SCRIITORI ȘI PUBLICIȘTI IEȘENI CONTEMPORANI

ANIVERSĂRI ȘI COMEMORĂRI
2019
 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ „GH. ASACHI” IAȘI
Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Aniversări și comemorări. 2019
/ Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași.
– Iaşi: Asachiana, 2019

ISBN 978-606-94358-3-0
821.135.1(498-Iași).09(038)
81’374:821.135(498-Iași).09

Tehnoredactor: Laura MAHU

Copyright © – Toate drepturile rezervate

Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași

Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 10, 700063
Telefon: (+4) 0332 110044
E-mail: contact@bjiasi.ro
Web: http://www.bjiasi.ro/
SCRIITORI ŞI PUBLICIŞTI IEŞENI
CONTEMPORANI
ANIVERSĂRI ŞI COMEMORĂRI

2019

Editura
Iași • 2019

3
NOTĂ:
Ordinea personalităţilor a fost stabilită în funcţie de luna şi ziua
naşterii, în secţiunea „Aniversări”, respectiv de luna şi ziua morţii, în
secţiunea „Comemorări”.
Schiţele biografice fost preluate din volumul „Scriitori şi publicişti
ieşeni contemporani. Dicţionar. 1945-2008” de Nicolae Busuioc, ediţia a 3-
a, revăzută şi adăugită. Iaşi, Editura „Vasiliana ’98”, 2009.
Selecţia a fost efectuată de Constantin Acozmei, bibliograf în cadrul
Serviciului Catalogare, Achiziţii, Informare bibliografică.

4
ANIVERSĂRI

5
6
 IANUARIE

BRUMARU Emil, n. 1 ianuarie 1939 – m. 5 ianuarie

2019, comuna Bahmutea, judeţul Tighina, Basarabia.
Poet şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România. Urmează Liceul Naţional (1955) şi Facultatea
de Medicină din Iaşi (1963). Medic la Dolhasca (1963-
1975), corector şi redactor la revista Convorbiri literare
(1983-1990). Debutează cu poezii în Luceafărul (1966)
şi editorial cu două plachete de versuri (1970): Versuri
(Bucureşti, Albatros) şi Detectivul Arthur (Bucureşti, Cartea Românească).
Colaborează la România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Tribuna, Steaua,
Familia, Argeş, Echinox, Convorbiri literare, Cronica etc. Alte volume:
Julien Ospitalierul (Bucureşti, Cartea Românească, 1974), Cântece naive
(Bucureşti, Cartea Românească, 1976), Adio, Robinson Crusoe (Bucureşti,
Cartea Românească, 1978), Dulapul îndrăgostit (Bucureşti, Cartea
Românească, 1980), Ruina unui samovar (Bucureşti, Cartea Românească,
1983), Dintr-o scorbură de morcov (Bucureşti, Nemira, 1998), Poeme
alese (1959-1998) (Braşov, Aula, 2003), Opera poetică, antologie de autor,
vol. 1-2, 2003, vol. 3, 2005 (Chişinău, Cartier), Fluturii din pandişpan
(Iaşi, Cronica, 2003, Chişinău, Ştiinţa, 2008); Poezii, carte la borcan
(Bucureşti, Humanitas, 2003), Cerşetorul de cafea, memorii-jurnale-
corespondenţă (Iaşi, Polirom, 2004), Submarinul erotic, poezii şi CD,
(Bucureşti, Cartea Românească, 2005), Infernala comedie (Timişoara,
Brumar, 2005), Dumnezeu se uită la noi cu binoclul, publicistică-eseu
(Iaşi, Polirom, 2006), Cântece de adolescent (Timişoara, Brumar, 2007),
Ne logodim cu un inel din iarbă, carte-obiect (Iaşi, EIS ART, 2008),
Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei cu lindic zglobiu, poezie
erotică (Editura Trei, 2008), Opere I. Julien Ospitalierul (Iaşi, Polirom,
2009); Opere II. Submarinul erotic (Iaşi, Polirom, 2009). Volume
disponibile on-line: Commedia dell’Arte, vol. I-III (Editura LiterNet, 2005-
2006). Deţine Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut (1970), Premiul
Naţional de Poezie Mihai Eminescu pentru Opera omnia (2001) şi Premiul
de Excelenţă la ediţia a XXVI-a a Festivalului George Bacovia, pentru
întreaga activitate scriitoricească (2005). „Poezie a jocului, fanteziei şi
ironiei, alimentate de o fervoare senzorială susţinută, creaţia lirică a lui
Emil Brumaru abrogă luciditatea pentru a proiecta utopia unui eden
domestic” (Ioan Moldovan).

