Scoala Ciurea: Repere istorico-geografice

PREAMBUL sau CUVANT INAINTE

In urma deciziei Inspectoratului Scolar Judetean Iasi nr 720 / 17.02.2010, s-a reorganizat reteaua
scolara a judetului Iasi si, incepand cu data de 01.09.2010, s-a comasat prin absorbtie Scoala cu
clasele I-VIII Picioru-Lupului la Scoala cu clasele I-VIII Ciurea.

Astfel, Scoala cu clasele I-VIII Ciurea devine unitate cu personalitate juridica avand in componenta
urmatoarele structuri: Scoala cu clasele I-VIII Picioru-Lupului (scoala, gradinita), Scoala cu clasele
I-IV Slobozia (scoala, gradinita), Scoala cu clasele I-IV Curaturi (scoala, gradinita).

Incepand cu anul scolar 2011-2012 si pana in prezent, din cauza numarului mic de elevi inscrisi si
a politicii de austeritate, la Curaturi functioneaza doar gradinita, elevii din ciclul primar fiind
transportati cu microbuzul din dotare la scoala din Picioru-Lupului. De altfel, exista un numar de 51
de elevi navetisti, din satele Slobozia si Curaturi, care folosesc microbuzul scolar (26 elevi de ciclul
gimnazial din Slobozia, 25 elevi din Curaturi, din care 10 de ciclul primar).

Incepand cu 01.09.2012, unitatea noastra poarta denumirea de SCOALA GIMNAZIALA CIUREA, cu

structurile SCOALA GIMNAZIALA NR. 1 PICIORU-LUPULUI, SCOALA PRIMARA NR. 2 SLOBOZIA SI
GRADINITA CU PROGRAM NORMAL NR. 3 CURATURI.

In comuna, mai exista o unitate cu personalitate juridica Scoala Gimnaziala Lunca-Cetatuii

Repere istorico-geografice

Comuna Ciurea este asezata in partea de nord-est a Romaniei, in Podisul Moldovei, la sud
de municipiul Iasi. Este strabatuta de calea ferata Iasi-Bucuresti, care o leaga de resedinta
judetului Iasi. Se invecineaza cu municipiul Iasi, comuna Miroslava, comuna Mogosesti, comuna
Grajduri, comuna Dobrovat si comuna Barnova.

Alexandru Obreja, in lucrarea sa Dictionarul geografic al judetului Iasi, pozitioneaza comuna

Ciurea in depresiunea de contact Barnova-Voinesti dintre Podisul Central Moldovenesc si
Campia Moldovei (subunitati ale Podisului Moldovei).

Asezarile comunei sunt :

 satul Ciurea (resedinta comunei)
satul Lunca Cetatuii, cu catunele Zanea, Baba Nicula, Juvat
satul Hlincea
satul Picioru Lupului
satul Dumbrava
satul Slobozia
satul Curaturi

RELIEFUL

Relieful comunei Ciurea face parte integranta din Podisul Moldovei. Substratul geologic este
alcatuit din argile nisipoase, nisipuri, luturi loessoidale s.a. Formele de relief intalnite sunt
dealurile, platourile si sesurile. Cea mai mare inaltime o are Dealul Movila situat in partea de sud-
est a comunei (417 m). Alte dealuri de pe teritoriul comunei sunt Dealul lui Voda (116m),
dealurile Floreanca, Sapte Tei, Poieni, Dealul Calului, Dealul Prisacilor (mentionat in dictionarele
geografice de la sfarsitul secolului XIX), dealurile Oita, Vama-Veche, Barsan, Zanea, Rusului, La
Cismea, La Cioate, La Varnita, Dealul Nisipilor, Slobozia lui Cantemir. Asa cum s-a vazut mai sus,
pe teritoriul comunei Ciurea exista si un relief de platouri. Cele mai cunoscute de localnici sunt
platourile Chihan, La lilieci, Ciuca, platoul de la Canton, La Caprarie. In ceea ce priveste sesurile
sunt de mentionat cele mai intinse: Tinoasa, Nicolina, Sturzoaia, Lunca Sasului.

HIDROGRAFIA

Hidrografia este reprezentata de ape subterane, ape statatoare si curgatoare. Pe teritoriul

