Sunteți pe pagina 1din 9

John Chamberlain şi David Haaga

Chestionarul de acceptare necondiţionată a propriei persoane


USAQ

Instrucţiuni: Vă rugăm indicaţi cât de des simţiţi că afirmaţiile din chestionar sunt
adevărate sau false pentru dumneavoastră. Penru fiecare afirmaţie marcaţi cu „x” pe foaia de
răspuns varianta care vi se potriveşte, utilizând următoarea scală.

Aproape întotdeauna fals


De obicei fals
Mai des fals decât adevărat
La fel des adevărat şi fals
Mai des adevărat decât fals
De obicei adevărat
Aproape întotdeauna adevărat

1. Faptul că sunt lăudat mă face să mă simt mai valoros ca persoană.


2. Mă simt valoros, chiar dacă nu reuşesc să ating anumite scopuri importante
pentru mine.
3. Atunci când primesc un comentariu negativ, îl consider o oportunitate de a-mi
îmbunătăţi comportamentul sau performanţa.
4. Simt că unii oameni sunt mai valoroşi decât alţii.
5. Să faci o greşeală poate fi dezamăgitor, dar nu schimbă ceea ce simt faţă de
mine în general.
6. Uneori mă surprind gândindu-mă dacă sunt o persoană bună sau rea.
7. Ca să mă simt o persoană valoroasă trebuie să fiu iubit de persoanele
importante pentru mine.
8. Îmi fixez scopuri în speranţa că mă vor face fericit (sau mai fericit).
9. Cred că a fi bun în multe domenii te face o persoană bună în general.
10. Sentimentul valorii mele depinde în mare măsură de rezultatul comparaţiei cu
alte persoane.
11. Cred că sunt valoros prin simplul fapt că sunt o fiinţă umană.
12. Atunci când primesc un comentariu negativ mi-e greu să fiu deschis la ceea ce
se spune despre mine.
13. Îmi stabilesc scopuri care sper să îmi dovedească valoarea.
14. Nepriceperea la anumite lucruri mă face să mă apreciez ca fiind mai puţin
valoros.
15. Cred că oamenii care au succes în ceea ce fac sunt oameni foarte valoroşi.
16. Cred că cel mai bun lucru în a fi lăudat este că mă face conştient de forţele
mele.
17. Simt că sunt o persoană valoroasă chiar şi atunci când alţi oameni mă
dezaprobă.
18. Evit să mă compar cu alţi oameni pentru a decide dacă sunt sau nu o persoană
valoroasă.
19. Atunci când sunt criticat sau atunci când nu reuşesc în ceva am o părere mai
proastă despre mine ca persoană.
20. Nu cred că este o idee bună să îmi judec valoarea ca persoană.
USAQ (John Chamberlaine şi David Haaga)