7
 PROCA Vasile, n. 2 ianuarie 1949, în localitatea
Curături, jud. Iaşi. Poet, prozator şi publicist. Membru
al Uniunii Scriitorilor din România. Şcoala primară în
satul natal. Studii gimnaziale şi liceale la C. Negruzzi şi
Al. I. Cuza din Iaşi. Absolvă, în 1972, Şcoala Postliceală
Comercială din Iaşi. Îşi continuă studiile cu profil
economic, este student (I.D.) între 1977 şi 1980, la
AISPA (azi SNSPA), pe care le abandonează din cauza
unei boli grave. Frecventează Cenaclul Junimea între anii 1978 şi 1988.
Debutează, în 1967, cu poemul Trecând prin timp, în primul număr al
revistei Licăriri, a liceului Al. I. Cuza, la îndemnul criticului literar Aura
Pană, pseudonim al profesoarei sale, Aurelia Stoleriu. Adevăratul debut are
loc în revista Convorbiri literare (1978), având girul criticului literar
Daniel Dimitriu. Colaborează la importante reviste literare din ţară şi
străinătate: Cronica, Luceafărul, Familia, Dacia literară, Poesis, Acolada,
Ziua literară, Poezia, Ziarul de Duminică, International Notebook of
Poetry, Nova Revista, Alforja, Gradina (Serbia) etc. Redactor la revista
Poezia între anii 2000 şi 2006, unde a semnat rubrica Catalogul
manuscriselor (poşta redacţiei), folosind pseudonimul Abatele de Cumania.
În prezent, este redactor sef adj. la revista Marmaţia literară, care apare la
Sighetul Marmaţiei. Prezent în antologii de poezie din ţară şi străinătate,
tradus în franceză, rusă, italiană, engleză, spaniolă, sârbă, ucraineană.
Debutează editorial cu Ruperea ritmurilor (Iaşi, Junimea, 1987), carte
drastic cenzurată. Apoi, publică volumele Ambigua (Iaşi, Moldova, 1992),
Cerul pe pământ, cu o prefaţă de Emil Iordache (Iaşi, Timpul, 1998),
Abatorul îngerilor (Oradea, Cogito, 1998). Pentru aceste două volume a
primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi. Prada din Rai, cu o postfaţă
de Gheorghe Grigurcu, seria La Steaua – poeţi optzecişti (Botoşani, Axa,
2000, Premiul Festivalului Internaţional de Poezie de la Sighetul
Marmaţiei); Duminica din trăsnet (Bucureşti, Cartea Românească, 2002),
Premiul Festivalului Naţional de Poezie George Coşbuc de la Bistriţa.
„Poezia lui Vasile Proca demarează abrupt prin constatarea unei
desubstanţieri a realului, într-o notificare a etapelor sale, ceremonioasă, vag
ironică… Frânturile unui epos tenebros ţâşnesc din abisurile care dovedesc
că negaţia însăşi doreşte a deveni fertilă. Aneantizării universale i se opune
propriul său spectru, impozant ca anvergură plastică” – Gheorghe Grigurcu;
Jocul de-a Dumnezeu / Playing God, trad. în engleză de Olimpia Iacob
(Cluj-Napoca, Limes, 2002, Premiul Festivalului Internaţional de Poezie de
la Sighetul Marmaţiei); Povestiri din Cumania (Iaşi, Timpul, 2004);
Ambigua, antologie cu o prefaţă de Gheorghe Grigurcu, colecţia Dictatură

8
şi Scriitură (Iaşi, Junimea, 2005); Variaţiunile Goldberg (Iaşi, Princeps
Edit, 2008). În 2005 primeşte Premiul pentru Poezie al revistei Convorbiri
literare, iar în 2008 primeşte Marele Premiu pentru Poezie Ronald
Gasparic la Festivalul de Literatură româno-canadian.

VASILIU Lucian, n. 8 ianuarie 1954, Puieşti-Bârlad,

jud. Vaslui, fosta regiune Iaşi. Poet şi prozator.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1990).
Membru PEN (din 1990; se retrage în 2007). Studii:
liceul Mihai Eminescu, Bârlad (1968-1972), Şcoala
Postliceală de Biblioteconomie din Bucureşti (1972-
1974), Facultatea de Litere Iaşi (1976-1981). Între anii
1974 şi 1980 este bibliotecar al Bibliotecii Universităţii
Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi. Între toamna 1974 şi început de an 1976
împlineşte stagiul militar. În perioada studenţiei a fost redactor al revistei
studenţeşti Dialog (coordonator, criticul literar Al. Călinescu). De la 1
decembrie 1980 este transferat la Muzeul Literaturii Române din Iaşi. În
perioada 1990-2007 a fost director al acestei instituţii (în 1990 coordonează
întreg Complexul Muzeal Moldova). Din 2007, redactor-şef al revistei
Dacia literară (a iniţiat apariţia seriei noi în anul 1990). Debutează în
revista Convorbiri literare (nr. 16, 30 august 1973, graţie poetului Ioanid
Romanescu). Cronologic, publică următoarele cărţi (selectiv): Mona-
Monada (Iaşi, Junimea, 1981); Despre felul cum înaintez (Bucureşti,
Albatros, 1983); Să alergăm împreună (Iaşi, Junimea, 1985); Fiul Omului
(Bucureşti, Cartea Românească, 1986); Verile după Conachi (Iaşi,
Junimea, 1990); Mierla de la Casa Pogor (Iaşi, Euchronia, 1994); Dincolo
de disperare (Timişoara, Helicon, 1995); Tanz der Monaden (poeme,
ediţie româno-germană, Dionysos Verlag, 1996); Poeme/ Poèmes (ediţie
româno-franceză, Cogito, 1999); Lucianograme (Botoşani, Axa, 1999);
Cambei în China (Jurnal de turism cultural, Iaşi, Sedcom Libris, 2000);
Grenade şi îngeri (proză, Iaşi, Junimea, 2001); Atelier de potcovit inorogi
(Iaşi, Junimea, 2003); Şobolanul Bosch (Piteşti, Paralela 45, 2006). A mai
publicat (singur sau în colaborare) ediţii, albume Iaşi, reeditări adnotate.
Deţine, între altele, premiile naţionale pentru literatură Nicolae Labiş
(Suceava, 1979), Mihai Eminescu (Iaşi, 1983), premiile Uniunii Scriitorilor
(filiala Iaşi, în 1990 şi 1994). Ordinul Meritul Cultural Naţional în grad de
ofiţer. Tradus în peste 20 de ţări. „Talentul lui Lucian Vasiliu se vede bine
în poemele în care bucuria lui de a lua în răspăr convenţiile poeziei este
slujită de o mai mare inventivitate…” (Eugen Simion).

9
 GRĂDINARU Mihail (Friedrich Michael), n. 9 ianuarie
1969, la Iaşi. Poet şi publicist. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Studii gimnaziale, liceale şi
Facultatea de Drept a Universităţii M. Kogălniceanu Iaşi.
Colaborează la publicaţiile: Cronica, Convorbiri literare,
Timpul, Dacia literară, Dialog, România literară, Viaţa
Românească, realizează emisiuni la Radio Iaşi şi Tele M.
În perioada 1997-1998 susţine, în revista Convorbiri literare, rubrica
permanentă Dialogul ideilor. Membru în Comitetul de redacţie al revistei
Dialog. Publică volumele Eusebeia (Iaşi, Septentrion, 1991), Poetică şi
poezie modernistă (Iaşi, Septentrion, 1994), Cuvinte de taină (Iaşi,
Septentrion, 1996), Cânturi paideice şi iniţiatice (Iaşi, Septentrion, 1999),
Marea unificare (Iaşi, Editura T, 2003), Nichita Stănescu – profet al
naturii (Bucureşti, Editura Muzeului Literaturii Române, 2004).

