Evaluarea multîaxiaiă 31

 Axa IV; Probleme Psihosociale şi de Mediu

 Axa IV este destinată raportării problemelor psihosociale şi de mediu eare pot
afecta diagnosticul, tratamentul şi prognosticul tulburărilor mentale (axele I şi II).
Problema psihosocială sau de mediu poate fi un eveniment de viaţă negativ, o
dificultate sau deficienţă ambientală, un stres familial sau un alt stres interpersonal,
o inadecvare a suportului social sau a resurselor personale ori alte probleme în
legătură cu contextul în care au apărut dificultăţile persoanei. Aşanumiţii stresori
pozitivi, cum ar fi promovarea în funcţie, trebuie să fie menţionaţi numai dacă
constituie sau duc la o problemă, ca atunci când o persoană are dificultăţi în a se
adapta la o situaţie nouă. Pe lângă faptul de a juca un rol în iniţierea sau exacer-
 barea unei tulburări mentale, problemele psihosociale pot apare şi ca o consecinţă
a psihopatologiei persoanei sau pot constitui probleme care trebuie să fie luate în
consideraţie în planul global de tratament.
Când un individ are multiple probleme psihosociale sau de mediu, clinicianul
poate nota atâtea câte consideră a fi relevante. în general, clinicianul trebuie să
noteze numai acele probleme psihosociale sau de mediu care au fost prezente în
anul precedent evaluării actuale. însă, clinicianul poate să noteze şi problemele
psihosociale sau de mediu care au survenit înaintea anului precedent, dacă acestea
contribuie la tulburarea mentală sau au devenit ţinta tratamentului, de exemplu,
experienţele de luptă anterioare care au dus la stresul posttraumatic.
 în practică, cele mai multe probleme psihosociale şi de mediu vor fi indicate pe
axa IV. însă, când o problemă psihosocială sau de mediu se află în centrul atenţiei
clinice, aceasta trebuie, de asemenea, să fie înregistrată pe axa I, cu un cod provenit
din secţiunea „Alte condiţii care se pot afla în centrul atenţiei clinice" (vezi pag.
731). '
Pentru comoditate, problemele sunt grupate împreună în următoarele categorii:
•»  Probleme cu grupul de suport primar — de ex., moartea unui membru al
familiei; probleme de sănătate în familie; destrămarea familiei prin separare,
divorţ sau înstrăinare; plecarea de acasă; recăsătorirea unui părinte; abuzul
sexual sau fizic; hiperprotecţia parentală; neglijarea copilului; disciplină
inadecvată; discordie între fraţii; naşterea unui frate
®   Probleme în legătură cu mediul social — de ex., moartea sau pierderea unui
amic; suport social inadecvat; a trăi singur; dificultăţi de aculturaţie;
discriminare; adaptarea la tranziţia la altă etapă de viaţă (cum ar fi pensionarea)
• Probleme educaţionale — de ex., analfabetism, probleme şcolare, neînţelegere
cu profesorii sau cu colegii; mediu şcolar inadecvat
• Probleme profesionale — de ex., şomaj, ameninţarea cu pierderea serviciului,
orar de lucru stresant, condiţii de lucru dificile, insatisfacţie profesională,
schimbarea profesiei, neînţelegere cu patronul sau cu colegii de serviciu
• Probleme cu locuinţa — de ex., lipsa locuinţei, locuinţă • necorespunzătoare,
 vecinătate periculoasă, neînţelegeri cu vecinii sau cu proprietarul
• Probleme economice — de ex., paupertate extremă, finanţe insuficiente, ajutor 
social insuficient
• Probleme cu accesai ia serviciile de asistenţă medicala — de ex., servicii de
asistenţă medicală inadecvate, transport inaccesibil la unităţile de asistenţă
medicală, asigurare de sănătate inadecvată
• Probleme în legătura cu interacţiunea cu sistemul legaî/penal — de ex., arest,
 închisoare, litigiu, victimă a unui infracţiuni
 

