Recuperarea elevului cu dislexie

Dislexia nu depinde de nivelul de inteligenţă. Chiar şi un copil cu un nivel de

inteligenţă ridicat poate avea tulburări de învăţare. Explicaţia acestui lucru este
slaba dezvoltare sau tulburarea unor capacităţi parţiale. Tulburările pot apărea la
nivelul dezvoltării slabe a motricităţii, echilibrului şi orientării în spaţiu, la nivelul
schemei corporale, la nivelul percepţiei vizuale, auditive şi tactile, la nivelul
memoriei precum şi din pricina deficienţei în prelucrarea secvenţială a informaţiei.
Nu există doi copii dislexici cu simptome identice, deoarece tulburările
capacităţilor parţiale apar în combinaţii variate şi grade de dezvoltare diferite.

Dislexia este o tulburare de prelucrare a informaţiilor care nu se rezolvă odată cu

creşterea copilului, unele caracteristici rămânând prezente pe parcursul întregii
vieţi a celui în cauză. Există însă metode speciale de terapie pentru dislexie (de ex.
metoda Meixner, metoda Sindelar, metoda Ayres, metoda Delacato, metoda Gosy,
metoda Frostig etc.), cu ajutorul cărora simptomele pot fi ameliorate şi se pot
preveni tulburările în dezvoltarea personalităţii. Succesul terapiei este influenţat, în
mare măsură, de recunoaşterea timpurie a problemei şi începerea unei terapii
adecvate cât mai devreme.

Cum să-l educăm pe copilul dislexic?

 Să ne informăm cu privire la fenomenul dislexiei;
 Să avem o atitudine pozitivă faţă de el, să avem empatia necesară pentru a
înţelege nevoile specifice;
 Să punem suflet în ceea ce facem;
 Să stârnim curiozitatea copilului;
 Să fim flexibili şi dispuşi să ne modificăm planurile;
 Toate activităţile să fie scurte şi să pregătim mai multe variante pentru
fiecare lecţie;
 Să-i oferim şansa de a ne arăta aptitudinile şi cunoştinţele dobândite;
 Să fim pregătiţi pentru mai multe explicaţii într-un mod variat până suntem
siguri că a înţeles totul;
 Să nu-l bombardăm cu noţiuni noi (maximum 6 cuvinte într-o oră);
 Să reformulăm instrucţiunile într-un mod mai simplu, mai accesibil lui;
 Să repetăm ceea ce au învăţat deja, eventual prin alte căi de abordare;
 Să luăm în consideraţie interesul copilului, hobbyurile lui, activităţile
extraşcolare;
 Să luăm în consideraţie faptul că nu e capabil să scrie şi să fie atent la noi în
acelaş timp;
 Să-l motivăm permanent;
 Să-i formăm o rutină prin activităţi similare;
 Să observăm semnele oboselii;
 Să fim atenţi la scăderea încrederii în sine;
 Copilul să simtă că-i apreciem ideile;
 Să încercăm să încheiem fiecare oră în aşa fel încât copilul să simtă că a avut
succes;
 Să fim buni ascultători;
 Să ţinem pauză – toată lumea are nevoie de ea;
 Să ne relaxăm şi să ne distrăm.

Ce fel de profesor sunt?

 Folosesc metode şi procedee variate, multisenzoriale.

 Folosesc multe materiale didactice.
 Iau în consideraţie stilul individual de învăţare al elevului.
 Clarific la începutul orei care este scopul acesteia.
 Scriu puţin pe tablă, cu litere mari, lizibile, folosind culori pentru a ajuta
elevul în orientarea pe tablă.
 Îl avertizez înainte de teste.
 Evaluez elevul într-un mod favorabil lui (răspuns oral, prin înregistrări audio
şi video).
 Zâmbesc dacă mi se cere ajutor şi-i explic, oferind cel puţin două exemple.
 Particip la cursuri de formare şi mă documentez din literatura de specialitate
cu privire la dislexie.

Ce fel de învăţător sunt?
 Folosesc multe imagini, planşe, etc.
 Folosesc metode variate, multisenzoriale, mai ales jocuri didactice.
 Observăm, descoperim totul cu elevii prin acţiuni, mişcare şi nu doar
discuţii.
 Folosesc un limbaj accesibil lui.
 Clarific la începutul orei ce aştept de la el.
 Formulez o singură cerinţă deodată.
 Îi dau timp suficient.
 Îl ajut dacă se blochează.
 Am multă răbdare.
 Creez o atmosferă plăcută la oră.
Ambianţa învăţării
 Copilul dislexic să stea în prima bancă, cu un coleg amabil, care îl ajută la
nevoie.
 Să nu fie agitaţie în jurul lui, ca să nu-i distragă atenţia.
 Materialele didactice care îl ajută la învăţare să fie la îndemâna lui.
 Tabla să fie albă.
 Să facem o copie xerox a informaţiilor de pe tablă pe care copilul dislexic să
o aibă la îndemână, de preferinţă pe hârtie color (culoarea crem).
 Băncile să aibă o inclinaţie de 45 grade (este mai aproape de verticalitatea
tablei).

