Neuropsihologie Clinica Curs 2

NEUROPSIHOLOGIE CLINICA
SI
NEUROPSIHOPATOLOGIE
MANUALUL DSM
PROBLEMATIZAREA ASPECTELOR LEGATE DE EVALUAREA

PSIHOPATOLOGIEI DE CĂTRE MANUALELE DE PROFIL
• In domeniul tulburarilor mentale si de comportament unul din repere

fundamentale in diagnosticul tabloului clinic Il constituie „Manualul de
Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale” (Diagnostic and
Statistical Manual of Mental Disorders; DSM), publicat de „American
Psychiatric Association”.
• El a ajuns la editia a cincea in 2013.
• La noi in tara DSM-V a fost tradus si publicat in 2016

• DSM-ul V a început a fi publicat în 1952 si este revizuit la fiecare

câțiva ani de către Asociația Americană de Psihiatrie (APA)
• El este insa supus ȋn ultima vreme multor critici
DSM – Ce i se reproseaza
• DSM-5 eșuează în numeroase moduri.
• După cum se arată în unele articole:
1. nu este transparent,
2. nu are validitate,
3. a redus numărul de simptome necesar pentru a diagnostic o boală
4. a creat noi tulburări fără o investigație serioasă asupra lor.
"DSM-5: Changes and Controversies“(2014) Eric G. Waldon

"DSM-5: An Overview of Changes and Controversies“(2013) Jerome
C. Wakefield
• In 2013, the American Psychiatric Association published the 5th edition of its
Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5). Often referred to
as the "bible" of psychiatry, the manual only classifies mental disorders and does
not explain them or guide their treatment.
• While science should be the basis of any diagnostic system, to date, there is no
knowledge on whether most conditions listed in the manual are true diseases.
• Moreover, in DSM-5 the overall definition of mental disorder is weak, failing to

distinguish psychopathology from normality.
• In spite of all the progress that has been made in neuroscience over the last few
decades, the psychiatric community is no closer to understanding the etiology and
pathogenesis of mental disorders than it was fifty years ago ("DSM-5: Changes
and Controversies“ Eric G. Waldon, 2014)
TOT MAI MULTE BOLI PSIHICE
• DSM-5 creează noi tulburări fără investigații suplimentare. În condiții

normale, o nouă tulburare este introdusă într-o secțiune numită
“condiții pentru studiu ulterior” înainte de a deveni o tulburare oficială.
• Pe măsură ce criticii critică APA, Waldon afirmă: "[APA a fost acuzată]

de patologizarea normalităţii bolilor și inventarea de etichete pentru
boli care nu există".
"DSM-5: Changes and Controversies" by Eric G. Waldon

• Rezultatul acestor “expansiuni diagnostice” este exemplificat printr-o

nouă tulburare depresivă, cunoscută sub numele de tulburare de
disfuncție disruptivă a dispoziției (DMDD).
• DMDD nu a mai apărut în nicio altă versiune a DSM. Este o tulburare

cu totul nouă.
• Incluziunea acestei tulburări a ignorat orice critică din partea

psihologilor din întreaga lume și se fundamentează pe doar câteva
studii.
"DSM-5: An Overview of Changes and Controversies" by Jerome C.

Wakefield
• DSM-5 elimină excluderea tristeţii procovate de un deces ca fiind un

episod depresiv major, si astfel apare DMDD. După cum Waldon
argumentează, "această mișcare patologizează inutil tristetea și
sporeşte riscul de a trata medicamentos o reacție tipică la pierdere".
• El se referă la acest demers al APA ca fiind atrăgător pentru

companiile farmaceutice și sugerează că autorii manualului sunt mai
degrabă dispuși să le administreze oamenilor medicamente, decât să
admită că aceasta stare este o etapă normală a tristeţii.
"DSM-5: Changes and Controversies" by Eric G. Waldon

LIPSA DE EVIDENTE STIINTIFICE
• Ȋn 2013, cu doar două săptămâni ȋnainte de apariţia

