1

Sanatatea mentala: ce e normal si ce e

anormal
Generalitati
Care este diferenta dintre sanatatea mentala si boala mentala? Uneori raspunsul este destul de clar.
Oamenii care aud voci pot avea schizofrenie spre exemplu. Iar cei care au idei grandioase, cum ar fi
ca ar putea deveni secretar general al Natiunilor Unite, fara a avea nici un pic de pregatire in
domeniu sau experienta, pot suferi de o forma a tulburarii bipolare.
Dar frecvent, diferenta dintre sanatatea mentala si boala mentala nu este bine definita. Daca o
persoana se teme sa sustina o prezentare publica, inseamna ca are o tulburare sau ca este doar mai
emotiva?
Daca cineva se simte trist sau descurajat, este doar o conditie pasagera sau sunt simptomele unei
depresii ce necesita tratament?
Ce este, de fapt, sanatatea mentala?
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cultura, stiinta si sanatate mintala
3. Diferentierea intre sanatatea mentala si boala mentala
4. Cum se determina ce este normal si ce este patologic in sanatatea mentala
5. Evaluarea sanatatii mentale
6. Sanatatea mentala ca un continuum evolutiv
7. Tratamentul disponibil, dar nu intotdeauna necesar
Cultura, stiinta si sanatate mintala
Cercetatorii si expertii in sanatate mentala se lupta cu aceasta problema de sute de ani, si chiar
si astazi linia dintre normal si patologic este neclara. Acesta este un motiv pentru care
domeniile psihiatriei si psihologiei sunt scaldate in controverse.
Ce este normal este de multe ori determinat de persoana care defineste acest concept.
Normalitatea este ambigua si deseori legata de judecati de valoare, in mod special valori
culturale si ale societatii. Chiar si in cadrul aceleiasi culturi, conceptele de sanatate mentala
pot evolua in timp pe masura ce valorile societatii se schimba. Noile cercetari si informatii
medicale pot determina modificarea definitiilor despre sanatate mentala.
Un lucru care face dificila diferentierea dintre boala si sanatatea mentala, este faptul ca nu
exista un test specific care sa arate ca ceva nu este in regula. Nu exista test de sange pentru
tulburarea obsesiv-compulsiva, nici ecografie pentru depresie sau radiografie pentru
tulburarea bipolara, spre exemplu. Majoritatea expertilor in sanatate mentala cred ca unele
tulburari psihice sunt legate de modificari ale cantitatii de neurotransmitatori de la nivelul
creierului si au inceput sa identifice si sa cartografieze aceste modificari folosid tehnici
imagistice. Dar pentru moment nu exista teste diagnostice fiziologice pentru boala psihica.
Diferentierea intre sanatatea mentala si boala mentala
Psihiatrii definesc tulburarea psihica prin semne, simptome si afectari ale functionarii.
Semnele sunt ceea ce un observator obiectiv poate vedea, cum ar fi agitatia sau respiratia
2

sacadata. Simptomele sunt subiective, sau ceea ce simte pacientul, cum ar fi euforia sau lipsa
de speranta. Afectarea functionarii este inabilitatea de a realiza anumite rutine si sarcini de
fiecare zi cum ar fi imbaiatul sau mersul la serviciu.
In boala mentala, semnele si simptomele sunt grupate pe cateva arii:
- comportament, cum ar fi spalatul compulsiv pe maini
- sentimentele, cum ar fi tristetea
- gandirea, cum ar fi delirul ca televizorul controleaza mintea pacientului
- raspunsurile fiziologice, cum ar fi transpiratia.
Semnele, simptomele si afectarea in functionare, care marcheaza boala mentala, sunt precizate
in Manualele de diagnostic (DSM-IV si ICD-10). Aceste manuale ii ajuta pe psihiatri sa
defineasca diagnosticele, de la anorexie la schizofrenie. De ce este important ca pacientii sa
fie diagnosticati si sa li se puna etichete care ar putea atrage si stigmatizarea din partea celor
din jur? De ce conteaza un diagnostic specific daca linia dintre sanatate si boala mentala este
asa de neclara? Un motiv ar fi acela ca asigurarile de sanatate platesc doar daca exista un
diagnostic conform manualelor internationale. Dar cel mai important este faptul ca astfel
pacientul poate beneficia de tratament adecvat pentru a trata bine este nevoie sa se stie ce
boala este.
Cum se determina ce este normal si ce este patologic in sanatatea mentala
Cum determina psihiatrii daca semnele, simptomele si disfunctionalitatile pacientului sunt
normale sau anormale? De obicei expertii folosesc o combinatie de mai multe metode:
- Perceptiile pacientului. Felul in care pacientul isi percepe gandurile, comportamentul si
functionarea poate ajuta la determinarea a ceea ce este normal pentru pacient. Astfel pacientul
poate realiza ca nu se descurca bine si nu este capabil sa-si indeplineasca sau nu-i pasa de
activitatile zilnice sau alte lucruri care in trecut ii faceau placere. Daca pacientul are depresie,
vasele pot ramane nespalate mai multe zile, pacientul nu se mai spala sau nu mai este interesat
de hobby-urile sale. Se poate simti trist, fara speranta sau descurajat si realizeaza ca ceva este
gresit, ca nu se mai bucura de viata. Sau pacientul poate sa nu fie capabil sa nuanteze ce este
in neregula cu el.
- Perceptia altora. Perceptia pacientului este subiectiva si poate sa nu realizeze o evaluare
corecta a comportamentului, gandurilor si functionarii. Observatorii obiectivi, pe de alta parte,
pot fi capabili sa faca acest lucru. Pentru pacient, viata poate parea normala si tipica. In timp
ce pentru cei din jurul sau poate parea ciudata si anormala. Acest lucru se intampla de obicei
in cazul schizofreniei. Daca pacientul sufera de schizofrenie, poate avea halucinatii auditive
aude voci cu care converseaza crezand ca are o conversatie normala cu o persoana reala.
Pentru martorul care observa acest comportament, poate parea ceva anormal. Este un lucru
comun ca o persoana sa aiba o afectiune psihica si sa nu stie acest lucru. Acest lucru este
valabil atat pentru bolile somatice cat si pentru cele psihice. Oamenii pot avea afectiuni
cardiace fara sa stie acest lucru. In mod similar, o persoana poate avea depresie clinica si sa
nu fie constient de problema.
- Norme culturale si etnice. De multe ori ceea ce este comportament sau gandire normala
sunt definite in relatia cu spatiul cultural. Acest lucru inseamna ca ce este definit ca normal
intr-o cultura, sa fie considerat anormal in alta. Conversarea cu vocile pe care doar pacientul
le aude poate fi un indicator al prezentei schizofreniei in cultura vestica. Dar acest tip de
halucinatii pot fi o parte normala a experientelor religioase in alte culturi. Si uneori ceea ce
consideram normal si acceptabil in familia noastra poate fi considerat anormal si va necesita
schimbare in afara familiei. Spre exemplu, comportamentul unui copil cu tulburare
hiperkinetica si deficit de atentie poate fi inacceptabil intr-un mediu scolar structurat, dar
poate fi perceput ca normal si acceptabil intr-un mediu mai putin structurat, cum ar fi acasa.
3

- Valorile statistice. Deseori normalitatea este definita prin media statistica. Majoritatea
oamenilor se situeaza la mijloc, in timp ce altii cad la o extrema sau la alta. Cei de la extreme
sunt deseori etichetati ca anormali deoarece nu sunt in medie, la fel ca majoritatea oamenilor.
Evaluarea sanatatii mentale
In evaluarea sanatatii mentale, toate aceste abordari propriile perceptii, perceptiile altora,
normele culturale si etnice si valorile statistice sunt de obicei luate in considerare. Expertii
in sanatate mentala pot intreba pacientul cum se simte, daca cei din jur au observat modificari
in comportament sau in dispozitie si care sunt valorile culturale. De asemeni, il pot ruga pe
pacient sa completeze un chestionar psihologic.
Si alti factori pot fi luati in considerare:
- de cat timp sunt prezente simptomele
- cat de severe sunt simptomele
- cat de suparatoare sunt simptomele pentru pacient
- cum afecteaza simptomele viata pacientului.
Este normal ca o persoana sa se simta trista dupa incheierea unei relatii. Dar daca se simte
foarte trista si suparata pentru mai multe saptamani si isi pierde interesul pentru activitatile
zilnice, persoana poate avea depresie. In mod similar, daca o persoana este anxioasa inainte de
sustinerea unei prezentari in fata unui client important, dar poate controla semnele si
simptomele, cum ar fi transpiratia si pulsul rapid, poate fi doar o conditie pasagera si nu
tulburarea de anxietate sociala. Si daca o persoana taie calea altcuiva in trafic sau tipa la un
functionar public, poate avea doar o zi proasta si nu o tulburare de personalitate. Dar daca o
persoana este agresiva, violenta, manipulativa, exploatativa si fara respect fata de lege, ea
poate avea tulburare de personalitate antisociala, numita si sociopatie.
Sanatatea mentala ca un continuum evolutiv
In ciuda acestor criterii si eforturi de a sustine stiintific diagnosticele, o definitie precisa a
sanatatii mentale ramane evaziva. Manualele de diagnostic recunosc dificultatea tulburarilor
mentale ca sindroame comportamentale si psihologice, sau pattern-uri care determina
tulburare, inabilitatea de a functiona, sau o crestere semnificativa a riscului de deces, durere
sau dizabilitate. Iar acest sindrom nu poate fi o reactie acceptata si asteptata din punct de
vedere cultural, la un eveniment particular, cum ar fi durerea dupa pierderea unei persoane
dragi.
O definitie acceptata a starii de boala mentala a fost formulata in 1999: reprezinta stari
medicale caracterizate prin alterari in gandire, dispozitie sau comportament (sau o combinatie
a acestora) asociate cu distres sau alterarea functionarii.
Aceste stari sunt nu doar un continuum, dar un continuum care evolueaza. Intr-un anume fel,
aceste lucruri nu sunt diferite de diagnosticarea si clasificarea afectiunilor fizice. Timp de
multi ani, tensiunea arteriala 120/80 mmHg era considerata normala, spre exemplu. Acest fapt
s-a schimbat brusc in 2003 cand cercetatorii au anuntat ca 120/80 mmHg este o conditie
anormala numita prehipertensiune, definind pacientul cu risc de aparitie a afectiunilor cardio-
vasculare amenintatoare de viata.
La fel ca in cazul hipertensiunii arteriale, noile informatii medicale pot duce la modificarea
clasificarii tulburarilor mentale. Noi afectiuni vor fi adaugate, in timp ce unele dintre cele
existente vor fi scoase, sau asocierile de semne si simptome vor fi modificate pe masura ce se
dezvolta noi opinii. Astazi, unii experti in sanatate mentala, spre exemplu, propun ca semnele
si simptomele premenstruale severe pe care le prezinta unele femei in fiecare luna, sa fie
clasificate ca tulburare psihica tulburarea disforica premenstruala.
4

