315.

39 Tulburarea Fonologică
(anterior Tulburarea de Dezvoltare a Articulării) 65

315.39 Tulburarea Fonologică (anterior

Tulburarea de Dezvoltare a Articulării)

Elemente de diagnostic
Elementul esenţial al tulburării fonologice îl constituie incapacitatea de a utiliza
sunetel vorbirii expectate în dezvoltare si care sunt corespunzătoare pentru etatea
si dialectul individului (criteriul A). Aceasta poate implica erori în producerea,
uzul, reprezentarea sau organizarea sunetelor, cum ar fi substituirile unui sunet cu
altul (utilizează sunetul /t/ în locul sunetului /k/) ori omisiuni de sunete (de ex.,
ale consoanelor finale), dar nu se limitează numai la acestea. Dificultăţile în
producerea sunetelor vorbirii interferează cu performanţa şcolară sau profesională
ori cu comunicarea socială (criteriul B). Dacă este prezentă retardarea mentală, un
deficit verbomotor sau senzorial ori deprivarea ambientală, dificultăţile în vorbire
sunt în exces în raport cu cele asociate de regulă cu aceste probleme (criteriul C).
Dacă este prezent un defici t verbomotor sau senzorial ori o condiţie neurologică,
acestea trebuie codificate pe axa III.
Tulburarea fonologică include erori în producţia fonologică (adică în articulare),
care implică incapacitatea de a emite corect sunetele vorbirii si formele bazat e
cognitiv ale problemelor fonologice care implică un deficit în clasificarea sunetelor
vorbirii (de ex., dificultate în a alege care sunete în limbaj fac să se diferenţieze
sensul). Severitatea merge de la un foarte redus sau de la nici un efect asupra
inteligibilităţii vorbirii până la o vorbire complet ininteligibilă. Omisiunile de
sunete sunt de regulă văzute ca mai severe decât sunt substituirile de sunete, care
în schimb sunt mai severe decât distorsiunile de sunete. Sunetele cel mai frecvent
articulate eronat sunt cele căpătate mai târziu în cursul dezvoltării (l, r, s, z, th, eh),
dar la indivizii mai tineri (copiii mai mici) sau mai sever afectaţi, şi consoanele si
vocalele care se dezvoltă mai precoce pot fi, de asemenea, afectate. Lispingul (adică
articularea defectuoasă a sibilantelor) este extrem de comun. Tulburarea fonologică
poate implica, de asemenea, erori în selectarea si ordonarea sunetelor în silabe şi
cuvinte (de ex., în l. engleză aks în loc de ask).

Elemente si tulburări asociate

Deşi poate exista o asociere cu factori cauzali evidenţi, cum ar fi deteriorarea
auzului, defecte structurale ale mecanismelor orale ale limbajului periferic (de ex.,
palatoschizis), condiţii neurologice (de ex., paralizie cerebrală), restricţii cognitive
(de ex., retardare mentală), ori probleme psihosociale, la cel puţin 2,5% dintre copiii
preşcolari se constată prezenţa unor tulburări fonologice de origine necunoscută
sau presupusă, care sunt adesea denumite drept funcţionale sau de dezvoltare. Poate
exista, de asemenea, o întârziere în vorbire. Unele forme de tulburare fonologică
implicând erori inconstante, dificultăţi în secvenţierea sunetelor în limbajul
înlănţuit logic şi distorsiuni ale vocalelor sunt denumite uneori uneori „ dispraxie
de dezvoltare a limbajului".

Elemente specifice culturii si sexului

Evaluările dezvoltării aptitudinilor de comunicare trebuie să ţină cont de
contextul cultural si lingvistic al individului, în special la indivizii crescuţi în medii
bilingve. Tulburarea fonologică este mai frecventă la bărbaţi. •
 Tulburările diagnosticate de regulă pentru prima dată
66 în Perioada de Sugar, în Copilărie sau în Adolescenţă

Prevalentă
Aproximativ 2% dintre copiii în etate de 6 si 7 ani prezintă tulburare fonologică,
mergând de la moderată până la severă, deşi prevalenta formelor uşoare ale acestei
tulburări este mai mare. Prevalenta scade la 0,5% la etatea de 17 ani.

Evoluţie
în tulburarea fonologică severă, vorbirea copilului poate fi relativ ininteligibilă
chiar pentru membrii familiei. For mele mai puţin severe ale tulburării pot să nu fie
recunoscute până ce copilul nu intră în mediul preşcolar sau şcolar şi nu are
dificultăţi în a se face înţeles de cei din afara familiei imediate. Evoluţia tulburării
este variabilă, depinzând de cauzele a sociate si de severitate. La copii cu probleme
fonologice uşoare spre moderate nedatorate unei condiţii medicale generale
aproape trei sferturi prezintă o normalizare spontană la etatea de 6 ani.

Pattern familial
A fost demonstrat un pattern familial pentr u unele forme de tulburare fonologică.

Diagnostic diferenţial
Dificultăţile în vorbire pot fi asociate cu retardarea mentală, deteriorarea
auzului sau un alt deficit senzorial, cu un deficit verbomotor ori cu deprivarea
ambientală severă. Prezenţa acestor probleme poate fi stabilită prin testarea
inteligenţei, testare audiometrică, testare neurologică si prin istoric. Dacă
dificultăţile de vorbire sunt în exces în raport cu cele asociate de regulă cu aceste
probleme, poate fi pus diagnosticul concomitent de tulburare fonologică.
Problemele limitate la ritmul vorbirii sau vocii nu sunt incluse ca parte a
tulburării fonologice, ci sunt diagnosticate ca balbism ori tulburare de comunicare
fără altă specificaţie. Copiii cu dificultăţi de vorbire datorate deprivă rii
ambientale pot prezenta recuperări rapide, îndată ce problemele ambientale s -au
ameliorat.

Criteriile de diagnostic pentru

315.39 Tulburarea Fonologică
A. Incapacitatea de a utiliza sunetele vorbirii expectate evolutiv, care sunt cores
punzătoare pentru etatea si dialectul copilului (de ex., erori în producerea,
uzul, reprezentarea sau organizarea sunetelor, cum ar fi, substituirile unui
sunet cu altul (utilizează sunetul /t/ în loc de sunetul /k/) ori omisiuni de
sunete, cum ar fi consonantele finale), dar nu se limitează la acestea.
B. Dificultăţile în producerea sunetelor interferează cu performanţa şcolară sau
profesională ori cu comunicarea socială.
C. Dacă este prezentă retardarea mentală, un deficit verbomotor sau senzorial
ori deprivarea ambienta lă, dificultăţile în vorbire sunt în exces în raport cu
cele asociate de regulă cu aceste probleme.
Notă de codificare: Dacă este prezent un deficit verbomotor sau senzorial ori o
condiţie neurologică, condiţia se codifică pe axa III.