DSM-V, National Institute of Mental Health (NIMH) din
Statele Unite, cea mai mare agenţie din lume de
finanţare a cercetării ȋn domeniul sănătăţii mintale, a
afirmat că ȋşi retrage sprijinul pentru manual
• Directorul NIMH – Thomas Insel - a clarificat că agenția

nu va mai finanța proiecte de cercetare care se
bazează exclusiv pe criteriile DSM. În continuare,
NIMH, care asigurase sprijinul și finanțarea edițiilor
anterioare ale manualului, ȋşi va "reorienta cercetarea
departe de categoriile DSM".
• Ca şi justificare a deciziei s-a spus că slăbiciunea

fundamentală a manualului este lipsa sa de validitate.
LIPSA DE EVIDENTE STIINTIFICE
• Spre deosebire de alte diagnostice medicale, diagnosticul DSM se

bazează pe un consens ȋntre psihiatrii privind grupuri de simptome
raportate de pacienţi, şi nu pe măsurători obiective de laborator.
• DSM poate fi considerat (spunea directorul NIMH), “în cel mai bun
caz, un dicționar, creând un set de etichete și definindu-le pe fiecare”.
• Chiar și consensul mentionat dintre psihiatrii, există ȋndoieli că a

existat vreodată dat fiind că un consultant ce lucrase la DSM-III a
recunoscut negocierile din spatele uşilor ȋnchise care au condus la
ediția presupusă a fi "evidence-based" din 1980.
• Astfel se pare că au existat foarte puține cercetări sistematice și o

mare parte din cercetarea care exista a fost dezamăgitoare,
incosistentă şi cu rezultate ambigue.
DIAGNOSTICUL DOAR PE BAZA DE SIMPTOME SUBIECTIVE
• Amit Etkin, profesor de psihiatrie și neuroștiințe comportamentale la

Universitatea Stanford, afirma ȋn 2016 ȋn plenul Forumului Economic
Mondial că există câteva greșeli fundamentale pe care le-a făcut
psihiatria.
• Una este aceea că, în absența cunoașterii cauzelor bolilor pe care le

tratează, ea se concentrează asupra simptomelor, ceea ce a condus-o
pe un drum greșit.
• O definiție bazată pe simptome este problematică deoarece psihiatrii au

clasificat sindroame sau tulburări desi nu se ştie de fapt dacă ele
reprezintă entităţi valabile, distincte una de alta.
• Diagnosticarea Tulburării de Personalitate Borderline necesită ca o

persoană să îndeplinească cel puțin cinci din cele nouă criterii posibile
ale simptomelor.
• Acest lucru înseamnă că există mai mult de 150 de combinații posibile

a căte cinci criterii care pot califica o persoană pentru un diagnostic
de tulburare de personalitate Borderline.
MentalHelp.net, American Addiction Centers, Inc. (AAC),

S. Hoermann, C.E. Zupanick, M. Domback (2015)
• Cu alte cuvinte, 150 de persoane cu același diagnostic ar avea fiecare

un set diferit de simptome. Spus altfel, acest lucru înseamnă, de
asemenea, că oricare două persoane care sunt diagnosticate cu
Borderline pot să aibă doar un singur simptom în comun!
• Eterogenitatea ridicată este considerată problematică, deoarece

atunci când oameni cu aceeași tulburare nu au simptome similare,
diagnosticul devine mai puțin util atât pentru medici, cercetători, cât și
pentru pacienți.
• În consecință, numele de diagnostice sunt considerate de NIMH ca

fiind indicatori nevalizi privind prezenţa unei anume tulburări la
un pacient.
MentalHelp.net, American Addiction Centers, Inc. (“AAC”),

UNDE SE TERMINA TULBURAREA PRINCIPALA SI INCEP TULBURARILE ASOCIATE?
• O altă dificultate a diagnosticării este că pacienţii ȋndeplinesc frecvent

criterii pentru mai multe tulburări la un moment dat. Atunci cand doua
sau mai multe tulburari apar simultan, clinicienii numesc aceasta
“tulburare asociată” sau comorbiditate.
• Cercetările au arătat că există o tendință de a coexista pentru

tulburările de personalitate ale aceluiași cluster. Acest lucru pune sub
semnul întrebării dacă tulburările de personalitate sunt entități
patologice distincte sau nu.
• Această problemă de co-apariție crescută a fost de asemenea

observată între tulburările de personalitate și alte categorii de tulburări
psihiatrice

• Tulburarea bipolară se caracterizează prin perioade alternante (sau

episoade) de stare depresivă cu stare maniacală sau hipomanică
(stare de spirit expansivă).
• Astfel, schimbările de dispoziție bipolare de la "vârfuri" euforice la

