Accentele demersului didactic – experiențe la clasă

În primul an de predare după noua programă, anul școlar 2018-2019, am predat limba și
literatura română la clasa a V-a. Deoarece, cu un an înainte am predat altă disciplină, mi-am
impus să citesc, cu mare atenție, noua programă înainte de a începe proiectarea, organizarea,
pregătirea și desfășurarea lecției, fiind conștientă că acestea ocupă un loc central în efortul actual
de modernizare şi optimizare a şcolii româneşti, menit să asigure creşterea calitativă a activităţii
didactice.
Citind noua programă, mi-am dat seama că trebuie să-mi schimb modul de proiectare
curriculară având în vedere trecerea de la centrarea pe conținut la centrarea pe elev, care
presupune deplasarea accentului în activitatea didactică: de la aspectele teoretice (să știe că) la
aspectele practice (să știe să); de la cantitate (cât) la calitate (cum): trecerea de la un volum mare
de informatii nestructurate la informatii structurate care să permită legături de sens între acestea;
de la predare la învățare: profesorul nu ține un discurs, ci intermediază cu învățarea;
de la evaluarea internă la evaluarea externă: apariția unor descriptori de performanță care permit
o evaluare unitară și individualizată, care să asigure depistarea dificultăților concrete pe care le
întâmpină elevii în învățare, pentru a-i putea ajuta în mod adecvat în depășirea acestora.
Am conștientizat că schimbarea la nivelul programelor și al manualelor se vede dublată
de o schimbare la nivel de strategii didactice, al atitudinilor, al managementului clasei. Dacă este
posibil ca prima schimbare să se producă foarte repede ca urmare a unor acțiuni externe, cea de-a
doua este mai dificilă, neliniară, cere efort, timp și implicare -este de fapt schimbarea care ține de
profesor.
Am realizat că învăţământul centrat pe competenţe aruncă o nouă interpretare şi viziune
asupra educatiei, care trebuie să pună în evidenţă cunoştinţele şi competenţele elevilor din
perspectiva achiziţiei noţiunilor şi a aptitudinilor cu caracter mai general care le vor folosi în
viaţă, fiind o alternativă la învăţământul tradiţional centrat exclusiv pe cunoştinţe, pe asimilare
de informaţii. Din această perspectivă, am acordat o mai mare importanță selecției conţinuturilor
care au relevanţă maximă pentru formarea competenţelor dorite si deopotrivă, punerea lor în
aplicare.
Competențele pe care consider că nu le-am vizat în mod sistematic la clasă sunt 1.3, 2.4,
3.4 și 5.2.
De asemenea, sunt de părere că activităţile de predare, învăţare şi evaluare, tehnicile si
instrumentele aferente trebuie gândite si construite în funcţie de competenţele care se cer a fi
asimilate de către elevi. Competenţa nu este reductibilă la o sumă de activităţi sau de exerciţii
prezentate într-o ordine oarecare. Ea nu este un punct de sosire, ci un punct de plecare, pornind
de la care trebuie reorganizate situaţiile de învăţare si activitățile de evaluare.
Cu toate că, în modul de proiectare al lecțiilor vizat de mine, conceptul de interdisciplinaritate
a câştigat tot mai mult teren fiind o componentă a procesului de instruire prin care se asigură
aspectul activ și formativ de dirijare efectivă a învățării, frământările mele din perspectiva
aplicării la clasă a programei țin de transdisciplinaritate care reprezintă gradul cel mai elevat de
integrare a curriculum-ului, fiind un demers care îşi propune să răspundă la întrebări sau să
rezolve probleme semnificative ale lumii reale. Cunoştinţe şi competenţe din diverse arii
disciplinare sunt mobilizate pentru faptul că ele pot sprijini demersul de rezolvare a problemei
Activitate 2.2.b. Accentele
sau efortul de a răspunde la întrebare.

demersului didactic – experiențe la clasă (60 min)

Realizați o trecere în revistă a accentelor demersului didactic la o clasă cu care lucrați.
Sunt competențe ale programei pe care nu le-ați vizat în mod sistematic? Vi s-a
întâmplat să puneți accent pe conținuturi? Împărtășiți experiențele didactice și
frământările dvs. din perspectiva aplicării la clasă a programei.

Elementul central al programei este dat de competență. Programele nu propun

asimilarea unor conținuturi gramaticale sau lexicale. Prin urmare demersul didactic trebuie să
vizeze dezvoltarea competențelor specifice la nivelul fiecărui an de studiu.

In semestrul I , la clasa a VIII –a, am insisitat mult prea mult pe partea de notiuni de
gramatica in defavoarea activitatilor de comunicare. Asadar, am constatat ca elevii mei au putut
sa rezolve cu mare usurinta exercitii de gramatica, insa au avut dificultati in a realiza sarcinile
de lucru ce au presupus comunicare, dialog, expunere. Deci atat competenta specifica 4.2.
Redactarea de texte simple și coerente pe teme de interes cat si 2.2. Participarea la scurte
conversaţii în contexte obișnuite, asupra unor subiecte generale au fost neglijate, as putea
spune, dintr-o prea arzatoare dorinta de a transmite si fixa notiuni gramaticale.

Oricat de importanta ar fi gramatica in vederea exprimarii corecte intr-o limba straina,

pe viitor voi avea grija sa nu fac din ea un scop in sine ci accentul sa fie pus pe comunicare.