Revizuirile pot, de asemeni, arata evolutia atitudinilor culturale si sociale. Homosexualitatea
spre exemplu, era definita ca tulburare mentala, dar a fost scoasa din manualele de diagnostic
in 1973.
Tratamentul disponibil, dar nu intotdeauna necesar
Chiar daca o persoana are o afectiune mentala diagnosticabila, aceasta poate sa nu ridice
probleme in viata de zi cu zi in asemenea masura incat sa necesite tratament.
Spre exemplu, frica de paianjeni. O persoana poate avea o teama teribila de paianjeni, dar
daca nu-i intalneste niciodata, sau poate ruga pe altcineva sa-i indeparteze, impactul fobiei
este mic sau lipseste din viata persoanei respective. Nu afecteaza abilitatea persoanei de a-si
urma rutina obisnuita.
Medicii afirma ca nu este recomandata terapie in astfel de cazuri. Afectiunea poate fi
diagnosticata, dar nu necesita interventie. Tratamentul se impune cand ceva afecteaza
functionarea.
Exista critici care sustin ca prea multe caracteristici personale sau ciudatenii sunt considerate
patologice etichetate drept anormale doar pentru a obtine profit. Industria farmaceutica
este acuzata ca scoate pe piata medicamente pentru tratarea unor afectiuni care pana nu
demult erau considerate excentricitati sau parti normale ale vietii.
Dar exista si o parte buna, exista o gama larga de medicamente pentru un tratament eficient al
afectiunilor reale.
Schizofrenia
Definitie
Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care realitatea este interpretata in mod
anormal. Schizofrenia se caracterizeaza prin halucinatii, delir, comportment si gandire
dezorganizata. Persoanele cu schizofrenie se izoleaza de ceilalti oameni si de activitatile din
jurul lor, retragandu-se intr-o lume interioara marcata de psihoza.
Contrar credintei populare, schizofrenia nu este acelasi lucru cu personalitatea scindata sau
personalitatea multipla. In timp ce cuvantul schizofrenia inseamna minte-scindata, ea se
refera la o tulburare a echilibrului emotiilor si gandirii.
Schizofrenia este o boala cronica, ce necesita tratament pe toata durata vietii. Dar datorita
noilor medicamente, simptomele schizofeniei pot fi ameliorate, permitand pacientului sa aiba
o viata productiva si placuta.
Cuprins articol
1. Definitie
2. Semne si simptome
3. Cauze
4. Factori de risc
5. Consult de specialitate
6. Diagnostic
7. Complicatii
8. Tratament
9. Preventie
10. Stilul de viata si remedii la domiciliu
5

11. Sprijinul psihologic
Semne si simptome
Exista mai multe tipuri de schizofrenie, astfel ca semnele si simptomele variaza.
In general, aceste simptome includ:
- credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta pacientului ca cineva
unelteste impotriva lui
- halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care nu exista); mai frecvente
sunt halucinatiile auditive
- vorbire incoerenta
- neglijarea igienei personale
- lipsa emotiilor
- emotii nepotrivite contextului in care se gaseste pacientul
- manifestari agresive
- comportament catatonic
- o senzatie persistenta ca este urmarit
- probleme de functionare la scoala sau la serviciu
- izolare sociala
- neindemanare, miscari necoordonate.

Schizofrenia variaza de la usoara la severa. Unii pacienti pot fi capabili sa functioneze bine in
viata de fiecare zi, in timp ce altii au nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele cazuri,
simptomele schizofreniei par sa apara brusc. In alte cazuri aceste simptome se dezvolta
treptat, de-a lungul mai multor luni, si pot sa nu fie observate de la inceput.
In timp, devine dificil pentru pacient sa functioneze bine. Ii va fi imposibil sa mearga la
scoala sau la serviciu. Pot apare probleme relationale, partial datorita dificultatilor pe care le
are pacientul de a decodifica corect mesajele sau emotiile celorlalti. Isi poate pierde interesul
pentru activitati care in trecut ii faceau placere. Poate deveni nelinistit sau agitat sau sa cada
intr-o stare asemanatoare transei si sa nu mai raspunda celor din jur.
In plus fata de simptomele generale, acestea sunt impartite in trei categorii pentru a usura
diagnosticul si tratamentul.

Simptome si semne negative
Acestea reprezinta o pierdere sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau comportamentale:
- pierderea interesului pentru activitatile zilnice
- aplatizarea afectiva
- reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le indeplini
- neglijarea igienei
- izolare sociala
- lipsa motivatiei.

Semne si simptome pozitive
Acestea sunt ganduri si perceptii distorsionate, care arata lipsa contactului cu realitatea. Ele
pot include:
- halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in schizofrenie, auzirea unei voci
este o halucinatie frecventa; aceste voci pot parea ca dau instructiuni despre cum sa se poarte
pacientul, si uneori pot include ranirea altora
- deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu, pacientul poate crede ca
televizorul ii directioneaza comportamentul sau ca forte exterioare ii controleaza gandurile
6

- tulburari ale gandirii, sau dificultati de vorbire si organizare a gandurilor, cum ar fi oprirea
din vorbit in mijlocul propozitiei sau bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscuta sub numele
de salata de cuvinte
- tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare sau miscari involuntare.
Semne si simptome cognitive
Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante in
schizofrenie intrucat interfera cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice. Includ:
- probleme in intelegerea sensului unei informatii
- dificultati de mentinere a atentiei
- probleme de memorie.
Cauze
Cauzele schizofreniei nu sunt cunoscute. Totusi, studiile arata ca exista o interactiune de
factori genetici si de mediu care duc la aparitia schizofreniei. Tulburari ale anumitor
neurotransmitatori cum ar fi dopamina si glutamatul, pot contribui de asemeni la aparitia
schizofreniei. In timp ce cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia acestor modificari ele
reprezinta o dovada ca schizofrenia este o boala a creierului.
Factori de risc
Schizofrenia afecteaza 1% din populatie. La persoanele care au o ruda apropiata cu
schizofrenie, boala este mult mai frecventa aproximativ 10%. La barbati, simptomele
schizofreniei apar in mod tipic la adolescenta sau la tanarul adult. La femei, acestea apar dupa
20 de ani sau dupa 30 de ani.
Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificati anumiti factori care
par sa creasca riscul de dezvoltare sau declansare a bolii:
- istoric familial de schizofrenie
- expunerea la virusuri in viata intrauterina
- malnutritia in viata intrauterina
- circumstante de viata stresante
- varsta parentala crescuta
- utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta.
Consult de specialitate
Se recomanda consultul de specialitate cat mai precoce in cazul aparitiei unor simptome ale
schizofreniei. Aceasta afectiune nu se amelioreaza de la sine, dimpotriva, in timp, se
agraveaza fara tratament. Totusi, exista persoane care prezinta aceste simptome, dar nu
recunosc ca le au sau ca au nevoie de ajutor. Familia si prietenii sau colegii de serviciu sau
scoala pot fi primii care sa sugereze ca pacientul are nevoie de ajutor.

Consultarea pentru tratament a unui specialist cu experienta in tratamentul schizofreniei il
poate ajuta pe pacient sa invete noi cai de a face fata simptomelor si astfel cresc sansele de a
avea o viata productiva si fericita. Daca pacientul nu doreste ajutor de specialitate, e bine ca
acesta sa incerce sa gaseasca o persoana de incredere fata de care sa se deschida, indiferent
daca e vorba de un prieten sau o ruda, un medic, un preot sau alta persoana in care pacientul
are incredere. Acestia il pot ajuta pe pacient sa faca primii pasi spre un tratament de succes.