"prăpăstii" depresive arată ca fiind foarte asemănătoare cu
modificările extreme ale dispoziției observate la persoanele
diagnosticate cu tulburare de personalitate Borderline.
• Tulburarea de personalitate Borderline este, de asemenea,

caracterizată de probleme cu impulsivitatea. Această impulsivitate
caracteristică conduce adesea la aceleași comportamente riscante
care sunt observate frecvent la cineva cu tulburare bipolară în timpul
episoadelor maniacale sau hipomanice: cheltuieli excesive, furt din
magazine, jocuri de noroc, consum de droguri și alcool și
comportament sexual promiscuu

• Ca idee generală, simptomele tulburării de personalitate Borderline
tind să apară ca reacție la ceva care s-a întâmplat (cum ar fi un
conflict interpersonal) și să dureze perioade mai scurte de timp, de
obicei ore.
• Prin contrast, stările deprimante sau maniacale ale tulburării bipolare

nu sunt în mod obișnuit legate de un eveniment de viață identificabil și
de obicei durează mult mai mult decât câteva ore (de obicei zile sau
săptămâni). Sarcina dificilă de a distinge ȋntre aceste două
diagnostice este lăsată pe măna profesioniștilor cu experiență.
• De fapt, aceste două tulburări împărtășesc atât de multe asemănări,

încât unii experți consideră că tulburarea de personalitate Borderline
ar putea fi o formă alternativă de tulburare bipolară. Adesea,
aceleași medicamente sunt prescrise pentru a trata atât tulburarea
bipolară, cât și tulburarea Borderline

BOLI DISTINCTE SAU MANIFESTARI DIFERITE ALE ACELEASI BOLI LA VARSTE

DIFERITE?
• Experții au propus câteva explicații diferite pentru aceste constatări.
• O explicație este aceea că o tulburare (de exemplu, tulburarea de

personalitate Borderline) poate precede o alta (de exemplu, depresia
majoră) și crește riscul de a dezvolta această a doua tulburare.
• O explicație alternativă ar fi aceea că este posibil ca ambele tulburări

să fie cel mai bine înțelese ca manifestări diferite ale aceleiași
probleme fundamentale, o tulburare reprezentând de fapt o
versiune mai blândă a celeilalte


DIFERITE?
• O tulburare apropiată tulburării bipolare este ADHD. Interesant, ADHD

este adesea asociat cu mai multe tulburări de personalitate; și anume
tulburările din Clusterul B, incluzând tulburările de personalitate
antisocială, narcisistă, histrionică și Borderline.
• Mai multe studii au arătat că persoanele care au fost diagnosticate cu

ADHD în copilărie au avut mai multe șanse decât cei nediagnosticați
să îndeplinească criteriile pentru o tulburare de personalitate la vârsta
adultă


DIFERITE?
• În 2014, Carlin Miller și colegii ei au publicat un studiu în care au

urmărit 96 de subiecţi de la vărsta de 9 ani, când au fost diagnosticați
cu ADHD, timp de aproximativ 10 ani.
• Acești subiecţi au fost comparați cu un grup de 85 de persoane care

nu au fost diagnosticate niciodată cu ADHD.
• Principala concluzie a fost că persoanele diagnosticate cu ADHD în

copilărie au mai multe șanse să îndeplinească criteriile pentru o
tulburare de personalitate la vârsta adultă.
• În plus, cei care încă îndeplineau criteriile pentru ADHD la vârsta

adultă au fost expuși unui risc sporit pentru îndeplinirea criteriilor
pentru tulburarea de personalitate antisocială și paranoidă în special.

DIFERITE?
• Acest lucru este în concordanță cu studii anterioare care au constatat

că ADHD și în special tulburările de personalitate impulsive (denumite
și Tulburări de personalitate din Clusterul B) tind să apară frecvent
împreună.
• Dacă te uiți la definiția acestor diagnostice, acest lucru are sens -

impulsivitatea este o trăsătură esențială pe care aceste tulburări pe
care o au în comun.
• Una dintre ideile mai noi este că atât ADHD cât și anumite tulburări
de personalitate pot fi doar expresii diferite ale unei aceleiaşi
probleme care stă la baza acestor simptome

