Tulburările diagnosticate de regu lă pentru prima dată

54 în Perioada de Sugar, în Copilărie sau în Adolescenţă

Prevalentă
Prevalenta discalculiei este dificil de stabilit, deoarece multe studii s -au
concentrat asupra prevalentei tulburărilor de învăţare, fără separarea
corespunzătoare în tulburări specifice de lexie, de calcul ori de expresie grafică.
Prevalenta discalculiei numai (adică, atunci când nu este întâlnită în asociere cu alte
tulburări de învăţare) a fost estimată la aproximativ unu din fiecare cinci cazuri de
tulburare de învăţare. Se estimează că 1% dintre copii de etate şcolară au
discalculie.

Evoluţie
Deşi simptomele de dificultate în calcul (de ex., confuzie în conceptele de număr
sau incapacitatea de a număra corect) pot apare încă de la grădiniţă sau din clasa I -a,
discalculia este rar diagnosticată înainte de finele clasei a I -a, deoarece până la
această dată instruirea matematică oficială nu a avut de regulă loc în cele mai multe
scoli. Ea devine de regulă evidentă în cursul clasei a Il -a sau a IlI-a. în special când
discalculia este asociată cu un QI înalt, copilul poate fi capabil să funcţioneze la, sau
aproape la, nivelul clasei, în primele clase, iar discalculia să nu devină evidentă
până în clasa a V-a sau chiar mai târziu.

Diagnostic diferenţial
Vezi secţiunea de „Diagnostic diferenţial" pentru tulburările de învăţare (pag. 51).

Criteriile de diagnostic pentru 315. Discalculie

A. Capacitatea de calcul aritmetic, măsurată prin teste standardizate, este
substanţial sub cea expectată, dată fiind etatea cronologică a per soanei,
inteligenţa măsurată şi educaţia corespunzătoare etăţii.
B. Perturbarea de la criteriul A, interferează semnificativ cu performanţa
şcolară sau cu activităţile vieţii cotidiene care necesită aptitudini
matematice.
C. Dacă este pre zent un deficit senzorial, dificultăţile în aptitudinea
matematică sunt în exces în raport cu cele asociate de regulă cu acesta.
Notă de codificare: Dacă este prezentă o condiţie medicală generală (de ex.,
neurologică) sau un deficit senzorial, condiţ ia se codifică pe axa III.

315.2 Disgrafia (Tulburarea Expresiei Grafice)

Elemente de diagnostic
Elementul esenţial al disgrafiei (tulburarea expresiei grafice) îl constituie
aptitudinile grafice (măsurate printr -un test standardizat, administrat individua l
sau aprecierea funcţională a aptitudinilor grafice) care sunt substanţial sub cele
3 1 5 2 Disgrafia (Tulburarea Expresiei Grafice) 55

expectate, dată fund etatea cronologică a individului, inteligenţa măsurată şi

educaţia corespunzătoare etăţii (criteri ul A) Perturbarea în expresia grafică
interferează semnificativ cu reuşita şcolară sau cu activităţile vieţii cotidiene care
necesită aptitudini grafice (criteriul B) Dacă este prezent un deficit senzorial,
dificultăţile în aptitudinile grafice sunt în exc es în raport cu cele asociate de regulă
cu acesta (criteriul C) De asemenea, dacă este prezentă o condiţie neurologică sau
altă condiţie medicală generală ori un deficit senzorial, acesta trebuie codificat pe
axa III în general, există o combinaţie de difi cultăţi în capacitatea individului de
a compune texte scrise, evidenţiată prin eron gramaticale sau de punctuaţie în
cadrul propoziţiunilor, organizare defectuoasă a paragrafelor, eron multiple de
ortografie si scris extrem de urât în general, acest diagno stic nu este pus, dacă
există numai erori ortografice sau numai scris urât, în absenta altei deteriorări a
expresiei grafice în comparaţie cu alte tulburări de învăţare, despre tulburările
expresiei grafice si remedierea lor se ştie foarte puţin, în specia l când acestea
survin în absenţa dislexiei Cu excepţia ortografiei, în acest domeniu, testele
standardizate sunt mai puţin bine elaborate decât testele pentru aptitudinea de a
citi sau de a calcula, iar evaluarea deteriorăm în aptitudinile grafice poate ne cesita
o comparaţie între eşantioane întinse de teme şcolare scrise ale individului,
performanţa expectată pentru etatea sa si QI Acesta este în special cazul pentru
copiii mici din primele clase elementare Sarcinile în care copilul este pus să
copieze un text, să scrie sub dictare si scrisul spontan pot fi toate necesare pentru
a stabili prezenta si severitatea acestei tulburări