PRICOP Constantin, n. 20 ianuarie 1949, la Piatra

Neamţ. Poet şi critic literar. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Absolvă Liceul Ştefan cel
Mare din Suceava (1967) şi Facultatea de Filologie a
Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1967-1972). Corector,
apoi redactor şi secretar general de redacţie la
Convorbiri literare (1972-1991), redactor şef adjunct al
revistei Sud-Est (1991-1993), redactor al Analelor
Universităţii Al. I. Cuza, secţia litere (din 1998), lector, apoi conferenţiar la
Facultatea de Litere Iaşi din anul 1992, iar din 2005, profesor la Catedra de
literatură română a aceleiaşi facultăţi, prodecan al Facultăţii de litere (2004-
2006). Doctor în filologie (1999). Debutul literar şi-l face în Sinteze, revistă
a Liceului Ştefan cel Mare. Colaborează la principalele publicaţii culturale
şi literare din Iaşi şi din ţară, între care Cronica, Convorbiri literare, Dacia
literară, Dialog, România literară, Contemporanul, Ateneu, Tomis, Vatra,
Steaua, Tribuna etc. Conducător al Cenaclului literar Junimea şi al revistei
Convorbiri literare (1986-1988). Este autorul volumelor Viaţă fără
sentimente (Bucureşti Editura Eminescu, 1982), Marginea şi centrul
(Bucureşti, Cartea Românească, 1990), Seducţia ideologiilor şi luciditatea
criticii (Bucureşti, Integral, 1999) pentru care obţine Premiul Asociaţiei
Scriitorilor pentru critică şi istorie literară (1999), Literatura şi tranziţia
(Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2000), Literatura medievală şi
stabilirea canonului literaturii române, în colaborare (Iaşi, Junimea, 2000,
2002), Naratori şi modelare umană şi medievalitatea românească, în
colaborare (Iaşi, Junimea, 2000, 2002), Literatura română postbelică (Iaşi,

10
Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2005). Începuturile literaturii române.
Analize, sub tipar. Îngrijeşte ediţia Între ziaristică şi filosofie de Nae
Ionescu (Iaşi, Timpul, 1996). Fondator al revistei Continent, organizator al
redacţiei din România a revistei basarabene Sud-Est. Deţinător al Premiului
Asociaţiei Scriitorilor Iaşi pentru critică şi istorie literară (1999), al
Premiului Fundaţiei Culturale a Bucovinei, component al Juriului care
acordă premiile anuale ale Asociaţiei Uniunii Scriitorilor Iaşi.

GHEORGHIU Val, n. 25 ianuarie 1934, Dorohoi, jud.

Botoşani – m. 28 mai 2017, Iaşi. Pictor, prozator şi
eseist. Studii gimnaziale şi Liceul Teoretic din Dorohoi
(1948-1952), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I.
Cuza din Iaşi (1953-1957). Îmbrăţişează în acelaşi timp
pictura. Redactor în presa locală ieşeană, redactor la
revista Cronica (1967-1977), redactor pentru cartea de
artă la Editura Junimea (1977-1985). Debutează în Iaşul
literar cu proză scurtă (1960). Publică proză, articole, eseuri pe teme de
artă în principalele reviste literare şi de cultură din Iaşi şi din ţară. Participă
la numeroase expoziţii de pictură organizate în ţară şi străinătate (Paris,
Veneţia, Skopje, Istanbul, Amsterdam, Lisabona, Cairo, Roma, Berlin,
New Delhi, Rio de Janeiro, Lublin, Barcelona, Moscova, Ankara etc. Este
membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România (1968). Publică
volumele de poeme în proză şi proză scurtă Arlechin în iarbă (Iaşi,
Junimea, 1972), Viaţa în teleferic (Iaşi, Junimea, 1979), Vieţile după
Vasari (Iaşi, Junimea, 1980), Madona cu gâtul lung (Bucureşti, Cartea
Românească, 1987). În 1985, la Editura Meridiane, apare albumul-
monografic Val Gheorghiu (în seria Artişti români contemporani).
Continuă cu Mă-ntorc în Bermude, nuvele (1999), volumul antologic
Pretenţiile barcagiului Caron (2000), albumul de artă Uşi celebre. Uşi
umile (2002), jurnalul Cinci degete-n ochi, 1990-2006 (2007). Figurează
cu pictură şi desen în colecţii de stat şi particulare din ţară şi străinătate.
Deţine Marele Premiu pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici (2000),
Premiul de excelenţă al U.A.P. Iaşi (2004) şi Premiul de excelenţă la
Salonul anual de Carte, Iaşi (2008). „Val Gheorghiu atestă o vocaţie destul
de singulară a exerciţiului narativ ce trece de simplul violon d'Ingres şi
conferă autorului o identitate precisă în perimetrul prozei noastre
româneşti” (Marian Papahagi). „Uşile lui Val Gheorghiu denotă, ca toată
pictura lui, o aplecare spre esenţial, o regândire a lumii, a realului în
ansamblu” (prefaţă de Alexandru Zub la albumul Uşi celebre, uşi umile).
„Nu e o aglutinare, ci chiar fuziune, proces prin care, ca într-un puzzle

11
reuşit, fragmentele completează ritmic desenul. O frescă prin prisma căreia
vedem curgerea vremii peste vieţile noastre” (prefaţă de Liviu Antonesei la
Cinci degete-n ochi, jurnal, 1990-2006).