STUDIILE DE LABORATOR CONTRAZIC NOSOLOGIA PSIHIATRICA
Tulburarile depresive - Criterii diagnostice DSM 5
• Pentru tulburare depresiva unipolara, cinci (sau mai multe) dintre următoarele
9 simptome au fost prezente în aceeași perioada de 2 săptămâni și
reprezintă o schimbare de la modul de funcționare anterior
• Cel puțin unul dintre simptome este fie (1) dispoziție depresivă sau (2)
pierderea interesului sau a placerii
Nature Neurosciencevolume 22, pages 343–352 (2019)
Genome-wide meta-analysis of depression identifies 102 independent variants and highlights

the importance of the prefrontal brain regions
David M. Howard et al.
Major depression is a debilitating psychiatric illness that is typically associated with low mood
and anhedonia. Depression has a heritable component that has remained difficult to elucidate
with current sample sizes due to the polygenic nature of the disorder. To maximize sample size,
we meta-analyzed data on 807,553 individuals (246,363 cases and 561,190 controls) from the
three largest genome-wide association studies of depression. We identified 102 independent
variants, 269 genes, and 15 genesets associated with depression, including both genes and gene
pathways associated with synaptic structure and neurotransmission. An enrichment analysis
provided further evidence of the importance of prefrontal brain regions. In an independent
replication sample of 1,306,354 individuals (414,055 cases and 892,299 controls), 87 of the 102
associated variants were significant after multiple testing correction. These findings advance our
understanding of the complex genetic architecture of depression and provide several future
avenues for understanding etiology and developing new treatment approaches.
• Rezultatele studiilor familiale și gemelare sugerează că contribuțiile

genetice la tulburările psihiatrice nu se suprapun în toate cazurile pe
categorii actuale de diagnosticare.
• Rezultatele proiectului Psychiatric Genomics Consortium oferă dovezi

relevante pentru obiectivul de a depăși sindroamele descriptive din
psihiatrie și spre o nosologie bazată pe cauza bolilor.
• Astfel, în 2013 s-au găsit polimorfisme specifice care stau la baza

efectelor genetice comune în cazul a cinci tulburări psihiatrice: cea din
spectrul autist, tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate,
tulburarea bipolară, tulburarea depresivă majoră și schizofrenia,
tulburări care ocupă capitole distincte în DSM V.
Lancet 2013 Apr 20;381(9875):1371-1379
Identification of risk loci with shared effects on five major psychiatric disorders: a
genome-wide analysis
Cross-Disorder Group of the Psychiatric Genomics Consortium
Findings from family and twin studies suggest that genetic contributions to
psychiatric disorders do not in all cases map to present diagnostic categories. We
aimed to identify specific variants underlying genetic effects shared between the
five disorders in the Psychiatric Genomics Consortium: autism spectrum disorder,
attention deficit-hyperactivity disorder, bipolar disorder, major depressive disorder,
and schizophrenia. . Polygenic risk scores showed cross-disorder associations,
notably between adult-onset disorders. Pathway analysis supported a role for
calcium channel signalling genes for all five disorders. Finally, SNPs with evidence of
cross-disorder association were enriched for brain eQTL markers.
Our findings show that specific SNPs are associated with a range of psychiatric
disorders of childhood onset or adult onset. In particular, variation in calcium-
channel activity genes seems to have pleiotropic effects on psychopathology. These
results provide evidence relevant to the goal of moving beyond descriptive
• Un studiu ulterior (2018) a confirmat un risc genetic comun pentru

unele tulburări psihiatrice cum ar fi tulburarea de hiperactivitate/deficit
de atenție, tulburarea bipolară, tulburarea depresivă majoră și
schizofrenia.
• Gradul ridicat de corelație genetică dintre aceste tulburări psihiatrice

adaugă dovezi suplimentare la afirmaţia că nosologia actuală nu
reflectă procese patogene distincte, cel puțin la nivel genetic.
Science 22 Jun 2018: Vol. 360, Issue 6395, eaap8757

Analysis of shared heritability in common disorders of the brain
The Brainstorm Consortium
Common variant risk for psychiatric disorders was shown to correlate

significantly, especially among attention deficit hyperactivity disorder (ADHD),
bipolar disorder, major depressive disorder (MDD), and schizophrenia. The
high degree of genetic correlation among many of the psychiatric disorders
adds further evidence that their current clinical boundaries do not reflect
distinct underlying pathogenic processes, at least on the genetic level. This
suggests a deeply interconnected nature for psychiatric disorders, in contrast
to neurological disorders, and underscores the need to refine psychiatric
diagnostics. Genetically informed analyses may provide important
“scaffolding” to support such restructuring of psychiatric nosology, which likely
requires incorporating many levels of information.
.
TULBURARILE PSIHICE SUNT BOLI ALE RETELELOR NEURONALE
• NIMH a răspuns la toate acestea prin lansarea in 2014 a inițiativei

