Axa V: Evaluarea Globală a Funcţionării

Axa V este destinată raportării opiniei clinicianului asupra nivelului global de funcţionare al
individului. Această informaţie este utilă pentru planificarea tratamentului si măsurarea
impactului său si predicţia deznodământului.
Raportarea funcţionării globale pe axa. V poate fi făcută folosind Global Assessment of
Functioning (GAF) [Scala de Evaluare Globală a Funcţionării (EGF)].
Scala GAF poate fi extrem de utilă în urmărirea progresului clinic al indivizilor în
termeni globali, utilizând o singură măsurare. Scala GAF este destinată numai aprecierilor
referitoare la funcţionarea psihologică, socială si profesională. Instrucţiunile specifică „a nu se
include deteriorarea în funcţionare datorată restricţiilor somatice (sau de mediu)".
Scala GAF este divizată în 10 categorii de funcţionare. A calcula un scor GAF implică
alegerea unei singure valori care reflectă cel mai bine nivelul global de funcţionare al
individului. Descrierea fiecărei categorii de 10 puncte pe scala GAF are două componente:
1. prima parte tratează severitatea simptomelor, iar
2. cea de a doua parte tratează funcţionarea.
Scorul GAF se calculează în cadrul unei anumite decile dacă, fie severitatea simptomelor,
fie nivelul de funcţionare cad în categoria respectivă.
De exemplu, prima parte a categoriei 41 -50 descrie „simptome severe (de ex., ideaţie
suicidală, ritualuri obsesive severe, furturi frecvente din magazine)", iar cea de a doua parte include
„orice deterio rare severă în funcţionarea socială, profesională sau şcolară (de ex., nu are amici, este
incapabil să
se ţină de serviciu)".
Trebuie reţinut că în situaţiile în care severitatea simptomelor si severitatea nivelului de
funcţionare sunt discordante, scorul GAF final reflectă totdeauna pe cea mai rea dintre cele două.
De exemplu, scorul GAF al unui individ care constituie un real pericol pentru sine, dar care
funcţionează bine, va fi sub 20.
La fel, scorul GAF pentru un individ cu simptomatologie psihologică minimă, dar cu
deteriorare semnificativă în funcţionare (de ex., un individ a cărui preocupare excesivă pentru uzul de
o substanţă a dus la pierderea seviciului si a amicilor, dar fără altă psihopatologie) va fi sub 40 sau
chiar mai jos în cele mai multe cazuri, scorul pe scala GAF trebuie calculat pentru perioada curentă
(adică, nivelul funcţional din momentul evaluării), deoarece scorul funcţionării actuale este cel care
reflectă necesitatea tratamentului sau îngrijirii.
In scopul explicării variabilităţii de la o zi la alta a funcţionării, scorul GAF pentru „perioada
curentă" este operaţionalizat drept cel mai scăzut nivel de funcţionare din săptămâna trecută, în
unele cazuri, poate fi util să se consemneze scorul pe scala GAF atât la internare, cât si la externare.
Evaluarea pe scala GAF poate fi făcută si pentru alte perioade de timp (de ex., cel mai înalt nivel de
funcţionare pentru câteva luni ale anului trecut).
Scala GAF este înregistrată pe axa V după cum urmează: „GA F = ", urmat de scorul
GAF de la 0 la 100 si de perioada de timp pentru care a fost calculat, în paranteză — de exemplu,
„(curent)", „(cel mai înalt nivel anul trecut)", „(la externare)". (Vezi exemple la pag. 35 în DSM IV).
Spre a fi siguri că nici un element al sc alei GAF nu a fost omis când se calculează scorul
GAF, poate fi aplicată următoarea metodă de stabilire a scorului GAF:
PAS 1: Se începe de la cel mai ridicat nivel şi se evaluează fiecare categorie punându-se întrebarea:
„ este fie severitatea simptomelor individului, fie nivelul său de funcţionare mai rău decât cel care este
indicat în descrierea categoriei?"
PAS 2: Se deplasează în jos pe scală până este atins scorul care exprimă cel mai bine severitatea
simptomelor individului sau a nivelului de funcţionare, indiferent de care este mai rău.
PAS 3: Se examinează următoarea categorie inferioară spre a verifica dacă nu cumva ne-am oprit
prematur. Această categorie trebuie să fie mai severă atât la nivel de simptome, cât si la nivel de
funcţionare. Dacă este aşa, categoria corespunzătoare a fost atinsă (se continuă cu pasul 4). Dacă nu
este aşa, se revine la pasul 2 şi se continuă deplasarea în jos pe scală.
PAS 4: Pentru a stabili scorul GAF specific în cadrul unei categorii selectate de 10 puncte, trebuie să
se ia in consideraţie faptul dacă individul funcţionează la cel mai înalt sau la cel mai scăzut pol al
scalei de 10 puncte. De exemplu, să luăm cazul unui individ care aude voci care nu -i influenţează
comportamentul (de ex., cineva cu schizofrenie durând de mullt timp, care-si acceptă halucinaţiile ca
parte a maladiei sale). Dacă vocile survin relativ rar (odată pe săptămână sau chiar mai rar), un scor de
39 sau 40 pare a fi cel mai corespunzător. Din contra, dacă individual aude voci aproape continuu, un
scor de 31 sau 32 pare a fi mai adecvat.
In unele cazuri, poate fi util să se evalueze incapacitatea socială şi profesională şi să se
urmărească progresul în recuperare independent de severitatea simptomelor psihopatologice, în acest
scop este inclusă în anexa B (vezi pag. 817) o scală propusă pentru evaluarea funcţionării sociale şi
ocupaţionale [Social and Occupational Functioning Assessment Scale -SOFAS]. în anexa B mai
sunt incluse două scale propuse şi care pot fi utile în anumite situaţii the Global Assessment of
Relaţional. Functioning Scale (GARFS) (vezi pag. 814) si Defensive Functioning Scale (vezi pag.
807).