comunei se gasesc ape freatice foarte bune pentru alimentatie si chiar izvoare minerale. Este
vorba de Cismeaua Antoniei descrisa, cel mai complet de catre Dimitrie Frunzescu. Cismeaua
este un izvor cu apa de fier; apa lui contine oxid de fier, care coloreaza pamantul in rosu ; apa
este limpede ca si cristalul, fara miros ; apa poate fi folosita la vindecarea unor boli; pentru a-si
pastra proprietatile trebuie depusa in vase bine astupate . Constantin Chirita arata ca denumirea
vine de la o femeie Antonia care a facut cismeaua, iar apa curgea la inceput printr-un apeduct
de lut. Apele statatoare sunt reprezentate de balti si iazuri. Cel mai mare iaz este Dumbrava,
mentionat in documentele medievale . Acesta este folosit in scopuri piscicole si de agrement. Din
categoria apelor curgatoare fac parte torentii si paraurile. Cel mai important parau este Nicolina.
Aceasta isi are izvoarele in iazul Dumbrava, sesul Tinoasei si Padurea Barnova, si se varsa in
raul Bahlui. Are o lungime de 19 km. Apare mentionata in documentele medievale sub numele
de Miculina. Aceasta denumire provine probabil de la numele unei femei. Pe terasele ei s-au gasit
urme ale habitatului uman din paleoliticul superior. In Evul Mediu pe cursul Nicolinei se aflau
mori de apa. Este importanta si pentru orasul Iasi, dand numele targusorului si apoi cartierului
Nicolina. Alte parauri sunt: Tinoasa, paraul Morii, paraul Humariei, paraul Rusului, garla
Pavaloaiei , garla Bolohanilor etc.

CLIMA

Clima este temperat continentala, integrandu-se tinutului climatic al podisului deluros al

Moldovei. Ea este influentata in mare masura de prezenta maselor anticiclonilor atlantic si
continental. Temperatura medie a aerului este de 9o C. Temperaturile extreme absolute au valori
mari, in jur de 38 oC, vara si -35oC, iarna. Precipitatiile sunt variate si au volum mare in
ultimul timp. Vara cad ploi torentiale, puternice si sub forma de averse, iarna ninsori neregulate,
iar toamna si primavara burnite de lunga durata. Fenomene hidro-meteorologice specifice sunt
furtunile mari, provocatoare de inundatii, ploile cu grindina, secetele si brumele. Cele mai
frecvente vanturi sunt cele de nord-vest care aduc mase de aer umed si de nord-est,
crivatul, care este cald si secetos, vara si rece, iarna.

VEGETATIA SI FAUNA

Vegetatia si fauna sunt determinate de asezarea comunei la interferenta dintre Campia Moldovei
si Podisul Central Moldovenesc. Astfel tipurile de vegetatie si fauna apartin silvostepei si
padurii de foioase. Vegetatia este reprezentata de ierburi si flori (paiusul, grausorul, toporasii,
ghiocei, viorele, trifoiul, papadia, sulfina, volbura, lumanarica, matraguna, rogozul, papura, stuful,
romanita, coada soricelului, traista ciobanului, patlagina, ciubotica cucului s.a.), arbusti (alunul ,
cornul, macesul, coacazul, paducelul, sangele voinicului, socul etc.), arbori care compun padurea
de foioase (fagul, carpenul, stejarul, ciresul pasaresc, teiul , ulmul, frasinul, jugastrul, paltinul,
plopul etc.). In paduri creste una dintre plantele rare si anume papucul doamnei. Fauna este
mai bogata in zona de padure fiind reprezentata de caprioara, vulpea, iepurele, mistretul, lupul,
bursucul, veverita, nevestuica, ariciul, harciogul, popandaul, soarecele etc, pasari, reptile,
insecte. De mentionat este ca, pe teritoriul comunei se afla o parte din padurea seculara
Barnova.

SOLURILE

Solurile fac parte din categoria molisolurilor si argiluvisolurilor. Ele favorizeaza culturile de cereale,
vita-de-vie si pomi fructiferi. Asadar sunt mai putin prielnice culturilor de legume.

SUPRAFATA SI POPULATIA

Suprafata comunei Ciurea este de 47, 72 kmp. Populatia numara 12835 de locuitori. Este formata
din romani, in mare majoritate si rromi. Religia este aproape in totalitate crestin-ortodoxa. Cu
unele exceptii exista si alte confesiuni religioase, cum ar fi cultul crestin-catolic. Densitatea medie
este de peste 200 loc./km2. Sporul natural variaza intre 20-25 %de locuitori.

ECONOMIA

Economia comunei Ciurea se inscrie in mutatiile survenite dupa caderea regimului comunist, in
decembrie 1989, cand s-a trecut la economia de piata. Astfel in locul agriculturii organizate se
practica o agricultura de subzistenta in care predomina cultura cerealelor si crestera animalelor
(vite, cai, oi, porci si pasari). Individual, in gospodarii, se practica cultura legumelor, vitei-de-vie
si a pomilor fructiferi . Legat de agricultura se practica moraritul, care a luat o mare
amploare in gospodariile taranesti. Industria este slab reprezentata. In trecut functionau doua
fabrici cunoscute in tot judetul Iasi: fabricile de cherestea si caramida aflate in Lunca Cetatuii.
Alte preocupari economice ar fi unele mestesuguri (tamplaria, confectionarea caramizilor nearse
etc.) si comertul alimentar .