PARASCAN Constantin, n. 26 ianuarie 1944, comuna

Măgireşti, jud. Bacău. Prozator, critic şi istoric literar.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii
gimnaziale la Măgireşti, Şcoala de chimie la Târnăveni,
liceale la Tg. Ocna şi Oneşti, Facultatea de Filologie,
secţia română-italiană, din Iaşi (1967-1972). Doctor în
filologie (2000). Muzeograf (1972-1984), şef secţie
(1984-1989) la Muzeul literaturii române din Iaşi, din
1990 muzeograf la Bojdeuca Ion Creangă din Ţicău Iaşi. Debutează în
revista Alma Mater (1970). Colaborator la Opinia studenţească, Cronica,
Convorbiri literare, Ateneu, Dacia literară, la ziare şi almanahuri din Iaşi,
Bacău, Bârlad, Chişinău, Bucureşti. Fondează, împreună cu Daniel
Dimitriu, Cenaclul literar Junimea (1975) şi Cenaclul literar Ion Creangă
(1991) de pe lângă Bojdeucă, coordonează Concursul naţional de poveşti.
Publică romanele Uşile nopţii (1981), Sufletul nostru dintâi (1984, ed. a
II-a, 2004), Vămile iubirii (1988), Orga de argint (1994), autor al
monografiei Povestea vieţii lui Ion Creangă (Iaşi, Regina, 1996), al
albumului monografic (în colaborare) Ion Creangă – „Nu ştiu alţii cum
sunt...” (1983). Apar, apoi, Ion Creangă şi lumea în care a trăit, 1837-
1889 (Iaşi, Sagittarius Libris, 1999) şi Ion Creangă – Măştile inocenţei,
viaţa şi opera, cu o prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi o postfaţă de
Liviu Leonte (Iaşi, Junimea, 2000, ed. a II-a, Chişinău, Prut Internaţional,
2006), pentru această monografie primind Premiul Asociaţiei Scriitorilor
Iaşi. Realizează ediţia şi postfaţa la Scrierile lui Creangă, 2 vol., reeditare
a ediţiei princeps 1890, 1892 (Iaşi, Junimea, 1996), continuă cu volumele:
Eminescu şi Creangă la Junimea (Iaşi, Timpul, 2002), Preoţia lui Ion
Creangă (Iaşi, Sagittarius Libris, 2003), Monografie sadoveniană
toponimico-literară (Iaşi, Timpul, 2004), Cum i-am cunoscut… Portrete
literare (Iaşi, Convorbiri literare, 2004), Gimnastica umbrelor (Iaşi,
Junimea, 2004), Istoria Junimii postbelice, I (Iaşi, Timpul, 2006), Acasă la
Ion Creangă. Povestea Bojdeucii din Ţicău la 90 de ani (Iaşi, Sagittarius
Libris, 2008), Acasă la Ion Creangă. Humuleşti – Neamţ şi Ţicău-Iaşi
(Iaşi, Panfilius, 2008). A îngrijit ediţiile Poveştile de la Bojdeucă (10
volume, din 1994 şi până în prezent) şi Cele mai frumoase poveşti de la
Bojdeucă (2008). Obţine Premiul special al Salonului de carte de la

12
Chişinău (1999, 2005), Premiul revistei Convorbiri literare (2004), Ordinul
Meritul cultural în grad de cavaler, prin Decret prezidenţial (2004).

APETROAIE Adrian Liviu, n. 28 ianuarie 1974, în

Vadu-Moldovei, jud. Suceava. Poet şi publicist.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii
gimnaziale la Tg. Neamţ, Liceul militar Ştefan cel Mare
la Câmpulung Moldovenesc (1988-1992), Facultatea de
Filosofie, Universitatea Al I. Cuza Iaşi (1993-1997),
absolvent al modulului de Studii aprofundate de Teoria
interpretării (1998-1999). Redactor la Independentul,
Ziua de Iaşi, Radio Iaşi, Biroul de presă al Camerei de Comerţ Iaşi,
consilier la Centrul cultural al Americii Latine şi Caraibelor. Din 2002,
muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iaşi şi redactor la revista Dacia
literară. Debutează cu grupaje de versuri în Convorbiri literare (1998).
Colaborează la Cronica, Dacia literară, Convorbiri literare, Ateneu,
Hyperion, Bucovina literară cu eseuri, comentarii critice, poezii. Publică
volumele Alegorii sub papirus (Iaşi, Junimea, 2000), cu care obţine
Premiul editurii Junimea şi al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi,
la Concursul Naţional de Poezie Porni Luceafărul..., Botoşani, 2000,
Geometria deşertului, poeme (Iaşi, Junimea, 2002), Sadoveanu şi Iaşii
(1904-2004), album fotodocumentar (Iaşi, Opera Magna, 2004) Oglinda
sumară, poeme (Iaşi, Opera Magna, 2008), Minutul de prelungire,
publicistică (Iaşi, Feed Back, 2008).

ANDREI Aurel, n. 29 ianuarie 1949, Râmnicu-Sărat,

judeţul Buzău. Prozator şi dramaturg. Membru al
Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. Studii
elementare şi profesionale la Râmnicu-Sărat, studii medii
la Liceul nr. 4 din Braşov (1967-1971). Centralizări-
telecomandă C.F.R. Braşov, tehnician la I. M. Nicolina
din Iaşi (1975-1990), redactor-şef al Editurii Canova Iaşi
(din 1990), în prezent, referent în cadrul Centrului
Judeţean de Promovare a Culturii Tradiţionale Iaşi. Debutează cu proză în
revista Cronica (1981), colaborează la Vatra, Convorbiri literare, Cronica,
Ateneu, Contemporanul etc. Publică volumele Cazul profesorului Roşatu,
proză (Iaşi, Moldova, 1990), Tânăr, proză (Iaşi, Moldova, 1990), Teatru
pentru mai târziu (Iaşi, Canova, 1997), cu un cuvânt înainte de Val
Condurache, Altarul, teatru (2000), O dimineaţă neobişnuit de lungă,
teatru (2002), Povestea Căpcăunului…, proză pentru copii (2004),

13
Martinel şi vârtejul de zăpadă, proză pentru copii (2005), Poveste cu Moşi
Crăciuni şi un Pitic, proză pentru copii (2006), Trecutul zilei de mâine,
teatru (2000), Teatru, (2007), Miros de iarbă crudă în adierea nopţii,
teatru (2008). Sub tipar: Cartea cu coperţi albastre, proză poliţistă, un
volum de teatru pentru copii şi două volume de teatru care vor cuprinde 14
piese, cu un studiu introductiv de Ioan Holban. Deţinător al mai multor
premii la concursuri şi festivaluri de literatură (proză şi teatru – preşedinţi
de jurii Ileana Berlogea, Val Condurache, Dumitru Solomon, Mircea
Ghiţulescu): Premiul pentru dramaturgie Mihail Sorbu (1990), Premiul
pentru dramaturgie Bogdan Amaru (1991), pentru cartea Altarul, Premiul
pentru dramaturgie al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi pentru cartea Teatru
(2008). Mai multe piese au fost transmise radiofonic, între care Altarul la
Radio Iaşi prin vocea actorului Teofil Vâlcu, nominalizat la Premiul Camil
Petrescu (1995) şi la UNITER (2004). Premiera piesei Trecutul zilei de
mâine a avut loc la Teatrul V. Alecsandri din Iaşi (2005), într-o distribuţie
actoricească de excepţie.