1. Introducere
Stima de sine este reprezentarea în termeni de judecăţi de valoare pe care fiecare o are
despre propria persoană şi este o componentă a schemei cognitive referitoare la sine. Ideea
conform căreia stima de sine face parte dintre factorii care se asociază cu sănătatea psihică
este parte integrantă a psihologiei de simţ comun, de unde a pătruns şi în ştiinţă (Dawes,
1996). Astfel, se consideră că o stimă de sine scăzută, apărută ca urmare a unor probleme din
trecut, se asociază cu prezenţa simptomelor specifice depresiei (Beck, Steer, Epstein şi
Brown, 1990; Tarlow şi Haaga, 1996). Pe de altă parte, o stimă de sine ridicată ar duce la
consecinţe psiho-comportamentale pozitive (Mecca, Smelser, şi Vasconcellos, 1989). Există
însă o categorie tot mai largă de studii care arată că şi o stimă de sine prea ridicată poate avea
efecte negative asupra sănătăţii mentale. Astfel, o stimă de sine prea ridicată duce adesea la
comportamente agresive, anti-sociale, persoanele din această categorie fiind predispuse la acte
de violenţă (Baumeister, Smart şi Boden, 1996). Totodată, cei cu stimă de sine ridicată
acceptă mai greu feedback-ul nefavorabil (Shrauger şi Lund, 1975) şi sunt mai vulnerabili la
critică (Schlenker, Soraci şi McCarthy, 1976). în concluzie, se pare că atât o stimă de sine prea
ridicată, cât şi o stimă de sine foarte scăzută afectează negativ funcţionarea psihică a
individului (Chamberlain şi Haaga, 2001).
încercând să explice acest paradox, Ellis (1962,1994), propune ideea conform căreia
prezenţa oricărui nivel al stimei de sine reflectă prezenţa procesului de evaluare globală a
propriei persoane, care este iraţional şi deci dezadaptativ. I raţionalitatea procesului de
evaluare globală constă în imposibilitatea de a stabili în mod realist valoarea unei fiinţe
umane. Altfel spus, deşi unele dintre performanţele mele sunt scăzute este iraţional să mă
etichetez ca „neperformant/ă", deoarece aceasta ar însemna că toate comportamentele mele
prezente, trecute şi viitoare sunt neperformante, ceea ce este imposibil. Cu toate acestea,
suntem tentaţi ca atunci când comportamentele noastre sunt performante să ne evaluăm
pozitiv şi să experienţiem trăiri afective pozitive, iar atunci când comportamentele noastre
sunt neperformante să ne evaluăm negativ şi să experienţiem trăiri afective negative
disfuncţionale. Deşi iraţionale şi dezadaptative, aceste evaluări sunt învăţate şi încurajate
social, ele fiind sursa sentimentului de bine atunci când avem reuşite. însă atunci când
comportamentele noastre sunt neperformante, tot ele ne produc suferinţă emoţională. Varianta
raţională este de a înlocui conceptul de stimă de sine cu cel de acceptare necondiţionată a
propriei persoane (unconditional self-acceptance - USA) care este logic corect şi mai
pragmatic (Ellis, 1994; Rogers, 1961).
în această variantă, noi ne evaluăm comportamentele şi nu persoana noastră, care este
acceptată necondiţionat indiferent de performanţă, căci este prea complexă şi în continuă
schimbare pentru a fi evaluată global, pornind doar de la un eşantion de comportamente
concrete în situaţii concrete. Mai mult, autoevaluarea (în special compararea propriei valori cu
cea a altora) tinde să consume mult timp şi să ne distragă de la alte scopuri personale, mult
mai utile: încercarea de a dobândi fericirea, căutarea şi dobândirea lucrurile pe care le dorim
cu adevărat în viaţă. Astfel, atunci când am un eşec voi spune că am avut un comportament
neperformant nu că sunt neperformant/ă ca persoană. Această filozofie se regăseşte în marile
religii ale lumii; spre exemplu în Creştinism ea este foarte bine reflectată de formula
.pedepsim păcatul dar îl iertăm pe păcătos!" (David, 2003). în concluzie, acceptarea
necondiţionată a propriei persoane se referă la faptul că individul „se acceptă în totalitate şi
necondiţionat, indiferent dacă se comportă inteligent, corect, sau competent şi indiferent dacă
oamenii îl aprobă, îl respectă sau îl iubesc" (Ellis, 1977, pp. 101). Acceptarea necondiţionată
se poate referi (1) la propria persoană, (2) la cei din jur şi (3) la condiţiile de viaţă.
Datele empirice (Chamberlain şi Haaga, 2001; David, Schnur şi Belloiu, 2002) arată
că implementarea acestui mod de evaluare în viaţa de zi cu zi este un factor protectiv faţă de
evenimentele stresante. Cercetările sugerează (Chamberlain şi Haaga, 2001) că atunci când
sunt învăţaţi această „filosofie de viaţă validată empiric", cei mai mulţi oameni o asimilează
mai uşor astfel: când au performanţe pozitive se evaluează pozitiv (în termenii stimei de sine),
iar când au performanţe negative îşi evaluează comportamentul fără a-şi evalua persoana (în
termenii acceptării necondiţionate) aceasta ducând la emoţii negative funcţionale (ex. tristeţe)
nu disfuncţionale (ex. depresie). Aceasta este o modalitate pragmatică de a aproxima
atitudinea raţională în viaţa reală.

