Clasificarea dificultatilor de invatare ale

elevilor
Multi elevi intampina dificultati de invatare, care sunt rezultatul unei combinatii complexe
de factori, incat rareori este posibil sa fie identificata o cauza anume. De aceea, este util sa
cunoastem cateva clasificari ale dificultatilor de invatare, pentru a le identifica si a gasi
mai usor solutii.
Descriem in continuare patru mari variante de clasificare a dificultatilor de invatare, prezentate de
literatura de specialitate.
 
Prima este cea a lui McKinney, care a identificat, ca urmare a realizarii unui studiu, trei tipuri de
dificultati de invatare:
 
Subtipul I (33%)  - prezinta dificultati de invatare  legate de citire si aritmetica.
Subtipul II (10%) -  in care copiii prezinta deficite severe in diferite domenii de invatamant, la
administrarea unui test special obtin performante slabe la probele de informatii generale,
aritmetica si aranjarea imaginilor.
Subtipul III (47%), - prezinta abilitati conceptuale deasupra mediei , usoare deficiente de tip
scolar.
Subtipul IV (10%) - in care intra cei cu deficiente scolare moderate, abilitati verbale medii, abilitati
secventiale si spatiale deficitare si care nu prezinta deficite comportamentale evidente. 
 
 A doua clasificare, cea din perspectiva etiologicam identifica doua categorii mari de dificultati de
invatare:
 
a. dificultati de invatare propriu – zise/ innascute:
determinate de deficiente si incapacitati greu vizibile (ascunse);
sunt aferente doar individului, tin de deficientele si incapacitatile lui generate de factori
genetici, de boli, traumatisme, accidente;
 
b. dificultati de invatare induse/ dobandite:
 
sunt induse de mediul copilului sau chiar de el insusi;
pot aparea pe parcursul si in finalul demersului de invatare;
sunt cauzate de:

- timpului insuficient de invatare;

- lacunelor anterioare din invatare;
- absentei unor tehnici si procedee de invatare eficiente;
- lipsei unui regim organizat de munca;
- slabei calitati a predarii in clasa;
- suprasolicitarii scolare;
- absenteismului, bolii, indispozitii, etc.
 
      A treia clasificare poate aborda dificultatile de invatare din doua perspective:
 
     I. Din perspectiva copilului– in acest caz se identifica domeniile functionale ale dificultatilor de
invatare, care sunt:
  
psihomotricitatea:
 
     motricitate globala si fina,
     schema corporala si lateralitatea,
orientarea, organizarea si structurarea spatio-temporala;
   
perceptia vizuala:
 
     discriminare vizuala,
     ordine vizuala,
     memorie vizuala;
   
perceptia auditiva:
 
     discriminare auditiva,
     memorie auditiva,
     auz fonematic;
 
limbajul

     componenta semantica (vocabular, concepte),

cunoasterea sintaxei,
     utilizarea limbajului - capacitatea de comunicare;
  
gandirea – rezolvarea de probleme:
 
     relationarea evenimentelor,
     stabilirea ipotezelor,
     strategii rezolutive;   
   
factori sociali si personali:
 
     interactiuni sociale ( in familie si in clasa),
     ritm, stil de invatare si motivatie pentru invatare,
     stima de sine, increderea in sine.
 
     II. Din perspectiva interventiei educationale se pun in evidenta domeniile operationale ale
dificultatilor de invatare care sunt:
     domeniul limbajului rostit (vorbit) care se refera la:
 
     dislalii (incapacitati de pronuntare corecta a sunetelor, a grupurilor de sunete, cuvintelor sau
propozitiilor),
     tulburari de ritm: logonevroze (balbaiala), tahilalie, bradilalie,
     disfonii ( tulburari de voce),
     intarzieri in aparitia si dezvoltarea vorbirii;
domeniul limbajului scris-citit care cuprinde:
     dislexiile (incapacitati partiale de insusire a citirii),
     disgrafiile (incapacitati partiale de insusire a scrisului);
 
     domeniul limbajului nonverbal, care se refera la:
     psihomotricitate si expresie (dificultati in motricitatea grosiera si fina, in coordonarea
psihomotorie, in structurarea schemei corporale);
     domeniul atentiei si concentrarii in activitate si pe obiect;
     domeniul motivatiei;
     domeniul schemelor de perceptie si orientare (dificultati sau incapacitati de structurare a
schemelor de baza perceptiv-motorii, orientare spatiala si temporala);
     domeniul structurilor simbolice matematice (discalculiile ca incapacitati de operare cu
simbolurile matematice si cu schemele de rezolvare);
     domeniul reactiilor de raspuns si al ritmului de rezolvare a problemelor (dificultati legate de
ritm);
     domeniul relationarii sociale si al problemelor de comportament.
A patra clasificare este sugerata de The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders
(DSM) publicat de American Psychiatric Association. Astfel, clasifica  dificultatile de invatare in 4
grupe mari:

1.     tulburari de citire (dislexia);

2.     tulburari de matematica (discalculia);
3.     tulburari ale exprimarii scrise (disgrafia);
4.     tulburari mixteIn tulburarile de citire, performanta de citit (acuratete, viteza, comprehensiune)
masurata prin teste standardizate este substantial sub nivelul expectat al varstei, inteligentei si a
nivelului de scolarizare.

La copiii cu aceste tulburari, citirea se caracterizeaza prin distorsiuni, substituiri sau omisiuni;
citirea cu voce tare sau in gand este lenta si apar probleme de comprehensiune.
 
In tulburarile din domeniul matematic, abilitatile matematice (calcul sau rationament) se afla sub
nivelul expectat al varstei, inteligentei sau a nivelului de scolarizare. Pot fi afectate diferite
abilitati: abilitati lingvistice (ex: intelegerea sau numirea termenilor matematici, a operatiilor sau
conceptelor; decodarea problemelor scrise cu simboluri matematice); abilitati 'perceptuale' (ex:
recunoasterea sau citirea simbolurilor matematice si a semnelor aritmetice); abilitati 'atentionare'
(ex: copierea corecta a cifrelor si a numerelor, realizarea unor calcule cu multe cifre); abilitati
'matematice' (ex: urmarirea secventelor de rezolvare, numararea obiectelor, invatarea inmultirii).
 
Tulburarile de exprimare scrisa apar atunci cand abilitatile de scriere sunt sub nivelul expectat de
varsta, inteligenta sau grad de scolarizare. Erorile cele mai des semnalate sunt: erori gramaticale,
de punctuatie, de ortografie, scris dezordonat, organizare proasta a paragrafelor. Tulburarile
mixte presupun probleme in toate domeniile (citire, matematica, exprimare scrisa) si care
interfereaza semnificativ cu performanta academica, chiar daca performanta la teste pe abilitati
masurate individual nu este substantial sub nivelul asteptat.

Este important de semnalat faptul ca problemele de invatare pot sa apara si la copiii, adolescentii
si adultii care nu sunt diagnosticati cu D.I. Cea mai importanta diferentiere trebuie facuta fata de
ADHD, retard mental, tulburari emotionale. 
 
In ajustarile facute pentru a ajuta copilul cu dificultati de invatare, profesorul ar trebui sa tina cont
de doua obiective:
·        sa scada frustrarea si sentimentul esecului;
·        sa creasca succesul.