Research Domain Criteria sau RdoC. RDoC este un cadru de
cercetare pentru noi abordări ȋn investigarea tulburărilor mintale.
• El integrează mai multe niveluri de informație (de la genomică și

reţele neuronale la comportament și cogniţii) pentru a explora
dimensiunile de bază ale funcționării creierului care să acopere
întreaga gamă a comportamentului uman, de la normal la anormal.
• Scopul său este de a înțelege natura sănătății mintale și a bolilor

în termeni de grade diferite de disfuncții în sistemele psihologice
/ biologice
RDoC a încercat să definească mai multe categorii majore pentru o

nouă nosologie. Această abordare a început având la bază câteva
principii:
• o abordare diagnostică bazată pe biologie precum și pe simptome ce

nu trebuie să fie constrânsă de categoriile DSM actuale
• tulburările psihice sunt tulburări biologice care implică circuite

cerebrale responsabile de domenii specifice ale cogniţiei, emoției sau
comportamentului
• fiecare nivel de analiză trebuie să fie înțeles pe o dimensiune a funcției
• cartografierea aspectelor cognitive, a reţelelor neuronale și a

aspectelor genetice ale tulburărilor mintale va genera idei noi și mai
eficiente de tratament.
“Conceptualizând tulburările psihice într-un cadru teoretic mai unitar,

care să reflecte nivelul actual de cunoştinţe, făcând comparaţii mai
directe între tipurile specifice de tulburări, luând în considerare
subtipurile pe baza similarităţilor în deficitul cognitiv fundamental, a
variabilelor psihofiziologice şi neuroanatomice şi nu a unor
descrieri fenomenologice imprecise, precum şi investigând
consecinţele funcţionale ale diferitelor tipuri de tulburări în viaţa
cotidiană, vom putea construi modele mai realiste ale acestor tulburări
care să ne permită un diagnostic mai acurat”
Dragos Cirneci - “Demascarea secolului:

Ce face din noi creierul? Introducere în neuroştiinţele
dezvoltării”. Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004
Biological Psychiatry, DOI: https://doi.org/10.1016/j.biopsych.2023.05.021

Mapping Neurophysiological Subtypes of Major Depressive Disorder Using Normative
Models of the Functional Connectome
X. Sun et al.
Major depressive disorder (MDD) is a highly heterogeneous disorder that typically

emerges in adolescence and can occur throughout adulthood. Studies aimed at
quantitatively uncovering the heterogeneity of individual functional connectome
abnormalities in MDD and identifying reproducibly distinct neurophysiological MDD
subtypes across the lifespan, which could provide promising insights for precise
diagnosis and treatment prediction, are still lacking.
Our findings indicated great intersubject heterogeneity in the spatial distribution and
severity of functional connectome deviations among patients with MDD, which inspired
the identification of 2 reproducible neurophysiological subtypes. Subtype 1 showed
severe deviations, with positive deviations in the default mode, limbic, and subcortical
areas and negative deviations in the sensorimotor and attention areas. Subtype 2
showed a moderate but converse deviation pattern. More importantly, subtype
differences were observed in depressive item scores and the predictive ability of
baseline deviations for antidepressant treatment outcomes.
These findings shed light on our understanding of different neurobiological mechanisms
underlying the clinical heterogeneity of MDD and are essential for developing
PREDICTIA SI EXPLICAREA COMPORTAMENTULUI
“A complex system is a system composed of many components which

may interact with each other. Examples of complex systems are Earth's
global climate, organisms, the human brain, infrastructure such as power
grid, transportation or communication systems, social and economic
organizations (like cities), an ecosystem, a living cell, and ultimately the
entire universe.
Complex systems are systems whose behavior is intrinsically difficult to
model due to the dependencies, competitions, relationships, or other
types of interactions between their parts or between a given system and
its environment. Systems that are "complex" have distinct properties that
arise from these relationships, such as nonlinearity, emergence,
spontaneous order, adaptation, and feedback loops, among others.
Because such systems appear in a wide variety of fields, the
commonalities among them have become the topic of their own
independent area of research. In many cases it is useful to represent such
a system as a network where the nodes represent the components and
the links their interactions.”
Wikipedia
MACHINE LEARNING/BIG DATA DIAGNOSTIC AND PREDICTION
• In their already seminal paper on 50 years of research into risk factors

