Intelectul de limita/liminar

Intre starea de normalitate si cea de handicap de intelect, la granita, se

afla o categorie speciala: intelectul de limita / liminar (Q. I. : 80-85 - 90)

A. Binet si T. Simon indica un decalaj intre varsta mentala si cea

cronologica a acestor subiecti de circa 2 ani si jumatate la varsta de 10 ani,
decalaj ce creste treptat, ajungand sa fie de circa 5 ani la varsta de 15 ani. Se
observa o plafonare psiho - intelectuala in jurul varstei de 10 - 13 ani.

Majoritatea autorilor considera ca intelectul de limita poate fi depistat in

scoala si cuprinde aproximativ 10% din populatia scolara.

Acesti copii intampina dificultati in insusirea scrisului, cititului, calculului,

manifestand disgrafe, dislexie si discalculie, tulburari ce nu pot fi recuperate cu
ajutorul cadrelor didactice in cadrul unei clase normale si necesita o pregatire
speciala.

Aceste persoane prezinta dificultati in fluxul ideatiei, incetineala in

gandire, au uneori baraje ale gandirii, lapsusuri, momente de vid mental. Sunt
timizi, emotivi, inhibati, au o hiperactivitate motorie. Copilul liminar respecta
toate sarcinile impuse doar pana la un anumit grad de abstractizare si
complexitate.

Din punct de vedere al structurarii perceptiv - motrice a spatiului, au

dificultati in respectarea marimilor, a formelor, a proportiilor, a orientarii si, in
general, le lipseste o buna coordonare vizual - motrica, mai ales in sarcinile de
grafomotricitate (scriere, desen, pictura). Manifesta o imaturitate din punct de
vedere afectiv si social, au dificultati de relationare cu ceilalti, au dificultati in
crearea si mentinerea relatiilor interpersonale; manifesta teama de insucces,
neincredere in sine, au o atitudine negativa fata de efort, se izoleaza, sunt
destul de frustrati.

Incepand din clasa a 5-a - a 6-a, instruirea si educarea acestor copii

trebuie sa puna accentul pe aspectele practice, pe formarea unor competente
sociale; daca aceste conditii sunt indeplinite ei se pot integra destul de bine si se
pot sterge diferentele evidente dintre ei si ceilalti.
Caracteristici psihopedagogice ale elevilor cu intelect de limita

Intelectul de limita defineste o categorie eterogena de forme si grade de

manifestare, a caror trasatura comuna in fenomenul decompensarii scolare la
varsta de 11-12 ani urmata de aparitia unor reactii nevrotice si comportamentale
consecutive insuccesului scolar.

D.p.v.psihopedagogic, exista cateva elemente definitorii dupa care copilul cu

intellect laminar poate fi usor identificat, mai ales in procesul educational din
scoala:
-raspunsurile sunt realizate intr-o maniera inegala, adesea lacunara, putand fi
asemanate atat cu raspunsurile unui copil normal, cat si cu cele ale unui copil cu
deficienta mintala;

-are nevoie de un anumit interval de timp pentru a-si mobilize capacitatile

intelectuale, ceea ce explica realizarea in etape a unui raspuns correct, cu
sprijinul unor intrebari suplimentare insotite de atitudinea deschisa si
incurajatoare din partea educatorului;

-dificultati in insusirea citit-scrisului si calculului arithmetic, datorate prezentei

unor disfunctii instrumentale importante, care il pun pe elev in incapacitatea de a
face fata solicitarilor impuse de sarcinile scolare si determina aparitia esecului
scolar cu toate consecintele sale asupra adaptarii si integrarii scolare a acestuia;

-alterarea structurii perceptive-motrice a spatiului- copilul nu respect forma,

marimea, proportia, orientarea, manifesta imprecizie in intelegerea sarcinilor
scolare, nu conserva cantitatile, ii este afectata reversibilitatea gandirii;

-unele simptome de anomalie in ceea ce priveste fluxul ideatic, baraje ale gandirii
sau lapsusuri, incetineala in gandire- copilul cu intellect laminar rezolva sarcinile
scolare dar pana la un anumit nivel de complexitate si abstractizare, nivel peste
care acesta prezinta in mod systematic insuccese scolare.

-dificultati in realizarea activitatilor de analiza si sinteza, comparatie,

abstractizare, clasificare etc., cu continut semantic si simbolic- la nivel verbal-
abstract operatiile mintale devin imprecise, nesigure si inerte;

-dificultati de colaborare si de stabilire a unor relatii interpersonal datorate

unei imaturitati social-afective, hiperactivitate motorize, instinctual si emotivp,
tulburari de comportament pe fondul trairii lipsei de eficienta scolara,
autocontrol redus, incapacitate de stapanire a impulsurilor primare, teama de
insucces, nivel de aspiratie redus, neancredere in sine;

-integrarea scolara a copiilor cu intellect laminar este posibila in conditiile

diferentierii si individualizarii curriculumului.

Termenul de pseudo-deficienta mintala se refera la acele categorii de

copii cu intirziere sau incetinire in dezvoltarea psihica, cu blocaje emotionale, cu
carente educative, care sunt determinate, in general, de factori de origine
externa si al caror randament scolar si rezultatele la unele teste psihologice
sunt similare cu ale deficientului mintal”.

