Modulul III

Evaluare M3: Schiță de proiect

Clasa: I
Aria curriculară: Consiliere şi orientare
Disciplina: Dezvoltare personală
Domeniul: Aspecte specifice ale organizării învățării și pregătirii pentru viață la școlarul mic
Subdomeniul: Abilități și atitudini de învățare
Subiectul: Povestea furnicuței Maria, de Maria Dorina Pașca
Forma de realizare: lecţie integrată
Tipul lecţiei: formare de competențe
Scopul: Motivația de a învăța
Competențe specifice vizate:
Dezvoltare personală
3.1. Identificarea unor sarcini de lucru simple în contexte variate
3.2. Evidențierea importanței învățării pentru propria persoană
Comunicare în limba română
1.4. Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de comunicare cunoscute;
2.1. Formularea unor enunțuri proprii în diverse situații de comunicare;
Arte vizuale şi abilităţi practice
2.2. Exprimarea ideilor şi trăirilor personale prin utilizarea liniei, punctului, culorii și formei
Obiective operaţionale:
- să-și aprecieze colegii pe baza comportamentului lor școlar;
- să formuleze întrebări/răspunsuri pe baza experienței proprii;
- să-și identifice punctele tari și punctele slabe;
- să audieze povestea terapeutică ,,Povestea furnicuței Maria”, de Maria Dorina Pașca;
- să realizeze un desen care corespunde subiectului textului audiat.
Metode și procedee: povestea terapeutică, audiția, explicația, exercițiul, conversaţia euristică, jocul
didactic, turul galeriei.
Materiale didactice: planșa ,,Pot să fac, nu pot să fac”, videoproiector, laptop, coli de desen, creioane
colorate, carioca.
Forme de organizare: frontal, individual, în perechi.
Forme și tehnici de evaluare : observarea sistematică a comportamentului elevilor, evaluarea reciprocă,
aprecieri verbale
Surse bibliografice:
o Programa şcolară pentru disciplina Dezvoltare personală, clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a,
aprobată prin ordin al ministrului Nr. 3418/19.03.2013;
o Pașca, M., D.,(2004) – Povestea terapeutică, Casa de Editură Mureș, ISBN 973-9087-69-8.

1. Activitatea debutează cu jocul Mașina de spălat, scopul acestuia fiind creșterea încrederii în propriile
capacități. Se formează două șiruri de elevi, față în față. Un elev/cel care rămâne fară pereche trece printre
cele două șiruri – „mașina de spălat”. Când ajunge în dreptul primei perechi din șir se oprește și așteaptă să
fie „spălat”: fiecare participant la joc îi pune mâna pe umăr și îi spune o abilitate de învățare, o calitate pe
care o manifestă în context școlar. Cel „spălat” mulțumește și trece mai departe. Elevii cunosc jocul și
respectă caracterul pozitiv al comunicării. Ei sunt încurajați să se exprime, să comunice, dezvoltându-și
astfel gândirea pozitivă.
2. De pe planșa Pot să fac, nu pot să fac se citesc enunțurile și elevii se ridică dacă pot să facă activitatea
citită. Explic elevilor că vom analiza ceea ce pot ei să facă și ceea ce nu pot să facă.
Pot să fac, nu pot să fac:
- Pot să desenez.
- Pot să îmi scriu numele.
- Pot să citesc.
- Pot să fac adunări/scăderi cu numere de la 0 la 1000.
- Pot să cânt la pian.
- Pot să confecționez o felicitare.
- Pot să conduc o mașină.
- Pot să efectuez exerciții cu înmulțiri și împărțiri.
- Pot să pilotez un avion militar.
- Pot să vorbesc trei limbi străine.
Elevii vor înțelege, în urma acestei activități, că oamenii au atât puncte slabe, cât și domenii în care
sunt foarte competenți. Subliniez faptul că este normal ca să fie și activități pe care să nu le putem face.
După ce am citit câteva activități voi pune întrebări elevilor referitoare la conținut, solicitându-i să-și
personalizeze răspunsul.
Exemplu de întrebări referitoare la conținut:
- Privind planșa, credeți că sunt unele lucruri pe care le pot face mai mulți elevi și altele pe care le pot
face mai puțini? Dați exemple.
- Este cineva dintre voi care poate să facă tot ceea ce este trecut pe planșă?
- Este cineva care nu poate să facă nimic din ce este scris pe planșă?
Exemplu de întrebări de personalizare:
- Ce părere ai despre lucrurile pe care poți să le faci?
- Dacă nu poți să faci ceva acum crezi că ai putea să înveți cândva?
- Crezi că există cineva care să poată face totul?
- Ce ai învățat depre lucrurile pe care poți/nu poți să le faci?
Pun accentul pe faptul că fiecare are punctele sale tari și punctele sale slabe și că este normal să
facem doar anumite lucruri și nu pe toate, dar că pe unele le putem învăța.
3. Audiție: Povestea furnicuței Maria,de Maria Dorina Pașca – https://youtu.be/Uaxft4gzTs0
Povestea, ca mesaj terapeutic, este folosit în combinaţie cu un instrument de comunicare, deoarece
crează ascultătorului o bază de identificare protejându-l şi învăţându-l totodată să se autoînţeleagă, să se
autoaprecieze pozitiv cât şi să-şi descopere propria putere interioară. Efectul poveștii terapeutice, prin
personajul de aceeași vârstă cu elevii și prin derularea acțiunii, este semnificativ, receptarea fiind maximă.
La finalul ascultării/audierii unei povești de acest gen nu se pun întrebări; mesajul nu este standardizabil, el
oferă libertatea de a fi înțeles și acceptat în mod personal. Elevii absorb metafora terapeutică, o prelucrează
imaginativ, o încorporează propriilor lor gânduri, o personalizează. Mesajul pe care îl transmite această
poveste este de pozitiv, de deschidere, de încurajare, de iubire, de dreptate.
4. Desen liber. Elevii își vor exprima ideile şi trăirile personale prin realizarea unui desen liber, ascultând
cântecul ,,Furnicile”- https://youtu.be/Q36hZGKlBmQ Lucrările sunt valorificate într-o expoziție în
clasă.
Sugestii de adaptare la categorii de elevi în risc:
Pentru că povestea e aproape de interesele actuale ale elevilor mei, fiind armonizată cu unele din
problemele de adaptare școlară și lipsa motivației de a învăța pe care le manifestă câțiva dintre ei (ritm de
lucru lent cu achiziții școlare reduse, refuzul unor sarcini școlare, stimă de sine scăzută, dezinteres pentru
învățătură) povestea devine un instrument de autooptimizare. Pentru unii elevi va fi ca și când ar asculta o
poveste despre ei înșiși. În plus, li se sugerează că perspectiva neplăcută/tristă în care s-au văzut la un
moment dat, poate fi schimbată. Mesajul nu este moralizator, el se lasă dedus și îi face pe ascultători să
alunece cu închipuirea, să-și activeze resursele proprii. Pentru că se pot regăsi în personaje, NU se simt
jigniți, deranjați personal, ci devin critici și obiectivi.