2. Ce măsoară chestionarul?
Chestionarul cuprinde 20 de itemi care măsoară acceptarea necondiţionată a propriei
persoane. Itemii reflectă diferitele aspecte ale acestui concept multifaţetat, central teoriei
raţional-emotive şi comportamentale.
Scala permite calcularea unui scor global, unde valorile mai reflectă nivele crescute de
acceptare necondiţionată a propriei persoane.

2.1. Descrierea itemilor


USAQ cuprinde 20 de itemi, dintre care 9 itemi sunt astfel formulaţi încât reflectă
nivele crescute de acceptare necondiţionată a propriei persoane, iar 11 itemi sunt formulaţi
astfel încât reflectă o acceptare necondiţionată scăzută.
Posibilităţile de răspuns pentru fiecare item merge de la „Aproape întotdeauna fals”,
până la „Aproape întotdeauna adevărat”

Aproape De obicei Mai des La fel de Mai des De obicei Aproape


întotdeauna fals fals decât des adevărat adevărat întotdeauna
fals adevărat adevărat decât fals adevărat
şi fals
1 2 3 4 5 6 7

3. Administrare şi cotare
Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual (şi în varianta
autoadministrare) cât şi în grup. Se preferă administrarea individuală, ori de câte ori este
posibil. În cazul administrării în grup, este indicat ca grupul să nu fie mai mare de 15
persoane. Când grupul este mai mare de 15 persoane, numărul examinatorilor trebuie să
crească, păstrându-se raportul de un examinator la maximum15 persoane evaluate.

Materiale necesare
 Itemii scalei şi instrucţiunile de completare;
 Foaie de răspuns;
 Instrument de scris

Condiţii de administrare
 Mediu securizant şi ferit de zgomote;
 Persoana examinată să fie motivată pentru completarea scalei şi odihnită;
 Mobilier şi iluminare adecvate, care să permită subiectului examinat
completarea în condiţii bune a scalei;
 În cazul aplicării în grup, sala trebuie să fie suficient de mare pentru a oferi
confort persoanelor examinate.

Instrucţiuni de aplicare
Scala se administrează fără limită de timp.
După ce materialele şi condiţiile necesare pentru administrarea scalei sunt asigurate,
persoanei examinate i se spune:
Vă rugăm indicaţi cât de des simţiţi că afirmaţiile din chestionar sunt adevărate sau
false pentru dumneavoastră. Pentru fiecare afirmaţi, marcaţi cu „X” pe foaia de răspuns
varianta care vi se potriveşte.
Cotarea răspunsului
Cotarea pentru 9 itemi se face direct (itemii 2, 3, 5, 8, 11, 16, 17, 18, 20) iar pentru 11
itemi invers (itemii 1, 4, 6, 7, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 19).
Scorul total se obţine însumând răspunsurile la fiecare dintre cei 20 de itemi,
alocându-se de la 1 la 7 puncte, după cum urmează:

Pentru itemii cotaţi DIRECT: Pentru itemii cotaţi INVERS:


Aproape întotdeauna fals=1 Aproape întotdeauna fals=7
De obicei fals=2 De obicei fals=6
Mai des fals decât adevărat=3 Mai des fals decât adevărat=5
La fel de des adevărat şi fals=4 La fel de des adevărat şi fals=4
Mai des adevărat decât fals=5 Mai des adevărat decât fals=3
De obicei adevărat=6 De obicei adevărat=2
Aproape întotdeauna adevărat=7 Aproape întotdeauna adevărat=1

Scorul total reflectă nivelul de acceptare necondiţionată a propriei persoane. Scorurile


mari indică o acceptare necondiţionată a propriei persoane ridicată, în timp ce scorurile
scăzute indică o acceptare necondiţionată scăzută. Scorurile posibile variază între valorile de
20 (scor minim) – 140 (scor maxim).