UNITATI SCOALARE

Scoala Gimnaziala Ciurea este situata in satul Ciurea, resedinta a comunei inca din anul 1864
(cand teritoriul rural al Romaniei a fost organizat in comune). Satul se afla situat la 8 km de
municipiul Iasi, pe Dealurile Sapte Tei, La Vii si Floreanca . Include si fostul sat Lunca Ciurei,
numit initial Lunca Barnovei, precum si satul Dealul lui Voda.

Numele sau provine de la unul Ciure, asa cum arata Alexandru Obreja in lucrarea sa Dictionarul
geografic al judetului Iasi. In sprijinul acestei idei pot fi aduse mai multe argumente. Astfel,
multe sate, conform teoriei lui Iorgu Iordan, au fost denumite dupa numele unor persoane
(proprietarii satelor, primii locuitori din sat), iar numele de Ciurea este foarte raspandit in zona
Iasului.

In secolul XVIII, documentele atesta clar satul Ciurea. Totodata, asezarea este mentionata ca fiind
mosie a Manastirii Barnova. In 1766, apare mentinat satul Ciurea, intr-un document de la Grigore
Alexandru Ghica, alaturi de alte sate de pe teritoriul comunei, si din imprejurimi, ca fiind mosie a
Ma-nastirii Barnova.

In 1772 sunt efectuate primele recenseminte ale populatiei din Moldova. Ciurea este mentionata
ca facand parte din tinutul Iasi, ocolul Codru. In anul 1778 asezarea este mentionata intr-un
document de la Constantin Dimitrie Moruzi, ca fiind in continuare mosie a Manastirii Barnova.
Locuitorii erau poslusnici, adica oameni in serviciul unei manastiri, scutiti de obligatii fata de
domnie, cu exceptia unor munci ca taiatul lemnelor pe la autoritatile publice.
Alaturi de localnici s-au asezat oameni fugiti de pe alte mosii, si adusi de calugari, fiind stiut
faptul ca manastirile aveau dreptul de a primi fugari pe domeniile lor. Acestia erau folositi de
catre calugari la exploatarea padurilor si facerea mangalului. De asemenea au mai fost asezati
de catre calugari tigani, robi ai manastirii. Acestia aveau si indeletniciri specifice: erau lingurari,
caldarari.
Cu timpul in satul Ciurea s-au asezat si oameni de origine straina, asa cum o dovedesc
familiile existente si astazi: Sarbu (origine sarbeasca), Vuza (origine ungureasca), Balan, Hitruc
(origine ucraineana), Mazurchevici, Ceorsenschi (origine poloneza), Masarie (origine italiana).In
1803 a fost inglobat in satul Todirel. In 1832 apare sub numele Ciurul, in catagrafia(recesamantul)
din acel an. In 1833 apare sub numele Cotunul Ciurului, in Condica proprietatilor din acel
an. Catagrafia din 1838 il mentioneaza sub numele de Cotuna Ciurei. In 1863 este contopit cu
satul Lunca Barnovei. Peste doi ani cele doua sate s-au separat revenind la situatia de dinainte,
asa cum arata Indicele comunelor din 1865.
Intr-un document al Primariei comunei Ciurea din 1884 apar mentionate familii care exista si
astazi: Cretu, Michiduta, Dorohoi, Petrescu, Petrache, Nechifor, Mihai, Hitruc, Toma, Cantemir,
Duca, Macare, Rusu, Petre, Pruteanu, Ciobanu, Spiridon.

In anul 1897 inglobeaza satul Dealul lui Voda. In 1889 apare sub denumirea de Ciurul si avea o
populatie de 383 locuitori. In 1929 este integrat in comuna Galata impreuna cu celelalte sate din
comuna Ciurea. In 1932 se revine la comuna Ciurea. In 1968 in globeaza satul Lunca Ciurei.

Biserica satului a fost infiintata in anul 1772. Lacasul era din lemn si a fost construit de Mihalachi si
Ioan, dulghengii. Avea hramul Sfantul Nicolae. In 1899 biserica era tot din lemn si deservita de un
preot, un cintaret (dascal) si un eclesiarc. Preotul si dascalul erau platiti de catre primarie.
Preotul avea un salariu de 200 lei. In 1909,biserica din lemn fiind in stare rea,a fost construita alta
noua din cara-mida, care exista si astazi.

Scoala fost infiintata in anul 1868, fiind singura din comuna. De aceea, la scoala din Ciurea
invatau si copiii din celelalte sate ale comunei: Slobozia, Poiana cu Cetate, Curaturi, Picioru
Lupului, Todirel si Cercu. Scoala avea 60 de elevi si doi invatatori. Cursurile se desfasurau intr-un
local inchiriat de catre primarie, de la sateanul Balan Tanase. Peste cativa ani scoala s-a mutat
in vechea primarie.

