PROFILUL DISTRESULUI EMOŢIONAL (PDE)

Copyright © Daniel David (pentru adaptarea în limba română)

 
 
 
INTRODUCERE
Ceea ce experienţiem ca mulţumire, tristeţe, îngrijorare, bucurie, furie, frică sau regret rezultă din
combinaţia inedită dintre felul în care gândim, modul în care ne comportăm şi modificările biofiziologice care
au loc în corpul nostru atunci când ne confruntăm cu o situaţie de viaţă. Emoţiile reprezintă aşadar variabile
dependente sau etichete cu care noi descriem o suită de modificări survenite la mai multe nivele (David,
Holdevici, Szamoskozi, şi Băban, 2000). În procesul apariţiei unei emoţii, intensitatea acesteia va fi
determinată de nivelul activării fiziologice, pe când calitatea ei (ex., faptul că o numim „frică” şi nu „tristeţe”)
va rezulta din specificul componentelor cognitive implicate (Singer şi Schachter, 1962; David şi colab.,
2000). 
Deşi la nivelul simţului comun afectivitatea este resimţită ca un conglomerat de trăiri aflate într-o
complexă interacţiune, cercetătorii au arătat că întreaga varietate de emoţii resimţite se reduce la câteva
dimensiuni de bază. Astfel, în urma mai multor studii, Watson şi Tellegen (1985) au concluzionat că afectul
are o structură ce cuprinde două dimensiuni necorelate între ele: emoţiile pozitive şi emoţiile negative.
Emoţiile pozitive sunt indicate de măsura în care o persoană experienţiază plăcere şi mulţumire, în timp ce
emoţiile negative sunt indicate de gradul de neplăcere experienţiată (distresul psihologic).
Pe baza unei vaste experienţe clinice, Albert Ellis (1962, 1994) a formulat modelul binar al distresului
(David, Schnur şi Belloiu, 2002), împărţind pentru prima dată emoţiile negative în două categorii – emoţii
negative funcţionale şi emoţii negative disfuncţionale. Funcţionalitatea sau disfuncţionalitatea unei emoţii
negative este dată de: 1) experienţa subiectivă asociată emoţiei, (2) credinţele asociate şi (3) consecinţele
comportamentale ale emoţiei respective (Ellis şi DiGiuseppe, 1993). Această categorizare se bazează pe
diferenţele calitative care există între emoţii cu aceeaşi valenţă – diferenţă dată în principal de credinţele
subiacente acestora - şi nu pe variaţiile în intensitate (Ellis 1994; Ellis şi Harper, 1975). Altfel spus, o
intensitate mai mare a „tristeţei” nu se numeşte „deprimare”, diferenţa dintre cele două trăiri emoţionale fiind
dată de credinţele specifice care le determină (ex., credinţe raţionale pentru emoţiile negative funcţionale şi
credinţe iraţionale pentru emoţiile negative disfuncţionale).
Diferenţele la nivel subiectiv între emoţiile negative funcţionale şi emoţiile negative disfuncţionale au
fost investigate în mai multe studii; rezultatele indică existenţa unor diferenţe cantitative şi calitative între cele
două tipuri de emoţii (Kassinove, Eckhardt şi Endes, 1993; David, Schnur şi Birk, 2004; Opriş şi Macavei,
2005). 
Profilul Distresului Emoţional (PDE) este un instrument elaborat pentru a servi la evaluarea
dimensiunii subiective a emoţiilor negative funcţionale şi disfuncţionale.
 
 
 