Cum poate fi ajutata o persoana care poate avea schizofrenie
7


Cand o persoana apropiata prezinta simptome ale schizofreniei, e bine ca familia sau prietenii
sa poarte o discutie deschisa si onesta despre aceste ingrijorari. Multe persoane cu
schizofrenie nu cred ca au nevoie de ajutor deoarece, pentru ele, delirul si halucinatiile sunt
reale. Nimeni nu poate fi obligat sa solicite ajutor profesionist, dar cei apropiati il pot
incuraja, sustine si ajuta spre a gasi un medic calificat.
Daca pacientul pune in pericol pe sine sau pe cei din jur, apartinatorii trebuie sa sune la politie
sau la urgente pentru a solicita ajutor. In unele cazuri poate fi necesara spitalizarea de urgenta.

Gandurile de suicid

Ideile suicidare si comportamentul suicidar sunt foarte frecvente la pacientul cu schizofrenie.
In cazul in care acestea apar, se recomanda ca pacientul sa:
- contacteze un prieten sau un membru al familiei
- contacteze personalul medical
- contacteze preotul sau pe altcineva din comunitatea religioasa
- mearga la camera de garda a celui mai apropiat spital
- sune la urgente pentru ajutor.
Diagnostic
Pentru diagnostic, medicul care suspecteaza ca un pacient are schizofrenie va realiza o
evaluare medicala completa si teste psihologice. Astfel poate elimina din gandirea medicala
alte afectiuni care pot da acele simptome, poate stabili diagnosticul si verifica daca sunt
prezente complicatii.

Aceste examene si teste generale cuprind:
- examenul fizic: poate include masurarea greutatii si a inaltimii, verificarea semnelor vitale
cum ar fi pulsul, tensiunea arteriala si temperatura, ascultatia plamanilor si a inimii si
examinarea abdomenului
- teste de laborator: acestea cuprind hemoleucograma completa, teste screening pentru
consumul de alcool sau droguri, teste imagistice cum ar fi IRM sau CT
- evaluarea psihologica: medicul va discuta cu pacientul despre modul sau de a gandi, a simti
si a se comporta. Va pune intrebari despre delir sau halucinatii si va verifica daca exista
semne de psihoza. De asemeni, pacientul poate fi rugat sa completeze un chestionar
psihologic de autoevaluare. Pacientul va fi intrebat si despre consumul de droguri si abuzul de
alcool. Si, cu acordul pacientului, membrii familiei si prietenii apropiati pot fi rugati sa ofere
informatii despre simptomele pacientului.

Criterii de diagnostic pentru schizofrenie
Pentru a fi diagnosticat cu schizofrenie, un pacient trebuie sa indeplineasca anumite criterii
din manualul de diagnostic.

Criteriile de diagnostic pentru schizofrenie sunt:
- prezenta a cel putin doua din urmatoarele: delir, halucinatii, vorbire dezorganizata,
comportament dezorganizat sau catatonic, sau prezenta simptomelor negative
- disfunctie semnificativa in abilitatea de a munci, merge la scoala sau a indeplini sarcinile
zilnice
- aceste semne sunt prezente de cel putin sase luni
- nu sunt prezente alte tulburari mentale.
8


Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de schizofrenie, desi nu toti
pacientii se potrivesc unei categorii specifice. Aceste cinci subtipuri sunt:
- paranoid
- catatonic
- dezorganizat
- nediferentiat
- rezidual.
Pacientul poate discuta cu medicul despre tipul de schizofrenie pe care il prezinta pentru a
invata mai multe despre boala si despre solutiile de tratament.
Complicatii
Lasata netratata, schizofrenia poate determina probleme severe emotionale, de comportament
si de sanatate, si chiar probleme legale si financiare care pot afecta toate ariile vietii
pacientului. Complicatiile pe care schizofrenia le poate determina sau cu care se asociaza
sunt:
- suicid
- comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea
- depresie
- abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise
- saracie
- lipsa locuintei
- conflicte familiale
- inabilitatea de a lucra sau a merge la scoala
- probleme medicale datorate medicatiei antipsihotice
- pacientul poate fi victima sau realizatorul unor acte penale
- afectiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens.
Tratament
Schizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a lungul intregii vieti, chiar daca
pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente si
terapie psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectiunea sub control si sa devina un
participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor de criza sau a celor cu
simptome severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta
sa beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate.
De obicei, tratamentul schizofreniei este condus de un psihiatru cu experienta in tratarea
acestei conditii. Dar in echipa terapeutica pot fi si alti profesionisti: psiholog, asistent social,
asistenta de psihiatrie, deoarece tulburarea poate afecta mai multe arii ale vietii. Poate exista,
de asemeni si un manager de caz care se va asigura ca pacientul obtine cel mai bun tratament
si ca ingrijirea acestuia este bine coordonata in cadrul echipei.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei. Intrucat aceasta
medicatie poate avea efecte secundare serioase dar rare, pacientul poate fi reticent in a-l lua.
Este bine ca pacientul sa discute aceste lucruri cu psihiatrul pentru a gasi impreuna un
tratament care sa fie acceptat si de pacient, cu mai putine efecte secundare.
Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul schizofreniei. Ea
9

poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori cerebrali: dopamina si
serotonina. Exista doua tipuri principale de medicatie antipsihotica:

Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in mod
traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte
secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si
simptomele parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde:
- Haloperidol
- Tioridazin
- Fluphenazina
Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special variantele generice, lucru care
este important mai ales in cazul in care tratamentul este necesar pe termen lung.

Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice mai
noi sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde:
- Clozapina
- Risperidona
- Olanzapina
- Quetiapina
- Ziprasidona
- Aripiprazol
- Paliperidona.

Risperidona este singurul medicament aprobat pentru tratamentul schizofreniei la copii cu
varsta intre 13 si 17 ani. Antipsihoticele atipice pot avea efecte secundare metabolice cum
sunt cresterea in greutate, diabetul si nivelul crescut de colesterol.
Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva saptamani de la
introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. In general, scopul
tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor
cu cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si
medicatia antianxioasa.

Daca medicamentul ales nu este eficient pentru pacient sau are efecte secundare intolerabile,
medicul poate recomanda o combinatie de medicamente, schimbarea cu un alt medicament
sau ajustarea dozelor. Se recomanda ca pacientul sa nu intrerupa administrarea tratamentului
fara sa discute cu medicul, chiar daca se simte mai bine. In cazul in care pacientul opreste
brusc administrarea medicatiei, poate apare o recadere a simptomelor psihotice. In plus,
medicatia antipsihotica trebuie scazuta treptat si nu oprita brusc, pentru a preveni aparitia
simptomelor de sevraj.
Este bine ca pacientul sa stie ca oricare antipsihotic are efecte secundare si poate fi un risc
pentru sanatate. Unele antipsihotice, spre exemplu, pot creste riscul de aparitie a diabetului,
crestere in greutate, colesterol crescut si hipertensiune arteriala. Clozapina poate determina o
scadere periculoasa a globulelor albe. Unele antipsihotice pot determina probleme serioase de
sanatate la persoanele in varsta si de aceea trebuie evitate.
Pacientul trebuie sa vorbeasca cu medicul despre toate efectele secundare posibile si sa fie
monitorizat pentru toate afectiunile ce pot apare in timp ce ia medicatia. De asemeni,
medicatia antipsihotica poate avea interactiuni periculose cu alte substante. Medicul ar trebui
sa stie despre toate medicamentele si substantele pe care le ia pacientul, inclusiv vitamine,
minerale sau suplimente vegetale.

10

Tratament psihosocial

Desi medicatia este baza tratamentului in schizofrenie, psihoterapia si alte terapii psihosociale
sunt de asemeni importante.

Aceste tratamente pot include:

Terapie individuala
Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fata mai
bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta sa-si
imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivatia pentru a
continua tratamentul. Invatand despre schizofrenie poate sa o inteleaga mai bine si sa
inteleaga cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate ajuta sa
faca fata stigmatizarii legata de faptul ca are schizofrenie.
Terapia de familie
Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care ofera sprijin si educatie
familiilor. Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare daca membrii familiei inteleg
boala, pot recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si pot ajuta pacientul
sa nu abandoneze planul de tratament. De asemeni, terapia de familie poate ajuta ca pacientul
si familia sa sa comunice mai bine si sa inteleaga conflictele familiale.
Reabilitarea
Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai independent este o parte
importanta in tratamentul schizofreniei. Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate invata
diferite abilitati cu ar fi mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta. Astazi, putini
pacienti cu schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita tratamentelor eficiente
existente.

Probleme ale tratamentului

Daca pacientul are un tratament adecvat si se tine de planul de tratament, are sanse bune de a
duce o viata productiva si a functiona bine in activitatile zilnice. Dar uneori pot apare
probleme care interfera cu tratamentul.
Spre exemplu, este dificil pentru pacientii cu schizofrenie sa se tina de planul de tratament. Ei
pot ajunge sa creada ca nu au nevoie de medicatie sau de alt tratament. Pe de alta parte, daca
nu gandesc clar, pot uita sa-si ia tratamentul sau sa mearga la sedintele de terapie. In ce
priveste medicatia, exista forme farmaceutice cu administrare prelungita, sub forma
injectabila. Chiar si cu tratament bun, pacientul poate avea o recadere, deci e bine sa aiba un
plan de actiune in caz ca acest lucru se intampla.