14
 FEBRUARIE

ŢAŢOMIR Nicolae, n. 2 februarie 1914, în Hârlău,

judeţul Iaşi – m. 26 ianuarie 1996. Poet, eseist şi jurist.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii
liceale şi Facultatea de Drept la Iaşi. Practică avocatura,
profesor la aceeaşi facultate, parcurgând toate treptele
didactice universitare, şeful Catedrei de teoria statului şi
dreptului, decan al Facultăţii ieşene. Obţine titlul de
doctor în drept cu teza Criminalistica în literatură
(1947). Debutează (la îndemnul lui George Topîrceanu) cu versuri în Bloc,
Adevărul şi Însemnări ieşene, iar editorial, cu volumul Lebede negre
(1936). Redactor şef al revistei Iaşul nou, redactor la Iaşul literar.
Colaborează la Adevărul literar, România literară, Convorbiri literare,
Cronica, Ateneu, Steaua, Transilvania, Contemporanul etc. Apreciat şi
apropiat de George Călinescu, George Lesnea, George Topîrceanu, Otilia
Cazimir, Ion Istrati, Nicolae Barbu, Fl. M. Petrescu, Constantin Ciopraga şi
alţii. Remarcabila sa operă măsoară 18 volume de poezie, 2 romane şi o
carte de eseu. Amintim câteva: Eternul spirit (1940), Melos (1970), Cartea
mea de lut (1971), Elipse orfice (1976), Cosmograme (1977), Ţara
albatroşilor (1982), Lebede albe (1983), Anabasis (1985), Paşii
Licornului (1989). Critica literară îi descoperă tumultul romantic, accentele
elegiace, melosul persuasiv, fulguraţiile plastice, ecouri de glas interogativ
în limba cosmosului într-un vers tăiat cu artă de geometru. Membru al
Academiei de Ştiinţe, deţinător al unor importante premii şi distincţii,
poetul şi juristul Nicolae Ţaţomir rămâne o personalitate de prim plan în
viaţa spirituală a Cetăţii.

IONEL Nicolae, n. 4 februarie 1944, Bucureşti. Poet, dramaturg şi

traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale
la Adjud, Liceul Internat C. Negruzzi, Facultatea de Filologie a
Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1961-1966). Profesor la Şcoala generală
Şaru Dornei, jud. Suceava, muzeograf la Casa memorială V. Alecsandri
Mirceşti, profesor la Şcoala generală Perieni, jud. Iaşi, din 1990 redactor la
revista Convorbiri literare, din 1995 redactor la Editura Junimea.
Debutează cu poezii în Familia (nr. 2, 1971), editorial, cu volumul Cuvânt
în cuvânt (Iaşi, Junimea, 1972). Publică apoi volumele de poezii: Poezii
(Iaşi, Junimea, 1979), Calea vie (Bucureşti, Cartea Românească, 1983),
Scara de raze (Iaşi, Junimea, 1990), Carul Mare (Bucureşti Cartea

15
Românească, 1991), Venirea (Iaşi, Sagittarius, 1995), Vederea (Iaşi,
Junimea, 1995), Prezenţa (Constanţa, Pontica, 1996), Flori de cireş (Iaşi,
Fides, 1997), Răsăritul chipului (Bucureşti Cartea Românească, 1998),
Haiku (Iaşi, Fides, 1998), Crinul deschis (Iaşi, Junimea, 1999), Dor din
dor (Iaşi, Fides, 1999), Cântece de leagăn (Iaşi, Fides, 2000), Cât îi ceru’
şi lumea (I – Iaşi, Fides, 2000, II – Iaşi, Tehnopress, 2005, III – Cluj-
Napoca, Napoca Star, 2007, IV – Cluj-Napoca, Napoca Star, 2008),
Marginea singurătăţii (Iaşi, Fides, 2001), Nume pe ape, (Iaşi, Junimea,
2003), Cuvânt în cuvânt, antologie (Iaşi, Junimea, 2004), Celei de nenumit
(Iaşi, Tehnopress, 2004), Umbra miresmei (Iaşi, Tehnopress, 2005), Gând
oprit (Târgu-Lăpuş, Galaxia Gutenberg, 2005), Drumul spre nume (Iaşi,
Tehnopress, 2005), Bethel (Iaşi, Tehnopress, 2005), Tot în totul (Iaşi, Ştef,
2007), Umbra ta, Ruth (Iaşi, Tehnopress, 2008). Volume de teologie:
Rugăciune (I – Iaşi, Fides, 1996, II – Iaşi, Fides, 1999, III – Iaşi,
Tehnopress, 2004), Întrebătoare răspunsuri (Iaşi, Tehnopress, 2006).
Volume de teatru: Vlad Ţepeş (Iaşi, Junimea, 1984), Jeanne d'Arc (Iaşi,
Moldova, 1992), Oedip. Meşterul Manole (Iaşi, Junimea, 1997),
Constantin Brâncoveanu (Iaşi, Fides, 2001), apoi de folcloristică: Floarea
florilor, antologie de lirică populară (Iaşi, Junimea, 1999, ediţia a II-a – Iaşi
Junimea, 2003), Literatura populară din judeţul Iaşi (Iaşi, Tehnopress,
2006). Realizează numeroase traduceri din literatura universală. Premiul
Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie – 1984, Premiul Asociaţiei
Scriitorilor Iaşi pentru poezie – 1990 şi 1996, Premiul Saloanelor de carte
de la Iaşi pentru traduceri (1997) şi Cluj-Napoca pentru Aeneis (1997),
Premiul Fundaţiei Cella Delavrancea (Bucureşti, 1998) pentru Opera
omnia.