 
CE MĂSOARĂ SCALA?
 Profilul Distresului Emoţional (PDE) este o scală cu 26 de itemi care măsoară emoţiile negative
disfuncţionale şi emoţiile negative funcţionale din categoriile „frică” şi „tristeţe/deprimare”.
Scala permite atât calcularea unui scor general de distres, cât şi a scorurilor separate pentru „frică
funcţională”, „frică disfuncţională”, „tristeţe/deprimare funcţională” şi „tristeţe/deprimare disfuncţională”.
Scala a fost concepută în 2005 (Opriş şi Macavei, 2005) pornind de la itemii Profilului Distresului
Emoţional, varianta scurtă (Profile of Mood Disorders, Short Version -  DiLorenzo, Bovbjerg, Montgomery,
Valdimarsdottir, şi Jacobsen, 1999). Acestor itemi li s-au adăugat cuvinte care descriu emoţii identificate cu
ajutorul unui dicţionar de sinonime. Cei 26 de itemi care formează varianta finală a scalei au rezultat în urma
unei validări cu experţi şi a mai multor studii experimentale menite să stabilească relevanţa lor şi subscalele
în care se încadrează.  
Eficienţa instrumentului este sporită de faptul că permite atât estimarea unei valori globale a
distresului, cât şi calcularea unor scoruri separate pentru emoţiile negative funcţionale şi disfuncţionale,
precum şi  pentru „frică funcţională”, „frică disfuncţională”, „tristeţe/deprimare funcţională” şi
„tristeţe/deprimare disfuncţională”. Comparativ cu alte scale, PDE conţine un număr relativ mic de itemi

formulaţi într-un limbaj accesibil, fiind uşor de administrat şi cotat .

 
DESCRIEREA ITEMILOR
PDE conţine 26 de adjective care descriu emoţii negative (Anexă). Cei 26 de itemi se grupează în
şase subscale:
(1)           6 itemi reprezintă emoţii negative funcţionale din categoria „tristeţe/deprimare”.
(2)           8 itemi reprezintă emoţii negative disfuncţionale din categoria „tristeţe/deprimare”.
(3)           6 itemi reprezintă emoţii negative funcţionale din categoria „frică”.
(4)           6 itemi reprezintă emoţii negative disfuncţionale din categoria „frică”.
(5)           12 itemi reprezintă emoţii negative funcţionale (categoriile „tristeţe/deprimare” şi „frică”).
(6)           14 itemi reprezintă emoţii negative disfuncţionale (categoriile „tristeţe/deprimare” şi „frică”).

 
 
Tabelul 1. Distribuţia itemilor PDE pe subscale.

 
Tristeţe/Deprimare Frică
Funcţionale Disfuncţionale Funcţionale Disfuncţionale
trist item 2 nefolositor item 5 preocupat item 10 anxios item 8
mâhnit item 15 deprimat item 12 îngrijorat item 6 îngrozit item 16
amărât item 7 deznădăjduit item 26 neliniştit item 24 panicat item 20
melancolic item 3 fără speranţă item 4 încordat item 14 înspăimântat item 11
necăjit item 13 depresiv item 9 alarmat item 19 înfricoşat item 25
supărat item 21 distrus item 22 tensionat item 1 nervos item 17

    îndurerat item 18        
    disperat item 23        
  
Posibilităţile de răspuns ale subiecţilor la fiecare din cei 26 de itemi sunt:
DELOC FOARTE MEDIU MULT FOARTE MULT
PUŢIN
 
Nici itemii scalei şi nici variantele de răspuns nu sunt numerotate, eliminând astfel posibilitatea de
biasare a răspunsurilor ca urmare a valorii numerice ataşate.
 
ADMINISTRARE ŞI COTARE
Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual (şi în varianta autoadministrare), cât
şi în grup. Se preferă administrarea individuală, ori de câte ori este posibil. În cazul administrării în grup, este
indicat ca grupurile să nu fie mai mari de 15 persoane. Când grupul este mai mare de 15 persoane, numărul
examinatorilor trebuie să crească, păstrându-se raportul de un examinator la maximum 15 persoane
evaluate.
Materiale necesare
         Scala cu instrucţiunile de completare şi itemii;
         Instrument de scris.
 
            Condiţii de administrare
         Mediu securizant şi ferit de zgomote;
         Persoana examinată să fie motivată pentru completarea scalei şi odihnită;
         Mobilier şi iluminare adecvate, care să permită subiectului examinat completarea în
condiţii bune a  scalei;
         În cazul aplicării în grup, sala  trebuie să fie suficient de mare pentru a oferi confort
persoanelor examinate.
 