Multi pacienti cu schizofrenie fumeaza, deseori foarte mult. Pacientul care fumeaza are
nevoie de o doza mai mare de antipsihotic intrucat nicotina interfera cu antipsihoticele,
scazandu-le din efect.
In mod similar, folosirea alcoolului si a drogurilor poate face ca simptomele schizofreniei sa
se agraveze. Pacientul care are probleme cu alcoolul sau abuzul de substante, poate avea un
beneficiu mai mare daca este integrat intr-un program care trateaza atat schizofrenia care si
abuzul de alcool si droguri.
11

Preventie
Nu exista o cale sigura de a preveni schizofrenia. Totusi, tratamentul precoce poate ajuta la
controlarea simptomelor inaintea aparitiei unor complicatii serioase si poate ajuta la
imbunatatirea prognosticului pe termen lung. Urmarea planului de tratament poate ajuta la
prevenirea recaderilor sau agravarea simptomelor schizofreniei. Specialistii spera ca invatand
mai multe despre factorii de risc ai schizofreniei, boala sa poata fi diagnosticata si tratata mai
devreme.
Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor pasi activi cum ar fi evitarea
folosirii drogurilor ilicite, reducerea stresului, somnul suficient si introducerea tratamentului
antipsihotic cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la minimizarea simptomelor si la
prevenirea ca acestea sa se agraveze.
Stilul de viata si remedii la domiciliu
Schizofrenia nu este o boala care se poate trata la domiciliu. Dar pacientul poate face cateva
lucruri pentru a ajuta tratamentul:
- Administrarea corecta a medicatiei. Chiar daca pacientul se simte bine, se recomanda sa
reziste tentatiei de a nu mai lua medicamentele. Daca inceteaza sa le mai ia, cel mai probabil,
simptomele schizofreniei vor reveni.
- Atentie la semnalele de avertizare. Pacientul si medicul sau trebuie sa identifice factorii
care duc la declansarea simptomelor schizofreniei, determina o recadere sau il impiedica pe
pacient sa-si desfasoare activitatile zilnice. E bine ca pacientul sa-si faca un plan pentru a sti
cum sa actioneze daca simptomele revin, sa-si contacteze medicul sau terapeutul daca observa
orice modificare a simptomelor sau a modului in care se simte. Poate implica membrii
familiei si prietenii sa observe semnele de atentionare.
- Evitarea drogurilor si a alcoolului. Alcoolul si drogurile ilicite pot agrava simptomele
schizofreniei si pot interfera cu eficacitatea medicamentelor.
- Consultarea medicului inainte de a lua alte medicamente. Se recomanda consultarea
medicului curant inainte de a lua medicamente prescrise de alt medic sau eliberate fara reteta,
sau suplimente alimentare de tipul vitamine, minerale sau suplimente pe baza de plante.
Acestea pot interfera cu medicatia antipsihotica.
Sprijinul psihologic
A face fata unei boli asa de serioase ca schizofrenia poate fi o provocare. Medicamentele pot
avea efecte secundare nedorite, pacientul se poate simti manios pentru ca are o afectiune care
necesita tratament toata viata. In perioadele in care se simte mai bine, poate fi tentat sa
opreasca tratamentul, lucru care poate declansa o recadere.
Iata cateva cai de a face fata schizofreniei:
- educatia: invatarea cat mai multor lucruri despre boala il poate ajuta pe pacient sa fie
motivat in a urma planul de tratament
- grupul de suport: grupurile de suport ii pot ajuta pe pacientii cu schizofrenie sa intalneasca
oameni care se confrunta cu aceleasi probleme
- mentinerea atentiei asupra scopurilor terapiei: recuperarea din schizofrenie este un proces
continuu; mentinerea motivatiei se poate face prin amintirea scopurilor terapiei
- gasirea unor hobby-uri sanatoase: gasirea unui mod sanatos de a-si canaliza energia poate fi
de folos la pacientul cu schizofrenie
- invatarea unor tehnici de relaxare: pacientul poate incerca tehnici de reducere a stresului
cum sunt meditatia, yoga sau tai-chi
12

- structurarea timpului: se recomanda ca pacientul sa-si planifice ziua si activitatile. In acest
fel poate ramane organizat. Pentru acest scop poate incerca sa-si faca o lista de activitati
zilnice.
Tulburarea bipolara
Generalitati
Persoanele care au schimbari extreme de dispozitie, de la depresii severe pana la episoade
maniace, ar putea suferi o tulburare bipolara.
In cursul episoadelor maniace persoanele care sufera de tulburarea bipolara tin sa aiba o
dispozitie euforica, sa fie hiperactivi, agitati si fara sa simta necesitatea somnului. Adesea
acestia cheltuiesc sume mari de bani, ceea ce duce la aparitia problemelor financiare severe.
In cursul episoadelor depresive, persoanele care sufera de aceasta tulburare sunt tristi, se simt
fara speranta, vinovati si/sau fara valoare si au un nivel scazut de energie. Tulburarea bipolara
este o boala care afecteaza si apropiatii bolnavilor.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Diagnostic
3. Tratament
Diagnostic
Episoadele de manie si depresie se repeta pe tot parcursul vietii pacientilor diagnosticati cu
tulburare bipolara. Totusi, marea majoritate a pacientilor nu prezinta nici un fel de simptome
intre episoadele maniace sau depresive. Numai o treime dintre pacientii diagnosticati cu
tulburare bipolara prezinta cateva simptome (neexplicate inca) intre episoadele de manie
si/sau depresie.
Tulburarea bipolara de tipul I
Tulburarea bipolara de tipul I este forma "clasica" a acestei afectiuni, in care pacientii au
episoade de manie si depresie periodic.
Tulburarea bipolara de tipul II
Reprezinta forma in care bolnavii nu dezvolta manie severa dar trec prin episoade mai blande
de hipomanie care alterneaza cu depresie.
Tulburarea bipolara ciclica rapida
Se poate vorbi despre tulburare bipolara ciclica rapida cand pacientii manifesta un numar mai
mare de 4 episoade maniace sau depresive.
Cand este vorba de perspectivele pe termen lung legate de pacientii cu tulburare bipolara, este
foarte important de subliniat evolutia bolii cu si fara tratament.
Fara un tratament adecvat, boala tine sa se agraveze in timp, episoadele maniace si depresive
devin din ce in ce mai severe. De asemenea episoadele tind sa fie din ce in ce mai frecvente.
13

Pe de alta parte cand este urmat un tratament adecvat, pacientii cu tulburari bipolare pot avea
o viata normala si productiva. In mare parte, terapia va ajuta la reducerea frecventei si
severitatii episoadelor maniace si/sau depresive, pentru ca pacientii sa se poate bucura de
viata.
Tratament
Rolul medicatiei si al tratamentului psihosocial
Este important ca tulburarile bipolare sa fie tratate cat mai curand si sub supraveghere
medicala. Majoritatea celor care sufera de tulburari bipolare pot realiza o stabilizare a
schimbarilor de dispozitie si a simptomelor asociate cu acestea, urmand un tratament adecvat.
Tulburarile bipolare sunt afectiuni recurente in care este necesara terapia pe termen lung.
Pentru a controla boala pe termen lung o combinatie intre medicatie si un tratament
psihosocial reprezinta cea mai buna schema de tratament.
Medicatia
Medicamentele cunoscute sub denumirea de "stabilizatori de dispozitie" sunt de obicei
prescrise pentru a stabiliza schimbarile de dispozitie ale pacientilor cu tulburari bipolare.
Administrarea lor se face pe perioade indelungate (ani de zile). Tratamentul medicamentos
poate fi asociat pe termen scurt si cu alte tipuri de terapii, pentru a trata episoadele de depresie
sau manie, care apar in ciuda tratamentului contra schimbarilor de dispozitie.
Antipsihoticele
Medicatie antipsihotica atipica este folosita, de asemenea, in tratamentul tulburarilor bipolare.
Aceste produse au o valuare aparte in tratamentul episoadelor maniace si ajuta la diminuarea
simptomelor psihotice.
Litiul
Litiul este folosit de foarte multa vreme ca tratament de prima alegere pentru controlul maniei
si pentru a preveni atat episoadele maniace cat si cele depresive.
Anticonvulsivantele
Anticonvulsivantele au rol de asemenea si ca stabilizatoare de dispozitie, in mod particular la
pacientii care nu raspund bine la tratament. Cateodata acestea sunt administrate in combinatie
cu litiul sau ca alternativa a acestuia.
Benzodiazepinele
Benzodiazepinele cu putere mare faciliteaza un somn linistit pacientilor care sufera de
insomnii. Totusi, deoarece aceste medicamente pot creea dependenta trebuie administrate
doar cu acordul medicului specialist si pe o perioada cat mai scurta de timp.