Scoala publica primara din comuna Ciurea, asa cum se numea in anul 1884 avea inscrisi,
la acea data, 78 de elevi. In anul 1885 apare cu numele Scoala primara de baieti din comuna
Ciurea, dovada ca numai baietii mergeau la scoala, pana la momentul de fata. In anul urmator
apar inscrise si fete, in clasa I, iar institutia revine la titulatura de Scoala publica
primara. Elevii care absentau primeau avertismente si apoi amenda, care erau destul de mari.
De exemplu, pentru luna decembrie 1884, elevii care au absentat au primit, la 26
avertismente, 14 lei si 4 bani amenda, aproape a zecea parte din salariul preotului.

Aceste masuri aveau rostul de a-i determina pe parinti sa-si trimita copiii la scoala. Amenda era
incasata de catre Consiliul comunal. Totusi, parintii primeau dispensa pentru amenzi, sau in cel
mai rau caz, amenzile erau micsorate, pentru ca erau saraci. Mai des erau scutiti de amenzi
parintii elevilor care locuiau in satele mai indepartate, ca Slobozia sau Poiana cu Cetate. Cu ocazia
sedintelor Consiliului comunal pentru discutarea amenzilor scolare, sunt amintiti in procesele
verbale, primarul de atunci al comunei, Ion Dragosu, precum si membrii Consiliului: N. Scripcariu,
Iordache Insuratelul, N.Popa, N. Procopi, Gh. Paiu. Obiectele de studiu erau: Stiintele naturale,
Istoria patriei, Religia, Geometria, Agrimensura.

Exista o biblioteca si material didactic: un glob terestru, figuri geometrice s.a. Scoala avea si
locuinta pentru invatator. Elevii saraci primeau gratuit manuale, haine si instrumente de
scoala din bugetul primariei. Intr-un proces-verbal al Consiliului comunal se mentiona ca elevii
sunt goli, adica prost imbracati. Intr-un proces-verbal de inspectie, din 14 martie 1884, al
revizorului scolar Constantin Chirita se mentionau urmatoarele, referitor la scoala si procesul de
invatamint:

domnii invatatori erau la posturi;

instructia mergea bine;
69 de elevi inscrisi;
60 frecventau scoala;
observatii facute asupra didacticii vor fi urmate cu strictete de domnii invatatori;
domnii institutori vor cauta a introduce in scoala impletitul palariilor din paie;
de asemenea se vor ocupa de facerea geografiei comunei;
starea materiala este buna.
In 1890 s-a construit un local propriu pentru scoala, din caramida. Cladirea avea 3 sali de
clasa si exista si astazi, inglobata in scoala noua. In 1898 scoala avea 157 de elevi si 3 invatatori.
Directorul (dirigintele) scolii era Dimitrie Rota. In 1920 erau inscrisi 188 de elevi si existau 4
posturi de invatatori.

In prezent, unitatea scolarizeaza un numar de 48 de prescolari, 85 de elevi la ciclul primar si 101

elevi la ciclul gimnazial.

Scoala Gimnaziala Nr. 1 Picioru-Lupului a fost infiintata in anul 1908, conform procesului-
verbal din 13 octombrie 1908 incheiat cu prilejul deschiderii cursurilor. Institutia a fost infiintata la
1 octombrie 1908, iar cursurile s-au deschis la 13 octombrie 1908. Apare mentionat dirigintele
(directorul) scolii, Vasile Negoita. Scoala functiona intr-un local inchiriat, insa conditiile erau
improprii, conform adreselor trimise de catre diriginte, Revizoratului scolar si Primariei. In anul
scolar 1908-1909 erau inscrisi 64 de elevi.

Intr-un document din 18 decembrie 1915, apare mentionat ca scoala are local propriu. Asadar, a
fost construita prima cladire a scolii, care exista si astazi incorporata in scoala actuala. Aceasta a
fost construita ca urmare a reformei in invatamant, realizata de Spiru Haret, care avea ca scop
principal construirea de unitati scolare in mediul rural. Avea o sala de clasa si o locuita pentru
director. Diriginte al scolii era Gheorghe Ibanescu.

Scoala avea un rol foarte important in comunitate. Ea avea obligatia de a organiza cursuri pentru
alfabetizarea adultilor, organiza sezatori si facea observatii asupra vietii si activitatii satenilor, pe
care le comunica autoritatilor cu recomandari. Astfel intr-un proces-verbal din ianuarie 1915
membrii comitetului scolar al satului recomanda pe satianca Catinca N. Hitruc ca cea mai
mestera tesatoare care sa serveste de stativ, ite spete, suveica, scripeti, vartelnita,
etc. Aceasta tesa diverse scorturi cam 100m, si diverse panzeturi cam 200m numai in timpul
iernii, vara ocupandu-se cu alte treburi. Din produsele tesaturii sale parte intrebuintiaza pentru
trebuintele casei, a familiei sale, ce nu prisoseste vinde.

Elevii invatau la Scoala Picioru Lupului cinci clase. Ei studiau citirea, aritmetica, geometria,
geografia. Faceau ore de gimnastica si exista un cor al scolii. Parintii elevilor care absentau
primeau amenzi, executate prin intermediul consiliului comunal.