32 Evaluarea multiaxială

» Alte probleme psihosociale şi de mediu — de ex., expunerea la un dezastru,

război, alte ostilităţi, neînţlegere cu tutorii care nu fac parte din familie, cum ar fi
un avocat, asistent social sau medic, inaccesibilitate la agenţiile de servicii sociale
Când se utilizează formularul de raportare a evaluării multiaxiale (vezi pag. 36),
clinicianul trebuie să identifice categoriile relevante de probleme psihosociale şi de
mediu, şi să indice factorii specifici implicaţi. Dacă nu se utilizează un formular de
 înregistrare cu o listă a categoriilor de probleme, clinicianul poate nota pur şi
simplu problemele specifice pe axa IV (Vezi exemplele de la pag. 35).

Probleme cu grupul de suport primar

Probleme în legătură cu mediu! socia!
Probleme educaţionale
Probleme profesionale
Probleme domestice
Probleme economice
Probleme cu accesul la serviciile de asistenţă medicală
Probleme în legătură cu interacţiunea cu sistemul legal/penal
 Alte probleme psihosociale şi de mediu

 Axa V: Evaluarea Globală a Funcţionării

 Axa V este destinată raportării opiniei clinicianului asupra nivelului global de
funcţionare al individului. Această informaţie este utilă pentru planificarea trata-
mentului şi măsurarea impactului sau şi predicţia deznodământului.
Raportarea funcţionării globale pe axa V poate fi făcută folosind Global
 Assessment of Functioning (GAF) fScala de Evaluare Globală a Funcţionării (EGF)].
Scala GAF poate fi extrem de utilă în urmărirea progresului clinic al indivizilor în
termeni globali, utilizând o singură măsurare. Scala GAF este destinată numai
aprecierilor referitoare la funcţionarea psihologică, socială şi profesională.
Instrucţiunile specifică „a nu se include deteriorarea în funcţionare datorată
restricţiilor somatice (sau de mediu)".
Scala GAF este divizată în 10 categorii de funcţionare. A calcula un scor GAF
implică alegerea unei singure valori care reflectă cel mai bine nivelul global de
funcţionare al individului. Descrierea fiecărei categorii de 10 puncte pe scala GAF
are două componente: prima parte tratează severitatea simptomelor, iar cea de a
doua parte tratează funcţionarea. Scorul GAF se calculează în cadrul unei anumite
decile dacă, fie severitatea simptomelor, fie nivelul de funcţionare cad în categoria
respectivă. De exemplu, prima parte a categoriei 41-50 descrie „simptome severe
(de ex., ideaţie suicidală, ritualuri obsesive severe, furturi frecvente din
magazine)", iar cea de a doua parte include „orice deteriorare severă în funcţio-
narea socială, profesională sau şcolară (de ex., nu are amici, este incapabil să se ţină
de serviciu)". Trebuie reţinut că în situaţiile în care severitatea simptomelor şi
severitatea nivelului de funcţionare sunt discordante, scorul GAF final reflectă
totdeauna pe cea mai rea dintre cele două. De exemplu, scorul GAF al unui individ
 