CAZIMIR Otilia (pseudonimul Alexandrei Gavrilescu),

n. 12 februarie 1894, în comuna Horia, judeţul Neamţ –
m. 8 iunie 1967, Iaşi. Poetă, prozatoare şi
traducătoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din
România. Studii gimnaziale, liceale şi Facultatea de
Litere şi Filosofie la Iaşi. Debutează cu versuri la Viaţa
Românească (1912), revistă căreia îi rămâne
colaboratoare fidelă. Cu volumul de poezii Lumini şi
umbre (1923) îşi face debutul editorial. Urmează Fluturi de noapte (1926)
şi Cântec de comoară (1931). Publică permanent în Însemnări ieşene,
Adevărul literar şi artistic, Lumea, Bilete de papagal, Iaşul literar, Orizont,
Gazeta literară, Cronica. Publică volumele de proză Din întuneric, Fapte
şi întâmplări adevărate (Din carnetul unei doctorese) (1928), Grădina cu

16
amintiri şi alte schiţe (1929), În târguşorul dintre vii... (1939), şi romanul
A murit Luchi (1942, 1996). I se decernează Premiul Academiei (1927),
Premiul Femina (1928), Premiul Naţional pentru poezie (1937), Premiul
Societăţii Scriitorilor Români (1942). Pentru copii scrie Licurici (1930),
Jucării (1938), Poezii (1939), Catinca şi Catiuşa, două fete din vecini
(1948), Stăpânul lunii (1948), Baba Iarna intră-n sat (1954), Albumul cu
poze (1957), Poezii (1959). Evocările au fost adunate în volumul Prietenii
mei scriitorii... (1960). Alte volume: Cele mai frumoase poezii (1965, cu
prefaţă de Constantin Ciopraga), Scrieri în proză, I-II (1971-1972), studiu
introductiv de C. Ciopraga, Inscripţii pe marginea anilor (1973), ediţie
îngrijită de G. Sanda, Scrieri despre teatru (1978), ediţie îngrijită de G.
Sanda, numeroase alte reeditări din opera scriitoarei şi alte volume realizate
în colaborare. A tradus din literaturile franceză, rusă şi sovietică
(Maupassant, Gorki, Cehov, Fedin, Bulatov, Kuprin, Kassil, A.N. Tolstoi,
Voynich, Mihalkov etc.). „Remarcabilă este Otilia Cazimir şi în schiţele în
proză, mici instantanee, drame în miniatură (...), în acelaşi spirit evocativ şi
discret umanitar ce străbate toată proza moldovenească între Sadoveanu,
Hogaş şi Ionel Teodoreanu” (G. Călinescu).

CRĂCIUN Boris, n. 12 februarie 1939, în Chişinău –

m. 21 februarie 2018, Iaşi. Prozator şi editor. Membru
al Uniunii Scriitorilor din România. Şcoala primară la
Aradul Nou şi Ruginoasa, Liceul pedagogic V. Lupu
(1956), Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza
din Iaşi, secţia română (1961). A fost, pe rând, reporter-
colaborator la Radio Iaşi, instructor cu filmul la
Întreprinderea cinematografică Iaşi, profesor şi director
de şcoală la Dumbrăviţa-Ruginoasa. În 1964 vine din nou la Radio Iaşi ca
reporter, apoi şef de secţie până în 1985 (când postul este desfiinţat). După
1989, revine la Radio Iaşi ca şef de secţie. La 1 ianuarie 1993, înfiinţează
Editura Porţile Orientului (după titlul propriului roman), unde este director,
publicând un impresionant număr de cărţi, scrise sau în redactarea sa, mai
ales volumele de mare tiraj şi succes din colecţiile Dinastia sau Carte
şcolară ilustrată. Debutează în volum cu monografia Ruginoasa (1969),
este autorul romanelor La porţile Orientului (1980), Taciturnul (1990),
Moldova plânge (1993), Bandiţii şi jandarmii (1993), al cărţii de reportaje
şi anchete Metropola de pe şapte coline (1985), al volumului Teatru istoric
(1995), cuprinzând câteva dintre piesele de teatru difuzate la Radio
Bucureşti şi Radio Iaşi, grupate într-o adevărată „epopee dramatică a
neamului românesc” (Triumful lui Burebista, Ştefan şi Marinka, Onoare

17
şi mărinimie, Cuza la Ruginoasa, Fântâna lupilor). A mai publicat cărţi
ilustrate sau albume de vădită popularitate precum: Istoria ilustrată a
literaturii române, Istoria românilor în 1000 de imagini, Regii şi reginele
României, Legendele neamului românesc, Povestiri şi legende despre
plante şi animale, Legendele geografice şi istorice ale poporului român,
Copilăria lui Iisus, Legenda Copoului, Vampirul păcălit, Portrete
istorice, Galeria scriitorilor, Dicţionarul ilustrat al limbii române pentru
elevi, Păcală şi Tândală, Pe urme de domnitori şi doamne, regi şi regine,
Călătorii extraordinare, Pe urmele scriitorilor din vatra limbii române,
Faimoşii inventatori, Povestea limbii române, Viaţa ilustrată a poetului
nemuritor (Mihai Eminescu), Povestea unui castel blestemat –
Ruginoasa, Bîrnova, dragostea mea, Sfintele Paşti, Vine iarăşi Moş
Crăciun, Viaţa ilustrată, minunile, parabolele şi patimile lui Iisus
Hristos, O istorie legendară a Iaşilor ş.a. A repovestit pe scurt, pentru
copii, cărţi şi poveşti celebre din literatura universală, în volume sau
antologii şcolare (Epopeea lui Ghilgameş, Cântecul Nibelungilor,
Cântecul lui Roland, Ali-Baba şi cei 40 de hoţi, Baronul Münchhausen,
Colţ Alb, Singur pe lume, Tartarin din Tarascon, Inimă rece ş.a.). A
îngrijit ediţii care se folosesc intens în lumea actuală a şcolilor: Eminescu
şi copiii, Caragiale şi copiii, Creangă povestind copiilor, Amintiri din
copilărie (cu 200 de imagini), Bolintineanu şi copiii, Ştefan cel Mare,
precum şi serialele Comoara literaturii române şi Capodopere din
literatura universală. De un real succes în şcoli şi librării se bucură serialul
de biologie şi literatură Planeta animalelor, din care au apărut până acum
20 de volume. „Boris Crăciun demitizează un personaj legendar şi îl
investeşte cu alte calităţi, umane, a căror investigare conduce la o realizare
artistică superioară” (Ioan Holban).