In anii 50 este mentionat in documentele scolii, ca director, T. Badarau. Cladirea scolii a fost
extinsa prin construirea unei sali de clasa. In 1970, au fost anexate noi sali de clasa, cladirea
capatand aspectul de astazi. In anul scolar 1970-1971 erau inscrisi 131 de elevi.

In anul 2005, Scoala Picioru Lupului a devenit unitate cu personalitate juridica, avand arondate
Scoala Slobozia si Scoala Curaturi.

In prezent, unitatea scolarizeaza un numar de 16 prescolari, 38 de elevi la ciclul primar si 62 de

elevi la ciclul gimnazial.

Satul Slobozia este asezat in partea de sud-est a comunei Ciurea, dincolo de Padurea
Barnova, in codrul Dobrovatului, pe podisul Dealului Bordea, la peste 390 m altitudine. Este cea
mai indepartata asezare a comunei, situata intr-un loc pitoresc, in- conjurat din toate partile de
padure.

In Slobozia si in imprejurimi se afla dealurile Vama Veche, SloboziaCantemir, La Cioate, La

Cismea, La Varnita, Dealul Movila. Prin apropierea satului curg paraiele Humarie si Rusului.Tot
prin apropierea satului trece soseaua Iasi-Vaslui si soseaua Iasi-Dobrovat.
Denumirea si originea asezarii sunt legate de Manastirea Dobrovat. Astfel satul s-a constituit pe
mosia Manastirii Barnova din oameni slobozi, de aici si numele de Slobozia. Sloboziile erau
sate intemeiate, a caror locuitori erau slobozi (liberi) sau scutiti de orice obligatie catre stat, in
ceea ce priveste plata impozitelor si judecarea delictelor savarsite de ei insisi. Oamenii asezati in
slobozii manastiresti obtineau acest privilegiu pentru toata viata. Singura conditie pe care o o
punea statul la intemeierea unei slobozii privea originea etnica sau (in cazul romanilor insisi) pe
cea geografica a viitorilor slobozeni. Acestia trebuiau sa fie straini de tara: rusi, poloni, maghiari,
greci, sarbi etc. , apoi ungureni(romani de peste munti) si munteni. Numai in mod exceptional
puteau fi bastinasi, adusi din alte sate sau chiar fugari, adica iobagi care parasisera fara voia
stapanului, mosia. Exceptia trebuia aprobata, in fiecare caz special de catre domnitor.

In secolul XVIII Constantin Racovita (1756) emite un hrisov prin care permite asezarea in
Slobozii si a fugarilor (bejenarilor), datorita scaderii populatiei prin fuga lor de pe mosii, peste
hotare. Astfel s-a constituit si satul Slobozia din comuna Ciurea, dupa cum se poate observa si
din analiza numelor de familie. Nume ca David, Menter, Zaporojanu indica o origine straina, iar
nume ca Dumineca, Buga, Cretu sunt porecle, care indica o origine iobageasca ( taranii aserviti
erau cunoscuti dupa porecle). Asezarea s-a constituit, dupa Alexandru Obreja, in secolul XVIII.
Exista puncte de vedere care sustin ca originea asezarii ar fi la sfarsitul secolului XVII, deoarece
biserica a fost construita la 1721.

Spre deosebire de celelalte asezari ale comunei, pentru Slobozia nu sunt descoperiri arheologice,
care sa ateste o locuire anterioara secolelor XVII-XVIII. Nu exista nici macar documente
referitoare la aceasta asezare. Documentele Manastirii Dobrovat, pe mosia careia era asezarea, nu
mentioneaza nici macar in secolul XVIII satul Slobozia, cu toate ca manastirea este foarte veche,
fiind o ctitorie a lui Stefan Voda. Aceasta se datoreaza faptului ca satul era mic si izolat,
neprezentand importanta pentru a fi mentionat in scrieri.
In 1885, intr-un proces verbal al Primariei Ciurea, apare mentionata Cotuna Sloboziei . Sunt
mentionate familiile Stefanoaiei, David, Mia, Cretu. Din acest document mai reiese ca locuitorii
din Slobozia erau oameni saraci si nevoiasi. Asezarea este trecuta in dictionarul geografic al lui
Lohovari din 1902, cu numele de Slobozia Dobrovatului si fiind situata in judetul Iasi, plasa
Codru, comuna Ciurea. Populatia era de 235 locuitori iar ocupatiile de baza erau cresterea
animalelor si transportul lemnelor.

In lucrarea lui Alexandru Obreja mai apare cu numele de Slobozia Cantemir .

Biserica din satul Slobozia este mentionata in lucrarea lui V. Chirica, ca fiind construita la 1723.
Era probabil o bisericuta din lemn deoarece ea nu s-a pastrat.
In anul 1886 s-a construit o biserica din caramida, existenta si astazi, deservita de un preot si
un cantaret. Preotul si cantaretul erau remunerati de catre consiliul local.