Scala de Evaluare Globală a Funcţionării (EGF)

[Global Assessment of Functioning Scale (GAF)]

Funcţionarea psihologică, socială si profesională se consideră pe un continuum ipotetic de sănătate-

maladie mentală. Nu se include deteriorarea în funcţionare datorată restricţiilor somatice (sau de
mediu).
Cod (Notă: A se utiliza coduri intermediare când sunt corespunzătoare, de ex., 45,68,72)
100-91 = Funcţionare superioară într-un larg domeniu de activităţi, problemele de viaţă nu par
a fi scăpat vreodată din mână, este căutat de alţii pentru multele sale calităţi.
91 Nici un simptom.

90-81= Simptome absente sau minime (de ex., anxietate uşoară înaintea unui examen),
funcţionare bună în toate domeniile, interesat şi implicat într -o gamă largă de activităţi, eficient
social, satisfăcut în general de viaţă, nu mai mult decât problem sau preocupări cotidiene (de ex., o
ceartă ocazională cu membrii familiei).
80-71 = Daca sunt prezente simptome, acestea sunt reacţii expectabile si tranzitorii la stresori
psihosociali (de ex., dificultăţi în concentrare după o ceartă în familie); nu mai mult decât o uşoară
deteriorare în funcţionarea socială, profesională sau şcolară (de ex., rămânere în urmă temporară în
activitatea şcolară).
70-61 = Câteva simptome uşoare (de ex., dispoziţie depresivă şi insomnie uşoară) SAU unele
dificultăţi în funcţionarea socială, prof esională sau şcolară (de ex., chiul ocazional ori furt din casă)
dar, în general, funcţionare destul de bună, are câteva relaţii interpersonale semnificative.
60-51 = Simptome moderate (de ex., afect plat şi limbaj circumstanţial, atacuri de panică
ocazionale) SAU dificultăţi moderate în funcţionarea socială, profesională sau şcolară (de ex., puţini
amici, conflicte cu egalii sau cu colaboratorii).
50-41 = Simptome severe (de ex., ideaţie suicidară, ritualuri obsesionale severe, furturi din
magazine), SAU deteriorare severă în funcţionarea socială, profesională sau şcolară (de ex., nici un
fel de amici, incapabil să menţină un serviciu).
40-31 = O oarecare deteriorare a simţului critic (reality testing) sau în comunicare (de ex., limbajul
este uneori ilogic, obscur sau irelevant) SAU deteriorare majoră în multe domenii, cum ar fi
serviciul sau şcoala, relaţiile de familie, judecata, gândirea sau dispoziţia (de ex. omul depresiv evită
amicii, îşi neglijează familia, este incapabil să muncească; copilul bate copiii mai mici ca el, este
sfidător acasă, lipseşte de la şcoală)
30-21 = Comportamentul este considerabil influenţat de idei delirante sau de halucinaţii SAU există o
deteriorare severa în comunicare sau în judecată (de ex., uneori este 21 incoerent, acţionează în
mod flagrant inadecvat, are preocupări suicidare) SAU este incapabil să funcţioneze în aproape
toate domeniile (de ex., stă în pat toată ziua, nu are serviciu, locuinţă sau amici).
20-11 = Un oarecare pericol de a se vătăma pe sin e sau pe alţii (de ex., tentative de suicid fără
urmărirea clară a morţii; frecvent violent; excitaţie maniacală) SAU ocazional 11 incapabil să
menţină un minimum de igienă personală (de ex., miroase a fecale) SAU deteriorare flagrantă în
comunicare (de ex., extrem de incoerent sau mut).
10 = Pericol persistent de vătămare severă a sa sau a altora (de ex., violenţă recurenta) SAU
incapacitatea de a menţine o igienă personală minimă SAU act suicidar sever
1 = cu dorinţa clară de a muri.
O Informaţie inadecvată
Estimarea funcţionării psihologice globale pe scala 0 -100 a fost operaţionalizată de Luborsky în
Health-Sickness Rating Scale (Luborsky L: „Clinicians'Judgments of Mental Health". Archives of
Genera/ Psychiatry 7: 407-417, 1962).
„Spitzer şi colegii săi au efectuat o revizuire a Health-Sickness Rating Scale pe care au
numit-o Global Assessment Scale (GAS) (Endicott J, Spitzer RL, Fleiss JL, Cohen J: „The Global
Assessment Scale: A Procedure for Measuring Overall Severity of Psychiatric Disturbance." Archives
of General Psychiatry 33: 766-771, 1976).
O versiune modificată a GAS a fost inclusă în DSM -III-R ca Global Assessment of
Functioning (GAF) Scale.

