Diabetul

Diabetul zaharat este definit ca un grup de boli de metabolism caracterizate în principal prin
hiperglicemie (cantitate crescută de zahăr în sânge), indusă de secreția insuficientă de insulină
sau rezistența la insulină.
Glucoza din sânge este principalul carburant necesar funcționării optime a organismului.
Glucidele din alimentație trec în tubul digestiv prin procese de digestie și absorbție care ajung
în sânge, iar mai apoi se transformă în glucoză prin procesele metabolice care au loc în ficat.
Pancreasul secretă insulina care scade cantitatea de glucoză din sânge. Astfel, după ce
consumăm alimente, glicemia crește, iar pancreasul începe să mărească secreția de insulină
care va ajuta glicemia să revină în limite normale. Diabetul zaharat apare atunci când în
organism nu există suficientă insulină sau pancreasul nu poate folosi eficient cantitatea de
insulină.
Există mai multe tipuri de diabet zaharat, dintre care cele mai frecvent întâlnite sunt:

• Diabetul zaharat de tip 1 (se mai numesc și insulino-dependenți) este definit ca

procesul etiologic caracterizat prin distrugerea celulelor care secretă insulină (nu se
mai produce insulină în organism, iar glicemia va avea valori crescute constant).
Diabetul de tip 1 poate să apară la orice vârstă, dar mai frecvent apare la tineri și copii,
incidența maximă fiind la vârsta preșcolară și la pubertate. Pentru pacienții diabetici
de tip 1 este nevoie de tratament substitutiv cu insulină.
• Diabetul zaharat de tip 2 (insulino-independent) este definit ca procesul etiologic
caracterizat prin rezistența la insulină (pancreasul secretă insulină, dar nu acționează
corespunzător) și prin deficiența funcției pancreatice. Se întâlnește mai frecvent la
adulți, dar mai nou apare și la copii. Excesul de alimente grase, dulci, hipercalorice,
sedentarismul, obezitatea și grăsimea abdominală duc la instalarea diabetului de tip
2.
• Diabetul gestațional este diabetul zaharat care apare pe parcursul sarcinii. Gravida
efectuează analize precum glicemia și glucoza în urină, iar în al doilea trimestru de
sarcină trebuie să efectueze testul de toleranță la glucoză administrat pe cale orală.
Acest tip de diabet vine la pachet cu un risc crescut de accidente pentru făt. Un nivel
crescut al zahărului în sânge poate afecta atât mama, cât și copilul și poate exista riscul
de preeclampsie (tensiune arterială crescută), avort spontan sau naștere prematură.
Cauza apariției diabetului de tip 1 este încă necunoscută, aceasta fiind o boală autoimună. În
diabetul de tip 2 se cunosc o parte din cauze, cea mai importantă fiind rezistența la insulină
(pancreasul produce insulină, dar nu o folosește eficient).
Factorii implicați în apariția diabetului zaharat diferă în funcție de tipul afecțiunii:

• diabet zaharat de tip 1: factori genetici și de mediu (infecții virale, factori nutriționali
care acționează în copilărie);
 • diabet zaharat de tip 2: istoric familial, factori de mediu (alimentație, sedentarism,
hipertensiune arterială), obezitate.
Simptomele pacienților cu diabet zaharat de tip 1 se instalează rapid și brusc. Printre acestea
se numără:

• vedere neclară din cauza hiperglicemiei;

• scădere bruscă în greutate;
• astenie și fatigabilitate;
• sete constantă;
• eliminarea unei cantități mari de urină;
• vărsături (în cazuri extreme);
• Irascibilitate.

Simptomele pacienților cu diabet zaharat de tip 2 se instalează pe parcurs, iar hiperglicemia

poate fi asimptomatică inițial. Printre simptome se numără:

• pofta crescută de mâncare, numită polifagie;

• urinare excesivă, inclusiv noaptea, numită poliurie;
• sete intensă;
• prezența de zahăr în urină, numită glicozurie;
• inapetența poftei de mâncare;
• furnicături în picioare, amorțeală sau senzație de arsură.

Diagnosticul de diabet zaharat este pus de către medicul diabetolog care urmărește evoluția
pacientului și care solicită efectuarea de analize de sânge specifice bolii: dozarea concentrației
de glucoză sau a glicemiei. Se efectuează:

• Glicemia dimineața (pe nemâncate);

• TTGO (testul de toleranță la glucoză pe cale orală) - se măsoară glicemia dimineața,
apoi se bea o soluție ce conține 75 grame de glucoză dizolvată în apă. După o oră și
după două ore de la momentul înghițirii glucozei se măsoară din nou glicemia.
Diagnosticul de diabet se pune la un nivel al glicemiei > 200 mg/dl la 2 ore.
• HbA1C (hemoglobina glicozilată) - indică media glicemiei în ultimele 3 luni și joacă un
rol important în ceea ce privește riscul complicațiilor diabetului.
Este important de menționat faptul că diabetul nu poate fi vindecat, dar prin tratamentul
adecvat poate fi ținut sub control.