ANEXA 1

Povestea furnicuţei Maria

A fost odată o furnicuţă care nu voia să muncească. Furnicuţa Maria prefera să stea toată ziua lungită , să
se joace sau să alerge. În toate momentele zilei, toate scuzele erau bune pentru a nu munci. Din această
cauză, ea se juca mai mult singură, deoarece colegele sale erau ocupate să muncească.
Într-o zi, în timp ce Maria era plecată în pădure să se joace, o zână veni la furnicar. Ea explică tuturor
furnicilor că lansează un concurs pentru desemnarea celei mai bune furnici din lume. Fiecare furnică va
putea acumula puncte dacă munceşte atunci când trebuie, se joacă în cel mai potrivit moment şi, bineînţeles,
are o mulţime de prieteni. Astfel, micuţele furnici se puseră pe treabă pentru că fiecare vroia să câştige.
Când Maria se întoarse acasă, văzu că nimeni nu o bagă în seamă. Toate furnicile cântau, zâmbeau şi
transportau provizii. Maria se simţi puţin dată la o parte. Până să se culce, reuşi totuşi să afle care era pricina
acestei
schimbări şi de ce toată lumea era atât de grăbită. Atunci, Maria îşi zise că trebuie să câştige concursul, că
este capabilă să fie prima. Dis de dimineaţă, furnicuţa noastră se alătură suratelor sale. Lăbuţele sale erau
foarte obosite pentru că Maria, nu era obişnuită cu munca, dar ea nu se descuraja deoarece voia să câştige
concursul şi să devină cea mai bună furnică din lume. Ea se juca acum împreună cu celelalte furnicuţe şi
acest lucru era deosebit de plăcut.
La sfârşitul concursului a constatat că avea o mulţime de prieteni. În aşteptarea rezultatului concursului,
toate furnicuţele erau anxioase. Zâna a anunţat în sfârşit marea câştigătoare: „Pentru că a făcut multe eforturi
şi ameliorat rezultatele, o declar pe furnicuţa Maria, câştigătoarea concursului”.
Toată lumea a aplaudat, iar Maria era foarte mândră de ea. Zâna i-a dat şi o diplomă, precum şi
următoarele sfaturi: „Rămâi întotdeauna o furnicuţă muncitoare şi conştiincioasă. Când îţi vei simţi lăbuţele
obosite sau când curajul te va părăsi, respiră adânc de trei ori şi vei vedea cum o lumină albastră te va
înconjura şi-ţi va da forţă şi curajul de a continua. Această lumină va fi invizibilă pentru ceilalţi, doar TU o
vei putea vedea”.