Exemplul de la pag. 35 din DSM

Evaluarea multiaxială
Exemple de modul cum trebuie să se înregistreze rezultatele unei evaluări multiaxiale DSM-IV
Exemplul 1:
Axa I 296.23 Tulburare depresivă majoră, episod unic, sever fără simptome psihotice
300.0 Abuz de alcool
Axa II 301.6 Tulburare de personalitate dependentă. Uz frecvent de negare. Nici un
diagnostic
Axa III Ameninţare de pierdere a serviciului
Axa IV GAF = 35 (curenta)
Axa V

Exemplul 2:

Axa I 300.4 Tulburare distimică Dislexie

315.00 (Tulburare de citit) Nici un diagnostic
Axa II V71.09 Otită medie, recurentă
301.6 Tulburare de personalitate dependentă. Uz frecvent de negare. Nici un
diagnostic
Axa III 382.9 Victimă a neglijării copilului
Axa IV GAF = 35 (curenta)
Axa V

Exemplul 3:
Axa I 293.83 Tulburare afectivă datorată hipotiroidismului, cu simptome depresive
V71.09 Nici un diagnostic, elemente de personalitate histrionica

Axa II 244.9 Hipotiroidism

Axa III 365.23 Glaucom cronic cu unghi închis
Nici un diagnostic
Axa IV GAF = 45 (la internare), GAF = 65 (la externare)
Axa V

Exemplul 4:
Axa l , Axa II V61.1 Problema de relație cu partenerul
Axa II, Axa V V71.09 Nici un diagnostic
Axa V, Axa V Nici un diagnostic
Somer EGF = 83 (cel mai înalt nivel anul trecut)

Modelul nonaxial
Trebuie să se urmeze regula generală a înregistrării a cât mai multe tulburări mentale coexistente, a
condiţiilor medicale generale si a altor factori care sunt relevanţi pentru îngrijirea si tratamentul
individului. Diagnosticul principal sau motivul consultaţiei trebuie să fie menţionat primul. Exemplele
de mai jos ilustrează raportarea de diagnostice într -un format care nu utilizează sistemul multiaxial.