Scoala Primara nr. 2 Slobozia a fost infiintata in anul 1886, la initiativa subprefectului plasii
Codru, deoarece copiii din Slobozia invatau la scoli situate la distante mari. La 12 august 1885
subprefectul da dispozitii pentru a fi infiintata o scoala in Catuna Slobozia Dobrovatului.
Consiliul comunal s-a conformat si in bugetul comunei a prevazut suma de 1214 lei pentru
mobilier si inchirierea unui local pentru scoala. Pentru acoperirea acestei sume primarul
comunei Ciurea solicita consiliului comunal aprobare pentru un credit.
La 1 decembrie 1886 scoala functiona, fiind a doua scoala din comuna, dupa Scoala Ciurea .Mai
tarziu s-a construit un local propriu, avand si locuinta invatatorului. In anul 1900 la scoala din
Slobozia erau inscrisi 34 de elevi. In anul 1966 scoala a fost extinsa prin construirea unor
anexe.

In 1970 erau inscrisi un numar de 98 elevi. In prezent, la Scoala Slobozia sunt inscrisi 20 de
prescolari si 37 de elevi la ciclul primar.

Satul Curaturi este asezat pe podisul si coasta Dealului Oita, la sud de satul Ciurea si la
mica distanta de satul Piciorul Lupului, fiind cel mai mic sat al comunei. In partea de vest a
satului, la distanta de cca. 50 m, trece soseaua soseaua judeteana Iasi-Vaslui, iar in partea de
sud-est, la distanta de cca. 800m, trece calea ferata Iasi Vaslui, pe care se afla statia C.F.R.
Barnova. In partea de sud, satul Curaturi se invecineaza cu padurea Barnova.

In vecinatate se afla sesul Lunca Sasului, dealul si podisul Ciuca, coasta si garla Pavaloaiei.
Asezarea se numea initial Curaturile, denumire legata de defrisarea padurilor din teritoriu.
Este o asezare din secolul XVIII. Nu sunt descoperiri arheologice pe teritoriul satului, care sa
dovedeasca o locuire anterioara secolului XVIII. Teritoriul asezarii era acoperit pana la acea data
de padure. Documentele din secolul mai sus mentionat, pomenesc mai
multe curaturi (curatituri). Primii locuitori au defrisat padurea, pentru a-si putea intemeia
gospodariile. Tinutul apartinea Manastirii Barnova, avand o jurisdictie speciala, echivalenta
cu sloboziile (teritorii unde aveau autoritate numai manastirile). Astfel, in curatura s-au asezat
oameni fugiti de pe mosii, straini, asa cum o dovedesc unele nume de familii ca Sirbu, Grecu,si
chiar haiduci, asa cum se poate observa din denumirile Cercel, Musteata, Cioric, care actionau in
jurul drumului domnesc Santa.

Locuitorii asezarii erau poslusnici, oameni care aveau obligatii numai fata de manastire: dijma
din produse, boierescu (zile de munca), rascumpararea in bani a anumitor indatoriri. Cu unele
exceptii, autoritatea domneasca putea impune poslusnicilor anumite obligatii, cum ar fi taiatul
lemnelor pe la autoritatile publice.

In anul 1800, satul este atestat tot pe mosia Manastirii Barnova. Catagrafia (recensamantul) din
1820 mentioneaza satul ca facand parte din ocolul Codru. In 1832 inglobeaza satul Bordea,
conform catagrafiei din 1832. Aici apare cu denumirea de Curaturile.Dupa organizarea
administrativa din 1864, asezarea este incadrata la comuna Ciurea, conform Indicelui din 1865. In
anul 1871 pierde Bordea, devenit satul Dealul Bordei. Inglobeaza satul Dealul Bordei in anul 1887.

In anul 1900 satul Curaturi avea 158 de locuitori, care se ocupau cu agricultura, cresterea
animalelor si transportul lemnelor. In 1929 asezarea este inglobata la comuna Galata. Revine la
comuna Ciurea in anul 1932, conform Decretului din 1932 , privind reorganizarea administrativa.

Satul nu avut biserica. Locuitorii din Curaturi mergeau sa se roage si isi ingropau decedatii la
biserica din satul Piciorul Lupului. Cu timpul a fost amenajat un cimitir in sat si a fost construita si
biserica. Aceast a fost construita prin eforturile oamenilor si la initiativa preotului de la Biserica
Picioru Lupului, Mihai Secrieru. Biserica Curaturi a fost sfintita in anul 2004.

Scoala din Curaturi a fost infiintata la inceputul secului XX, si functiona intr-un local inchiriat
de la un locuitor din sat. In anul 1949, prin straduinta invatatorului Constantin Ciudin si cu ajutorul
cetatenilor din sat s-a construit un local propriu, cu o singura sala de clasa, cancelarie, magazie
si locuinta pentru invatator.