                 Instrucţiuni de aplicare
            Scala se administrează fără limită de timp.
După ce materialele şi condiţiile necesare pentru administrarea scalei sunt asigurate, persoanei
examinate i se spune:
Mai jos vă prezentăm o listă de cuvinte care descriu emoţiile pe care oamenii le au în diverse
situaţii. Citiţi cu atenţie fiecare cuvânt, apoi încercuiţi varianta/marcaţi varianta care corespunde cel
mai bine întrebării: CUM V-AŢI SIMŢIT ÎN ULTIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNI?
Această instrucţiune apare şi pe lista cu itemii, subiectul putând să o recitească ori de câte ori
doreşte pe parcursul evaluării.
În plus, persoana examinată este încurajată să întrebe examinatorul dacă nu înţelege sensul vreunui
item. Examinatorul va răspunde la astfel de întrebări prin înşirarea listei de adjective din categoria în care se
găseşte itemul cu probleme (a se vedea Tabelul 1). Spre exemplu, dacă subiectul întreabă „Ce înseamnă
anxios?”, examinatorul va răspunde „Acest cuvânt are un sens apropiat de al cuvintelor „îngrozit”, „panicat”,
înspăimântat”, „înfricoşat”, „nervos””. Printr-un astfel de răspuns standard, se încearcă (1) evitarea
răspunsurilor la întâmplare, (2) evitarea lipsei răspunsurilor la mai mulţi itemi, precum şi (3) evitarea sugerării
unor răspunsuri în funcţie de expectanţele şi/sau cunoştinţele examinatorului (ex. „Anxios înseamnă
înfricoşat, panicat, preocupat, supărat”).
Subiecţii sunt rugaţi să îşi evalueze emoţiile pe o scală cu cinci variante (deloc, foarte puţin, mediu,
mult, foarte mult) şi să coloreze cerculeţul din dreptul variantei de răspuns alese, încercând să nu omită nici
unul din cei 26 de itemi.
Ex. Răspunsul subiectului la itemul „Tensionat (ă)” este „Foarte puţin”.
 
  DELOC FOARTE MEDIU MULT FOARTE
PUŢIN MULT
 
Tension        
at (ă)
 
Pentru a corespunde cerinţelor diferitelor situaţii şi studii, instrucţiunile se pot referi la diverse
intervale de timp (de la „două săptămâni”, cum apare în instrucţiunile standard, la „în acest moment” sau „în
cursul săptămânii trecute”).
PDE este recomandat atât pentru evaluarea distresului în cazul subiecţilor adulţi fără psihopatologie,
cât şi în cazul subiecţilor adulţi cu diferite forme de psihopatologie (excepţie condiţiile medicale care
afectează capacitatea de introspecţie asupra propriilor stări emoţionale). 
 
Cotarea răspunsurilor
Cotarea pentru cei 26 de itemi se face direct, însumând răspunsurile la fiecare item, alocându-se de
la 1 la 5 puncte după cum urmează: Deloc = 1, Foarte puţin = 2, Mediu = 3, Mult = 4, Foarte mult = 5. 
Pe lângă scorul global de distres – obţinut prin însumarea scorurilor la cei 26 de itemi, se mai pot
calcula scoruri pe cele 6 subscale, prin însumarea scorurilor la itemii care le compun (a se vedea Tabelul 1).
 
FIDELITATE ŞI VALIDITATE
Fidelitate
            Fidelitatea unui test psihologic se referă la acordul sau stabilitatea aşteptată a măsurilor analoge.
Dacă un instrument este fidel, atunci rezultatele obţinute în condiţii similare prezintă o anumită stabilitate în
timp (Dempster şi Brainerd, 1995). 
            Fidelitatea unui instrument de măsurare este cel mai adesea exprimată pe baza consistenţei interne
şi a stabilităţii în timp a rezultatelor (Anastasi, 1988).
            Consistenţa internă a unei scale se referă la măsura în care toţi itemii scalei măsoară aceeaşi
variabilă. Stabilitatea rezultatelor testării ne indică în ce măsură la aplicări diferite în timp un subiect obţine
rezultate similare la un test sau scală.
            Fidelitatea PDE a fost estimată prin calculul coeficientului de consistenţă internă Alfa Cronbach.  
Eşantionul utilizat a fost de 745 subiecţi, valorile Alfa pentru scorurile globale şi scorurile pe scale fiind
cuprinse între .75 şi .94 (Tabelul 2). Aceste valori indică o foarte bună consistenţă internă, ceea ce exprimă
faptul că itemii testului evaluează acelaşi construct – distresul emoţional.   Cei mai mici indici de consistenţă
internă se înregistrează în cazul scalei de „frică” (între .75 şi .81), fiind totuşi suficient de mari pentru a indica
o fidelitate acceptabilă.  
 