Evaluarea multiaxială 33

care constituie un real pericol pentru sine, dar care funcţionează bine, va fi sub 20.
La fel, scorul GAF pentru un individ cu simptomatologie psihologică minimă, dar 
cu deteriorare semnificativă în funcţionare (de ex., un individ a cărui preocupare
excesivă pentru uzul de o substanţă a dus la pierderea seviciului şi a amicilor, dar 
fără altă psihopatologie) va fi sub 40 sau chiar mai jos.
 în cele mai multe cazuri, scorul pe scala GAF trebuie calculat pentru perioada
curentă (adică, nivelul funcţional din momentul evaluării), deoarece scorul
funcţionării actuale este cel care reflectă necesitatea tratamentului sau îngrijirii. în
scopul explicării variabilităţii de la o zi la alta a funcţionării, scorul GAF pentru
„perioada curentă" este operaţionalizat drept cel mai scăzut nivel de funcţionare
din săptămâna trecută. în unele cazuri, poate fi util să se consemneze scorul pe
scala GAF atât la internare, cât şi la externare. Evaluarea pe scala GAF poate fi
făcută şi pentru alte perioade de timp (de ex., cel mai înalt nivel de funcţionare
pentru câteva luni ale anului trecut).
Scala GAF este înregistrată pe axa V după cum urmează: „GAF = ", urmat de
scorul GAF de la 0 la 100 şi de perioada de timp pentru care a fost calculat, în
paranteză — de exemplu, „(curent)", „(cel mai înalt nivel anul trecut)", „(la
externare)". (Vezi exemple la pag. 35).
Spre a fi siguri că nici un element al scalei GAF nu a fost omis când se calculează
scorul GAF, poate fi aplicată următoarea metodă de stabilire a scorului GAF:
PAS 1: Se începe de la cel mai ridicat nivel şi se evaluează fiecare categorie
punându-se întrebarea: „ este fie severitatea simptomelor individului, fie nivelul
său de funcţionare mai rău decât cel care este indicat în descrierea categoriei?"
PAS 2: Se deplasează în jos pe scală până este atins scorul care exprimă cel mai bine
severitatea simptomelor individului sau a nivelului de funcţionare, indiferent de
care este mai rău.
PAS 3: Se examinează următoarea categorie inferioară spre a verifica dacă nu
cumva ne-am oprit prematur. Această categorie trebuie să fie mai severă atât la
nivel de simptome, cât şi la nivel de funcţionare. Dacă este" aşa, categoria
corespunzătoare a fost atinsă (se continuă cu pasul 4). Dacă nu este aşa, se revine la
pasul 2 şi se continuă deplasarea în jos pe scală.
PAS 4: Pentru a stabili scorul GAF specific în cadrul unei categorii selectate de .10
puncte, trebuie să se ia in consideraţie faptul dacă individul funcţionează la cel mai
 înalt sau la cel mai scăzut pol al scalei de 10 puncte. De exemplu, să luăm cazul
unui individ care aude voci care nu-i influenţează comportamentul (de ex., cineva
cu schizofrenie durând de mullt timp, care-şi acceptă halucinaţiile ca parte a
maladiei sale). Dacă vocile survin relativ rar (odată pe săptămână sau chiar mai
rar), un scor de 39 sau 40 pare a fi cel mai corespunzător. Din contra, dacă individul
aude voci aproape continuu, un scor de 31 sau 32 pare a fi mai adecvat.
In unele cazuri, poate fi util să se evalueze incapacitatea socială şi profesională
şi să se urmărească progresul în recuperare independent de severitatea simpto-
melor psihopatologice. în acest scop este inclusă în anexa B (vezi pag. 817) o scală
propusă pentru evaluarea funcţionării sociale şi ocupaţionale [Social and
Occupational Functioning Assessment Scale-SOFAS]. în anexa B mai sunt incluse
două scale propuse şi care pot fi utile în anumite situaţii -the Global Assessment of 
Relaţional. Functioning Scale (GARFS) (vezi pag. 814) şi Defensive Functioning
Scale (vezi pag. 807).
 