for suicidal thoughts and behaviours, Franklin et al (2017) showed that
our ability to predict a suicide attempt is hardly better than chance. In
other words, one might as well flip a coin. Moreover, the authors stress
that prediction has not improved substantially after decades of research
• Machine learning has been put forward as a way of improving our

prediction of suicide attempts. Indeed, in a novel paper, Walsh, Ribeiro
and Franklin (2017) applied machine learning algorithms to longitudinal
clinical data to predict suicide attempts in adolescents.
• Using anonymized data from nearly 3 million patients and almost 20

million visits, researchers from Kaiser Permanente, HealthPartners,
and Henry Ford Health System (2018) developed a predictive model
that more accurately identifies patients at risk of suicide than existing
assessments
Nat Biotechnol (2020). https://doi.org/10.1038/s41587-019-0397-3
An electroencephalographic signature predicts antidepressant

response in major depression
Wu, W., Zhang, Y., Jiang, J. (…) and Amit Etkin
Antidepressants are widely prescribed, but their efficacy relative to placebo is modest,
in part because the clinical diagnosis of major depression encompasses biologically
heterogeneous conditions. Here, we sought to identify a neurobiological signature of
response to antidepressant treatment as compared to placebo. We designed a latent-
space machine-learning algorithm tailored for resting-state electroencephalography
(EEG) and applied it to data from the largest imaging-coupled, placebo-controlled
antidepressant study (n = 309). Symptom improvement was robustly predicted in a
manner both specific for the antidepressant sertraline (versus placebo) and
generalizable across different study sites and EEG equipment. This sertraline-
predictive EEG signature generalized to two depression samples, wherein it reflected
general antidepressant medication responsivity and related differentially to a repetitive
transcranial magnetic stimulation treatment outcome. Furthermore, we found that the
sertraline resting-state EEG signature indexed prefrontal neural responsivity, as
measured by concurrent transcranial magnetic stimulation and EEG. Our findings
advance the neurobiological understanding of antidepressant treatment through an
EEG-tailored computational model and provide a clinical avenue for personalized
treatment of depression.
Brain, awaa025, https://doi.org/10.1093/brain/awaa025Published: 27 February 2020
Two distinct neuroanatomical subtypes of schizophrenia revealed

using machine learning
Ganesh B Chand, Dominic B Dwyer, Guray Erus, Aristeidis Sotiras, Erdem Varol, Dhivya
Srinivasan, Dhivya Srinivasan, Jimit Doshi, Jimit Doshi, Raymond Pomponio, Alessandro Pigoni,
Paola Dazzan
Neurobiological heterogeneity in schizophrenia is poorly understood and confounds

current analyses. We investigated neuroanatomical subtypes in a multi-institutional
multi-ethnic cohort, using novel semi-supervised machine learning methods designed
to discover patterns associated with disease rather than normal anatomical variation.
Structural MRI and clinical measures in established schizophrenia (n = 307) and
healthy controls (n = 364) were analysed across three sites of PHENOM (Psychosis
Heterogeneity Evaluated via Dimensional Neuroimaging) consortium. Two distinct
neuroanatomical subtypes were found. Subtype 1 showed widespread lower grey
matter volumes, most prominent in thalamus, nucleus accumbens, medial temporal,
medial prefrontal/frontal and insular cortices. Subtype 2 showed increased volume in
the basal ganglia and internal capsule, and otherwise normal brain volumes. These
subtypes challenge the notion that brain volume loss is a general feature of
schizophrenia and suggest differential aetiologies. They can facilitate strategies for
clinical trial enrichment and stratification, and precision diagnostics.
Brain, awaa025, https://doi.org/10.1093/brain/awaa025Published: 27 February 2020
Two distinct neuroanatomical subtypes of schizophrenia revealed