 
 
 
 
Tabelul 2. Statistici descriptive şi indicii Alfa de consistenţă internă pentru scalele PDE
 
Scala PDE   Adulţi (vârsta cuprinsă între 15-73; m=32.81)
    Femei Bărbaţi Lipsă date sex Total
Scor total M 51.37 48.87 49.11 50.59
  S.D. 17.60 15.49 10-06 16.94
  N 482 212 9 703
   .94 .93 .85 .94
Tristeţe/Deprimare M 12.64 11.81 11.50 12.37
funcţional
  S.D. 4.96 4.48 3.39 4.81
  N 496 223 12 731
   .87 .83 .60 .85
Tristeţe/Deprimare M 13.03 12.65 14.00 12.93
disfuncţional
  S.D. 5.90 5.30 4.91 5.70
  N 494 222 12 728
   .88 .86 .79 .87
Frică funcţional M 15.40 14.71 15.00 15.19
  S.D. 4.72 4.29 4.28 4.60
  N 503 223 12 738
   .81 .78 .78 .80
Frică disfuncţional M 10.40 9.80 9.53 10.21
  S.D. 4.12 3.45 2.06 3.91
  N 498 219 13 730
   .82 .75 .20 .80
Total funcţional M 28.02 26.57 26.50 27.56
  S.D. 8.94 7.92 5.81 8.62
  N 495 220 10 725
   .89 .87 .75 .89
Total disfuncţional M 23.42 22.30 23.75 23.09
  S.D. 9.49 8.10 5.92 9.05
  N 490 216 12 718
   .91 .89 .74 .91
 
 
 
Validitate
            Validitatea este o caracteristică a unui test (sau scală) care arată măsura în care acesta măsoară
ceea ce se spune că măsoară. Altfel spus, validitatea se referă la măsura în care inferenţele pe care le
facem pornind de la rezultatele obţinute la un test sunt corecte (Messick, 1995).
            Validitatea de conţinut se referă la examinarea sistematică a itemilor testului/scalei pentru a vedea
dacă ei acoperă un eşantion reprezentativ al domeniului pe care dorim să îl măsurăm. În elaborarea PDE s-a
pornit de la POMS-SV (Shacham, 1983), de unde au fost extraşi itemi pentru subscalele de anxietate şi
depresie. Alţi itemi au fost selectaţi din varianta lungă a POMS (McNair, Lorr, şi Droppelman, 1971).
Folosindu-se un dicţionar de sinonime, itemilor deja construiţi li s-au adăugat alţii astfel încât s-a ajuns la o
listă de 41 de adjective care descriu emoţii. În selecţia adjectivelor s-a ţinut cont de principiile teoriei raţional-
emotive şi comportamentale, care subliniază distincţia dintre emoţiile negative funcţionale şi disfuncţionale.
Cei 41 de itemi au fost ulterior clasificaţi în cele două categorii (emoţii funcţionale şi disfuncţionale) de 3
experţi în psihoterapie raţional-emotivă şi comportamentală de la Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi
Comportamentale din România. Cei 26 de itemi care compun varianta finală a scalei sunt cei care au întrunit
consensul interevaluatori.
            Aşadar, PDE a fost astfel construit încât conţinutul său reflectă principii teoriei raţional-emotive şi
comportamentale, iar forma sa este asemănătoare altor teste similare deja existente şi care şi-au dovedit
utilitatea.
            Validitatea de construct se referă la măsura în care testul/scala reflectă constructul pe care îl
măsoară. În cazul testelor utilizate pentru măsurare, validarea relativă la criteriu este o componentă a
validării relative la constructul măsurat  (Albu, 1998). Ea apreciază „gradul în care rezultatele furnizate de
test corelează cu rezultatele altui instrument de evaluare despre care se presupune că măsoară acelaşi
construct sau unul similar” (Haynes, apud Silva, 1993).
            Într-un studiu efectuat pe populaţie românească (Macavei, 2006 – lucrare nepublicată) s-a încercat
determinarea măsurii în care emoţiile negative funcţionale şi disfuncţionale (măsurate cu PDE) se asociază
cu anumite cogniţii conform modului teoretic propus de Albert Ellis (teoria raţional-emotivă şi
comportamentală). Asumpţia de bază a modelului amintit este că la baza problemelor de tip emoţional şi
comportamental stau credinţele dezadaptrative şi iraţionale despre sine, lume şi viaţă. Atunci când cineva
deţine credinţe adaptative despre sine, ceilalţi şi viaţă şi se poate considera o fiinţă valoroasă indiferent de
comportamentele sale va trăi emoţii pozitive sau negative (conform dinamicii dintre evenimentele de viaţă şi
scopurile sale), însă nu va trăi emoţii invalidante/disfuncţionale.  Întrucât persoanele cuprinse în studiu nu au
probleme de intensitate clinică (altfel spus emoţiile negative trăite de ele nu apar ca parte a unui tablou clinic
invalidant) este mai dificil de evidenţiat dinamica diferită a emoţiilor negative funcţionale şi disfuncţionale.   
Studiul de faţă poate însă pune în evidenţă:
1.          asocierea pozitivă dintre distresul emoţional şi distorsiunile cognitive (credinţele dezadaptative, de
tip iraţional);
2.          asocierea pozitivă dintre distresul emoţional şi anxietate şi depresie (evaluate ca şi complexe de
manifestări cognitive, comportamentale, fiziologice şi subiective).
La studiu au participat în total 701 subiecţi; o parte dintre aceştia au fost studenţi recompensaţi
pentru participare prin recunoaşterea unor activităţi de profil prevăzute în curricula şcolară. Ceilalţi subiecţi
au fost incluşi în studiu pe bază de voliuntariat, în urma unor anunţuri publice. Pentru participarea
persoanelor cu vârste sub 18 ani s-a cerut acordul unui părinte sau tutore legal. Datele statistice oferite mai
jos reflectă şi faptul că unii dintre participanţii la studiu au omis sau refuzat să ofere informaţii complete
vizând nivelul educaţional, vârsta, statutul marital etc.
 
