Pe pagina opusă sunt două imagini, ambele din vechiul meu
apartament. Nu aruncam niciodată nimic. După cum poţi observa, posesiunile mele se adunau în grămezi tot mai mari.
Zece ani am locuit acolo şi parcă băteam pasul pe loc, nu mai
avansam. Apoi am descoperit conceptul de minimalism – cum să reduci tot ceea ce ai la strictul necesar. Am trecut de la maximalismul dezordonat la viaţa ca minimalist.
Mi‑am luat adio de la mai toate obiectele mele şi, surprinză-
tor, acest proces m‑a schimbat şi pe mine.
CUM AM DEVENIT MINIMALIST
12
1. Pas cu pas, am transformat această
încăpere dezordonată într‑una ordonată
prin tehnicile pe care le voi prezenta în
capitolul 3.
2. M‑am debarasat de toate cărţile, ba chiar şi de birou şi de scaun.
Numim acest mod de viaţă „simplu“, nu „minimalist“.
3. În cele din urmă, am scăpat de saltea,
de masă, până şi de televizor. Adesea mă
simt ca un călugăr zen în devenire.
Viaţa ca maximalist
1. Îmi lăsam hainele peste tot, ca şi cum aveam de gând să creez o
instalaţie artistică
bizară.
2. La această masă plină cu de toate beam bere, ronţăiam diverse
gustări şi jucam jocuri video. Evident că m‑am îngrăşat. Am scăpat şi de kilogramele în plus atunci când am devenit minimalist!
3. Cumpăram cu mare plăcere aparate de fotografiat vechi şi lămpi
ciudate la diverse licitaţii online.
4. Holul de la intrare, ale cărui rafturi cu cărţi ţineau din perete în
perete. Adunasem o mulţime de CD‑uri şi DVD‑uri, deşi, de fapt, nu‑mi era cu adevărat drag nici unul.