Drepturile copiilor dislexici

Legea Învăţământului, deocamdată, nu asigură un sprijin optim pentru copiii
dislexici din România, dar avem toate speranţele că acest lucru se va schimba cât
mai curând.

La nivel internaţional, educarea copiilor cu tulburări lexico-grafice este în centrul

atenţiei prin recunoaşterea acestei categorii de copii şi asigurarea unor servicii
specializate centrate pe nevoile lor. Ei beneficiază de diverse facilităţi, numite şi
drepturi la educaţie şi integrare socială cu scopul asigurării şanselor egale.

Ei pot învăţa în şcoli pentru copii dislexici sau în clase speciale, inclusive.

Există foarte multe şcoli pentru copiii dislexici pe plan mondial, de exemplu :

New York, California,  Michigan, South Carolina,  Texas, SUA,  Toronto,
Canada,  Olanda,  Londra, Marea Britanie, etc.
Caracteristicile acestor şcoli sunt următoarele:

 mediu şcolar adaptat nevoilor copiilor dislexici (dyslexia-friendly schools);

 clase cu un număr mic de elevi (8-10 elevi sau chiar 5-7 elevi);
 în unele şcoli fiecare elev învaţă după un plan de învăţământ personalizat;
 în alte şcoli copiii învaţă mai multe discipline în concordanţă cu planul de
învăţământ naţional (curriculum), dar într-o ambianţă de învăţare înţelegătoare
şi sistematică, folosind metode adecvate de învăţare, iar dacă este cazul, se
aplică un plan de învăţământ individualizat;
 metode de predare adecvate pentru copiii dislexici care iau în considerare
diferitele stiluri de învăţare ale copiilor, conform principiului: „Dacă ei nu
înţeleg cum le învăţăm noi, atunci le învăţăm în modul în care ei înţeleg”;
 clase de studiu bine dotate, cu materiale didactice speciale;
 asigurarea terapiilor specifice: terapie logopedică, psihoterapie,
kinetoterapie;
 echipa de specialişti este formată din: logopezi, psihologi, kinetoterapeuţi,
pedagogi, toţi formaţi în domeniul dislexiei;
 activităţi extracurriculare, dezvoltând personalitatea şi talentele copiilor;
 fonduri pentru asigurarea nevoilor speciale;
 accent pe creşterea stimei de sine al copiilor dislexici, pe valorizarea acestor
copii;
 diferenţele individuale sunt recunoscute şi valorizate.
Copiii dislexici, care învaţă în clase speciale sau individual integraţi în şcolile de
masă în multe ţări beneficiază de anumite drepturi, asigurate pe toate nivelele
sistemului de învăţământ (preşcolară, primară, secundară, învăţământ superior) şi
în viaţa de adult, garantate conform principiului şanselor egale:
 educaţie gratuită;
 depistare şi intervenţie timpurie, punând accent pe prevenire;
 în grădiniţă – activităţi terapeutice pentru copiii predispuşi spre dislexie;
 dreptul părinţilor de a alege forma de educaţie potrivită pentru copiii lor
(şcoală pentru dislexici, clasă specială sau integrare individuală în şcoala de
masă);
 servicii la dispoziţia părinţilor pentru consiliere parentală, informându-i
despre educaţia cea mai corespunzătoare şi despre planul educaţional
individualizat (IEP);
 o educaţie adecvată, dreptul elevului la un plan de educaţie individualizat
(IEP);
 mediu şcolar adaptat nevoilor copiilor dislexici (dyslexia-friendly schools)
asigurând condiţiile psihice şi fizice pentru dezvoltarea copiilor;
 cadre didactice formate în domeniul dislexiei şi în metode adecvate de
învăţare;
 dreptul la terapii specifice (terapie logopedică, psihoterapie, kinetoterapie),
care sprijină dezvoltarea psihologică şi fizică, sporeşte eficacitatea de învăţare,
corectează deficienţele, reduce lipsa în cunoaştere sau îndemânare;
 dreptul la evaluare pe parcurs şi reorientare;
 ajutor în luarea de notiţe, posibilitatee înregistrării audio a lecţiilor;
 copiii cu dificultăţi de învăţare pot fi scutiţi, cu aprobarea directorului şcolii,
de anumite materii sau capitole ale acestora, de evaluarea şi notarea elevului la
aceste materii (de exemplu limbi străine);
 dacă elevul este scutit de unele materii sau capitole, se programează
activităţi individuale pentru acesta;
 la examenul de bacalaureat, elevul cu tulburări de învăţare îşi poate alege
alte materii de examen în locul acelora de care a fost scutit;
 la toate examenele scrise elevii au dreptul la un timp de lucru mai lung (20-
60 min.), ortografia nu este evaluată, elevul poate utiliza calculatorul sau alte
mijloace pe care le-a utilizat în perioada de învăţare;
 examenele scrise pot fi înlocuite de examene orale sau invers, în funcţie de
dizabilitatea elevului;
 studenţii cu tulburări lexico-grafice au dreptul la: examinare orală în locul
celei scrise sau invers, utilizarea calculatorului, dicţionarelor la examinările
scrise;
 studenţii discalculici pot fi scutiţi de examenele legate de calcule sau pot
folosi mijloacele de învăţământ utilizate în perioada învăţării;
 loc de muncă adaptat nevoilor adulţilor dislexici (dyslexia-friendly
workplaces) asigurând nevoile dislexicilor pentru desfăşurarea optimă a muncii
(condiţii de muncă, tehnologie de ajutor).