34 Evaluarea multiaxială
ScaSa de Ewaiyare Globală a Funcţionării (EGF)
fGiobal Assessment of Functioning Scaie  (GAF)]
Funcţionarea psihologică, socială şi profesională se consideră pe un continuum
ipotetic de sănătate-maladie mentală. Nu se include deteriorarea în funcţionare
datorată restricţiilor somatice (sau de mediu).
Cod (Moţă: Â se utiliza coduri intermediare când sunt corespunzătoare, de ex., 45,68,72)
100 Funcţionare superioară într-un larg domeniu de activităţi, problemele de viaţă nu
| par a fi scăpat vreodată din mână, este căutat de alţii pentru multele sale calităţi.
91 Nici un simptom.
90 Simptome absente sau minime (de ex., anxietate uşoară înaintea unui examen),
| funcţionare bună în toate domeniile, interesat şi implicat într-o gamă largă de
81 activităţi, eficient socia!, satisfăcut în general de viaţă, nu mai mult decât probleme
sau preocupări cotidiene (de ex., o ceartă ocazională cu membrii familiei).
80 Dacă sunt prezente simptome, acestea sunt reacţii expectabile şi tranzitorii la
| stresori psihosociali (de ex., dificultăţi în concentrare după o ceartă în familie); nu
71 mai. mult decât o uşoară deteriorare în funcţionarea socială, profesională sau
şcolară (de ex., rămânere în urmă temporară în activitatea şcolară).
70 Câteva simptome uşoare (de ex., dispoziţie depresivă şi insomnie uşoară) SAU unele
| dificultăţi în funcţionarea socială, profesională sau şcolară (de ex., chiul ocazional
61 ori fur t din casă) dar, în general, funcţionare destul de bună, are câteva relaţii
interpersonale semnificative.
60 Simptome moderate (de ex., afect plat şi limbaj circumstanţial, atacuri de panică
| ocazionale) SAU dificultăţi moderate în funcţionarea socială, profesională sau
51 şcolară (de ex., puţini amici, conflicte cu egalii sau cu colaboratorii).
50 Simptome severe (de ex., ideaţie suicidară, ritualuri obsesionale severe, fur turi din
| magazine), SAU deteriorare severă în funcţionarea socială, profesională sau şcolară
41 (de ex., nici un fel de amici, incapabil să menţină un serviciu).
40 O oarecare deteriorare a simţului critic (reality testing) sau în comunicare (de ex.,
| limbajul este uneori ilogic, obscur sau irelevant) SAU deteriorare majoră în multe
31 domen ii, cum ar fi serviciul sau şcoala, relaţiile de familie, judecata, gândirea sau
dispoziţia (de ex. omul depresiv evită amicii, îşi neglijează familia, este incapabil să
muncească; copilul bate copiii mai mici ca el, este sfidător acasă, lipseşte de la şcoală)
30 Comportamentul este considerabil influenţat de idei delirante sau de halucinaţii
| SAU există o deteriorare severa în comunicare sau în judecată (de ex., uneori este
21 incoerent, acţionează în mod flagrant inadecvat, are preocupări suicidare) SAU este
incapabil să funcţioneze în aproape toate domeniile (de ex., stă în pat toată ziua, nu
are serviciu, locuinţă sau amici).
20 Un oarecare pericol de a se vătăma pe sine sau pe alţii (de ex., tentative de suicid
| fără urmărirea clară a morţii; frecvent violent; excitaţie maniacală) SAU ocaziona!
11 incapabil să menţină un minimum de igienă personală (de ex., miroase a fecale) SAU
deteriorare flagrantă în comunicare (de ex., extrem de incoerent sau mut).
10 Pericol persistent de vătămare severă a sa sau a altora (de ex., violenţă recurenta)
| SAU
Estimarea incapacitatea
funcţionării de a menţine
psihologice o igienă
globale pe personală
scala 0-100 a fostminimă SAU act suicidar
operaţionalizată sever
de Luborsky
1 cu dorinţa Rating
 în Health-Sickness clară deScal
a muri.
e (Luborsky L: „Clinicians'Judgments of Mental Health".
0 Informaţie inadecvată
 Archive s of General Psychiatry   7: 407-417, 1962). Spitzer şi colegii săi au efectuat o revizuire
a Health-Sickness Rating Scale pe care au numit-o Global Assessment Scale (GAS) (Endicott J,
Spitzer RL, Fleiss JL, Cohen J: „The Global Assessment Scale: A Procedure for Measuring
Overall Severity of Psychiatric Disturbance."  Archives of General Psychiatry   33: 766-771,
1976). O versiune modificată a GAS a fost inclusă în DSM-III-R ca Global Assessment of
Functioning (GAF) Scale.
 

Evaluarea multiaxială   35
 

Evaluarea multiaxiată

 AXA II:Tulburările de personalitate

Retardarea mentală
Cod diagnostic Denumirea D5M-iV

 AXA III: Condiţiile medicale generale

Cod CIM-9-CM Denumirea CIM-9-CM

 AXA IV: Problemele psihosociale şi de mediu.