Tabelul 3. Date statistice privind subiecţii incluşi în studiu
 
Nivel educaţional N = 701 100 %

Şcoală primară =               22 (3.1    %)

Şcoală profesională =                28 (4.0    %)
Liceu =                       222 (31.7  %)
Şcoală postliceală =                           60 (8.6    %)
Facultate  = 346 (49.3  %)
 Studii postuniveristare = 19 (2.7    %)
Altceva  = 4 (0.6    %)
 
Vârsta N = 695 Sex N = 574
Date lipsă N=6 Date lipsă N=127
M= 34.42 Min.= 15 Bărbaţi = 169
  Max.= 73 Femei = 405
 
 
Statut marital N = 567
Date lipsă N=134
Căsătorit = 326
Necăsătorit = 241
 
Instumentele utilizate au fost:
Scala de atitudini disfuncţionale – DAS-A (Dysfunctional Attitudes Scale – form A - Weissman, 1979;
Weissman şi Beck, 1978) este un instrument de 40 de itemi care permite evaluarea prezenţei
atitudinilor/credinţelor disfuncţionale associate simptomatologiei de tip depresiv.
Inventarul de depresie Beck – BDI (Beck Depression Inventory - Beck, Rush, Shaw, şi Emery, 1979)
conţine 21 de itemi şi a fost utilizat pentru identificarea prezenţei simptomatologiei de tip depresiv, exprimată
prin emoţii, comportamente, credinţe şi manifestări fiziologice specifice.
Scala de atitudini şi convingeri 2 – ABS2 (Attitudes and Beliefs Scale 2 -DiGiuseppe, Leaf, Exner, şi
Robin, 1988) este formată din 72 de itemi şi este un instrument valid pentru identificarea prezenţei
credinţelor iraţionale şi raţionale centrale teoriei raţional-emotive şi comportamentale. Varianta în limba
română a scalei  prezintă proprietăţi psihometrice bune (Macavei, 2002).  
Chestionarul de acceptare necondiţionată a propriei persoane – USAQ (Unconditional Self-
Acceptance Questionnaire - Chamberlain şi Haaga, 2001) este format din 20 de itemi şi măsoară acceptarea
necondiţionată a propriei persoane, ca factor protectiv care previne declanşarea anumitor forme de
psihopatologie la contactul cu situaţiile negative de viaţă.
Profilul distresului emoţional – PDE (Profile of Emotional Distress- Opriş şi Macavei, 2005) este un
instrument de 26 de itemi care măsoară prezenţa emoţiilor negative funcţionale şi disfuncţionale (ca
anxietatea, îngrijorarea, deprimarea, tristeţea); utilizează principiul de construcţie al Profilului dispoziţiilor
afective, forma scurtă (DiLorenzo, Bovbjerg, Montgomery, Valdimarsdottir, şi Jacobsen, 1999) şi se bazează
pe teoria lui Albert Ellis asupra distresului emoţional (Ellis, 1994).
Profilul dispoziţiilor afective – forma scurtă – POMS-SV (Profile of Mood States—Short Version -
Shacham 1983) este un instrument de 47 de itemi care măsoară emoţiile positive şi negative. 
            Chestionarul gândurilor automate –ATQ (Automatic Thoughts Questionnaire - Hollon şi Kendall,
1980) conţine 30 de itemi care reflectă gândirea e tip depresiv.
            State and Trait Anxiety Inventory – STAI-X1 şi STAI-X2 (Inventarul de anxietate ca stare şi trăsătură
- Spielberger, 1983). ) este alcătuit din 2 scale de autoevaluare a câte 20 de itemi fiecare pentru măsurarea
a două aspecte distincte privind anxietatea. Starea de anxietate (A-stare) şi anxietatea ca trăsătură (A-
trăsătură).
 