Exemplul 1:
296:23 Tulburare depresivă majoră, episod unic, severă,
 fără simptome psihotice 305.00 Abuz de alcool 301.6
Tulburare de personalitate dependentă. Uz frecvent de negare

Exemplul 2:
300.4 Tulburare distimică 315.00
Dislexie (Tulburare de citit) 382.9
Otită medie recurentă
Exemplul 3:
293.83 Tulburare afectivă datorată hipotiroidismului, cu simptome depresive
244.9 Hipotiroidism
365.23 Glaucom cu unghi închis cronic
Elemente de personalitate histrionică
Exemplul 4:
V61.1 Problemă de relaţie cu partenerul

Pag. 807
Scala de Funcţionare a Apărării
(Defensive Functioning Scale)

Mecanismele de apărare (sau stilurile de a face faţă) [coping styles] sunt procese psihologice
automate care protejează individul contra anxietăţii şi contra conştientizării pericolelor sau stresorilor
interni sau externi. Indivizii sunt adesea inconştienţi de aceste procese în timp ce ele operează.
Mecanismele de apărare mediază reacţia individului la conflictele emoţionale si la stresorii interni si
externi. Mecanismele de apărare individuale sunt împărţite conceptual si empiric în grupe corelate
care sunt denumite nivele de apărare.
Pentru a utiliza scala de funcţionare a apără rii, clinicianul trebuie să menţioneze până la şapte
dintre stilurile de apărare sau de a face faţă specifice (începând cu cel mai proeminent), si apoi să
indice nivelul de apărare predominant manifestat de individ. Acestea trebuie să reflecte stilurile de
apărare sau de a face faţă utilizate în timpul evaluării, suplimentate de indiferent ce alte informaţii
sunt disponibile referitor la patternurile de a face faţă sau de apărare în cursul ultimei perioade de timp
care a precedat evaluarea. Mecanismele de a părare specifice listate pot fi extrase din diferitele nivele
de apărare.
Axa de funcţionare a apărării este prezentată prima, urmată de o formă de înregistrare. Restul
secţiunii constă dintr -o listă de definiţii pentru mecanismele de apărare si stilurile de a face faţă
specifice.
Nivelele de apărare şi mecanismele de apărare ale individului
Nivelul adaptativ ridicat. Acest nivel de funcţionare a apărării duce la o adaptare optimă în
dominarea stresorilor. Aceste apărări de regulă maximalizează gratificaţia si permit conştientizarea
intenţională a sentimentelor, ideilor si consecinţelor lor. De asemenea, ele susţin echilibrul optim
dintre motive opuse.
Exemple de apărări la acest nivel sunt
 anticiparea
 afilierea
 altruismul
 umorul
 autoafirmarea
 autoobservarea
 sublimarea
 suprimarea
Nivelul inhibiţiilor mentale (formarea compromisului). Funcţionarea apărării la acest nivel
ţine în afara conştiinţei, ideile, sentimentele, amintirile, dorinţele sau fricile posibil ameninţătoare.
Exemple sunt
 deplasarea
 disocierea
 intelectualizarea
 izolarea afectului
 formarea reacţiei
  represiunea
 anularea
Nivelul minor de distorsionare a imaginii. Acest nivel este caracterizat prin distorsiuni în
imaginea de sine, imaginea corporală ori imaginea al tora, care pot fi utilizate pentru a regla stima de
sine. Exemple sunt
 devalorizarea
 idealizarea
 omnipotenţa
Nivelul de dezavuare. Acest nivel se caracterizează prin ţinerea stresorilor, impulsurilor,
ideilor, afectelor sau responsabilităţilor neplăcute si inacceptabile în afara conştiinţei, cu sau fără o
atribuire eronată a acestora unor cauze externe.
Exemple sunt
 negarea
 proiecţia
 raţionalizarea
Nivelul major de distorsionare a imaginii. Acest nivel se caracterizează prin distorsionarea
grosieră sau atribuirea eronată a imaginii de sine sau de alţii.
Exemple sunt
 fantezia autistă
 identificarea proiectivă
 scindarea imaginii de sine ori a imaginii altora
Nivelul de acţiune. Acest nivel se caracterizează printr -o funcţionare a apărării care rezolvă
stresorii interni sau externi prin acţiune sau abţinere. Exemple sunt
 trecerea la acţiune
 retragerea apatică
 acuzarea refuzării ajutorului
 agresiunea pasivă
Nivelul de dereglare a apărării. Acest nivel se caracterizează prin incapacitatea reglării
apărării de a restrânge reacţia individului la stresori, ducând la o ruptură pronunţată cu realitatea
obiectivă. Exemple sunt
 proiecţia delirantă
 negarea psihotică
 distorsiunea psihotica