14

Depresia - tristetea patologica
Generalitati
Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete sau de
pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai serioasa decat un simplu
episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara de scadere a energiei, depresia
poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ti trai viata, asupra capacitatii de
munca, asupra starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate.

Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt "daramati" pentru o
perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca. In cazul
in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabila sa isi
continue viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in
cauza nu urmeaza o forma sau alta de tratament pentru depresie, este supusa riscului de a
deveni din ce in ce mai depresiva sau de a se imbolnavi fizic. In cazurile severe de depresie,
persoana respectiva poate ajunge la incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua
activitatile de rutina si chiar la suicid. In aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea
unui tratament sunt esentiale.

Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a cauta ajutor deoarece considera ca acest
lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect de caracter sau cred ca trebuie sa fie
capabili sa iasa singuri din aceasta stare.
Astazi se stie ca depresia, ca si orice alta afectiune medicala, are o baza biologica si chimica.
Tratamentul depresiei este sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu depresie
severa.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Factori de risc
4. Simptome
5. Mecanism fiziopatologic
6. Consult de specialitate
7. Expectativa vigilenta
8. Medici specialisti recomandati
9. Investigatii
10. Tratament
11. Profilaxie
Cauze
Ce anume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent.
Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante,
afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un
dezechilibru al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la
aparitia depresiei.

15

Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt:
- unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii; de
obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit
- tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale
- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile
scazute ale fierului (anemia)
- afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul
- infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului
- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi
- factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave
proprii sau ale unei persoane apropiate.
- varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori
depresie
- presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta
- consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substanta
- sindromul premenstrual cronic
- menopauza
- durerea cronica
- stresul
- oboseala
- nasterea recenta.
Factori de risc
Anumiti factori cresc riscul de depresie. Daca o persoana are o ruda de gradul intai, cum ar fi
tatal sau mama, cu depresie, riscul de aparitie a depresiei la persoana respectiva este de pana
la trei ori mai mare decat in populatia generala.
Daca a existat in trecut un episod de depresie, probabilitatea de a face din nou depresie este
mult mai mare.

Alti factori de risc pentru depresie sunt:
- afectiuni cardiace in trecut, precum boala arterelor coronare
- o afectiune severa, continua (cronica), cum ar fi diabetul zaharat, cancerul si durerea cronica
- probleme maritale
- consumul de alcool sau de droguri
- administrarea unor medicamente ce pot provoca simptome depresive, cum ar fi narcoticele
pentru indepartarea durerii sau steroizii
- un eveniment de viata stresant, ca de exemplu pierderea unei persoane dragi sau intrarea in
somaj (acest lucru este valabil mai ales la varstnici, care pot avea multi factori stresanti
sociali, cum ar fi faptul ca devin dependenti de altii pentru a fi ingrijiti)
- anumite conditii medicale generale, precum anemia sau afectiunile tiroidiene
- o afectiune severa descoperita recent
- o interventie chirurgicala recenta
- un istoric de abuz sexual sau fizic in copilarie
- o ingrijorare excesiva, constanta sau o anxietate excesiva
- o tulburare de alimentatie
- o tulburare anxioasa.

Factori de risc suplimentari pentru depresie la femei sunt:
- nasterea recenta
16

- folosirea de anticonceptionale orale (la unele femei, contraceptivele pot imbunatati
dispozitia)
- un istoric de tulburare disforica premenstruala (sindrom premenstrual sever).
Simptome
Persoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta, trista sau nu mai poate simti
placere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti "daramanta" sau descurajata, plange
usor. De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea un nivel scazut de energie.
Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la inceput. Poate fi dificil de recunoscut ca
simptomele pot avea legatura intre ele si ca persoana respectiva ar putea avea depresie.

Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt:
- tristetea sau lipsa de speranta
- pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatii activitatilor din viata de zi cu zi.

Alte simptome pot fi:
- pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar
- creterea sau diminuarea nevoii de somn
- sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul ca
orice miscare necesita un mare efort
- senzatie de oboseala permanenta
- sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent
- ganduri recurente de moarte sau de suicid.

In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome, pentru o perioada mai
lunga de 2 saptamani si daca unul din aceste simptome este fie tristetea, fie pierderea
interesului, persoana respectiva este diagnosticata cu depresie majora. Totusi, chiar daca sunt
prezente mai putin de cinci simptome, poate fi vorba de o depresie si este nevoie de
administrarea unui tratament.

In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani (la copii -
1 an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita tulburarea distimica
(distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitiei inainte de menstruatie.
Simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera cu relatiile interpersonale sau cu
responsabilitatile cotidiene sunt cunoscute sub denumirea de sindrom premenstrual (SPM).
Totusi, femeile care prezinta simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera serios
cu viata cotidiana pot avea o forma de depresie, denumita tulburare premenstruala disforica.
Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome generale care
pot fi dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent in depresie,
pot fi:
- dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari
- probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree
- pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala
activa
- sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident
- autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie
- lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi.

17

Alte simptome de depresie pot fi:
- mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea poftei de
mancare
- cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia
- plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune
interioara
- uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor
- sensibilitate excesiva la rejectie (respingere).

Depresia este o afectiune serioasa la persoanele de orice varsta, dar persoanele invarsta care
prezinta simptome de depresie trebuie sa inceapa un tratament cat mai curand posibil.
Depresia la varstnici poate duce la aparitia unei stari de confuzie sau a uitarii (Atentie! Unele
medicamente pot provoca de asemenea aparitia acestor simptome).

De asemenea, depresia a fost identificata ca fiind un factor de risc semnificativ de deces la
persoanele varstnice care au afectiuni cardiace. Este deosebit de importanta recunoasterea din
timp a semnelor de avertizare ale depresiei, pentru ca persoana respectiva sa poata primi un
tratament corespunzator cat mai devreme posibil.
Simptomele depresiei sunt adesea subtile la inceput. Poate fi greu de recunoscut ca aceste
simptome pot avea legatura intre ele si ca ele pot fi datorate unei depresii.
La copii si la adolescenti simptomele depresiei sunt uneori diferite fata de cele aparute la
adulti, ceea ca face ca diagnosticarea si inceperea unui tratament sa fie mai dificila.
Depresia poate duce la suicid. Semnele prevestitoare ale unei tentative de suicid se modifica
cu varsta:
- semnele prevestitoare ale suicidului la copii si adolescenti pot fi: preocuparea in legatura cu
moartea sau suicidul sau ruperea recenta a unei relatii
- semnele prevestitoare ale suicidului la adulti pot include: abuzul de alcool sau de alta
substanta, pierderea recenta a slujbei sau divortul
- semnele prevestitoare ale suicidului la varstnici pot cuprinde: moartea recenta a partenerului
de viata sau diagnosticarea de curand cu o boala severa, care ii poate scurta durata de viata.
Mecanism fiziopatologic
Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau cu
simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care dureaza de mai multe zile sau luni,
inainte de instalarea completa a depresiei.

Pot aparea tulburari in capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de pierdere a
placerii in activitatile care altadata erau placute, sentimentul de pierdere a sperantei, scaderea
energiei, modificari ale somnului si ale poftei de mancare. Persoana cu depresie se poate izola
social de ceilalti si isi poate pierde interesul pentru activitatea sexuala.

Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome usoare sau severe
de depresie, pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o perioada scurta. Un procent
mic de persoane se simt depresive in marea majoritate a vietii lor; acestea necesita un
tratament de intretinere.
Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere
profesionala sau o combinatie a celor doua.

18

Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia poate
fi usoara, moderata sau severa.
Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata (depresie
cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot
avea un episod de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica
(depresie dubla). I

n cazul unei depresii severe, poate fi necesara o internare intr-un spital pentru o perioada
scurta de timp, in special daca sunt prezente ganduri de sinucidere. Deoarece depresia creste
riscul de tentativa de suicid, persoana respectiva trebuie sa urmeze imediat un tratament daca
sunt prezente idei de autodistrugere.