Lista:
Q Probleme cu grupul de suport principal De specificat:
• Probleme în iegătură cu mediu! social De  specificat,
Q Probleme educaţionale. De specificat.
• Probleme profesionaie. De  specificat 
• Probleme cu locuinţa. De specificat:  .
Q Probieme economice:  De specificat___
•'Probleme în legătură cu accesul ia serviciile de asistenţă medicală.
De specificat 
Q Probieme legate de interacţiunea cu sistemul legal/penai. De  specificat,
• Alte probleme psihosociale şi de mediy. De  specificat:
 AXA V: Scala de evaluare globală â funcţionării
Scor:
Perioadei de referinţă;
 

Evaluarea multîaxială

Ciinicieniî care nu doresc să utilizeze formatul multiaxial pot, pur şi simplu,

lista doar diagnosticele corespunzătoare. Cei care optează pentru această variantă
trebuie să urmeze regula generală a înregistrării a cât mai multe tulburări mentale
coexistente, a condiţiilor medicale generale şi a altor factori care sunt relevanţi
pentru îngrijirea şi tratamentul individului. Diagnosticul principal sau motivul
consultaţiei trebuie să fie menţionat primul.
Exemplele de mai jos ilustrează raportarea de diagnostice într-un format care nu
utilizează sistemul multiaxial.
Exemplul 1:
296:23 Tulburare depresivă majoră, episod unic, severă,
fără simptome psihotice
305.00 Abuz de alcooli
301.6 Tulburare de personalitate dependentă. Uz frecvent de negare

Exemplul 2:
300.4 Tulburare distimică
315.00 Dislexie (Tulburare de citit)
382.9 Otită medie recurentă

Exemplul 3:
293.83 Tulburare afectivă datorată hipotiroidismului, cu simptome depresive
244.9 Hipotiroidism
365.23 Glaucom cu unghi închis cronic
Elemente de personalitate histrionică

Exemplul 4:
 V61.1 Problemă de relaţie cu partenerul
 

 în Copilărie sau în Adolescenţă

m  revederea unei secţiuni separate pentru tulburările care sunt diagnosticate

de regulă pentru prima dată în perioada de sugar, în copilărie sau în adolescenţă
este făcută numai din comoditate şi nu înseamnă că există vreo distincţie clară între
tulburările „copilăriei" şi „perioadei adulte". Deşi cei mai mulţi indivizi cu aceste
tulburări se prezintă pentru atenţie clinică în copilărie sau în adolescenţă, uneori
tulburările nu sunt diagnosticate până în perioada adultă. în afară de aceasta,
multe tulburări incluse în alte secţiuni ale manualului debutează adesea în cursul
copilăriei sau adolescenţei. în evaluarea unui sugar, copil sau adolescent,
clinicianul.trebuie să ia în consideraţie diagnosticele incluse în această secţiune şi,
de asemenea, să consulte şi tulburările descrise în altă parte în acest manual.
 Adulţii pot fi, de asemenea, diagnosticaţi cu tulburări incluse în această secţiune a
tulburărilor diagnosticate de regulă pentru prima dată în perioada de sugar, în
copilărie sau în adolescenţă, dacă tabloul lor clinic satisface criteriile de diagnostic
relevante (de ex., balbismul, pica). De asemenea, dacă un adult a prezentat în
copilărie simptome care au satisfăcut complet criteriile pentru o tulburare; iar acum
prezintă doar o formă atenuată sau reziduală, poate fi indicat specificantul „în
remisiune parţială" (de ex., Tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie, tip
combinat, în remisiune parţială). Pentru cele mai multe (dar,nu pentru toate)
tulburările DSM-IV, este prevăzut un singur set de criterii care se aplică copiilor,
adolescenţilor şi adulţilor (de ex., dacă un copil sau adolescent prezintă simptome
care satisfac criteriile pentru tulburarea depresivă majoră, acest diagnostic trebuie
pus indiferent de etatea individului). Variaţiile în prezentarea unei tulburări,
atribuibile unui stadiu de dezvoltare a individului, sunt descrise într-o secţiune a
textului intitulată „elemente specifice culturii, etăţii şi sexului". Problemele
specifice în legătură cu diagnosticul de tulburări de personalitate la copii sau la
adolescenţi sunt discutate la pag. 687.
 în această secţiune sunt incluse următoarele tulburări:
Retardarea mentală. Această tulburare este caracterizată printr-o funcţionare
intelectuală semnificativ sub medie (un  Ql   de aproximativ 70 sau sub) cu debut
 înainte de etatea de 18 ani şi prin deficite sau deteriorări concomitente în
funcţionarea adaptativă. Sunt prevăzute coduri separate pentru retardarea mentală
uşoară, moderată, severă şi profundă, precum şi pentru retardarea mentala de
severitate nespecificată.
Tulburările de învăţare. Aceste tulburări se caracterizează printr-o funcţionare
şcolară substanţial sub cea expectată, dată fiind etatea cronologică a persoanei,

