Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Utilizarea manualului 9
Utilizarea manualului
Tulburările DSM-IV sunt grupate în 16 clase diagnostice majore (de ex v tulbu-
rările în legătură cu o substanţă, tulburările afective, tulburările anxioase) şi o
secţiune adiţională, „alte condiţii care pot fi centrul atenţiei clinice".
Prima secţiune este destinată „Tulburărilor diagnosticate de regulă pentru
prima dată în perioada de sugar, în copilărie sau adolescenţă". Această împărţire
a clasificării în raport cu etatea la prezentare este făcută pentru comoditate şi nu
este absolută. Cu toate că tulburările din această secţiune sunt de regulă evidente
pentru prima dată în copilărie şi adolescenţă, unii indivizi diagnosticaţi cu
tulburări situate în această secţiune (de ex, tulburarea hiperactivitate/deficit de
atenţie) pot să nu facă obiectul atenţiei clinice până în perioada adultă. în afară
de aceasta, nu este deloc rar ca etatea la debut pentru multe tulburări plasate în
alte secţiuni să fie în copilărie sau adolescenţă (de ex., tulburarea depresivă
majoră, schizofrenia, anxietatea generalizată). Clinicienii care lucrează în primul
rând cu copiii şi adolescenţii, trebuie, de aceea, să fie familiarizaţi cu întregul
manual, iar cei care lucrează în primul rând cu adulţii trebuie să fie familiarizaţi
cu această secţiune.
Următoarele trei secţiuni — „Deliriumul, demenţa, tulburarea amnestică şi alte
tulburări cognitive", „Tulburările mentale datorate unei condiţii medicale
generale" şi „Tulburările în legătură cu o substanţă" — erau grupate împreună în
DSM-III-R sub titlul unic de „Sindrome şi tulburări mentale organice". Termenul de
„tulburare mentală organică" nu mai este utilizat în DSM-IV, deoarece el implică în
mod incorect faptul că celelalte tulburări mentale din manual nu au o bază
biologică. Ca şi în DSM-III-R, aceste secţiuni sunt plasate în manual înaintea
restului tulburărilor din cauza priorităţii lor în diagnosticul diferenţial (de ex.,
cauzele de dispoziţie depresivă în legătură cu o substanţă trebuie să fie excluse
înainte de a pune un diagnostic de tulburare depresivă majoră). Pentru a facilita
diagnosticul diferenţial, liste complete ale tulburărilor mentale datorate unei
condiţii medicale generale şi ale tulburărilor în legătură cu o substanţă apar în
aceste secţiuni, pe când textul şi criteriile pentru aceste tulburări sunt plasate în
secţiunile diagnostice cu tulburările cu care ele au comună fenomenologia. De
exemplu, textul şi criteriile pentru tulburarea afectivă indusă de o substanţă şi
pentru tulburarea afectivă datorată unei condiţii medicale generale sunt incluse în
secţiunea tulburărilor afective.
Principiul organizator pentru toate celelalte secţiuni rămase (cu excepţia
tulburărilor de adaptare) este acela de a grupa tulburările pe baza elementelor
fenomenologice pe care le au în comun, cu scopul de a facilita diagnosticul
diferenţial. Secţiunea „Tulburărilor de adaptare" este organizată diferit, prin aceea
că aceste tulburări sunt bazate pe etiologia lor comună (de ex., reacţia dezadap-
tativă la un stresor). De aceea, tulburările de adaptare includ o varietate de tablouri
clinice heterogene (de ex., tulburarea de adaptare cu dispoziţie depresivă, tulbu-
rarea de adaptare cu anxietate, tulburarea de adaptare cu perturbarea conduitei).
în final, DSM-IV mai include o secţiune pentru „Alte condiţii care pot fi centrul
atenţiei clinice".
DSM-IV include 10 anexe:
Anexa A: Arborii de decizie pentru diagnosticul diferenţial.. Această anexă
conţine şase arbori de decizie (pentru tulburările mentale datorate unei condiţii
medicale generale, tulburările induse de o substanţă, tulburările psihotice,
Utilizarea manualului 11
12 Utilizarea manualului
Clasificarea DSM-IV-TR
i sistem inultiaxial implică o evaluare pe mai multe axe, fiecare axă refe-
rindu-se la un domeniu diferit de informaţii care pot ajuta clinicianul în elaborarea
planului de tratament şi pot prezice deznodământul. Există cinci axe incluse în
clasificarea multiaxială a DSM-IV:
Axa I Tulburările clinice
Alte condiţii care se pot afla în centrul atenţiei clinice
Axa II Tulburările de personalitate
Retardarea mentală
Axa III Condiţiile medicale generale
Axa IV Problemele psihosociale şi de mediu
Axa V Evaluarea globală a funcţionării
Utilizarea sistemului multiaxial facilitează o evaluare cuprinzătoare şi siste-
matică, cu acordarea de atenţie diverselor tulburări mentale şi condiţii medicale
generale, problemelor psiho-sociale şi de mediu şi nivelului de funcţionare, care
pot fi trecute cu vederea dacă atenţia este concentrată pe evaluarea unei singure
probleme prezentate. Un sistem multiaxial prevede un format convenabil de
organizare şi comunicare a informaţiilor clinice, de captare a complexităţii
situaţiilor clinice şi de descriere a heterogenităţii indivizilor care prezintă
acelaşi diagnostic. în afară de aceasta, sistemul multiaxial promovează
aplicarea modelului biopsihosocial în condiţii clinice, educaţionale şi de
cercetare.
Restul acestei secţiuni prevede o descriere a fiecăreia din axele DSM-IV. în unele
condiţii sau situaţii, clinicianul poate prefera să nu utilizeze sistemul multiaxial.
Pentru acest motiv, la finele acestei secţiuni sunt prevăzute modele pentru
raportarea rezultatelor unei evaluări DSM-IV fără aplicarea sistemului multiaxial
oficial. . .
Evaluarea multiaxială
Evaluarea multiaxială
o tulburare pe axa II, această eventualitate trebuie să fie codificată ca V71.09. Dacă
un diagnostic de pe axa II este amânat până la strângerea de informaţii
suplimentare, acest fapt va fi codificat ca 799.9,
Axa II poate fi, de asemenea, utilizată pentru a indica elementele dezadaptative
de personalitate remarcabile care nu satisfac pragul pentru o tulburare de
personalitate (în asemenea cazuri, nu trebuie utilizat nici un număr de cod - vezi.
exemplul 3 de la pag. 37). Utilizarea habituală a mecanismelor de apărare
dezadaptative poate fi, de asemenea, indicată pe axa II (vezi anexa B, pag. 811,
pentru definiţii şi exemplul 1 de la pag. 37).
Evaluarea multiaxiaiă