CRĂCIUN Georgeta (G. Popa), n. 13 februarie 1934, în

Dorohoi. Prozatoare. Studii gimnaziale şi liceale la
Buzău şi Rădăuţi, superioare la Iaşi – Facultatea de
Filologie-Istorie (1953-1957), doctorat în istorie (1986,
la acad. Gh. Platon). Bibliotecară la Biblioteca M.
Eminescu (1958-1961), muzeograf la Muzeul Unirii
(1961-1990), director al Editurii Noel (din 1994). Publică
studii şi cercetări de istorie în publicaţii ieşene. Autoare
a volumelor de proză Prizonierii misteriosului gheţar (1969), Formula
magică (1993), Pe raza lunii (1994), apoi Moldova în vremea
domnitorului Grigore Alex Ghica 1849-1856 (1996), Luceafărul de

18
noapte (2000), Despre Iaşi (Noel, 2002), Luceafărul de zi (Noel, 2002),
Aproape de soare (Noel, 2002).

STOICIU Constantin, n. 15 februarie 1939, la Iaşi.

Prozator şi scenarist. Membru al Uniunii Scriitorilor
din România. Studii liceale la Liceul Aurel Vlaicu şi de
filosofie în capitală. Activitate deosebită şi îndelungată
la Studioul cinematografic Bucureşti. Din 1982 se
stabileşte în Canada, unde înfiinţează la Montreal
Editura Humanitas. Debutează cu volumul de povestiri
Dimineaţa (1966). Continuă cu romanele Peştele de
fontă (1968) şi Trufie (1974), apoi Pasarela (1979), Le roman du retour
(1992), De l’insouciance (1994), Fragments frivoles d’éternité (1998), Le
fuyard (2002), Pelerinii (2003). Colaborează la principalele reviste
culturale româneşti. Este autorul multor scenarii de film.

LEONTE Carmelia, n. 15 februarie 1964, Vârfu-

Câmpului, jud. Botoşani. Poetă şi eseistă. Membră a
Uniunii Scriitorilor din România. Studii: Şcoala generală
Gh. Asachi, Liceul V. Alecsandri, Liceul industrial de
chimie din Iaşi (1970-1982), apoi Facultatea de
Filologie, secţia limba şi literatura română – limba şi
literatura franceză, a Universităţii Al. I. Cuza (1983-
1988). Profesor la Liceul nr. 1 din Iaşi (1988-1990),
muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iaşi, Muzeul V. Pogor (1990-
1996), redactor la revista Dacia literară (din 1996). Debutează cu poezii în
Convorbiri literare şi Luceafărul (1982). Publică versuri, proză scurtă,
eseu, recenzii în reviste literare şi de cultură din Iaşi şi din ţară. Moderator
la Cenaclul Junimea din Iaşi. Editorial debutează în Invocaţii (Iaşi,
Junimea, 1986). Autoare a volumelor de versuri Procesiunea de păpuşi
(Timişoara, Helicon, 1996), Libelula mioapă (Bacău, Editura Plumb),
Melancolia pietrei, poeme (Iaşi, Junimea, 2003, 2005), Death seaches for
you a second time (Minnesota, S.U.A., Anderson Center, 2004), translated
by Michael Waters and Mihaela Moscaliuc, a volumului de povestiri pentru
copii Doi galoşi (Iaşi, Junimea, 1988). În curs de apariţie: Semnul liniştii,
poeme şi Ieşirea din oglindă, eseuri critice. Publică numeroase studii de
filosofie creştină în revista Dacia literară. Prezentă în antologiile: City of
Dreams and Whispers, an Antology of Contemporany Poets of Iasi, by
Adam J. Sorkin, Iaşi, Oxford, Portland. The Center of Romanian Studies;
Mississippi Review, volume 28, No. 3, World poetry, 2000; The Southern

19
California Anthology, vol. XVII, University of Southern California, Los
Angeles, 2001. Colaborări în revistele din străinătate – traduceri de Michael
Waters şi Mihaela Moscaliuc: Mid-American Review, volume XI, No. 2,
Spring, 1999; Great River Review, Spring-Summer, 1999, Center for
Interdisciplinary Studies, Minnesota; Kestrel 13, Spring, 1999, School of
Language and Literature Fairmont, State College; UMES Maryland Review,
Winter-Spring, 2000, No.12, University of Maryland Eastern Shore;
Mississippi Review, World Poetry 2000, The Center for Writers, The
University of Southern Mississippi; Mid-American Review, volume XIX,
Number 2, Department of English Bowling Green State University, Ohio;
Controlled Burn, Winter, 2001, vol. 12, Kirtland Community College,
Michigan; Great River Review, Fall-Winter, 2001-2002, Anderson Center
for Interdisciplinary Studies, Red Wing, Minnesota; Connecticut Review,
Spring 2002, Southern Connecticut State University; Two Rivers Review,
Fall 2003, Biannal Journal of poetry, New-York; One Trick Pony, Number
seven, Banshee, Philadelphia, 2004. „Voit şi discret autobiografică, atât
numai cât să ofere un minim de verosimilitate trăirii, poezia Carmeliei
Leonte este un examen lucid al dezastrului lent, căutarea momentelor de
ruptură precizând etapele unui proces interior care începe cu sechestrarea
bucuriei, a elanului vital şi sfârşeşte la zidul plângerii, într-un acut
sentiment al iminenţei morţii” (Ioan Holban).

MOISII Dan, n. 18 februarie 1954, în Hlipiceni, jud.