Ce este dislexia?
Dislexia corespunde unei dificultati speciale a copilului de a invata sa scrie si sa
citeasca. Tulburarea apare la copilul la care frecventarea scolara s-a dezvoltat
intotdeauna normal si la care nu se regaseste niciun deficit intelectual.

Cum se manifesta dislexia?

Copilul prezinta dificultati in citirea cuvintelor obisnuite pe care le inverseaza
complet sau partial (”toc” in loc de ”cot”). El poate, de asemenea, inversa litere
(”troc” in loc de ”torc”). Copilul intalneste dificultati pentru a gasi greselile de
ortografie sau pentru a recopia corect un cuvant.
Foloseste adesea un cuvant in locul altuia si are dificultati in a distinge dreapta de
stanga. De asemenea, el poate confunda sunetele (p si b, t si d, k si g).

Remarci
Motivele exacte nu sunt cunoscute. Un copil din 25 este atins de dislexie, baietii
fiind de trei ori mai afectati decat fetele.
Tratamentul este cu atat mai usor cu cat dislexia este descoperita mai devreme.
Dupa asigurarea ca nu exista probleme de vedere sau psihologice, pentru a evita o
situatie de esec scolar poate fi luata in consideratie reeducarea ortofonica.
Ea se bazeaza pe exercitii de lectura, de scriere sau de memorare. Problema trebuie
semnalata cadrului didactic pentru a nu penaliza copilul. Cu conditia unui
tratament de lunga durata si clar, dislexia nu este ireversibila. Dificultatile scolare
sunt cauzate de o necunoastere a problemei si cresc descurajarea copilului.

Tipuri de dislexie
Dislexia poate fi impartita in diferite subtipuri, dar nu exista o lista oficiala a
tipurilor de dislexie, deoarece acestea pot fi clasificate in mai multe feluri. Cu toate
acestea, uneori, conditia este impartita in urmatoarele categorii:

Dislexia primara
Acesta este cel mai frecvent tip de dislexie si este o disfunctie mai degraba decat o
deteriorare a partii stangi a creierului (cortexul cerebral) si nu se schimba odata cu
varsta. Severitatea handicapului variaza in randul persoanelor cu acest tip de
dislexie, iar majoritatea celor care primesc o interventie educationala adecvata vor
avea rezultate bune de-a lungul vietii. Din pacate, altii continua sa aiba probleme
semnificative de citire, scriere si ortografie pe tot parcursul vietii adulte. Dislexia
primara este transmisa ereditar sau in urma unor mutatii genetice si se intalneste
mai des la baieti decat la fete.

Dislexia secundara
Acest tip de dislexie este cauzat de probleme de dezvoltare a creierului in stadiile
incipiente ale dezvoltarii fetale. Dislexia secundara se diminueaza pe masura ce
copilul se maturizeaza. Este, de asemenea, mai frecventa la baieti.
Dislexia traumatica
Acest tip de dislexie apare de obicei in urma unui traumatism cranio-cerebral. In
majoritatea cazurilor, este afectata zona creierului care controleaza cititul si scrisul.
Se intalneste, insa, mult mai rar.