4. Fidelitate şi validitate
4.1. Fidelitate
Fidelitatea unui test psihologic se referă la acordul sau stabilitatea aşteptată a
măsurilor analoge. Dacă un instrument este fidel, atunci rezultatele obţinute în condiţii
similare prezintă o anumită stabilitate în timp (Dempster şi Brainerd, 1995).
Fidelitatea unui instrument de măsurare este cel mai adesea exprimată pe baza
consistenţei interne şi a stabilităţii în timp a rezultatelor (Anaštasi, 1988).
Consistenţa internă a unei scale se referă la măsura în care toţi itemii scalei măsoară
aceeaşi variabilă. Stabilitatea rezultatelor testării ne indică în ce măsură la aplicări diferite în
timp un subiect obţine rezultate similare la un test sau scală.
Fidelitatea USAQ a fost estimată prin calculul coeficientului de consistenţă internă
Alfa Cronbach. Eşantionul utilizat a fost de 437 subiecţi, valoarea Alfa obţinută fiind de .73
(Tabelul 1). Această valoare indică o consistenţă internă bună, ceea ce exprimă faptul că
itemii testului evaluează acelaşi construct - acceptarea necondiţionată a propriei persoane.
Studiile de fidelitate efectuate pe populaţie americană indică un indice Alfa Cronbach de .72
(similar celui obţinut de noi pe populaţie românească) (Chamberlain şi Haaga, 2001).
Valoarea medie a coeficientului obţinut este în concordanţă cu definiţia constructului de
acceptare necondiţionată a propriei persoane, care este multifaţetat - implicând convingeri
legate de caracteristicile propriului comportament (ex. inteligent, corect, competent) şi de
atitudinea persoanelor semnificative (ex. aprobare, respect, iubire), reunite sub conceptul mai
general al valorii intrinseci a fiinţei umane.

Tabelul 1. Statistici descriptive şi indicii Alfa de consistenţa interna pentru scorurile la USAQ

AdUlti (vArsta cuprinsă intre 18-74; m=28.99)


USAQ Subiecţi lipsă
Femei Bărbati Total
date sex
m 87.53 87.56 97.75 90.43
A.S. 13.43 12.02 15.06 14.41
Scor total
N 235 78 124 437
a .68 .57 .82 .73

Tabelul 2. Date descriptive referitoare la nivelul educaţional al subiecţilor


Nivel educaţional N = 442 (437 valide)
Şcoală generală= 5 1.1 %
Şcoală profesională= 10 2.3%
Liceu = 83 18.8%
Şcoală posUiceală= 17 3,8%
Facultate= 308 69.7%
Master sau doctorat= 14 3.2%
Altceva= 5 1.1 %

