Sanatatea mintala, garantia democratiei

Ce este mintea? Mintea reprezinta ceea ce ne separa pe noi de Dumnezeu. Marea majoritate a oamenilor nu sunt constienti de existenta mintii si de modul in care ea opereaza. Psihologii occidentali au studiat si au aflat, totusi, cate ceva despre acest subiect dificil. Medicina moderna precizeaza ca nervii aferenti aduc senzatiile de la periferia sau extremitatile coloanei vertebrale; apoi aceste senzatii trec printr-o zona aflata in partea posterioara a capului. De aici ele trec in circumvolutiunea frontala superioara a creierului, locul presupus al intelectului sau al mintii. Mintea simte senzatiile respective si trimite impulsurile mecanice prin nervii aferenti spre diferitele extremitati ale corpului: maini, picioare etc. A da o definitie sanatatii pe plan mental-spiritual este o sarcina destul de dificila, deoarece trebuie sa identificam cele mai importante calitati mental-spirituale, care, daca sunt tulburate, pot afecta serios echilibrul mental. Linistea spirituala poate fi serios afectata de egocentrism-tendinta de a raporta totul la sine-, egoism si necunoastere. Se poate observa usor ca o persoana foarte egocentrista poate fi foarte suparata cand ii sunt puse la indoiala autoritatea, cunostintele sau realizarile. Un om modest cu aceleasi realizari nu va reactiona aproape deloc la criticile nedrepte ale celorlalti si practic va vedea partea pozitiva a criticii si isi va corecta activitatea in consecinta. Intr-un mod asemanator, avaritia poate deveni samburele tulburarii mentale. Este deasemenea un fapt cert ca o persoana preocupata de propriul sau ego poate sa nu observe obiectivele si nici sa nu intrezareasca adevarul. Crede ca intotdeauna stie totul, iar cunostiintele sale sunt mai bune decat ale celorlalti. Este ciudat totusi ca starea de sanatate mentala poate fi obtinuta numai prin eforturile constiente ale individului, in timp ce stare de sanatate a corpului este innascuta. Dezechilibrul pe care il simtim pe plan mental-spiritual este probabil cea mai complicata si incitanta problema careia trebuie sa-I facem fata. Nimeni nu este scutit, desi exista diferite grade de manifestare. Cu cat egoismul si egocentrismul individului sunt mai mari, cu atat mai mari sunt posibilitatile ce duc la o prabusire mentala. Sanatatea mintala inseamna mult mai mult decat absenta bolii psihice. Atunci cand vorbim despre fericire, pacea mintii, bucurie ori satisfactie, ne referim de fapt la sanatatea mintala.

Sanatatea mintala este o parte a vietii noastre, inseamna modul in care oamenii se inteleg in familie, la scoala, la serviciu, la joaca, in comunitate cu semenii lor. Inseamna modul in care fiecare isi poate armoniza dorintele, ambitiile, capacitatile, idealurile, sentimentele si constiinta pentru a putea face fata cerintelor vietii. Nu exista o delimitare neta intre sanatatea si boala mintala. Nici una dintre caracteristicile ei nu poate fi luata singura drept o dovada de sanatate mintala si nici absenta vreuneia nu este o dovada de boala mintala. Nimeni nu poseda in orice moment toate trasaturile caracteristice ale unei sanatati mintale perfecte. Boala psihica in perceptia societatii Persoanele cu probleme psihice pot primi ajutor medical, fara prea mari costuri. Cu toate acestea, o mare parte dintre ei nu-l primesc. Multi sufera in tacere, marginalizati de societate din cauza unor conceptii eronate. Nu este nici o justificare in a ignora, marginaliza si exclude persoanele care sufera de asemenea boli. Este loc pentru toti pe pamant. Un rol important in viata acestor bolnavi il are medicul, dar nu inseamna ca toti cei care au probleme de sanatate mintala ar trebui tinuti in sanatorii, departe de lumea civilizata. Este de datoria noastra sa fim alaturi de ei si sa avem grija ca respectivii bolnavi sa se adreseze medicului. Cu cat mai devreme, cu atat mai bine pentru ei, pentru noi toti. Cum se recunoaste o persoana sanatoasa O persoana se bucura de o sanatate mintala deplina daca: 1. Nu se lasa coplesita de propriile emotii: teama, suparare, dragoste, gelozie, vinovatie sau griji; 2. Poate face fata din mers dezamagirilor; 3. Isi poate accepta propriile defecte; 4. Are respect de sine; 5. Se bucura de lucruri simple, intamplari din viata de zi cu zi; 6. Se simte bine impreuna cu alti oameni; 7. Isi face planuri de viitor; 8. Se bucura de experientele si ideile noi; 9. Isi fixeaza teluri realiste; 10. Este capabila sa ia singura hotarari in problemele care o privesc. Cultura, stiinta si sanatate mintala Cercetatorii si expertii in sanatate mentala se lupta cu aceasta problema de sute de ani, si chiar si astazi linia dintre normal si patologic este neclara. Acesta este un motiv pentru care domeniile psihiatriei si psihologiei sunt scaldate in controverse. Ce este normal este de multe ori determinat de persoana care defineste acest