In anul 1970 scoala avea inscrisi un numar de 20 de elevi, fiind deservita de un invatator calificat.
In prezent, aici functioneaza o gradinita cu program normal, unde sunt inscrisi 13 prescolari.

ASPECTE ETNOLOGICE DIN ASEZARILE COMUNEI CIUREA

In comuna Ciurea nu putem vorbi de o traditie locala, prea puternica, datorita vechimii mici a
asezarilor si apropierii de oras. In ceea ce priveste portul, acesta nu este unul traditional,
constand in costume populare, ca in zonele de munte. Batranii isi amintesc, totusi, ca in trecut
exista un port specific local. Acesta consta in camasa alba, ilic de postav bleumarin sau negru,
pantaloni din acelas material, stramti in partea de jos, cu ciorapi de lana alba peste pantalon,
in picioare cu bocanci, cizme si chiar opinci purtate de cei nevo-iasi; pe cap se purta palarie de
culoare inchisa cu marginea lata si tivita; in timpul iernii se purtau pantaloni de suman, bundita
s-au cojoc de oaie si caciula inalt de miel. Femeiele foloseau si ele ilicul iar pe cap broboada.
In zilele de sarbatoare purtau broboade viu colo- rate , plusate si cu franjuri lungi.

Obiceiurile locale se pot observa foarte bine in cazul momentelor importante din viata omului:
nasterea, casatoria, moartea. Femeia insarcinata nu trebuie sa primeasca mancare sau lichide
peste prag, deoarece poate naste copii incrucisati. De asemenea nu este indicat sa priveasca
oamenii urati la chip, pentru ca fatul poate avea si el o infatisare urata. La botez copilul se
spala de catre nasi (scaldatoare). Apa de la scaldatoare se arunca intr-un loc curat, la radacina
unui copac.

Obiceiurile legate de casatorie s-au pastrat mai bine. Nunta traditionala se mai poate observa si
astazi. Exista mai multe momente, care sunt si astazi respectate cu sfin-tenie: starostia,
impacaciunea, logodna, cununia religioasa, cununia civila (citirea legii) si apoi nunta propriu-zisa
cu petrecerea invitatilor. In trecut se obisnuia ca mirii sa fie cu- nunati de doi nasi. Inainte de
cununia religioasa mirii cereau parintilor iertare, pentru supara-rile ce le-au pricinuit anterior.

Nunta tinea tinea 2-3 zile. Cu o seara inainte de nunta mirele mergea cu un alai de tineri si lua
mireasa de la parinti, cu zestrea data de acestia. La petrecerea nuntii participa si tineretul din
sat pana la asezarea mesei. Semnalul plecarii tineretului era dat de marsul tineretului, cantat de
lautari.
Moartea, desi este un moment trist, are si ea obiceiuri specifice. Inainte de in- mormantare se
organizeaza o seara sau chiar doua de priveghi, adica de paza a mortului. In trecut, pe langa
bocete, se puneau la cale si unele farse, pentru a descreti fruntile celor in -doliati.
Astfel, mortul era legat cu sfori de maini si chiar de mijloc; cand intrau vizitatori se ridicau mainile
mortului ca si cum ar fi inviat, pentru a-i speria pe acestia; in cazul in care camera mortului era
prevazuta cu trapa de acces in pod, farsorii se ascundeau in pod si ri -dicau mortul in pozitie
sezanda. De multe ori vizitatorii fugeau ingroziti. Acum acest obicei vechi s-a pierdut. Totusi s-au
mentinut bocetele cu glas tare, practicate nu numai de rudele apropiate ale mortului ,ci si de
unele femei bocitoare, straine de familia celui decedat.

Ata cu care au fost legate picioarele mortului se pazeste cu strasnicie pentru a nu fi furata de
vrajitoare pentru farmece.

Un loc important il ocupa obiceiurile legate de anumite sarbatori: Pastele, zile de sfinti, sarbatorile
de iarna. In zilele de Paste tinerii de frunte, a-i satului, obisnuiau sa impace muzica si sa mearga
pe la casele gospodarilor, obicei numit velerit.

De Sfatul Gheorghe se pun brazde de pamant cu iarba pe stalpii portilor, iar la Dumineca Mare se
pun crengi de tei la porti, la ferestre si prin case. Acest obicei are un substrat pagan , fiind
foarte vechi, anterior crestinismului, cind se venerau zeii vegetatiei.

De Sfantul Toader, inainte de rasaritul soarelui, oamenii isi trezesc fetitele, le taie cateva fire de
par, de trei ori pentru a le creste parul des si frumos. Ritualul este insotit de un descantec:

San Toader, San Toader

Da codita fetelor
Cat codita iepelor.