Alte tipuri

 Dislexia fonologica: Persoana are dificultati in despartirea cuvintelor in

silabe mai mici, ceea ce face dificila adaptarea sunetului la forma scrisa.
Aceasta este, de asemenea, cunoscuta sub numele de dislexie disfonica sau
dislexie auditiva.
 Dislexia de suprafata: Persoana nu poate recunoaste un cuvant la prima
vedere, astfel cuvintele fiind greu de memorat si invatat. Aceasta este uneori
denumita dislexie vizuala.
 Numire rapida: Persoana nu poate numi rapid o litera sau un numar atunci
cand le vede.
 Dublu deficit: Persoana nu poate distinge sunetele si nici nu poate numi
literele si numerele.
 Dislexia vizuala: Persoana are o experienta vizuala neobisnuita atunci cand
se uita la cuvinte, desi acest lucru se poate suprapune cu dislexia de suprafata.
Uneori, oamenii se refera la „dislexie directionala” atunci cand nu pot face
diferenta intre stanga si dreapta. Aceasta este o caracteristica frecventa a dislexiei,
insa nu este o forma a conditiei.
De asemenea, daca o persoana nu poate invata matematica, termenul corect pentru
aceasta este discalculia. Nu este dislexie.

De ce si cand apare dislexia?

Specialistii si cercetatorii nu sunt siguri exact care este cauza dislexiei.

Dislexia la copii
Unele dovezi indica posibilitatea ca aceasta conditie sa fie genetica, asa cum se
intampla frecvent in familii.
Cauze dislexie
Par sa existe doi factori cheie:

Cauze genetice
O echipa de la Scoala de Medicina de la Yale a constatat ca defectele unei gene,
cunoscuta sub numele de DCDC2, au fost asociate cu probleme legate de citire.

Dislexia dobandita
Dislexia la adolescenti si dislexia la adulti sunt dobandite dupa nastere, de obicei
din cauza unor leziuni cerebrale, a unui accident vascular cerebral sau a altor tipuri
de traumatisme.
Dislexia in scoala
Potrivit cercetatorilor de la Universitatea din Michigan, dislexia este cea mai
comuna dizabilitate de invatare. 80% dintre elevii cu dizabilitati de invatare au
dislexie.
Asociatia Internationala de Dislexie estimeaza ca intre 15 si 20% din populatia
americana are unele dintre simptomele dislexiei, inclusiv citirea lenta sau
incorecta, ortografierea (pronuntia) precara, scris imprecis sau amestecarea
cuvintelor similare.

Dislexia afecteaza persoanele de orice origine etnica, desi limba materna a unei
persoane poate juca un rol important. O limba in care exista o legatura clara intre
modul in care este scris un cuvant si cum suna acesta si regulile gramaticale in
cauza, cum ar fi limba italiana si spaniola, poate fi mai usoara pentru o persoana cu
o dislexie usoara pana la moderata.
Alte limbi, cum ar fi limba engleza, unde nu exista adesea o legatura clara intre
forma scrisa si fonetica, le pot pune probleme persoanelor cu dislexie.

Diagnostic
Nu exista un singur test prin care poate fi diagnosticata dislexia. Trebuie sa luati in
considerare mai multi factori, cum ar fi:
Dezvoltarea copilului, probleme educationale si istoricul medical
Medicul va va pune cel mai probabil intrebari cu privire la aceste domenii si va
dori sa afle care sunt conditiile de care sufera membrii familiei, printre care si
dislexia.

Viata la domiciliu
Medicul poate cere o descriere a familiei si a vietii de acasa, inclusiv a celor care
locuiesc in casa si daca exista probleme la domiciliu.

Chestionare
Medicul le poate solicita copilului, membrilor familiei sau profesorilor sa raspunda
la intrebari in scris. Copilul poate fi rugat sa faca teste prin care i se pot identifica
abilitatile de citit si scris.

Testarea vazului, auzului si teste cerebrale (neurologice)

Acestea va pot ajuta sa determinati daca incapacitatea celui mic de a invata si de a
scrie este cauzata de o alta tulburare.

Testarea psihologica
Medicul poate sa le adreseze intrebari parintilor si copiilor pentru a intelege care
este starea de sanatate psihica a celor mici. Acest lucru ii poate ajuta sa stabeasca
daca anumite probleme sociale, anxietatea sau depresia pot limita abilitatile
copilului.

Testarea capacitatii de citire si a altor aptitudini academice

Copilul poate efectua un set de teste educationale si competente de citire care vor fi
evaluate de catre un expert in citit sau un doctor pentru dislexie.