            Procedura de lucru a implicat în prima fază solicitarea consimţământului de participare la studiu,
după care subiecţii au fost completat individual câte un pachet conţinând instrumentele menţionate anterior,
fără limită de timp.
             Rezultatele obţinute pun în evidenţă relaţia pozitivă dintre emoţiile negative disfuncţionale şi
distorsiunile cognitive. Este de remarcat că, deşi nu se poate vorbi de probleme emoţionale în cazul lotului
utilizat, corelaţiile emoţiilor negative disfuncţionale (END) cu distorsiunile cognitive (DC) sunt sistematic uşor
mai mari decât corelaţiile dintre emoţiile negative funcţionale  (ENF) şi aceleaşi distorsiuni cognitive (DC-
END .28, .49, .30  versus DC-ENF .22, .44, .22). Mai mult, credinţele raţionale şi acceptarea necondiţionată
a propriei persoane se asociază negativ cu distresul emoţional – evaluat ca şi combinaţie de emoţii
funcţionale şi disfuncţionale; deşi corelaţiile nu sunt mari, direcţia acestora sugerează rolul de posibili factori
protectivi al respectivelor cogniţii.
            De asemenea, scorurile obţinute confirmă (1) asocierea pozitivă dintre distresul emoţional şi
distorsiunile cognitive (credinţele dezadaptative, de tip iraţional) şi (2) asocierea pozitivă dintre distresul
emoţional şi anxietate şi depresie (evaluate ca şi complexe de manifestări cognitive, comportamentale,
fiziologice şi subiective).
 
Tabelul 4. Corelaţii între scorurile la PDE şi scorurile la alte instrumente de evaluare a cogniţiilor şi emoţiilor
funcţionale şi disfuncţionale.
 
  PDE – scor PDE– PDE – PDE – emoţii PDE – emoţii PDE – PDE –
total tristeţe îngrijorare negative negative anxietate depresie
funcţionale disfuncţionale
BDI . 56* .50* .40* .50* -.57* .50* .57*
N 173 174 176 174 174 175 175
DAS-A .26* .21* .19* .22* .28* .25* .27*
N 539 555 558 551 548 554 555
ATQ .48* .43* .40* .44* .49* .46* .49*
N 112 117 118 116 116 117 118
ABS2-IB .27* .23* .18* .22* .30* .28* .30*
N 330 344 348 342 336 342 342
 
ABS2-RB -.26* -.21* -.21 -.23* -.27* -.25* -.26*
N 326 340 344 338 334 338 340
POMS – TOT .74* .70* .70* .73* .71* .67* .70*
N 106 108 110 108 107 108 109
POMS- NEG .75* .72* .71* .75* .72* .68* .71*
N 110 112 114 112 111 112 113
POMS-POZ -.46* -.43* -.44* -.45* -.45* -.42* -.45*
N 112 115 116 114 114 115 116
STAI – X1 .58* .55* .59* .60* .54* .55* .51*
N 115 118 119 117 117 118 119
STAI- X2 .47* .43* .42* .44* .48* .44* .48*
N 98 101 102 100 100 101 102
USAQ -.19* -.15 -.20* -.18* -.18* -.14 -.20*
N 115 118 119 117 117 118 119
* corelaţiile sunt semnificative la  p.05
 