Pag.814
Scala de Evaluare Globală a Funcţionării Relaţionale (SEGFR) [Global Assessment of
Relaţional Functioning (GARF) Scale]

Instrucţiuni: Scala EGFR poate fi utilizată pentru a indica o apreciere globală a funcţionării
unei familii sau a altei relaţii neîntrerupte, pe un continuum ipotetic, mergând de la o funcţionare
relaţională optimă la o relaţie disfuncţională, ruptă. Ea este similară axei V (Scala de Evaluare Globa
lă a Funcţionării) pentru indivizi în DSM-IV.
Scala EGFR permite clinicianului să aprecieze gradul la care o familie sau altă unitate
relaţională neîntreruptă satisface necesităţile afective sau instrumentale ale membrilor ei în
următoarele domenii:
A. Rezolvarea de probleme — aptitudini în negocierea scopurilor, regulilor si rutinelor;
adaptabilitatea la stres; aptitudini de comunicare; capacitatea de a rezolva conflictul
B. Organizare — menţinerea rolurilor interpersonale si a limitelor subsistemului; funcţionarea
ierarhică; coaliţiile si distribuţia puterii, controlului si responsabilităţii
C. Climat afectiv — tonul si gama sentimentelor; calitatea atenţiei, empatiei, implicării si
ataşamentului/obligaţiei; împărtăşirea valorilor; reactivitatea afectivă, respectul si consideraţia
reciprocă; calitatea funcţionării sexuale.
În cele mai multe cazuri, scala EGFR trebuie utilizată pentru a evalua activitatea în cursul
perioadei curente (adică, nivelul de funcţionare relaţională în timpul evaluării), în unele situaţii,
scala EGFR poate fi utilizată, de asemenea, pentru a evalua funcţionarea si în alte perioade de
 timp (adică, cel mai înalt nivel de funcţionare relaţională pentru cel puţin câteva luni în cursul
anului trecut).

Notă: A se utiliza coduri intermediare, specifice, când este posibil, de exemplu, 45, 68, 72. Dacă nu
sunt adecvate informaţii detaliate pentru a efectua o evaluare specifică, utilizaţi jumătăţile celor cinci
grade, adică, 90, 70, 50,30 sau 10.

Total 81-100: Unitatea relaţională funcţionează satisfăcător, după cum rezultă din
autorelatarea participanţilor si din perspectiva observatorilor.
Se acceptă că există patternuri sau rutine care ajută la satisfacerea necesităţilor comune ale
fiecărei familii sau membru al cuplului; există flexibilitate la schimbare, ca răspuns la cereri sau
evenimente insolite, iar conflictele ocazionale şi tranziţiile stresante sunt rezolvate prin comunicare si
negociere, care soluţionează problema.
Există o înţelegere si un acord împărtăşit în legătur ă cu rolurile si sarcinile adecvate, luarea
deciziilor este stabilită pentru fiecare domeniu funcţional si există o recunoaştere a caracteristicilor
singulare si a valorii fiecărui subsistem (de ex., părinţi/soţi, fraţi şi alţi indivizi).
Există o atmosferă optimistă, corespunzătoare situaţional în familie; o gamă largă de
sentimente este exprimată şi reglată în familie, si există o atmosferă generală de căldură, de tandreţe şi
de împărtăşire a valorilor între toţi membrii familiei. Relaţiile sexuale ale me mbrilor adulţi sunt
satisfăcătoare.

Total 61-30: Funcţionarea unităţii relaţionale este într-o anumită măsură insatisfăcătoare.
După o perioadă de timp, multe, dar nu toate dificultăţile sunt rezolvate fără acuze.
Rutinele cotidiene sunt prezente, dar există o oarecare suferinţă si dificultate în a răspunde la
insolit. Unele conflicte rămân nerezolvate, dar nu destramă funcţionarea familiei.
Luarea deciziilor este de regulă competentă, dar eforturile la controlul unuia de către altul
sunt foarte adesea mai mari decât este necesar sau sunt ineficiente. Indivizii şi relaţiile sunt clar
demarcate, dar uneori un sistem specific este depreciat sau făcu t ţap ispăşitor.
Este exprimată o gamă de sentimente, dar cazurile de blocare emoţională sau de tensiune sunt
evidente. Căldura si tandreţea sunt prezente, dar alterate de iritabilitatea si frustările membrilor
familiei. Activitatea sexuală a membrilor familiei poate fi redusă sau problematică.