Noaptea de ajun a Sfantului Andrei coincide cu noaptea strigoilor(mortii-vii). In aceasta noapte

acestia isi parasesc mormintele si bantuie printre cei vii. Pentru a se proteja impotriva lor
oamenii isi ung ferestrele si usile caselor cu usturoi, element de care strigoii au mare frica. Mitul
strigoilor este raspandit si in alte zone, fiind cunoscuti sub
numele de vampiri, moroi.

Craciunul este reprezentat de taierea porcului , colindul copiilor in ajun, steaua si craiul in
dimineata primei zile de craciun. Craiul este un obicei, care astazi s-a pierdut. In satul Ciurea
copiii canta un colind, care nu se mai intalneste in alte zone:

Sus in poarta Raiului

florile dalbe
Sade Maica Domnului
florile dalbe
C-un fiut micut in brate
florile dalbe
Si fiutul tot plangea
florile dalbe
Iar maicuta ii zicea
florile dalbe
-Taci fiule numai plange
florile dalbe
Cand moi duce t-oi aduce
florile dalbe
Doua mere, doua pere
florile dalbe
Si un pahar cu micsunele
florile dalbe.

Anul Nou este sarbatoarea cu cele mai multe obiceiuri, multe dintre ele avind un substrat pagan,
anterior crestinismului. Ca si in alte sate copiii merga cu plugusorul, ursul capra etc. Oamenii
credeau in trecut si mai cred si acum in magie si superstitii. Magia este atat alba, cat si neagra.
Din magia alba fac parte in primul rand descantecele: de deochi, strans, buba neagra etc.
Aceste descantece mai sunt foarte putin cunoscute astazi, deoarece nu se mai practica. Ca
exemplu se poate da descantecul de buba neagra:

O purces o scroafa neagra

Sa rasachiasca, malurile dealurilor
Campurilor, hotarelor
Si nimenea n-o vazut-o, n-o auzit-o
Numai Maica Domnului
Din Portile Cerului o vazut-o
Repede pe scari de argint s-o coborat,
In toiag s-o sprijinit
Si pe scroafa o intrebat-o
-Scroafa neagra,
De ce rasachesti tu malurile, campurile,
Dealurile, hotarele,
Lasa dealurile sa inverzeasca
Izvoarele sa izvorasca
Camparile sa otaveasca
Si dute la................
Si rasacheste buba cea neagra
Din nas din masele si ochi,
Din toate incheieturile si da-o
Din maduva in ciolan, din ciolan in chele
Din chele in fun de peteca,
Din fum di petica in spuma di mare
Si cum nu se alege nimic din spuma de mare
Sa nu se aleaga nimic din buba lui.........
Sa ramana curat, luminat
Ca Domnul ce l-a lasat si ca mama ce l-a facut

Acest descantec se spunea de trei ori si se repeta trei zile la rand.

Din magia neagra fac parte vrajile : pentru legarea cununiei, pentru desfacerea cununiei, pentru
a fura sporul gospodariei, mana la vaci etc.Superstitiile sunt mentinute mai mult de femei. Astfel
se vorbeste de : lucrul rau care se poate localiza in locuri parasite, in podurile caselor; locuri rele
unde te poti intalni cu fortele malefice; duca-s-ar pe pustii etc. Mai exista si superstitii cu un
caracter mai putin fioros: nu trebuie asezat cutitul cu taiusul in sus pentru ca face a cearta;
piperul scapat pe jos aduce cearta, sarea aduce impacare si liniste; geanta lasata pe jos aduce
saracie etc.

In acest capitol mai intra ghicitul si ursita. Ghicitul se poate face de catre femei cu inclinatie spre
asemenea lucruri, sau de catre orice persoana prin respectarea anumitor reguli. De asemenea
poate fi ghicit sau prevazut viitorul an sub aspectul rodului, vremei, in seara de ajun a anului nou
sau la sacrificatul porcului.

Ursita, ghicirea viitorului sot sau sotie se poate face de femei cu preocupari in domeniu sau de
catre fiecare persoana doritoare. Astfel de Sfantul Andrei fetele care vor sa se marite merg la
biserica, de unde iau coliva sfintita si o crenguta de busuioc, pe care le pun noaptea sub cap
pentru a-si visa ursitul. Tot de Sfantul Andrei fetele nemaritate isi fac o turtita, masurand faina,
sarea si apa cu o coaja de nuca. Turtita este coapta pe plita, fiind apoi mancata. Noaptea este
visat ursitul aducand apa. In noaptea de Anul Nou fetele care vor sa se marite merg la trunchiul
de lemne si isi umplu bratele fara sa numere lemnele. Daca lemnele sunt cu sot se vor marita
in anul care vine.

In satele comunei Ciurea se practicau si unele mestesuguri ca tesutul(la razboaie de tesut cu

stative) si prelucratul lemnului. Pe alocuri se mai pot obesrva urme ale artei populare: case, troite
fantani cu cumpana.
Asteptam comentariile dumneavoastra pe pagina noastra
de contact.