concept. Normalitatea este ambigua si deseori legata de judecati de valoare, in mod special valori culturale si ale societatii. Chiar si in cadrul aceleiasi culturi, conceptele de sanatate mentala pot evolua in timp pe masura ce valorile societatii se schimba. Noile cercetari si informatii medicale pot determina modificarea definitiilor despre sanatate mentala. Un lucru care face dificila diferentierea dintre boala si sanatatea mentala, este faptul ca nu exista un test specific care sa arate ca ceva nu este in regula. Nu exista test de sange pentru tulburarea obsesiv-compulsiva, nici ecografie pentru depresie sau radiografie pentru tulburarea bipolara, spre exemplu. Majoritatea expertilor in sanatate mentala cred ca unele tulburari psihice sunt legate de modificari ale cantitatii de neurotransmitatori de la nivelul creierului si au inceput sa identifice si sa cartografieze aceste modificari folosid tehnici imagistice. Dar pentru moment nu exista teste diagnostice fiziologice pentru boala psihica. Evaluarea sanatatii mentale In evaluarea sanatatii mentale, toate aceste abordari propriile perceptii, perceptiile altora, normele culturale si etnice si valorile statistice sunt de obicei luate in considerare. Expertii in sanatate mentala pot intreba pacientul cum se simte, daca cei din jur au observat modificari in comportament sau in dispozitie si care sunt valorile culturale. De asemeni, il pot ruga pe pacient sa completeze un chestionar psihologic. Si alti factori pot fi luati in considerare: - de cat timp sunt prezente simptomele - cat de severe sunt simptomele - cat de suparatoare sunt simptomele pentru pacient - cum afecteaza simptomele viata pacientului. Este normal ca o persoana sa se simta trista dupa incheierea unei relatii. Dar daca se simte foarte trista si suparata pentru mai multe saptamani si isi pierde interesul pentru activitatile zilnice, persoana poate avea depresie. In mod similar, daca o persoana este anxioasa inainte de sustinerea unei prezentari in fata unui client important, dar poate controla semnele si simptomele, cum ar fi transpiratia si pulsul rapid, poate fi doar o conditie pasagera si nutulburarea de anxietate sociala. Si daca o persoana taie calea altcuiva in trafic sau tipa la un functionar public, poate avea doar o zi proasta si nu o tulburare de personalitate. Dar daca o persoana este agresiva, violenta, manipulativa, exploatativa si fara respect fata de lege, ea poate avea tulburare de personalitate antisociala, numita si sociopatie. Sanatatea mentala ca un continuum evolutiv In ciuda acestor criterii si eforturi de a sustine stiintific diagnosticele, o definitie precisa a sanatatii mentale ramane evaziva. Manualele de diagnostic recunosc dificultatea tulburarilor mentale ca sindroame comportamentale si psihologice, sau

pattern-uri care determina tulburare, inabilitatea de a functiona, sau o crestere semnificativa a riscului de deces, durere sau dizabilitate. Iar acest sindrom nu poate fi o reactie acceptata si asteptata din punct de vedere cultural, la un eveniment particular, cum ar fi durerea dupa pierderea unei persoane dragi. O definitie acceptata a starii de boala mentala a fost formulata in 1999: reprezinta stari medicale caracterizate prin alterari in gandire, dispozitie sau comportament (sau o combinatie a acestora) asociate cu distres sau alterarea functionarii. Aceste stari sunt nu doar un continuum, dar un continuum care evolueaza. Intr-un anume fel, aceste lucruri nu sunt diferite de diagnosticarea si clasificarea afectiunilor fizice. Timp de multi ani, tensiunea arteriala 120/80 mmHg era considerata normala, spre exemplu. Acest fapt s-a schimbat brusc in 2003 cand cercetatorii au anuntat ca 120/80 mmHg este o conditie anormala numita prehipertensiune, definind pacientul cu risc de aparitie a afectiunilor cardiovasculare amenintatoare de viata. La fel ca in cazul hipertensiunii arteriale, noile informatii medicale pot duce la modificarea clasificarii tulburarilor mentale. Noi afectiuni vor fi adaugate, in timp ce unele dintre cele existente vor fi scoase, sau asocierile de semne si simptome vor fi modificate pe masura ce se dezvolta noi opinii. Astazi, unii experti in sanatate mentala, spre exemplu, propun ca semnele si simptomele premenstruale severe pe care le prezinta unele femei in fiecare luna, sa fie clasificate ca tulburare psihica tulburarea disforica premenstruala. Revizuirile pot, de asemeni, arata evolutia atitudinilor culturale si sociale. Homosexualitatea spre exemplu, era definita ca tulburare mentala, dar a fost scoasa din manualele de diagnostic in 1973. Tratamentul disponibil, dar nu intotdeauna necesar Chiar daca o persoana are o afectiune mentala diagnosticabila, aceasta poate sa nu ridice probleme in viata de zi cu zi in asemenea masura incat sa necesite tratament. Spre exemplu, frica de paianjeni. O persoana poate avea o teama teribila de paianjeni, dar daca nu-i intalneste niciodata, sau poate ruga pe altcineva sa-i indeparteze, impactul fobiei este mic sau lipseste din viata persoanei respective. Nu afecteaza abilitatea persoanei de a-si urma rutina obisnuita. Medicii afirma ca nu este recomandata terapie in astfel de cazuri. Afectiunea poate fi diagnosticata, dar nu necesita interventie.