Tulburarea recurenta

Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie, probabilitatea ca
depresia sa revina la un anumit moment al vietii acelei persoane, este mai mare decat la restul
oamenilor care nu au avut niciodata depresie.
Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod.
Boli asociate
Depresia poate contribui la dezvoltarea anumitor afectiuni, cum ar fi boala arterelor coronare.
Persoanele depresive care au o afectiune cronica cum ar fi diabetul zaharat sau boala arterelor
coronare, sufera mai mult din cauza simptomelor acestor afectiuni, au o capacitate mai
scazuta de functionare, prezinta o scadere a calitatii vietii si suporta costuri medicale mai
mari. Persoanele cu depresie au o probabilitate mai mica de a se autoingriji si acest lucru
poate duce la inrautatirea starii lor de sanatate. Uneori episoadele de depresie pot fi precedate
sau urmate de perioade de cretere a energiei (manie). Daca exista un ciclu de episoade
depresive si respectiv maniacale, este vorba de o afectiune care poarta numele de tulburare
bipolara. In cazul in care simptomele depresive apar numai in anumite anotimpuri din an, cum
ar fi in lunile de toamna si de iarna, este o depresie sezoniera.
Consult de specialitate
Este indicat sa se cheme imediat o ambulanta (961) sau un serviciu de interventie rapida in
cazul in care o persoana:
- nu se poate abtine de la a se vatama pe sine sau pe altcineva
- aude voci
- a avut sau are o tentativa de suicid sau prezinta semne prevestitoare de suicid, cum ar fi
faptul ca vorbeste despre suicid sau despre vatamarea unei alte persoane
- prezinta semne de detasare de realitate (psihoza)
- consuma alcool in cantitate exagerata sau droguri.
Expectativa vigilenta
Expectativa vigilenta este o perioada de timp in care persoana respectiva si medicul curant
observa simptomele fara sa se administreze un tratament medicamentos.
Expectativa vigilenta poate fi adecvata in cazul in care sunt prezente trairi de tristete, suparare
sau melancolie. Totusi, daca simptomele nu se amelioreaza dupa 2 saptamani, se recomanda
discutarea cu medicul.
19

Medici specialisti recomandati
Tratamentul depresiei cuprinde de obicei administrarea de medicamente, unele forme de
consiliere profesionala (psihoterapie) sau o combinare a acestora. Este deosebit de importanta
stabilirea unei relatii terapeutice confortabile si de durata cu medicul curant pentru a se putea
trata depresia.
Medicul specialist care poate diagnostica si poate trata depresia este medicul psihiatru.
Diagnosticul de depresie mai poate fi pus si de:
- medicul internist
- medicul de familie.
Investigatii
Medicul curant va face o anamneza (adica va pune intrebari in legatura cu starea generala de
sanatate) si va efectua o examinare fizica completa. De asemenea, poate recomanda si
efectuarea unor teste precum:
- examene de laborator, pentru a se vedea daca simptomele nu sunt cauzate de anumite
afectiuni, precum o activitate scazuta a glandei tiroide (hipotiroidism) sau o anemie
- evaluarea starii de sanatate mentale, care implica un interviu cu un profesionist de sanatate
mentala (psihiatru)
- teste verbale sau scrise care pot detecta depresia.

Medicul psihiatru poate pune intrebari, pentru a determina cat de mult este afectata persoana
respectiva de starea depresiva pe care o are, inclusiv daca au fost sau sunt prezente idei de
sinucidere. Daca a existat vreodata o perioada de veselie anormala (excesiva, inadecvata),
iritabilitate sau o senzatie de energie intensa care a durat 4 zile sau mai mult, medicul trebuie
informat asupra acestui lucru. Episoadele maniacale, sau episoadele mai usoare
hipomaniacale, fac parte din tulburarea bipolara.

Unele tipuri de medicamente antidepresive pot agrava simptomele tulburarii bipolare, de
aceea este foarte important ca simptomele sa fie diagnosticate cu precizie. Atunci cand este
consultat medicul curant, este important sa se discute cu acesta despre orice simptom care s-ar
putea datora depresiei. Aproximativ jumatate din totalitatea cazurilor de depresie sunt
subdiagnosticate si subtratate. De aceea trebuie ca medicii generalisti si medicii de familie sa
puna intrebari de rutina legate de depresie, cu ocazia fiecarui consult efectuat.
Tratament
Tratament initial

Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, consiliere
terapeutica, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala sau o combinare a celor doua
modalitati de tratament.
Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau
moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul
initial va include atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutica.

Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid, ca
de exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane, detasare
de realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri.
20

Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi medicamentul si tipul de psihoterapie
care sunt cele mai eficace la persoana respectiva.
Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele sa isi faca
efectul, desi de obicei ele actioneaza mai rapid.

De aceea este foarte important ca persoana cu depresie sa colaboreze cu medicul curant pentru
a gasi impreuna cel mai bun tratament.
La o femeie care a nascut de curand, invatarea strategiilor de a face fata depresiei postpartum
poate ajuta la dobandirea mai rapida a vindecarii.

In cazuri rare, terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi optiunea initiala de tratament
pentru persoanele care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte
modalitati de tratament sau care au o depresie severa in care sunt prezente simptome
psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani. ECT presupune o stimulare
electrica usoara, aplicata in regiunea tamplelor, care provoaca o scurta convulsie. Se considera
ca acest procedeu poate determina restabilirea echilibrului substantelor chimice cerebrale
numite neurotransmitatori (al caror dezechilibru a dus la aparitia depresiei).
Tratament de intretinere
Cel putin jumatate din cei care au un episod depresiv vor prezenta o recurenta a simptomelor
(recadere). Continuarea tratamentului pe o perioada 7 pana la 15 luni dupa recuperare va duce
la scaderea riscului de recadere.

De asemenea, tratamentul de intretinere mai cuprinde si:
- o dieta alimentara echilibrata
- evitarea consumului de alcool
- efectuarea de exercitii fizice in mod regulat
- somn odihnitor.

De asemenea, poate fi extrem de utila acordarea de suport social si moral din partea
membrilor familiei si a prietenilor.
Daca este prezenta si o alta afectiune in afara de depresie, este necesara continuarea
tratamentului si pentru acea afectiune. Depresia poate fi insotita si de alte tulburari ale
dispozitiei, precum anxietatea si tulburarile anxioase, psihoza sau simptome maniacale.
Tratament in cazul agravarii bolii
In cazul in care depresia se agraveaza, la o persoana care urmeaza doar consiliere terapeutica,
se poate adauga un medicament antidepresiv.
Datele obtinute din experienta arata ca, in cazul depresiei severe, adaugarea de medicamente
la consilierea terapeutica este mai eficienta decat utilizarea doar a psihoterapiei.

La persoanele cu depresie recurenta, poate fi nevoie de tratament cu medicamente
antidepresive pentru tot restul vietii.
Daca depresia se agraveaza in timp ce persoana respectiva este deja sub tratament
medicamentos si consiliere terapeutica, se pot incerca alte medicamente in locul celui
administrat in prezent sau acestea se pot adauga la tratamentul initial.
S-a demonstrat ca terapia electroconvulsivanta (ECT) este o modalitate de tratament eficienta
pentru depresia severa sau pentru depresia in care alte tratamente nu au avut efect.
21


ECT trebuie sa fie continuata cu tratament medicamentos si consiliere, deoarece reaparitia
simptomelor este frecventa.
In cazul in care simptomele depresive se accentueaza, este esential ca persoana respectiva sa
discute cu medicul pentru a se gasi tratamentul eficient.
Depresia majora poate fi un factor de risc in dezvoltarea afectiunilor cardiace precum boala
arterelor coronare sau infarctul miocardic.
Totusi, cel mai mare pericol al depresiei este suicidul. Aproximativ 15% din persoanele cu
depresie mor prin suicid.

De retinut!
Avertizarile Asociatiei de Administrare a Medicamentelor si a Alimentelor din Statele Unite
(Food and Drug Administration, FDA) cuprind:
- un avertisment vizavi de legatura intre medicamentele antidepresive si riscul de suicid: FDA
nu recomanda incetarea administrarii de antidepresive, dar recomanda o atentie speciala la
semnele ce prevestesc suicidul in cazul persoanelor aflate in tratament; acest lucru este
deosebit de important, in special la inceputul tratamentului sau la modificarea dozelor
- un avertisment vizavi de legatura intre antidepresivul paroxetina (Seroxat) si defectele
fetale: administrarea acestui medicament in primele 12 saptamani de sarcina poate creste
riscul de aparitie a defectelor fetale.

Oricine poate face depresie, indiferent de varsta, rasa sau statut social. O persoana din 10, care
solicita un consult medical are depresie, dar adeseori aceasta este trecuta cu vederea, astfel
incat in aproximativ jumatate din aceste cazuri nu este recunoscuta si prin urmare nu este
tratata. Netratata, depresia poate duce la scaderea calitatii vietii si la cresterea riscului de
suicid.

Mai putin de o treime din persoanele cu depresie urmeaza un tratament profesional. In multe
cazuri, atunci cand persoanele afectate de depresie cauta un tratament, medicii generalisti
atribuie simptomele altor afectiuni, mai ales daca aceste simptome nu sunt foarte clar
conturate.
Persoana afectata poate sa nu realizeze ca are o depresie sau se poate simti jenata, astfel ca nu
cauta un tratament. Totusi, este foarte important sa se incerce sa se caute un tratament atunci
cand exista suspiciunea ca o persoana draga ar putea avea depresie. Cu cat tratamentul este
inceput mai devreme, cu atat sunt sanse mai mari pentru o vindecare rapida si completa. De
asemenea este importanta prevenirea recaderii.

Depresia nu este normala la nici o varsta, iar tratamentul este important si trebuie stiut ca:
- depresia este adeseori subdiagnosticata la copii, la adolescenti si la varstnici (la copii si
adolescenti, depresia poate fi gresit interpretata ca variatii ale dispozitiei datorate
modificarilor hormonale)
- persoanele varstnice pot considera ca este firesc sa se simta deprimate odata cu inaintarea in
varsta. Depresia trebuie identificata si tratata cat mai devreme, pentru a se amana cat mai mult
posibil apelarea la serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu. Riscul de deces datorat
depresiei, creste semnificativ in timpul primului an in care o persoana invarsta beneficiaza de
serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu.