Cum se trateaza dislexia?

Nu exista nicio modalitate cunoscuta de corectare a anomaliilor creierului care
cauzeaza dislexia – aceasta este o problema care dureaza toata viata. Cu toate
acestea, detectarea si evaluarea precoce a conditiei pentru a determina nevoile
specifice si tratamentul adecvat pot imbunatati succesul.

Tehnici educationale
Dislexia este tratata folosind abordari si tehnici educationale specifice, si cu cat
procesul incepe mai devreme, cu atat rezultatele vor fi mai bune. Testarea
psihologica ii va ajuta pe profesorii copilului sa dezvolte un program de predare
adecvat nevoilor acestuia.

Metode de invatare pentru dislexici

Profesorii pot folosi tehnici care implica auzul, vederea si atingerea pentru a
imbunatati abilitatile de invatare.
Tratamentul se concentreaza pe ajutarea copilului sa:

 Invete sa recunoasca si sa foloseasca de cele mai mici sunete care alcatuiesc

cuvinte
 Inteleaga ca literele si sirurile de litere reprezinta aceste sunete si cuvinte
 Inteleaga ce citeste
 Citeasca cu voce tare pentru a realiza o precizie a lecturii, viteza si
exprimare (fluenta)
 Isi creeze un vocabular de cuvinte recunoscute si intelese

Dislexie terapie
Daca sunt disponibile, sedintele de indrumare realizate de un specialist in lectura
pot fi utile pentru multi copii cu dislexie. Daca micutul are probleme mari de citire,
sedintele ar putea avea loc mai des, insa progresul ar putea fi mai lent.

Dislexie exercitii
Copiii cu dislexie care primesc ajutor suplimentar la gradinita sau in clasa intai isi
imbunatatesc adesea abilitatile de citire suficient pentru a reusi la scoala primara si
la liceu.
Copiii care nu primesc ajutor pana la clasele mai avansate pot avea mai multe
dificultati in a invata sa citeasca bine. Cel mai probabil, acestia raman in urma si
niciodata nu vor putea sa-i prinda din urma pe colegi. Un copil cu dislexie severa
nu poate citi niciodata usor, insa poate invata abilitati prin care sa-si
imbunatateasca lectura si poate dezvolta strategii de imbunatatire a performantelor
scolare si a calitatii vietii.

Ce pot face parintii

Parintii joaca un rol cheie in incercare de a-i ajuta pe copii sa reuseasca. De aceea,
este recomandat sa urmati acesti pasi:

 Abordati problema mai devreme. Daca banuiti ca micutul are dislexie, luati
legatura cu un medic. Interventia timpurie poate imbunatati succesul.
 Cititi-i cu voce tare copilului. Cel mai bine este sa incepeti atunci cand cel
mic are varsta de 6 luni sau chiar mai putin. Incercati sa ascultati povesti audio
impreuna cu copilul. Dupa ce acesta creste, cititi povestile impreuna dupa ce
copilul le aude prima oara.
 Luati legatura cu profesorii. Discutati cu cadrele didactice despre felul in
care scoala il va ajuta sa reuseasca. Parintii sunt cei mai buni avocati ai
copiilor.
 Incurajati timpul de lectura. Pentru a imbunatati abilitatile de citire, un copil
trebuie sa practice lectura. Incurajati-l sa citeasca.
 Fiti un exemplu in privinta cititului. Setati-va zilnic un timp in care sa cititi
ceva in acelasi timp cu cel mic. Acest lucru ii va da acestuia un exemplu si il
va sustine in acest demers. Aratati-i copilului ca lectura poate fi placuta.

Ce pot face adultii cu dislexie

Unii adulti care se lupta cu dislexia pot intampina probleme mari in incercarea de
a-si gasi un loc de munca. Pentru a reusi sa va atingeti obiectivele:
Incercati sa obtineti o evaluare si ajutor de la un specialist in privinta cititului si
scrisului, indiferent de varsta.
O persoana cu acest tip de probleme nu trebuie sa se descurajeze. Daca dispun de
resursele potrivite, studentii cu dislexie pot fi extrem de capabili sa obtina un mare
succes. Multi oameni cu dislexie sunt creativi si stralucitori si pot fi inzestrati in
matematica, stiinta sau arte. Unii chiar au reusit sa-si faca o cariera de succes in
scriere.

Cum poate fi prevenita dislexia?

Dislexia este o tulburare de invatare, insa cauza exacta a acestei conditii nu este
cunoscuta. Deoarece motivul tulburarii nu este cunoscut, prevenirea dislexiei nu
este posibila