4.2. Validitate

Validitatea este o caracteristică a unui test (sau scală) care arată măsura în care acesta
măsoară ceea ce se spune că măsoară. Altfel spus, validitatea se referă la măsura în care
inferenţele pe care le facem pornind de la rezultatele obţinute la un test sunt corecte (Messick,
1995).
Validitatea de conţinut se referă la examinarea sistematică a itemilor testului/scalei
pentru a vedea dacă ei acoperă un eşantion reprezentativ al domeniului pe care dorim să îl
măsurăm. în elaborarea USAQ, Chamberlain şi Haaga (2001) au pornit de la definiţia
acceptării necondiţionate a propriei persoane care reflectă faptul că individul „se acceptă în
totalitate şi necondiţionat, indiferent dacă se comportă inteligent, corect, sau competent şi
indiferent dacă oamenii îl aprobă, îl respectă sau îl iubesc" (Ellis, 1977, pp. 101). Chestionarul
a fost astfel conceput încât itemii lui să acopere diferitele faţete ale conceptului de acceptare
necondiţionată astfel definit. Spre exemplu, un item de tipul „Simt că sunt o persoană
valoroasă chiar şi atunci când alţi oameni mă dezaprobă" se referă la aprobarea din partea
celorlalţi, în timp ce afirmaţia „Ca să mă simt o persoană valoroasă trebuie să fiu iubit de
persoanele importante pentru mine" face trimitere la iubirea celorlalţi. în acelaşi fel, itemul
„Cred că a fi bun în multe domenii, te face o persoană bună în general" se referă la
competenţă, iar o afirmaţie de tipul „Cred că sunt valoros prin simplul fapt că sunt o fiinţă
umană" exprimă ideea subiacentă întregului chestionar conform căreia toţi oamenii sunt
valoroşi prin simplul fapt că sunt oameni, indiferent de comportamentele lor.
Validitatea de construct se referă la măsura în care testul/scala reflectă constructul pe
care îl măsoară. în cazul testelor utilizate pentru măsurare, validarea relativă la criteriu este o
componentă a validării relative la constructul măsurat (Albu, 1998). Ea apreciază .gradul în
care rezultatele furnizate de test corelează cu rezultatele altui instrument de evaluare despre
care se presupune că măsoară acelaşi construct sau unul similar" (Haynes, apud Silva, 1993).
într-un studiu efectuat pe populaţie românească (Macavei, 2006 - lucrare nepublicată)
s-a încercat determinarea măsurii în care acceptarea necondiţionată a propriei persoane
(măsurată cu USAQ) se asociază cu anumite emoţii şi cogniţii conform modului teoretic
propus de Albert Ellis (teoria raţional-emotivă şi comportamentală). Asumpţia de bază a
modelului amintit este că la baza problemelor de tip emoţional şi comportamental stă
dificultatea persoanei de a se accepta necondiţionat şi de a accepta necondiţionat oamenii din
jurul său şi condiţiile de viaţă. Atunci când cineva deţine credinţe adaptative despre sine,
ceilalţi şi viaţă şi se poate considera o fiinţă valoroasă indiferent de comportamentele sale va
trăi emoţii pozitive sau negative (conform dinamicii dintre evenimentele de viaţă şi scopurile
sale), însă nu va trăi emoţii invalidante. Astfel, dacă asumpţiile modelului sunt corecte, ne
aşteptăm să găsim:
1. o asociere pozitivă între acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi
credinţele adaptative, de tip raţional;
2. o asociere negativă între acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi
credinţele dezadaptative, de tip iraţional;
3. o asociere negativă între acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi
emoţiile de tip disfuncţional;
4. o asociere negativă între acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi
anxietate şi depresiei ca sindrom (manifestări de ordin emoţional, comportamental, fiziologic,
cognitiv);
5. lipsa unei asocieri între acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi
emoţiile pozitive şi negative de tip funcţional.
La studiu au participat în total 701 subiecţi; o parte dintre aceştia au fost studenţi
recompensaţi pentru participare prin recunoaşterea unor activităţi de profil prevăzute în
curricula şcolară. Ceilalţi subiecţi au fost incluşi în studiu pe bază de voluntariat, în urma unor
anunţuri publice. Pentru participarea persoanelor cu vârste sub 18 ani s-a cerut acordul unui
părinte sau tutore legal. Datele statistice oferite mai jos reflectă şi faptul că unii dintre
participanţii la studiu au omis sau refuzat să ofere informaţii complete vizând nivelul
educaţional, vârsta, statutul marital etc.

Tabelul 3. Date statistice privind subiecţii incluşi în studio

Nivel educaţional N=701 100 %


Şcoală primară = 22 (3.1 %)
Şcoală profesională = 222 (4.0 %)
Liceu = 28 (31.7 %)
Şcoală posUiceală = 60 (8.6 %)
Facultate = 346 (49.3 %)
Studii postuniveristare = 19 (2.7 %)
Altceva = 4 (0.6 %)

N = 695
varsta
Date lipsa N=6
M= 34.42 Min.= 15
Max.= 73

N = 574
Sex
Date lipsa N=127
Barbaţi = 169
Femei = 405

N = 567
Statut marital
Date lipsa N=134
casatorit = 326
Necasatorit = 241

Instrumentele utilizate au fost:


Scala de atitudini disfuncţionale - DAS-A (Dysfunctional Attitudes Scale - form A
-Weissman, 1979; Weissman şi.Beck, 1978) este un instrument de 40 de itemi care permite
evaluarea prezenţei atitudinilor/credinţelor disfuncţionale asociate simptomatologiei de tip
depresiv.
Inventarul de depresie Beck - BDI (Beck Depression Inventory - Beck, Rush, Shaw, şi
Emery, 1979) conţine 21 de itemi şi a fost utilizat pentru identificarea prezenţei
simptomatologiei de tip depresiv, exprimată prin emoţii, comportamente, credinţe şi
manifestări fiziologice specifice.
Scala de atitudini şi convingeri 2-ABS2 (Attitudes and Beliefs Scale 2 -DiGiuseppe,
Leaf, Exner, şi Robin, 1988) este formată din 72 de itemi şi este un instrument valid pentru
identificarea prezenţei credinţelor iraţionale şi raţionale centrale teoriei raţional-emotive şi
comportamentale. Varianta în limba română a scalei prezintă proprietăţi psihometrice bune
(Macavei, 2002).
Chestionarul de acceptare necondiţionată a propriei persoane-USAQ (Unconditional
Self-Acceptance Questionnaire - Chamberlain şi Haaga, 2001) este format din 20 de itemi şi
măsoară acceptarea necondiţionată a propriei persoane, ca factor protectiv care previne
declanşarea anumitor forme de psihopatologie la contactul cu situaţiile negative de viaţă.
Profilul distrasului afectiv - PDA (Opriş şi Macavei, 2005) este un instrument de 39 de
itemi care măsoară prezenţa emoţiilor negative funcţionale şi disfuncţionale (ca anxietatea,
îngrijorarea, deprimarea, tristeţea) şi a emoţiilor pozitive; utilizează principiul de construcţie
al Profilului dispoziţiilor afective, forma scurtă (DiLorenzo, Bovbjerg, Montgomery,
Valdimarsdottir, şi Jacobsen, 1999) şi se bazează pe teoria lui Albert Ellis asupra distresului
emoţional (Ellis, 1994).
Profilul dispoziţiilor afective - forma scurtă - POMS-SV (Profile of Mood States-Short
Version - Shacham, 1983; DiLorenzo, Bovbjerg, Montgomery, Valdimarsdottir, şi Jacobsen,
1999) este un instrument de 47 de itemi care măsoară emoţiile pozitive şi negative.
Chestionarul gândurilor automate -ATQ (Automatic Thoughts Questionnaire - Hollon
şi Kendall, 1980) conţine 30 de itemi care reflectă gândirea e tip depresiv.
Sfafe and Trait Anxiety Inventory- STAI-X1 şi STAI-X2 (Inventarul de anxietate ca
stare şi trăsătură - Spielberger, 1983) este alcătuit din 2 scale de autoevaluare a câte 20 de
itemi fiecare pentru măsurarea a două aspecte distincte privind anxietatea. Starea de anxietate
(A-stare) şi anxietatea ca trăsătură (A-trăsătură).
Procedura de lucru a implicat în prima fază solicitarea consimţământului de participare
la studiu, după care subiecţii au fost completat individual câte un pachet conţinând
instrumentele menţionate anterior, fără limită de timp.
Rezultatele arată că acceptarea necondiţionată a propriei persoane se asociază pozitiv
cu credinţele raţionale, fără însă a se suprapune peste acest concept. De asemenea, se constată
o asociere pozitivă între acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi subscala de evaluare
a comportamentelor (Non GE - global evaluation) a ABS2. Conform teoriei raţional-emotive
şi comportamentale, acceptarea necondiţionată este un concept care se referă atât la varianta
funcţională a evaluării globale negative (evaluarea comportamentelor), cât şi la o atitudine
mai generală faţă de sine, lume şi viaţă. Totodată, acceptarea necondiţionată a propriei
persoane se asociază negativ cu (1) credinţele dezadaptative de diverse tipuri (inferenţe,
evaluări, scheme cognitive) şi cu (2) emoţiile de tip disfuncţional. Indicii de corelaţie obţinuţi
evidenţiază şi distincţia dintre problemele emoţionale (care implică aspecte diverse de tip
afectiv, cognitiv, comportamental şi fiziologic) şi emoţiile (ca trăiri afective distincte). Astfel,
o persoană poate trăi emoţii negative, fără ca acestea aibă în subiacent distorsiuni cognitive
sau să devină probleme emoţionale (cu implicaţii de ordin comportamental, fiziologic), aspect
reflectat de gradul de asociere diferit între scorurile la PDA şi USAQ pe de o parte şi
STAI/BDI şi USAQ pe de alta.