 
            În concluzie, datele disponibile până în acest moment sugerează că PDE are proprietăţi psihometrice
bune şi poate fi utilizat pentru evaluarea distresului pentru populaţia nonclinică. Datorită limitelor studiilor
existente până în acest moment, până la investigaţii viitoare, se impune prudenţă în utilizarea PDE.
 
Etalonare
 Pentru scorul total la PDE şi scorul la PDE - emoţii negative disfuncţionale nu există diferenţe

semnificative în funcţie de sex, etaloanele fiind valabile atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi (vezi

Tabelul 5). Pentru scorul la PDE- emoţii negative funcţionale există diferenţe în funcţie de sex,

etaloanele separate reflectând această diferenţă.

Tabelul 5. Date descriptive şi pragurile de semnificaţie pentru comparaţiile pe scale în funcţie de sex.
 
  SEX N Media A.S. t p
Total PDE masculin 212 48.87 15.49 -1.78  .05 
 
feminin 482 51.37 17.60 

Depresie/tristeţe
Funcţional
masculin 223 11.81 4.48 -2.13 .05 
 
feminin 496 12.64 4.96 

Depresie/tristeţe
Disfuncţional
masculin 222 12.65 5.30 -.82 .05 
 
feminin 494 13.03 5.90 

Frică Funcţional
masculin 223 14.71 4.29 -1.88  .05 
 
feminin 503 15.40 4.72 

Frică Disfuncţional
masculin 219 9.80 3.45 -1.88  .05 
 
feminin 498 10.40 4.12 

Total Funcţional
masculin 220 26.57 7.92 -2.06  .05 
 
feminin 495 28.02 8.94 

Total Disfuncţional
masculin 216 22.30 8.10 -1.50 .05 
 
feminin 490 23.42 9.49 

 
   PDE total, N=782  
Clase Descriere Cote
I Nivel foarte scăzut de distres  28
II Nivel scăzut de distres 29-39
 III Nivel mediu de distres 40-56
IV Nivel ridicat de distres 57-86
V Nivel foarte ridicat de distres  87
 
 
   PDE disfuncţional, N=799  
Clase Descriere Cote
I Nivel foarte scăzut de emoţii negative disfuncţionale  14
II Nivel scăzut de emoţii negative disfuncţionale 15-17
III Nivel mediu de emoţii negative disfuncţionale 18-25
IV Nivel ridicat de emoţii negative disfuncţionale 26-42
V Nivel foarte ridicat de emoţii negative disfuncţionale  43
 
   PDE funcţional – Femei, N=546  
Clase Descriere Cote
I Nivel foarte scăzut de emoţii negative funcţionale  15
II Nivel scăzut de emoţii negative funcţionale 16-22
III Nivel mediu de emoţii negative funcţionale 23-31
IV Nivel ridicat de emoţii negative funcţionale 32-43
V Nivel foarte ridicat de emoţii negative funcţionale  44
 
 
   PDE funcţional – Bărbaţi, N=249  
Clase Descriere Cote
I Nivel foarte scăzut de emoţii negative funcţionale  14
II Nivel scăzut de emoţii negative funcţionale 15-22
III Nivel mediu de emoţii negative funcţionale 23-30
IV Nivel ridicat de emoţii negative funcţionale 31-43
V Nivel foarte ridicat de emoţii negative funcţionale  44
 
