la un nivel cât se
poate de optim resursele antrenate, motivez elevii pentru desfăşurarea activităţilor, utilizez un
sistem de informaţii adecvat pe înţelesul şi la nivelul elevului de a percepe ceea ce eu doresc să-i
explic, folosesc o bună comunicare în clasă, în grup, realizez o evaluare variată şi corectă,
responsabilizez elevii cu sarcini precise în clasă şi în timpul desfăşurării orelor, stimulez elevii în
vederea realizării sarcinilor.
Mulţi cercetători în educaţie consideră că verbul “a preda” este cel corect. Din punct de
vedere metodologic poate este corect, dar din punct de vedere al acţiunii, al modului de
relaţionare cu elevii, al modului de gândire, al modului cum percepi elevii, a strategiilor de lucru
pe care le foloseşti, a cunoaşterii particularităţilor de vârstă a copiilor, achiziţiile elevului pe
parcursul orei, consider că este mai bine a se folosi expresia “a modului meu de lucru la clasa de
elevi”.
Stilul de lucru al meu se pliază pe stilurile de învăţare practicate de elevi.
Din experienţa mea, acest mod de lucru presupune un consum energetic foarte mare din
partea profesorului.

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

 Obiectivele lecţiei le formulez clar pentru a  Laboratorul de informatică îl folosesc mai
fi măsurabile. puţin ( deoarece acesta îl folosesc ca o
 Obiectivele specifice le comunic elevilor. recompensă pentru elevi).
 Utilizez metode variate, interactive, un  Diferite aparate: videoproiector, CD-player,
limbaj accesibil pe înţelesul elevilor. etc.
 Am în vedere stilurile de învăţare ale  Surse financiare pentru realizarea unor
elevilor şi aplic învăţarea centrată pe elev. excursii.
 Implicare şi deontologie profesională  Materiale didactice. Multe materiale le
responsabilă. cumpăr pe banii mei; aduc de acasă.
 Ţin cont de particularităţile de vârstă şi
individuale ale elevilor. Explic de mai
multe ori unele noţiuni şi în mai multe
feluri până când am observant că toţi elevii
au înţeles. Ajut elevii mai neîndemânatici şi
dau indicaţii individuale suplimentare.
 Comunicarea profesor-elev este adecvată
(atât cea verbală cât şi cea nonverbală –
gestica). Practic comunicarea directă.

1
 Încurajez comunicarea pe nivel orizontal şi
vertical.
 Utilizez materiale diverse – fişe cu text, fişe
de lucru, fişe de evaluare (evaluare
colegială, autoevaluare), chestionare orale
şi scrise, planşe, colaje, ş.a.; acestea sunt
realizate diferenţiat şi ţin seama de
experienţa anterioară a elevilor.
 Întrebările pe care le adresez elevilor sunt
clar formulate, cu răspunsuri deschise.
Explicaţii clare cu privire la desfăşurarea
comportamentului zilnic precum şi a sarcinilor
de lucru.
 Am aplicat evaluarea iniţială pentru toţi
elevii.. Evaluarea formativă o realizez
diferenţiat funcţie de activităţi şi conţinuturi
(nivel superior, nivel mediu şi nivel bazal).
Evaluare de progres: fişe de lucru la diverse
activităţi, observarea sistematică, probe
orale şi scrise, probe practice. Evaluarea
dialogată, participativă, consensuală (un
proces în care sunt negociate şi aduse la un
consens diferitele interese, valori şi puncte
de vedere, între profesor şi elev); evaluarea
participativă, consensuală (are la bază
responsabilitatea împărtăşită între elev şi
educator, iar accentul se pune pe cooperare,
pe colaborare şi pe procesul învăţării).
 Tipuri de activităţi: individuală, frontală, în
perechi, pe grupe, directă, secvenţială,
integrată (pe unităţi tematice), global,
permanent.
 Strategii: cognitive, psihomotrice, afectiv-
atitudinale, mixte, inductive, transductive,
algoritmice, euristice, aplicative.
 Pe parcursul activităţilor insist pe realizarea
feedback-lui şi ţin seama de acesta în
elaborarea ulterioară a materialelor de lucru
şi planificarea ulterioară a activităţilor.
Încurajez elevii să-şi asume propriile opinii
susţinându-le cu argument.
OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI
Pun accent pe următoarele:  Mă confront cu reacţii imprevizibile din
 observaţii ale celor cinci categorii partea elevilor (datorită faptului că prezintă
comportamentale (susţinerea atenţiei la tulburări asociate).
sarcina de lucru; agitaţia psihomotorie,  În relaţia elev-elev se foloseşte un limbaj

2
 vorbitul excesiv în timpul lecţiei, jocul neadecvat, vulgar (nu la fiecare oră).
cu obiecte în timpul lecţiei, capacitatea
de a rămâne aşezat în timpul lecţiei).
 creez un mediu pozitiv de învăţare;
 evitarea criticii în public şi în preajma
persoanelor străine;
 explicaţii clare cu privire la
desfăşurarea activităţilor zilnice precum
şi a sarcinilor de lucru;
 exerciţii pentru creşterea stimei de sine
şi a încrederii în forţele proprii;
 exerciţii pentru managementul emoţiilor
negative;
 explicarea comportamentelor
inadecvate în cadrul clasei, a şcolii şi în
societate;
 dezvoltarea capacităţii de empatie;
 menţinerea unei relaţii constante de
comunicare cu părinţii, profesorii şi
conducerea şcolii;
 încurajarea atitudinii adecvate prin
diverse tipuri de recompense;
 dezvoltarea abilităţilor sociale în
diverse situaţii de viaţă;
 antrenarea elevilor în activităţile
specifice ariei curriculare Terapia
educaţională complexă şi integrată, cu
respectarea particularităţilor de vârstă şi
individuale.
 Multe activităţi sunt pe consolidare şi
diversificare.

În activitatea instructiv-educativă este necesar să cunoaştem cât mai bine elevii.

Atunci când ne propunem să cunoaştem viaţa psihică a unei persoane, cu sau fară
dizabilităţi, putem aborda mai multe perspective. Astfel:
 perspective biologică ne ajută să stabilim o legătură între acţiunile umane şi
modificările biochimice care au loc în interiorul organismului la nivelul
sistemului nervos şi, în special, la nivel cerebral.
 perspectiva behavioristă ne ajută să identificăm şi să înţelegem activităţile
exteriorizate ale organismului, activităţi care pot fi observate şi măsurate.
 perspectiva cognitivă ne ajută să punem în relaţie o serie de procese psihice
(percepţia, raţionamentul, luarea deciziei şi rezolvarea problemelor etc.)., prin
stabilirea legăturilor existente între acestea şi comportamentul uman.
 perspectiva psihanalitică subliniază rolul motivaţiei inconştiente şi, mai ales,
efectul refulărilor anumitor impulsuri din copilărie în conduita noastră actuală.
 perspectiva fenomenologică se concentrează asupra trăirii subiective a
experienţei şi asupra motivaţiei în vederea autorealizării. (A. Gherguţ, 2005)
3