Tabelul 4. Corelaţii între scorurile la USAQ şi scorurile la alte instrumente de evaluare


a cogniţiilor şi emoţiilor funcţionale şi disfuncţionale.

USAQ
1 PDA-scortotal (N= 115) -.19*
2 PDA - subscala de tristeţe (N= 118) -.15
3 PDA - subscala de depresie (N = 119) -.20*
4 PDA - subscala de anxietate (N= 118) -.14
5 PDA - subscala de îngrijorare (N= 119) -.20*
6 PDA - emoţii negative funcţionale (N= 117) -.18*
7 PDA-emoţii negative disfuncţionale (N= 117) -.18*
8 BDI (N= 235) -.37*
9 DAS-A (N=234) -.69*
10 ATQ (N= 236) -.40*
11 ABS2 - IB (N= 224) -.55*
12 ABS2 - RB (N=225) .43*
13 ABS2 - NonGE (N=235) .44*
14 POMS-VS - scor total (N= 220) -.36*
15 POMS-VS - emoţii negative (N= 225) -.35*
16 POMS-VS - emoţii pozitive (N= 236) .27*
17 STAI X1 (N= 236) -.35*
18 STAI X2 (N= 207) -.48*
* corelaţiile sunt semnificative la p<.05

S-a evaluat şi în ce măsură grupele extreme cu un nivel ridicat sau scăzut al


distresului, evaluat cu PDA, diferă semnificativ din punctul de vedere al acceptării
necondiţionate a propriei persoane. Rezultatele arată că persoanele cu un nivel ridicat al
distresului prezintă o mai diminuată acceptare necondiţionată a propriei persoane comparativ
cu persoanele care experienţiază un nivel scăzut al distresului (Tabelul 5).

Tabelul 5. Statistica descriptiva şi comparaţii între grupe extreme

Grupul Grupul
cu cu
Instrument m A.S. N
scoruri scoruri
scăzute ridicate
PDA- scor total 50.59 16.94 703 <34 >68

USAQ m A.S. N
Ridicat 79.46 18.76 15 t = - 2.04
Scăzut 88.29 13.58 49 p<.05

În concluzie, datele disponibile până în acest moment sugerează că varianta în limba


română a USAQ are proprietăţi psihometrice bune, asemănătoare variantei originale, în limba
engleză. Datorită limitelor studiilor existente până în acest moment, până la investigaţii
viitoare, se impune prudenţă în utilizarea USAQ, varianta în limba română.

5. Etalonare

Cotele sau clasele stabilite asupra grupului de referinţă constituie etalonul sau tabelul
de norme. Cotele brute capătă semnificaţie numai dacă sunt raportate la etalon. Pentru
construcţia etaloanelor am utilizat 437 de subiecţi. Întrucât nu există diferenţe semnificative în
funcţie de sex, etaloanele sunt valabile atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi.

Date descriptive şi pragul de semnificaţie pentru comparaţii în funcţie de sex

SEX N Media A.S. t p


Total Masculin 78 87,56 12,02 .01 >.05
USAQ Feminin 235 87,53 13,43

Etaloane pentru scala USAQ

USAQ (N=437)
Clase Descriere Cote
I Acceptarea necondiţionată a propriei persoane foarte scăzută ≤ 70
II Acceptarea necondiţionată a propriei persoane scăzută 71-83
III Acceptarea necondiţionată a propriei persoane medie 84-98
IV Acceptarea necondiţionată a propriei persoane ridicată 99-
113
V Acceptarea necondiţionată a propriei persoane foarte ridicată ≥ 114