using machine learning
Ganesh B Chand, Dominic B Dwyer, Guray Erus, Aristeidis Sotiras, Erdem Varol, Dhivya
Srinivasan, Dhivya Srinivasan, Jimit Doshi, Jimit Doshi, Raymond Pomponio, Alessandro Pigoni,
Paola Dazzan
"In the future, we're not going to be saying, 'This patient has schizophrenia,' We're going to be
saying, 'This patient has this subtype' or 'this abnormal pattern,' rather than having a wide
umbrella under which everyone is categorised."
CONCLUZII
• Biomarkerii au transformat deja diagnosticul cancerului, diabetului

sau bolilor de inimă dar s-au dovedit mai evazivi pentru psihiatrie.
• In ultimii ani se discută tot mai mult aprofundarea diagnosticului

tulburărilor psihice cu ajutorul unor metode şi instrumente obiective de
evaluare, precum EEG, RMN, analize genetice şi alte analize de
laborator.
• Astfel, accentul se mută spre un diagnostic funcţional care, pe de o

parte transcede nosologia tradiţională a DSM-ului dar pe de altă parte
permite identificarea zonelor cerebrale afectate şi a funcţiilor cognitive
corespunzătoare acestora ȋntr-o manieră cuantificabilă obiectiv si
realizarea de predictii folosind sisteme machine learning
• De asemenea el poate permite identificarea sensibilităţii la un anumit

tratament medicamentos sau dimpotrivă permite semnalarea unei
forme a bolii rezistente la tratament.
SI TOTUSI….
Molecular Psychiatry 19 November 2021
Putting the “mental” back in “mental disorders”: a
perspective from research on fear and anxiety
Vincent Taschereau-Dumouchel, Matthias Michel, Hakwan Lau,

Stefan G. Hofmann and Joseph E. LeDoux
Construct validation is typically achieved by establishing robust correlations between

the results of different tests purporting to measure the same construct. If measures
of self report, physiological activity, and behavioral responses were systematically
correlated, it would be relatively straightforward to interpret them as collectively
reflecting a single underlying construct. However, studies have typically found that
self-report shares only a modest part of its variance with other measures, with the
most optimistic estimates indicating about 27–28% of shared variance .
Considering the marginalized role of subjective experience in emotion research, and

the fact that objective measures of physiology and behavior are relatively poor
indicators of subjective suffering, we have felt compelled to raise concerns. Progress
in the scientific study of consciousness, and recent work applying this knowledge to
explore emotional consciousness, opens the door for a new beginning for designing
treatments that will hopefully better target subjective aspects of mental disorders.
Biomarkeri pentru disfunctii cognitive nu pentru tulburari

• Ȋn cadrul unui studiu pilot realizat ȋn urmă cu câţiva ani am investigat
existenţa unor posibile corelaţii ȋntre datele diagnostice obţinute prin
instrumente tradiţionale - interviu clinic si scale de depresie - şi datele
obţinute prin imagistică funcţională efectuată ȋn timpul rezolvării unor
sarcini cognitive.
• Sarcinile cognitive folosite au fost următoarele: Proba de memorie de

lucru n-back, Proba Task Induced De-activations (de identificare a
reţelei Default mode) şi Proba Emotional Re-appraisal.
Biomarkeri pentru disfunctii cognitive nu pentru tulburari
• Ȋn acest studiu-pilot am găsit că există o subactivare semnificativă a reţelei

fronto-parietale la pacienţii cu depresie ȋn timpul rezolvării sarcinii n-back
care era asociată cu slaba performanţă ȋn sarcină.
• De asemenea, subactivarea in reţeaua fronto-parietală am constatat că

este asociată cu simptomele de tulburări de concentrare, probleme de
reamintire, senzaţia că „mintea funcţionează in gol”, dificultăţi in muncă
sau senzaţia că „e ceva rău cu mintea sa”, evaluate prin scalele de
depresie BDI şi SCL.
• Aceste date sunt congruente cu cele obţinute ȋn alte studii, cu menţiunea

că ȋn unele studii s-a obţinut o subactivare iar ȋn altele o supra-activare a
acestei reţele, ceea ce a condus la ipoteza că există probabil două tipuri
de depresie unipolară.

Neuropsihologie Clinica Curs 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Neuropsihologie Clinica Curs 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NEUROPSIHOLOGIE CLINICA

PROBLEMATIZAREA ASPECTELOR LEGATE DE EVALUAREA

• In domeniul tulburarilor mentale si de comportament unul din repere

• El a ajuns la editia a cincea in 2013.

• La noi in tara DSM-V a fost tradus si publicat in 2016

• DSM-ul V a început a fi publicat în 1952 si este revizuit la fiecare

• DSM-5 eșuează în numeroase moduri.