Implicarea membrilor familiei si suportul oferit de acestia in tratamentul depresiei, poate fi
extrem de important, in special in cazul copiilor, adolescentilor si a varstnicilor. Uneori
22

parintii copiilor sau adolescentilor cu depresie pot deveni si ei la randul lor depresivi si pot
necesita un tratament.
Femeile care au nascut de curand, sunt sfatuite sa invete din timp cum sa faca fata depresiei
postpartum; acest lucru le poate ajuta sa se vindece mai repede si sa previna aparitia unei
probleme mai severe si mai de durata legata de depresia postpartum.
Tratament ambulator (la domiciliu)
In timp ce psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt cele mai eficiente tratamente
pentru depresie, tratamentul ambulator este de asemenea important.
Sunt mai multi pasi, pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in timpul
unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare:
- sa stabileasca teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de responsabilitate
- sa imparta sarcinile mari in unele mai mici, pe care sa le efectueze treptat, dupa ce a stabilit
mai intai prioritatile
- sa faca atat cat poate face, atunci cand este in stare
- sa amane luarea deciziilor majore de viata (ca de exemplu schimbarea profesiei, mutarea in
alta casa, casatoria sau divortul) atunci cand sunt intr-o perioada de depresie
- sa incerce sa isi impartaseasca sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decat sa se
izoleze sau sa fie secretoasa
- sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa o ajute
- chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale sau de
alt tip
- sa faca cu regularitate exercitii fizice
- sa aiba o alimentatie echilibrata; in cazul in care pofta de mancare lipseste, sa consume mai
degraba gustari mici cantitativ decat portii mari de mancare
- sa aiba un somn corespunzator
(Daca sunt prezente tulburari ale somnului se recomanda:
- sa mearga la culcare la aceeasi ora in fiecare seara si, mai important, sa se scoale la aceeasi
ora in fiecare dimineata
- sa aiba un dormitor intunecos si ferit de zgomote
- sa nu face exercitii fizice dupa ora 17.00
- sa evite consumul de bauturi cofeinizate dupa ora 17.00
- se evite folosirea de medicamente pentru somn neprescrise de medic, sa evite consumul de
alcool, deoarece acestea pot provoca un somn neodihnitor si pot interactiona cu
medicamentele antidepresive)
- sa aiba rabdare au propria persoana: sa isi aminteasca si sa isi spuna ca depresia nu este din
cauza ei si ca nu poate fi depasita doar cu propria vointa, ca tratamentul este necesar in cazul
depresiei, la fel ca in orice alta afectiune
- sa incerce sa aiba mereu o atitudine pozitiva, optimista, sa isi aminteasca si sa isi spuna, ca
este nevoie de timp pana va incepe sa se simta mai bine si ca dispozitia se va ameliora treptat,
putin cate putin.

Modalitati de ajutorare a unei persoane cu depresie
Este important pentru o persoana cu depresie ca cei din jurul ei sa aiba o atitudine suportiva si
incurajatoare. Pentru cei care nu au avut niciodata depresie, este dificil sa inteleaga cat de
lipsit de speranta si de descurajat se poate simti cineva cu aceasta afectiune.
Este important de reamintit ca depresia este la fel de dezabilitanta ca orice alta afectiune
majora si ca din cauza ei persoana respectiva isi poate indeplini obligatiile sociale, familiale,
23

profesionale sau scolare/academice cu dificultate.
Ca si alte afectiuni, depresia necesita tratament, timp si rabdare.

Cei din jur sunt sfatuiti sa evite oferirea de sfaturi, dar e bine sa incurajeze persoana
respectiva sa caute tratament si sa il continue. Totusi, in cazul in care observa prezenta de
semne prevestitoare de suicid, cum ar fi faptul ca vorbeste despre suicid sau despre vatamarea
cuiva, semne de detasare de realitate (psihoza) sau consumul de alcool in exces sau de
droguri, este recomandat sa contacteze imediat medicul persoanei respective.
Daca se pare ca persoana cu depresie este in pericol iminent, este indicat ca cei din jur sa sune
la ambulanta (961) sau la alte servicii de interventie rapida (112).
Optiuni de medicamente
Adeseori depresia este subdiagnosticata si subtratata. Majoritatea persoanelor cu depresie au
nevoie de medicamente antidepresive. Antidepresivele pot ameliora sau pot indeparta
simptomele depresive.
Sunt disponibile cateva optiuni de medicamente.

Nu s-a demonstrat ca un medicament ar fi mai eficient decat altul; totusi, difera efectele
secundare ale medicamentelor. Persoana in cauza poate decide impreuna cu medicul curant ce
medicament este cel mai potrivit pentru sine. Este bine de retinut ca poate fi nevoie de o
perioada de timp de 4 pana la 12 saptamani de tratament, pana ca medicamentul sa aiba
eficacitate maxima, desi actiunea poate aparea mai repede. Daca un medicament anume nu are
efect, se pot incerca altele inainte de a se abandona.

Medicamentele influenteaza substratul chimic al creierului in diferite moduri, de aceea se pot
incerca mai multe medicamente diferite sau o asociere a acestora, pentru a gasi cel mai bun
tratament pentru fiecare persoana in parte. La majoritatea oamenilor se gaseste relativ repede
medicamentul eficient, dar la unii depresia poate fi mai dificil de tratat. In unele cazuri, poate
fi necesara o asociere de antidepresive.

Uneori poate fi eficace o asociere intre un antidepresiv si un tip diferit de medicatie, cum ar fi
un stabilizator al dispozitiei sau un anxiolitic.
Atunci cand se administreaza un tratament antidepresiv, este important ca medicamentele sa
fie luate asa cum sunt prescrise de medicul curant. Pot trece mai multe saptamani pana sa se
observe o ameliorare a simptomelor.

Efectele secundare se pot diminua pe masura ce organismul se acomodeaza cu
medicamentele. Daca persoana respectiva decide sa intrerupa administrarea tratamentului,
este important ca acest lucru sa fie facut treptat, prin scaderea dozei in mai multe etape, de-a
lungul unei perioade de timp de cateva saptamani. Oprirea brusca a antidepresivelor poate
duce la aparitia simptomelor de sevraj. De aceea trebuie ca oprirea sau schimbarea medicatiei
sa se discute cu medicul psihiatru.

Medicamentele antidepresive sunt:
- inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft, Fevarin,
Seroxat sau Cipralex
- antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina) sau
Ludiomil (Maprotilina)
- antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin sau Remeron
24

- inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).

De retinut!
In cazul in care persoana cu depresie decide impreuna cu medicul psihiatru ca este nevoie de
un tratament medicamentos, sunt anumite lucruri care trebuie luate in considerare in alegerea
medicamentului cel mai indicat:
- cunoasterea efectelor secundare ale medicamentului
- informarea medicului in legatura cu toate afectiunile medicale curente si cu toate
medicamentele administrate in prezent, inclusiv cele care sunt luate fara prescriptie medicala,
cele din plante sau suplimentele nutritive, astfel incat medicul sa poata aprecia daca exista
riscul unei potentiale interactiuni medicamentoase
- persoanele invarsta pot avea nevoie de doze mai mici si poate fi nevoie de o perioada de
timp mai indelungata pana ca medicamentul sa intre in actiune
- medicul va trebui sa monitorizeze evolutia pentru a determina daca un medicament anume
este eficient la persoana respectiva
- adeseori primul medicament administrat este eficient in tratarea depresiei; daca nu, exista si
alte optiuni de medicamente care de regula dau rezultate. Se poate intampla sa fie nevoie de
mai multe incercari cu medicamente diferite inainte de a se gasi acela care actioneza cel mai
bine la acea persoana
- din momentul in care persoana incepe sa se simta mai bine, poate fi nevoie de continuarea
tratamentului pentru o perioada de 7 pana la 15 luni sau mai mare, pentru a scadea
probabilitatea aparitiei unui nou episod de depresie
- unii oameni pot necesita tratament cateva luni pana la cativa ani (tratament de intretinere), in
timp ce altii au nevoie de medicatie pentru tot restul vietii, in special cei care au avut mai
multe episoade de depresie majora.

In luarea deciziei legate de medicamentul pe care trebuie sa il prescrie, medicul psihiatru va
lua in considerare urmatoarele:
- raspunsul persoanei respective la medicamente in episoadele depresive pe care le-a avut
anterior
- daca persoana respectiva are si alte afectiuni medicale, astfel incat antidepresivele sa nu
interactioneze cu celelate medicamente administrate concomitent
- daca antidepresivul administrat va determina inrautatirea unei alte afectiuni medicale
coexistente sau o va face mai dificil de tratat
- varsta persoanei si starea ei generala de sanatate (varstnicii pot necesita doze mai mici de
antidepresive)
- cat de deranjante sunt pentru persoana respectiva efectele secundare care ar putea aparea in
cursul tratamentului.
Unii oameni cu depresie nu continua administrarea tratamentului antidepresiv sau il iau
sporadic. Este deosebit de important ca medicamentele sa fie luate in continuare, asa cum au
fost ele prescrise, chiar si dupa ce simptomele au disparut, pentru a se preveni recaderea sau
agravarea simptomelor depresive.
Efecte secundare
Adeseori este nevoie de administrarea antidepresivelor pentru o perioada de timp de 4 pana la
12 saptamani pana ca acestea sa inceapa sa indeparteze complet simptomele depresive, desi
de multe ori se poate observa aparitia unui beneficiu in 2 pana la 3 saptamani.

