Chestionarul de

screening și diagnostic
psihiatric-PDSQ
elaborat de Mark Zimmerman
Descriere și utilizare

• Este un instrument de autoevaluare conceput pentru a

detecta cele mai frecvent întâlnite tulburări de pe axa I a
DSM-IV la persoanele din unitățile medicale și
ambulatorii care furnizează servicii de sănătate mentală.

• Se poate aplica înaintea primului interviu cu scop

diagnostic, permițând luarea în considerare a
comorbidității diagnostice.

• Cuprinde 125 itemi cu răspuns dihotomic DA/NU,

durata necesară aplicării: 15-20 min.
Scalele testului (13)
1.Tulburarea depresivă
majoră-21 itemi
2.Tulburarea de stres post-
traumatic-15
3.Bulimie/alimentație
compulsivă-10
4.Tulburarea obsesiv-
compulsivă-7
5.Tulburarea de panică-8
6. Tulburări psihotice-6
7.Agorafobia-11
8.Fobia socială-15
9.Abuzul/dependența de
alcool-6
10.Abuzul/dependența de
medicamente-6
11.Tulburarea de anxietate
generalizată-10
12.Tulburarea de
somatizare-5
13.Ipohondria-5
• Ghidurile pentru interviurile suplimentare
furnizează sugestii pt. formularea întrebărilor
suplimentare legate de criteriile de diagnostic
conform DSM-IV.
Pași cotare
1.Se notează pe Fișa de sumarizare nr.
răspunsurilor DA.

2. Se identifică sindroamele pt care s-au obținut

scoruri ≥ cu valoarea punctelor de secțiune
(cutoff).

3.Se încercuiesc itemii critici la care s-a răspuns cu

DA.
4. Se calculează și se notează pe Fișa de
sumarizare scorul brut total (care se transformă în
note T).

5. Se urmăresc procentajele diagnosticelor pt.

fiecare item (mai ales când scorul unui anumit
domeniu se situează chiar sub valoarea cutoff).
Interpretarea rezultatelor
Răspunsurile distorsionate:
1.Patternuri neobișnuite de răspunsuri:
a). declararea prezenței tuturor simptomelor
b). patternuri de răspunsuri repetitive: alternare DA și NU
c). răspunsuri contradictorii
2.Scorul total la PDSQ:
-scorul de 70T și peste poate semnala posibilitatea ca
pacientul să își exagereze simptomele.
-scorul de 30T și sub (neobișnuite în mediul clinic):
pacienții se pot afla în faza de negare a simptomelor (sau s-
au prezentat la clinică pt condiții rare ce nu sunt surprinse
de PDSQ).
Interpretarea scorului total și a
scorurilor la subscalele PDSQ
Scorul total la PDSQ (exprimat în scoruri T) este un
indicator rezumativ al nivelului patologiei și
disfuncționalității asociate dat de nivelul scorurilor T.
Acest scor se raportează la etalon, adică interpretarea
lui se realizează prin compararea simptomelor descrise de
pacient cu cele ale unui pacient tipic, care se prezintă la o
clinică psihiatrică ambulatorie.
Interpretarea scorului total și a
scorurilor la subscalele PDSQ
Scorurile la subscalele PDSQ (exprimate în scoruri brute)
indică necesitatea sau nu a evaluărilor suplimentare în
funcție de poziționarea lor față de punctul de secțiune
specific fiecărei subscale.
Acestea sunt raportate la criterii diagnostice, adică
interpretarea acestor scoruri permite stabilirea probabilității
(în sensul de existență sau nu a acestei probabilități)
încadrării pacientului într-o anumită categorie diagnostică
conform criteriilor DSM IV (și nu pe baza diferențelor
semnificative ale răspunsurilor în comparație cu alți
respondenți).
Interpretarea scorului total:
• Scorurile totale între 40-60T (valori medii):
pacienții au raportat experiențierea unui număr
mediu de simptome psihiatrice în comparație cu
alte persoane care au fost evaluate în cadrul
procedurii de primire în clincile psihiatrice
ambulatorii.
Interpretarea scorului total:
• Scorul total ≥ 60T indică un nivel neobișnuit de ridicat al
simptomelor față de alți pacienții tratați în clinicile
ambulatorii. Multe dintre aceste persoane prezintă
diagnostice psihiatrice multiple, necesitând, de regulă, un
tratament de durată mai lungă, mai intensiv și
multinivelar comparativ cu alți pacienți.
• Scorul total ≤ 40T indică faptul că pacientul a raportat un
nr. relativ redus de simptome prin raportare la
somptomele prezentate în mod tipic de cei care accesează
serviciile psihiatrice ambulatorii. S-ar impune mai
degrabă un plan de tratament de scurtă durată, țintit și
focalizat pe simptom.
Interpretarea scorului total:

• Nr. simptomelor raportate la PDSQ nu reflectă în mod

acurat severitatea disfuncționalității curente (nu este
indicator al nivelului distresului resimțit de pacient),
neputând fi considerat un indicator al priorității în
privința necesității furnizării de servicii.
• De exemplu: un sindrom depresiv izolat poate furniza un
scor relativ scăzut la PDSQ, însă, totuși, aceste probleme
indică prezența unor circumstanțe cu risc crescut care
necesită o intervenție intensivă imediată momentului
evaluării.
Interpretarea scorurilor la subscalele
PDSQ:
Se are în vedere în acest sens:
 valoarea punctului de secțiune pentru fiecare subscală
și scorurile brute obținute de pacient la fiecare
subscală.
sensibilitatea de screening a fiecărei subscale.
itemii cu conținut foarte relevant din punct de vedere
clinic (itemii critici).
relația dintre itemii subscalelor și criteriile diagnostice
conform DSM IV pentru sindroamele clinice
corespunzătoare.
modalitățile adecvate de a încorpora conținuturile
importante ale itemilor în interpretarea scorurilor la
scale.
Informații utile furnizate de PDSQ pentru investigații
ulterioare (care nu sunt necesare pentru calcularea
scorurilor la test):
Tabelele cu procentajele diagnosticelor pentru fiecare item:

% celor care au răspuns pozitiv la item și s-au calificat

pentru diagnostic, adică % indivizilor din eșantioanele
folosite în procesul de construcție a testului care au
răspuns afirmativ la itemul respectiv și s-au încadrat în
diagnosticul clinic corespunzător subscalei din care
provine itemul.
Informații utile furnizate de PDSQ pentru investigații
ulterioare:

% celor care au răspuns pozitiv la item, dar nu s-au

calificat pentru diagnostic, adică % indivizilor din
eșantioanele folosite în procesul de construcție a testului
care au răspuns afirmativ la itemul respectiv, dar nu s-au
încadrat în diagnosticul clinic corespunzător subscalei din
care provine itemul.

• Aceste informații sunt utile în special atunci când scorul la

subscalele PDSQ se situează chiar sub valoarea punctului de
secțiune.
Date statistice care descriu performanța
unui test
1. Sensibilitatea: abilitatea testului de a identifica în mod
corect indivizii cu o anumită tulburare.
2. Specificitatea: abilitatea testului de a identifica în mod
corect indivizii care nu suferă de tulburarea respectivă.
3. Valoarea predictivă pozitivă: procentul indivizilor care
prezintă cu adevărat tulburarea dintre cei
clasificați/categorizați de test ca având tulburarea
respectivă.
4. Valoarea predictivă negativă: procentul indivizilor care
nu prezintă cu adevărat tulburarea dintre cei
clasificați/categorizați de test ca neavând acea tulburare.
Factorii de care depind aceste
proprietăți ale testelor
a). Dependente de punctele de secțiune folosite
pentru a distinge între cazuri și non-cazuri

b). Influențate de prevalența tulburării

c). Relaționate între ele.

Axiome
1. Scăderea valorii punctului de secțiune al unui
test pentru identificarea cazurilor crește
sensibilitatea testului și descrește specificitatea
(se reduce nr. pacienților excluși în mod greșit
de la evaluări suplimentare, dar crește nr
pacienților acceptați în mod greșit pentru
evaluări suplimentare).
1. Creșterea valorii punctului de secțiune al
unui test (pragului unui test) pentru
identificarea cazurilor scade sensibilitatea
testului și îi crește specificitatea (se reduce nr.
pacienților acceptați în mod eronat pentru
evaluări suplimentare, dar va crește nr.
pacienților excluși în mod greșit de la evaluări
suplimentare).
3). La o sensibilitate și o specificitate constante,
valoarea predictivă pozitivă a unui test este mai
mare în eșantioanele în care prevalența bolii este
mai mare.
4). La o sensibilitate și o specificitate constante,
valoarea predictivă negativă a unui test este mai
mare în eșantioanele în care prevalența bolii este
scăzută.
Cum se lucrează în practica clinică cu
aceste caracteristici?
Se pleacă de la întrebarea: Care sunt posibilele
consecințele ale unor rezultate eronate?
dacă sănătatea/viața unei/unor persoane este pusă în
pericol ca urmare a unei decizii greșite legate de
absența necesității unei evaluări suplimentare, trebuie
selectat un punct de secțiune cu o valoare scăzută sau
sensibilă (chiar dacă este evaluat un nr mare de
persoane ce nu prezintă afecțiunea respectivă).
Ex.: screening-urile psihiatrice clinice; screening-urile
medicale pt. boli extrem de contagioase sau boli letale.
dacă consecințele unei decizii greșite cu privire la
necesitatea unei evaluări suplimentare nu implică
disconfort sau costuri semnificative pentru pacient sau
alte persoane, atunci pot fi selectate puncte de secțiune
cu o valoare mai mare, deci mai specifice.
În cazul PDSQ:
• Au fost selectate puncte de secțiune mai degrabă sensibile
decât specifice (deci vor fi evaluați suplimentar un nr
relativ mai mare de pacienți care nu prezintă tulburarea
respectivă). Raționamentul:
consecințele realizării unor evaluări suplimentare în
mediile clinice sunt mai puțin costisitoare decât
consecințele omiterii realizării unor evaluări
comprehensive în cazul pacienților care suferă într-adevăr
de sindroame clinice.
în multe cazuri evaluările suplimentare identifică prezența
unor forme subclinice sau atipice ale sindroamelor
psihiatrice care sunt semnificative clinic și pot fi tratate.
Câteva concluzii
1. PDSQ este un instrument de screening, deci furnizează
informații relevante pentru decizia de a realiza o
evaluare clinică mai comprehensivă, necesară
identificării diagnosticului.
2. Permite evidențierea comorbidităților dintre tulburările,
acest fapt având implicații în stabilirea tratamentului și
precizarea prognosticului.
3. Reducerea erorilor asociate procesului de screening
presupune selectarea unor valori adecvate pentru
punctele de secțiune, dar și interpretarea acestora într-o
manieră mai flexibilă și utilizarea surselor adiționale de
informare.