39
 

Tulburările diagnosticate de regulă pentru prima dată

40 în Perioada de Sugar, în Copilărie sau în Adolescenţă

inteligenţa măsurată şi educaţia corespunzătoare etăţii. Tulburările specifice incluse în

această secţiune sunt dislexia (tulburarea de citit), discalcuîia (tulburarea de calcul),
disgrafia (tulburarea expresiei grafice) şi tulburarea de învăţare fără altă specificaţie.
Tulburarea aptitudinilor motorii. Aceasta include tulburarea de dezvoltare a
coordonării, care este caracterizată printr-o coordonare motorie, substanţial sub cea
aşteptată, dată fiind etatea cronologică a persoanei şi inteligenţa măsurată.
Tulburările de comunicare. Aceste tulburări sunt caracterizate prin dificultăţi în
 vorbire sau limbaj, şi includ tulburarea de limbaj expresiv, tulburarea mixtă de
limbaj receptiv şi expresiv, tulburarea fonologiei, balbismul şi tulburarea de
comunicare fără altă specificaţie.
Tulburările de dezvoltare pervasivă. Aceste tulburări sunt caracterizate prin
deficite severe şi deteriorare pervasivă în multiple domenii ale dezvoltării. Acestea
includ deteriorarea în interacţiunea socială reciprocă, deteriorarea în comunicare şi
prezenţa de comportamente, preocupări şi activităţi stereotipe. Tulburările specifice
incluse în această secţiune sunt tulburarea autistă, tulburarea Rett, tulburarea
dezintegrativă a copilăriei, tulburarea Asperger şi tulburarea de dezvoltare
pervasivă fără altă specificaţie.
Deficitul de atenţie şi tulburările de comportament disrapiiv. Această secţiune
include tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie, care este caracterizată prin
simptome notabile de inatenţie şi/sau de hiperactivitate-impulsivitate. Sunt
prevăzute subtipuri pentru specificarea prezenţei simptomului predominant: tip
predominant inatent, tip predominant hiperactiv-impulsiv şi. ţip combinat. în
această secţiune sunt incluse, de asemenea, tulburările de comportament
disruptiv: tulburarea de conduită, caracterizată printr-un pattern de
comportament care violează drepturile fundamentale ale altora sau normele ori
regulile sociale majore corespunzătoare etăţii; tulburarea opoziţionismul
provocator, caracterizată printr-un pattern de comportament negativist, ostil şi
sfidător. Această secţiune include, de asemenea, două categorii fără altă
specificaţie: tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie fără altă specificaţie şi
tulburarea de comportament disruptiv fără altă specificaţie.
Tulburările de alimentare şi de comportament alimentar ale perioadei de
sugar sau micii copilării. Aceste tulburări sunt caracterizate prin tulburări
persistente în alimentare şi în comportamentul alimentar. Tulburările specifice
incluse sunt pica, ruminaţia şi tulburarea de alimentare a perioadei de sugar sau
a micii copilării. De reţinut că anorexia nervoasă şi bulimia nervoasă sunt induse
 în secţiunea „Tulburările de comportament alimentar", prezentată mai departe în
manual (vezi pag. 583).
Ticurile. Aceste tulburări sunt caracterizate prin ticuri motorii şi/sau vocale.
Tulburările specifice includ tulburarea Tourette, "ticul motor sau vocal cronic, ticul
tranzitor şi ticul fără altă specificaţie.
Tulburările de eliminare. Această grupare include encoprezisul, eliminarea de
fecale în locuri inadecvate, şi enurezisul, eliminarea repetată de urină în locuri
inadecvate.
 Alte tulburări ale perioadei de sugar, ale copilăriei sau adolescenţei. Această
grupare este rezervată tulburărilor care nu sunt incluse în secţiunile mai sus
 