• După cum se arată în unele articole:

"DSM-5: Changes and Controversies“(2014) Eric G. Waldon

• Moreover, in DSM-5 the overall definition of mental disorder is weak, failing to

TOT MAI MULTE BOLI PSIHICE

• DSM-5 creează noi tulburări fără investigații suplimentare. În condiții

• Pe măsură ce criticii critică APA, Waldon afirmă: "[APA a fost acuzată]

"DSM-5: Changes and Controversies" by Eric G. Waldon

TOT MAI MULTE BOLI PSIHICE

• Rezultatul acestor “expansiuni diagnostice” este exemplificat printr-o

• DMDD nu a mai apărut în nicio altă versiune a DSM. Este o tulburare

• Incluziunea acestei tulburări a ignorat orice critică din partea

"DSM-5: An Overview of Changes and Controversies" by Jerome C.

TOT MAI MULTE BOLI PSIHICE

• DSM-5 elimină excluderea tristeţii procovate de un deces ca fiind un

• El se referă la acest demers al APA ca fiind atrăgător pentru

"DSM-5: Changes and Controversies" by Eric G. Waldon

LIPSA DE EVIDENTE STIINTIFICE

• Ȋn 2013, cu doar două săptămâni ȋnainte de apariţia

• Directorul NIMH – Thomas Insel - a clarificat că agenția

• Ca şi justificare a deciziei s-a spus că slăbiciunea

LIPSA DE EVIDENTE STIINTIFICE

• Spre deosebire de alte diagnostice medicale, diagnosticul DSM se

• Chiar și consensul mentionat dintre psihiatrii, există ȋndoieli că a

• Astfel se pare că au existat foarte puține cercetări sistematice și o

DIAGNOSTICUL DOAR PE BAZA DE SIMPTOME SUBIECTIVE

• Amit Etkin, profesor de psihiatrie și neuroștiințe comportamentale la

• Una este aceea că, în absența cunoașterii cauzelor bolilor pe care le

• O definiție bazată pe simptome este problematică deoarece psihiatrii au

DIAGNOSTICUL DOAR PE BAZA DE SIMPTOME SUBIECTIVE

• Diagnosticarea Tulburării de Personalitate Borderline necesită ca o

• Acest lucru înseamnă că există mai mult de 150 de combinații posibile

MentalHelp.net, American Addiction Centers, Inc. (AAC),

DIAGNOSTICUL DOAR PE BAZA DE SIMPTOME SUBIECTIVE

• Cu alte cuvinte, 150 de persoane cu același diagnostic ar avea fiecare

• Eterogenitatea ridicată este considerată problematică, deoarece

• În consecință, numele de diagnostice sunt considerate de NIMH ca

MentalHelp.net, American Addiction Centers, Inc. (“AAC”),

• O altă dificultate a diagnosticării este că pacienţii ȋndeplinesc frecvent

• Cercetările au arătat că există o tendință de a coexista pentru

• Această problemă de co-apariție crescută a fost de asemenea

MentalHelp.net, American Addiction Centers, Inc. (“AAC”),

• Tulburarea bipolară se caracterizează prin perioade alternante (sau

• Astfel, schimbările de dispoziție bipolare de la "vârfuri" euforice la

• Tulburarea de personalitate Borderline este, de asemenea,

MentalHelp.net, American Addiction Centers, Inc. (“AAC”),

• Prin contrast, stările deprimante sau maniacale ale tulburării bipolare

• De fapt, aceste două tulburări împărtășesc atât de multe asemănări,

MentalHelp.net, American Addiction Centers, Inc. (“AAC”),

BOLI DISTINCTE SAU MANIFESTARI DIFERITE ALE ACELEASI BOLI LA VARSTE

• Experții au propus câteva explicații diferite pentru aceste constatări.

• O explicație este aceea că o tulburare (de exemplu, tulburarea de

• O explicație alternativă ar fi aceea că este posibil ca ambele tulburări

MentalHelp.net, American Addiction Centers, Inc. (“AAC”),

BOLI DISTINCTE SAU MANIFESTARI DIFERITE ALE ACELEASI BOLI LA VARSTE

• O tulburare apropiată tulburării bipolare este ADHD. Interesant, ADHD

• Mai multe studii au arătat că persoanele care au fost diagnosticate cu