Total 41-60: Unitatea relaţională are ocazional, perioade de funcţionare satisfăcătoare si

competentă împreună, însă relaţiile clar disfuncţionale, nesatisfăcătoare, tind să predomine.
Comunicarea este frecvent inhi bată de conflictele nerezolvate care interferează adesea cu
rutinele cotidiene; există o dificultate semnificativă în adaptarea la stresul familial si schimbarea
tradiţională.
Luarea deciziilor este numai intermitent competentă si eficientă; de aceste daţi este evidentă,
fie rigiditatea excesivă, fie lipsa semnificativă de structurare. Necesităţile individului sunt foarte
adesea filtrate de un partener sau de o coaliţie.
Supărarea, mânia ineficientă ori insensibilitatea emoţională interferează cu satisfacţia
familiară. Deşi există o oarecare căldură si suport pentru membrii familiei, acesta din urmă este inegal
distribuit. Dificultăţile sexuale jenante între adulţi sunt adesea prezente.

Total 21-40: Unitatea relaţională este clar si serios disfuncţională; formele şi perioadele de timp
de relationare satisfăcătoare sunt rare.
Rutinele familiei/cuplului nu satisfac necesităţile membrilor, ele fiind respectate cu stricteţe
sau ignorate cu nonşalanţă. Modificările ciclului de viaţă, cum ar fi de exemplu, plecări le sau intrările
într-o unitate relaţională, generează conflicte si eşecuri evident frustrante în rezolvarea de probleme.
Luarea deciziilor este tiranică sau foarte ineficace. Caracteristicele singulare ale indivizilor
sunt subapreciate sau ignorate fie de coaliţii rigide, fie de coaliţii fluid confuze.
Există rare perioade de plăcere de viaţă împreună; distanţarea frecventă sau ostilitatea
deschisă reflectă conflicte semnificative care rămân nerezolvate şi sunt foarte supărătoare. Disfuncţia
sexuală dintre membrii adulţi este loc comun.

Total 1-20: Unitatea relaţională a devenit prea disfuncţională pentru a reţine continuitatea
contactului si ataşamentului.
 Rutinele familiei/cuplului sunt neglijate (de ex., nu există ore de masă, orar de somn sau de
vigilitate); membri familiei nu ştiu unii de alţii unde sunt, ori când vor fi acasă sau plecaţi; există
puţină comunicare eficientă între membrii familiei.

Membrii familiei/cuplului nu sunt organizaţi de aşa manieră încât responsabilităţile personale

sau generale să fie recunoscute. Limitele unităţii relaţionale ca întreg si ca subsistem nu pot fi
identificate sau căzut de acord asupra lor. Membrii familiei s unt periclitaţi sau vătămaţi corporal ori
atacaţi sexual.
Disperarea si cinismul sunt pervasive; există puţină acenţie pentru necesităţile emoţionale ale
altora; nu există aproape nici un sentiment de ataşament, obligaţie sau interes al unuia pentru bună
starea celuilalt.

0: Informaţie inadecvată.

Pag.817
Scala de Evaluare a Funcţionării Sociale şi Profesionale (SEFPS)
[Social and Occupational Functioning Assessment Scale (SOFAS)]

SEFPS (SOFAS) este o scală nouă, care diferă de Scala de Evaluare Globală a Funcţionării (EFA)
(GAF) prin aceea că se centrează exclusiv pe nivelul funcţionării sociale si profesionale a individului
si nu este influenţată direct de severitatea globală a simptomelor psihologice ale individului.
De asemenea, în contrast cu scala EGF, orice deteriorare în funcţionarea socială si
profesională, care este datorată condiţiilor medicale generale, este luată în consideraţie în efectuarea
evaluării SEFSP. SEFSP este utilizată de regulă la evaluarea activităţii în perioada curentă (adică
nivelul de funcţionare din timpul evaluării).
De asemenea, SEFSP poate fi utilizată la evaluarea activităţii din alte perioade de timp. De
exemplu, pentru anumite scopuri poate fi utilă evaluarea activităţii din cursul anului trecut
(respectiv, cel mai înalt nivel de funcţionare pentru cel puţin câteva luni din cursul anului trecut).