Elemente si tulburări asociate

Vezi secţiunea „Elemente si tulburări asociate' pentru tulburările de învăţare
(pag 50) Dibgrafia este întâlnită frecvent în combinaţie cu diblexia si discalculia
Există unele probe că deficitele de limbaj si cele perceptivo -motoru pot acompania
această tulburare

Prevalentă
Prevalenta disgrafiei este dificil de stabilit, deoarece multe studii s -au concentrat
asupra prevalentei tulburărilor de învăţare fără a le separa corespunzător în
tulburări specifice de lexie, de calcul sau de expresie grafică Disgrafia este rară,
când nu este asociată cu alte tulburări de învăţare

Evoluţie
Deşi dificultatea grafică (de ex , scrisul extrem de urât, incapacitatea de a copia
sau incapacitatea de a -si aminti secvenţele de litere în cuvintele comune) poate
apare încă din cursul clasei a I -a, disgrafia este rar diagnosticată înainte de finele
clasei a I-a, deoarece până la această dată în cele mai multe scoli nu s -a făcut
suficientă instruire oficială în legătură cu scrisul Tulburarea este evidentă de regulă
în clasa a Il-a Disgrafia poate fi văzută ocazional si la copii mai mari ori la adulţi,
iar despre prognosticul său pe termen lung se ştie foarte puţin
 Tulburările diagnosticate de regulă pentru prima dată
56 în Perioada de Sugar, în Copilărie sau în Adolescentă

Diagnostic diferenţial
Vezi secţiunea „Diagnostic diferenţial" pentru tulburările de învăţare (pag 51)
O tulburare interesând numai ortografia sau scrisul, în absenta altor dificultăţi ale
expresiei grafice, nu îndreptăţeşte în general la diagnosticul de disgrafie Dacă
scrisul urât se datorează unei deteriorări a coordonăm motorii, trebuie luat în
consideraţie diagnosticul de tulburare de dezvoltare a coordonăm

Criteriile de diagnostic pentru 315.2 Disgrafie

A Aptitudinile grafice, măsurate prin teste standardizate administrate
individual (sau evaluările funcţionale ale aptitudinilor grafice), sunt
substanţial sub cele expectate, dată fund etatea cronologică a persoanei si
educaţia corespunzătoare etăţii
B Perturbarea de la criteriul A interferează semnificativ cu performanta
şcolară sau cu ac
tivitătile vietn cotidiene care necesită compunerea de texte scr ise (de ex,
propozitium sau paragrafe organizate, scrise corect gramatical)
C Dacă este prezent un deficit senzorial, dificultăţile în aptitudinile grafice
sunt în exces în raport cu cele asociate de regulă cu acesta
Notă de codificare: Dacă este prezent ă o condiţie medicală (de ex,
neurologică) sau un deficit senzorial, condiţia se codifică pe axa III

315.9 Tulburare de învăţare Fără Altă Specificaţie

Această categorie este rezervată tulburărilor de învăţare care nu satisfac
criteriile pentru nici o tulb urare de învăţare specifică Această categorie poate
include probleme din toate cele trei domenii, lexie, calcul, grafie, care, împreună,
interferează cu performanta şcolară, chiar dacă rezultatul la testele măsurând
fiecare aptitudine individuală nu este s ubstanţial sub cel expectat, dată fund etatea
cronologică a persoanei, inteligenţa măsurată si educaţia corespunzătoare etătn

Tulburarea aptitudinilor motorii

315.4 Tulburarea de Dezvoltare a Coordonării

Elemente de diagnostic
Elementul esenţial al tulbură rii de dezvoltare a coordonăm îl constituie o
deteriorare considerabilă în dezvoltarea coordonării motorii (criteriul A)
Diagnosticul este pus numai dacă deteriorarea interferează semnificativ cu
performanta şcolară sau cu activităţile \ietu cotidiene (criteriul B) Diagnosticul se