25

In tot acest timp, pot aparea insa efectele secundare ale medicamentelor. Multe din acestea
sunt temporare si dispar in timp ce se continua administrarea tratamentului, insa altele (cum ar
fi uscarea gurii, constipatia si efectele sexuale) pot persista. Persoana respectiva nu trebuie se
opreasca administrarea medicamentului fara sa se consulte cu medicul curant, decat cu
exceptia cazurilor in care apar dureri in piept, urticarie, respiratii superficiale, tulburari in
deglutitie (inghitire) sau tumefierea buzelor.

Se recomanda contactarea imediata a medicului psihiatru in cazul in care apare oricare din
aceste efecte secundare severe. In cazul in care efectele secundare sunt mai putin severe dar
sunt suparatoare, este indicata discutarea acestui lucru cu medicul psihiatru curant pentru a se
vedea daca trebuie continuat tratamentul cu acel medicament sau acesta trebuie inlocuit cu
altul. Exista numeroase modalitati de contracarare a efectelor secundare ale medicatiei atunci
cand acestea sunt deranjante.

Poate fi nevoie ca medicamentele antidepresive sa fie administrate in doze mici la inceput,
apoi sa se creasca gradat, in special la persoanele varstnice. Ele trebuie oprite treptat, prin
scaderea dozei in cursul unei perioade mai lungi de timp. In cazul in care anumite
antidepresive sunt intrerupte brusc, pot aparea efecte negative sau pot reapare simptomele
depresive.

Unele persoane cu depresie, si mai ales cele varstnice, care urmeaza un tratament cu anumite
medicamente pentru alte afectiuni (nelegate de depresie) necesita o monitorizare atenta. Unii
oameni au o probabilitate mai mare de a dezvolta efecte adverse daunatoare din cauza
administrarii mai multor medicamente diferite in acelasi timp.
Tratament chirurgical
Nu exista un tratament chirurgical in cazul depresiei.
Alte tratamente
Consilierea terapeutica este o parte importanta in tratamentul depresiei. Terapii
complementare cum ar fi terapia prin masaj, pot de asemenea sa ajute la obtinerea unei
vindecari mai rapide si la imbunatirea calitatii vietii.
Terapia de familie poate fi de ajutor, persoanei respective si celor din jur, sa faca fata
depresiei.


Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi folosita in cazul celor care nu pot lua
medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte tratamente sau care au o depresie severa
si prezinta simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani.
Psihoterapia este o parte importanta a tratamentului depresiei.

Tipurile de psihoterapie cele mai folosite sunt:
- terapia cognitiv-comportamentala, un tip de psihoterapie care invata o persoana cum sa aiba
o viata mai sanatoasa prin modificarea anumitor modalitati de a gandi sau de a se comporta;
acest tip de consiliere terapeutica se poate face individual sau in grupuri de terapie ce cuprind
persoane cu probleme asemanatoare
- terapia interpersonala, care pune accent pe relatiile sociale si interpersonale si pe problemele
asociate cu acestea
26

- terapia de tip problem-solving, care pune accent pe problemele actuale cu care se confrunta
persoana respectiva si ajutarea ei in gasirea de solutii la aceste probleme
- terapia familiala, un tip de consiliere in care este implicata intreaga familie.

Terapia electrocovulsivanta (ECT - electroconvulsive therapy) poate fi folosita in tratarea
depresiei severe sau a depresiei care nu a raspuns bine la asocierea medicamentelor cu
psihoterapie. De asemenea, ECT poate fi o optiune de tratament la o persoana care nu poate
tolera efectele secundare ale antidepresivelor.
Metode moderne de ECT constau in stimularea electrica usoara a creierului in timp ce
persoana respectiva este inconstienta (aflata sub anestezie generala) si reprezinta o modalitate
eficace de tratament pentru depresie.
Efectele secundare ale ECT pot fi pierderea de memorie si confuzia.

De retinut!

Poate fi dificil de luat decizia de a apela la terapia electroconvulsivanta. Desi ECT poate fi
foarte eficienta in tratamentul depresiei, pot aparea pierderi de memorie pe termen scurt,
confuzie, greturi, dureri de cap si dureri in osul maxilar care sa dureze cateva ore - uneori pot
dura chiar cateva zile - dupa aplicarea acestei proceduri.
La unele persoane, ECT poate provoca pierderi de memorie pe termen lung.
Terapii complementare care pot fi utilizate in tratamentul depresiei sunt:
- preparatele obtinute din planta St. John: s-a demonstrat ca sunt eficiente in depresia usoara
sau moderata, dar pot interactiona cu alte medicamente
- uleiul de peste ce contine acizi grasi omega-3: in prezent sunt in desfasurare studii pentru a
se vedea daca are efect antidepresiv
- SAM-e (S-adenozilmetionina), o substanta care, in mod natural, face parte din plante si din
celulele animale - este folosita uneori in tratamentul depresiei; sunt date care arata ca SAM-e
poate fi utila in ameliorarea simptomelor depresive, dar sunt necesare mai multe studii pentru
a se evalua siguranta si eficacitatea administrarii ei.

Iarba St. John

Iarba St John este in prezent testata in Statele Unite pentru a se determina siguranta si
eficacitatea administrarii ei. Pana acum, rezultatele sunt diferite.
S-a demonstrat ca iarba St. John de inalta calitate are efect in depresia usoara sau moderata; s-
a aratat chiar ca are aceeasi eficacitate ca si alte antidepresive si ca are mai putine efecte
secundare. Totusi, s-au descoperit unele interactiuni negative si periculoase intre iarba St.
John si unele medicamente, in special cele folosite in tratamentul SIDA.

De aceea este important ca:
- medicul psihiatru curant sa fie instiintat ca persoana respectiva utilizeaza iarba St. John, mai
ales daca ia si alte medicamente in acelasi timp
- sa se evite asocierea intre iarba St. John si alte medicamente antdepresive, deoarece se poate
ajunge la o supramedicamentatie, care poate avea efecte secundare severe.
In prezent iarba St. John nu este aprobata oficial de Asociatia pentru Administrarea
Medicamentelor si a Alimentelor (Food and Drug Administration - FDA) din Statele Unite,
iar calitatea - si prin urmare si eficacitatea ei - poate varia.
Acizii grasi omega-3
27

Sunt putine informatii care sustin ca o doza zilnica, in cantitate mica, de acizi grasi omega-3,
poate fi benefica, fie unica, fie in asociere cu un medicament antidepresiv. In timp ce datele
privitoare la eficacitatea lor in depresie sunt inca neconcludente, cercetarile arata ca
administrarea de acizi grasi omega-3 poate fi utila in alte afectiuni medicale, precum artrita si
bolile cardiovasculare.

Asociatia Americana de Cardiologie (AHA - American Heart Association) recomanda
consumul de peste cel putin de doua ori pe saptamana, plus alte alimente bogate in acizi grasi
omega-3. In cazul persoanelor cu boli cardice, AHA sugereaza consumul de suplimente
nutritive obtinute din ulei de peste, cu acordul medicului cardiolog curant.
Profilaxie
Desi este posibil ca o persoana sa nu poata preveni aparitia unui prim episod de depresie, se
poate preveni aparitia unei recurente (recadere) sau a unei agravari a simptomelor prin:
- luarea cu regularitate a medicamentelor, asa cum au fost ele prescrise; adeseori depresia
reapare deoarece tratamentul antidepresiv este oprit prea devreme sau nu este luat asa cum a
fost prescris de medicul psihiatru
- continuarea administrarii medicatiei pentru cel putin 7 pana la 15 luni de la ameliorarea
simptomelor; luarea in continuare a medicamentelor chiar si dupa ce persoana respectiva a
inceput sa se simta mai bine, ajuta la prevenirea reaparitiei simptomelor depresive
- continuarea terapiei cognitiv-comportamentale chiar si dupa ce tratamentul medicamentos a
fost oprit; cercetatorii au demonstrat ca persoanele care au continuat sa faca acest tip de
consiliere terapeutica inca 2 ani de zile de la oprirea medicamentelor au avut o rata mai mica
de recadere
- dieta alimentara echilibrata
- exercitii fizice efectuate cu regularitate
- cautarea imediata a unui tratament, atunci cand persoana respectiva incepe sa observe ca
apar noi simptome de depresie sau ca cele prezente se accentueaza, precum ar fi trairile de
lipsa de speranta, tristete sau pierderea interesului sau a placerii in majoritatea activitatilor
- mentinerea unui program regulat de somn
- evitarea consumului de alcool sau de droguri.

Este dificil sa se poata preveni toate recaderile depresiei. Totusi, persoana respectiva poate
reusi sa previna aparitia sau sa reduca severitatea unor episoade viitoare.
In cazul in care urmeaza un tratament de intretinere cu o doza minima eficace de antidepresiv,
trebuie sa se asigure ca ia toate medicamentele asa cum au fost ele presrise de medicul curant.
Este important sa nu renunte la sedintele de consiliere. De asemenea este important sa apeleze
la ajutor atunci cand observa ca apar primele simptome de depresie, in special daca episoadele
depresive sunt de regula moderate sau severe.