MUNTEAN IOANA LAVINIA

Activitate 2.3.b. Practici stereotipe și clișee didactice

Oferiți exemple de practice stereotipe care vizează predarea-învățarea-evaluarea la două
discipline de primar (la alegere). Cum credețică s-a ajuns la aceste practici? Cum poate fi ele
schimbate/ depășite?

Practici stereotipe şi clişee didactice

Una dintre valorile promovate de educaţie este non-discriminarea şi excluderea
inegalităţii sociale, cuturale, economice şi de gen (asigurarea de şanse egale tuturor copiilor,
indiferent de gen, etnie, religie). În acest sens, cadrul didactic trebuie să evite exprimările de
tip discriminator, să nu manifeste prejudecăţi faţă de copii, ci să aibă permanent în vedere
nevoile educaţionale ale fiecărui copil, astfel încât toţi să se simtă acceptaţi şi valorizaţi.
Adesea, stereotipurile au rolul de a explica si a justifica atitudinile si comportamentele pe
care le avem faţă de ceilalţi. Eticheta este o descriere succintă a comportamentului/felului de
a fi al unei persoane. Etichetele pot fi pozitive sau negative. În ambele cazuri efectul este
întărirea acelui comportament/mod de a fi. Teoria etichetării argumentează că etichetele, în
mod curent, emană de la un fel de autoritate; de exemplu, un profesor, un părinte sau o
persoană importantă, care repetă şi consolidează eticheta până când aceasta devine ferm
asociată unui individ.
Clișee didactice
În cadrul disciplinei Arte vizuale și abilități practive (AVAP), învățătorul utilizează, în
prezentarea subiectului/ temei plastice, propriul model, ca pe un model general
valabil. Elevilor li se cere să urmeze modelul dat, fără a li se da posibilitatea să își
manifeste liber imaginația, spiritul de creație. Pentru a depăși acest clișeu, „modelul” poate fi
reprezentat, pentru fiecare elev, de un obiect din mediul familiar acestuia, un obiect din
natură, o poveste sau chiar un cântec. Profesorul poate face apel la sensibilitatea copiilor, la
emoția pe care aceștia o manifestă într-un mediu relaxat, armonizat cu natura sau în activități
de joc și mișcare.

„Curriculum relevant, educațiedeschisăpentrutoți” - CRED

Proiectcofinanțat din Fondul Social European prinProgramulOperațional Capital Uman 2014-2020
 Un clișeu apărut la disciplina Științe ale naturii (și nu numai) constă în rolul și locul
privilegiat al manualului în activitatea didactică. Manualul reprezintă doar un instrument
care funcționează (parțial, selectiv) ca resursă și element de reper pentru elevi, în principal în
activitatea de acasă. Cadrul didactic se raportează la programă – competențele și conținuturile
acesteia au caracter obligatoriu și sunt urmărite în activitatea zilnică la clasă. Este foarte
important de menționat faptul că elementele de conținut care depășesc programa, identificate
în manual sau alte auxiliare, ar trebui excluse din activitatea de predare-învățare. Acestea
contribuie la încărcarea nejustificată a conținuturilor învățării, aglomerează şi conduc la
scăderea randamentului în învățarea conținuturilor nucleu. Soluție – studierea în detaliu a
programei școlare.
Un clișeu didactic întâlnit în cadrul orelor de Matematică este acela de a memora
teoria (definiții, algoritmul de calcul). Cauza care stă la baza acestui clișeu este că nu se pune
accent pe caracterul practic-aplicativ al predării matematicii. Ca soluții, propunem asocierea
cu situații relevante, manipularea de obiecte concrete, învățarea prin descoperire.

„Curriculum relevant, educațiedeschisăpentrutoți” - CRED

Proiectcofinanțat din Fondul Social European prinProgramulOperațional Capital Uman 2014-2020