Retardarea Mentală

menţionate. Anxietatea de separare este caracterizată printr-o anxietate excesivă şi

inadecvată dezvoltării, în legătură cu separarea de casa sau de cei de care copilul
este ataşat. Mutismul selectiv este caracterizat prin incapacitatea constantă de a
 vorbi în situaţii sociale specifice, în dispreţul faptului că vorbeşte în alte situaţii.
Tulburarea reactivă de ataşament a. perioadei de sugar sau a micii copilării este
caracterizată printr-o relaţie socială inadecvată dezvoltării şi perturbată
considerabil, care apare în cele mai multe contexte şi este asociată cu. o îngrijire
flagrant patogenică. Tulburarea de mişcare stereotipă este caracterizată printr-un
comportament motor nonfuncţional, aparent impulsiv şi repetitiv, care interferează
considerabil cu activităţile normale şi uneori poate duce la vătămare corporală.
Tulburarea perioadei de sugar, a copilăriei sau adolescenţei fără altă specificaţie
este o categorie reziduală pentru codificarea tulburărilor cu debut în perioada de
sugar, în copilărie sau adolescenţă care nu satisfac criteriile pentru nici o tulburare
specifică din clasificare.

Copiii sau adolescenţii se pot prezenta cu probleme necesitând atenţie clinică,

dar care nu sunt definite ca tulburări mentale (de ex., probleme relaţionale,
probleme asociate cu abuzul sau neglijarea, doliul, funcţionarea intelectuală limi-
nară, probleme şcolare, comportamentul antisocial al copilului sau adolescentului,
problemă de identitate). Acestea sunt menţionate ia finele manualului, în secţiunea
„Alte condiţii care se pot afla în central atenţiei clinice" (vezi pag. 731).
DSM-III-R includea două tulburări anxioase specifice copiilor şi adolescenţilor,
anxietatea excesivă a copilăriei şi tulburarea evitantă a copilăriei, care au fost
subsumate anxietăţii generalizate şi, respectiv, fobiei sociale, din cauza
similitudinilor în elementele lor esenţiale.

Elemente de diagnostic
Elementul esenţial al retardării mentale îl constituie funcţionarea intelectuală
generală semnificativ submedie (criteriul A), care este acompaniată de restricţii
semnificative în funcţionarea adăptativă în cel puţin două din următoarele domenii
de aptitudini: comunicare, autoîngrijire, viaţă de familie, aptitudini sociale/inter-
personale, uz de resursele comunităţii, autoconducere, aptitudini şcolare
funcţionale, ocupaţie, timp liber, sănătate şi securitate (criteriul B). Debutul trebuie
să survină înainte de etatea de 18 ani (criteriul C). Retardarea mentală are multe
etiologii diferite şi poate fi văzută drept cale finală comună a diverselor procese
patologice care afectează funcţionarea sistemului nervos central.
Funcţionarea intelectuală generală este definită prin coeficientul de inteligenţă (QI
sau echivalentul QI) obţinut prin evaluarea cu unul sau mai multe teste de inteligenţă
standardizate, administrate individual, (de ex., scalele de inteligenţă Wecrisler pentru
copii-revizuite, bateria de evaluare pentru copii Stanford-Binet, Kaufman).
Funcţionarea intelectuală semnificativ submedie este definită ca un QI de aproape 70
sau sub (aproximativ 2 deviaţii standard sub medie). Trebuie reţinut că există o eroare
de măsurare de aproximativ 5 puncte în evaluarea QI, deşi aceasta poate varia de la
un instrument la altul (de ex., un QI Wechsler de 70 este considerat a reprezenta un