La d. m. de limita si la copii normali insa, tulburarile de limbaj grave pot fi

rezultatul unui mediu familiar necorespunzator,in care insusi parintii vorbesc
defectuos si nu se ocupa de evolutia si educarea limbajului acestor copii.Acesti
copii manifestand stagnari in evolutia limbajului nu numai datorita deficientei in
pronuntia pe care o au dar si pentru faptul ca persoanele inconjuratoare nu-i
incadreaza intr-un sistem de comunicare permanenta.

Vocabularul copiilor d.m. este mai limitat ca cel al copiilor

normali,predominand substantivele si verbele ,cuvintele-notiuni cu caracter mai
abstract ce desemneaza marimea,relatiile spatiale si temporale au o frecventa
mai redusa.

Referindu-se la frecventa in populatia infantila a copiilor cu deficienta

mintala, literatura de specialitate evidentiaza si faptul ca aceasta frecventa
este inegal raspandita de-a lungul anilor de scolarizare, existand o anume
dinamica ascendenta dinspre clasele mici spre clasele mari. Initial, la nivelul
varstei prescolare proportia este redusa, fiind evidente doar cazurile de
deficienta profunda sau severa, pentru ca, la debutul scolar, sa-si faca simtita
prezenta si cazurile de deficienta moderata. Deficienta mintala usoara este
decelata, de regula, la nivelul claselor primare, in timp ce cazurile de limita se
reliefeaza mai adesea abia in momentul trecerii din ciclul primar spre prima clasa
gimnaziala.
 Caracteristicile intelectului liminar: organizare mintala subnormala, cu
functii fluctuante sau scazute si cu un nivel fluctuant de dezvoltare ( CI = 70 –
90), ritm inc etinit al dezvoltarii intelectuale, mari dificultati in trecerea spre
stadiul superior al gandirii abstract-logice, operatii mintale imprecise, nesigure si
rigide, dificultati in prelucrarea informatiei dobandite, capacitate limitata de
comutare si transfer a achizitiilor, imaturitate afectiva,dificultati de control
voluntar, dificultati de actualizare si aplicare a celor invatate, imaturitate socio-
afectiva.

Intarzierea in dezvoltarea intelectuala

In contextul manifestarilor de intarziere, pe care le intalnim la deficientii

mintal, cea mai evidenta si constanta este, desigur, intarzierea in dezvoltarea
intelectuala, pe fondul careia se reliefeaza accentuat dificultatile intampinate in
procesul cognitiv, datorita, mai ales, scaderii capacitatii de abstractizare si
generalizare - adica «simptomului central al sindromului oligofrenic» , diminuarii
rolului reglator al limbajului.

Dupa elaborarea de catre A. Binet si Th. Simon (1908) a cunoscutului test

de inteligenta, «testul B.S.» - etalonat, dupa cum se stie, si la noi, in al patrulea
deceniu al secolului al XX-lea - clasificarea deficientilor mintal dupa criteriul
deficitului intelectual, inclusiv dupa gradul intarzierii in dezvoltarea mintala, s-a
facut mai ales prin procedee psihometrice.

Pornindu-se de la rezultatele testarilor efectuate si calculandu-se etatea

(varsta) mintala - prescurtat E.M. - a subiectilor investigati, s-a ajuns la
concluzia ca deficientul mintal profund (idiotul) nu depaseste (la maturitate)
nivelul exprimat printr-o E.M. de 2-3 ani, plafonandu-se la acest nivel de
dezvoltare mintala, deficientul sever -printr-o E.M de aproximativ 7 ani, nivel
mintal la care si el se plafoneaza, iar deficientul usor (debilul mintal propriu-zis)
- printr-o E.M de maxim 9-10 ani (dupa 103, p. 13).

Desigur, etatea mintala reprezinta o apreciere conventionala si

aproximativa a nivelului de dezvoltare intelectuala, dar ea nu urmareste altceva,
decat sa sugereze gradul eventual de intarziere intelectuala, de egalitate sau de
avans al copilului investigat, in raport cu valorile medii ale inteligentei tuturor
copiilor de aceeasi varsta. In aceasta acceptiune, de exemplu, un copil de 10 ani
varsta reala (cronologica), situat la limita de sus a deficientei mintale usoare
(adica a debilitatii mintale), deci la nivelul obisnuit al unui copil de 7 ani, va avea o
intarziere in dezvoltarea intelectuala de circa 3 ani. Daca, insa, el se va afla la
nivelul unui copil obisnuit de 5 ani, situandu-se, astfel, la limita de jos a
debilitatii mintale, atunci intarzierea sa in dezvoltarea intelectuala, fata de
propria varsta cronologica, va fi de 5 ani. Prin urmare, intarzierea intelectuala a
copiilor cu debilitate mintala, avand varsta cronologica de 10 ani, este cuprinsa
intre 3 si 5 ani.

Mergand pe linia acelorasi calcule, vom constata ca intarzierea celor cu

deficienta mintala severa, tot la varsta cronologica de 10 ani, va fi de
aproximativ 5-7 ani, iar intarzierea celor cu deficienta mintala profunda va fi mai
mare de 7 ani, adica foarte accentuata. Este evident ca, la nivelul varstei
cronologice de 10 ani, o intarziere de un an (maxim doi) trebuie considerata in
limitele normalului, ca si situarea la nivelul mediu sau cu un avans de 1-2 ani. Un
avans de peste 2-3 ani reprezinta o dotare intelectuala superioara.