În cazul pacienților diagnosticați cu diabet zaharat tip 1, administrarea insulinei este

primordială și permanentă. Există mai multe tipuri de insulină disponibile pentru diferite etape
ale bolii. De asemenea, se poate utiliza și pompa de insulină care monitorizează continuu
nivelul glicemiei și eliberează o anumită doză de insulină, însă acestea sunt prescrise doar de
medicul diabetolog.
Pacienții diagnosticați cu diabet zaharat de tip 2 au un tratament diferit. În comportamentul
zilnic, aceștia trebuie să integreze mișcarea, organizarea dietei și tratamentul medicamentos.
Medicul diabetolog îi va prescrie antidiabetice orale pentru a-i ajuta organismul să folosească
eficient insulina.
Hipoglicemia se definește ca fiind o scădere a concentrației de glucoză din sânge sub 70 mg/dl,
iar aceasta apare atunci când pacientul nu respectă sau își modifică fără sfatul specialistului
tratamentul medicamentos, omite sau întârzie servirea unei mese, consumă cantități
exagerate de alcool sau efectuează o activitate fizică intensă. Principalele simptome ale
hipoglicemiei sunt: durere de cap, senzație de greață, stări de somnolență, oboseală, confuzie,
tulburări de vedere și de vorbire. Hiperglicemia se definește ca fiind o stare în care nivelul de
zahăr în sânge este crescut. Aceasta apare atunci când se secretă insuficientă insulină, când
se fac excese alimentare și nu se respectă planul alimentar. Principalele simptome ale
hiperglicemiei sunt: urinări dese, senzație de sete excesivă, vedere încețoșată, dureri de cap și
oboseală.
Tratamentul copiilor cu diabet zaharat insulino-dependent impune stabilirea unor standarde
diferite față de cele ale adulților, deoarece copiii diabetici au caracteristici de nevoi ce atrag
după sine norme speciale (tratamentul medicamentos este dat în funcție de grupa de vârstă
și de greutate). Alimentația copilului cu diabet zaharat este asemănătoare cu alimentația
celorlalți copii și asigură creșterea și dezvoltarea normală, în condițiile menținerii glicemiei în
limite normale și are ca scopuri:

• promovarea unei alimentații sănătoase pentru toată familia;

• contribuirea la optimizarea cantității de zahăr din sânge, prevenind crizele de
hipoglicemie și hiperglicemie;
• promovarea creșterii și a dezvoltării normale;
• minimalizarea complicațiilor secundare ale bolii;
• îmbunătățirea sănătății.
Un diabet zaharat netratat la timp sau neglijat duce la complicații pe tot parcursul vieții. De
aceea, pacientul diabetic trebuie să respecte recomandările medicului diabetolog. Principalele
complicații cronice sunt:

• boala vasculară (accident vascular cerebral, atac de cord etc.);

• probleme oculare (retinopatie diabetica);
• afectarea nervilor (neuropatie diabetică);
• boli renale (nefropatia diabetică);
• infecții sau afecțiuni cutanate;
• dureri;
• ulcerații.

Diabetul zaharat de tip 1 nu poate fi prevenit. În schimb, diabetul zaharat de tip 2 poate fi
prevenit, prin reducerea factorilor de risc. Recomandarea ar fi ca prevenția să înceapă încă din
copilărie, când educația alimentară a copilului trebuie formată. Dieta reprezintă o
componentă esențială a îngrijirii diabeticului și trebuie să asigure un aport adecvat de calorii
și principii nutritive. Principalul „dușman” în această afecțiune îl reprezintă zahărul. Prin
urmare, alimentele interzise în diabetul zaharat sunt toate alimentele pe bază de zahăr, în
special cele procesate. O altă categorie de alimente care se pot consuma în cantități limitate
(în această boală se lucrează cu cântarul de bucătărie) sunt fructele, leguminoasele, cerealele,
proteinele, lactatele și brânzeturile. De asemenea, se recomandă practicarea regulată de
exerciții fizice (minimum 30 minute/ zi).
Dacă pacientul este expus riscului de a face diabet, este posibil să prevină sau să întârzie
apariția acestuia. Acest lucru implică un stil de viață mai sănătos: pierderea în greutate și
menținerea acesteia, adoptarea unui plan alimentar corespunzător nevoilor nutriționale,
mișcare regulată, renunțarea la vicii (alcool și fumat).