 
Bibliografie
 
Albu, M. (1998). Construirea şi utilizarea testelor psihologice. Cluj-Napoca: Editura Clusium.
Anastasi, A. (1988). Psychological Testing. 6th edition. New York: Macmillan.
Beck, A.T., Rush, A.J., Shaw, B.F. şi Emery, G. (1979). Cognitive therapy of depression. Guilford Press:
New York.
David, D., Holdevici, I., Szamoskozi, Ş., şi Băban, A. (2000). Psihoterapie şi hipnoterapie cognitiv-
comportamentală. Editura Risoprin: Cluj-Napoca.
David, D., Schnur J., şi Belloiu A. (2002). Another search for the “hot” cognitions: Appraisal, irrational beliefs,
attributions, and their relation to emotion. Journal of Rational-Emotive and Cognitive-Behavior
Therapy, 2, 93-131.
David, D., Schnur, J., şi Birk, J. (2004). Functional and dysfunctional feelings in Ellis’ cognitive theory of
emotion; An empirical analysis. Cognition and Emotion, 18, 869-880.
Dempster, F.N., şi Brainerd, C.J. (1995). Inference and inhibition in cognition. San Diego, CA: Academic
Press.
DiGiuseppe, R., Leaf, R., Exner, T. şi Robin, M.W. (1988). The development of a measure of
rational/irrational thinking. Paper presented at the World Congress of Behavior Therapy, Edinburgh,
Scotland.
DiLorenzo, T., Bovbjerg, D., Montgomery, G., Valdimarsdottir, H., şi Jacobsen, P. (1999) The application of a
shortened version of the profile of mood states in a sample of breast cancer chemotherapy patients.
British Journal of Health Psychology, 4, 315–325.
DiLorenzo, T., Bovbjerg, D., Montgomery, G., Valdimarsdottir, H., şi Jacobsen, P. (1999) The application of a
shortened version of the profile of mood states in a sample of breast cancer chemotherapy patients.
British Journal of Health Psychology, 4, 315–325.
Ellis, A. (1962). Reason and emotion in psychotherapy. New York: Lyle Stuart.
Ellis, A. (1994). Reason and emotion in psychotherapy (re. ed.). Secaucus, NJ: Birscj Lane.
Ellis, A., şi Harper, R.A. (1975). A new guide to rational living (rev. ed.). Hollywood, CA: Wilshire Books
Company.
Ellis, A.. şi DiGiuseppe, R. (1993). Are inappropriate or dysfunctional feelings in rational-emotive therapy
qualitative or quantitative? Cognitive Therapy and Research, 17, 471-477.
Hollon, S.D., şi Kendall, P.C. (1980). Cognitive self-statements in depression: Development of an automatic
thoughts questionnaire. Cognitive Therapy and Research, 4, 383-395.
Kassinove, H., Eckhardt, C., şi Endes, R. (1993). Assessing the Intensity of “Appropriate” and “Inappropriate”
Emotions in Rational-Emotive Therapy. Journal of Cognitive Psychotherapy: An International
Quarterly, 7, 227-239.
Macavei, B. (2002). A Romania adaptation of the Attitudes and Beliefs Scale 2. Romanian Journal of
Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 2, 105-122.
McNair, D.M., Lorr, M., şi Droppelman, L.F. (1971). EITS Manual for the Profile of Mood States. San Diego:
Educational and Industry Testing Service.
Messick, S. (1995). Validity of Psychological Assessment. American Psychologist, 50, 741-749.
Opriş, D., şi Macavei, B. (2005). The distinction between functional and dysfunctional negative emotions; An
empirical analysis. Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 5, 181-195.
Schachter, S., şi Singer, J.E. (1962). Cognitive, social and physiological determinants of emotional state.
Psychologial Review, 69, 379-399.
Shacham, N. (1983) A shortened version of the profile of mood states. Journal of Personality Assessment,
47, 305–306.
Silva, F. (1993). Psychometric Foundations and Behavioral Assessment. Sage Publications.
Spielberger, C.D. (1983). Manual for the State-Trait Anxiety Inventory (STAI). PaloAlto, CA: Consulting
Psychologists Press.
Watson, D., şi Tellegen, A. (1985). Toward a Consensual Structure of Mood. Psychological Bulletin, 98, 219-
235.
Weissman, A.N. (1979). The Dysfunctional Attitude Scale: A validation study.   Dissertation Abstracts
International, 40, 1389B-1390B.  (University Microfilms No. 79-19, 533).
Weissman, A.N., şi Beck, A.T. (1978, November).  Development and validation of the Dysfunctional Attitude
Scale : A preliminary investigation.  Paper presented at the meeting of the Association for the
Advancement of Behavior Therapy, Chicago.

 
 
ANEXĂ  - Profilul Distresului Emoţional (PDE)
 
ANEXĂ  - Profilul Distresului Emoţional (PDE)