Botoşani. Poet şi publicist. Studii gimnaziale la Şcoala
generală din Victoria, com. Hlipiceni (1969-1972), îşi
continuă studiile la Liceul industrial Nicolina din Iaşi,
maistru instructor la Liceul cu acelaşi nume, apoi la
Liceul industrial nr. 8 (C.U.G.) din Iaşi. Debutează cu
poemul Copil frumos în revista Convorbiri literare,
coordonată de poetul Corneliu Sturzu (1976). Editorial
debutează în volumul colectiv Incantaţii (Iaşi, Junimea,
1983). Este autorul cărţilor de versuri: Ninsoarea cireşelor (Iaşi, Cronica,
1996), Amiezile celui mai lung anotimp (Chişinău, Arc, 1999), Hoinar
prin sângele meu (Iaşi, Cronica, 1999), Cămaşa de iarbă (Chişinău, Arc,
2006), Şi mâine e o zi (Iaşi, Samia, 2007), Clopotul din frunze (Iaşi,
Samia, 2007). Colaborator al publicaţiilor Cronica, Luceafărul, Convorbiri
literare, România liberă, Vatra, Amfiteatru etc. În prezent, este reporter la
publicaţia Mesagerul din Chişinău.

20
PÎRÎIALĂ Gheorghe (G. Pârău), n. 19 februarie 1959, Popeşti, jud. Iaşi.
Poet. Studii gimnaziale la Doroşcani, Liceul mecanic Iaşi, Facultatea de
Zootehnie a Institutului Agronomic din Iaşi. Inginer zootehnist, şef de
fermă la IAS Buzău şi Gorban, director A.E.I. Răducăneni, şef serviciu
F.N.C. Iaşi. Debutează în Convorbiri literare cu poezia E vremea
salcâmilor (1978). Publică volumul Oul împuşcat (Iaşi, Axis, 1996).

CĂRCĂLEANU Eleonora, n. 21 februarie 1939, în

com. Echimăuţi-Orhei, Republica Moldova. Profesor,
critic şi istoric literar. Membră a Uniunii Scriitorilor
din România. Studiile preuniversitare la Liceul Iulia
Hasdeu din Bucureşti; Facultatea de Filologie din
Bucureşti, secţia de limba şi literatura italiană. Obţine
titlul de doctor în 1975. Activează din 1967 ca asistent,
apoi ca lector, conferenţiar şi profesor la Universitatea
Al. I. Cuza din Iaşi. Burse de studiu în Italia (Roma, Urbino, Perugia), unde
a audiat cursurile de literatură italiană ţinute de Natalino Sapegno şi Carlo
Bo. A participat la simpozioane internaţionale de italienistică (Bucureşti,
Roma, Bari, Lublin, Iaşi) şi a fost visiting professor la Universităţile din
Perugia, Padova, Bari, Pescara, Chieti. Colaborează la diferite reviste
literare cu articole privind, prioritar, aspecte ale culturii italiene. Este
autoarea următoarelor volume: Giuseppe Ungaretti şi alte contribuţii
literare italiene (Iaşi, Ars Longa, 2008), Miscellanea italica (Iaşi, Junimea,
2003), Eugenio Montale. O lectură a poeziei (Iaşi, Universitas XXI,
2002), Tre correnti letterarie italiene. L’Umanesimo, il Rinascimento e il
Barocco (Iaşi, Corson, 1999), Due secoli di litteratura italiana. Il
Duecento e il Trecento (Iaşi, MydoCenter, 1998; ed. a II-a, Corson, 2000),
Repere româno-italiene (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1998),
Leopardi în România (Bucureşti, Minerva, 1983), Antologia della
letteratura italiana. Dalle origini al Quattrocento (Iaşi, Centrul de
multiplicare al Universităţii Al. I. Cuza, 1979).

ISTRATE Gavril, n. 23 februarie 1914, Nepos, jud.

Bistriţa-Năsăud – m. 30 ianuarie 2014, Iaşi. Profesor,
filolog, istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor
din România. Studii primare şi gimnaziale la Nepos şi
Năsăud, Liceul George Coşbuc din Năsăud. Facultatea
de Litere, secţia limba română, din Iaşi (1938). Profesor
secundar la Liceul Naţional, la Seminarul Veniamin
Costachi Iaşi, la Liceul M. Kogălniceanu şi la Liceul

21
militar (până în 1948). Doctor în filologie (1949). Asistent, conferenţiar şi
profesor, decan al Facultăţii de Litere de la Universitatea ieşeană (1949-
1968). Profesor emerit, deţinător al Diplomei de excelenţă oferită de
Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi. Debutează în revista Vatra din Năsăud cu
articolul Panait Istrati (1935), urmează studiul lingvistic Graiul satului
Nepos (1937), apărut în Buletinul Institutului "A. Philippide". De-a lungul
vremii colaborează la numeroase ziare şi reviste din Iaşi şi din ţară. Publică
volumele: Limba română literară. Studii şi articole (1970), Originea
limbii române literare (1981), Studii eminesciene (1987), Transilvania în
opera lui Sadoveanu (1999), George Coşbuc în ultimii 50 de ani (2001),
Studii şi portrete (vol. 1 – 2001, vol. 2 – 2002, vol. 3 – 2003, vol. 4 – 2003,
vol. 5 – 2005), apoi Un rapsod de pe Valea Someşului (2003), El n-a
murit... E numai dus (2003), Crăciunul de altădată (2004, ed. a II-a
2007). Editează Drumuri Basarabene. Orhei şi Soroca de M. Sadoveanu
(2001), Scrieri alese de G. Coşbuc (2001), autor a numeroase prefeţe şi
postfeţe, a peste 700 de studii şi articole de istorie literară, filologie şi
lingvistică, a iniţiat cercetări dialectale în Moldova, a semnalat patru ediţii
necunoscute din poeziile lui Eminescu şi două din povestirile lui Creangă.
A fost prezent la numeroase simpozioane şi sesiuni ştiinţifice în ţară şi
străinătate. Pentru toate acestea a fost distins cu titlul de membru de onoare
al Societăţii de Ştiinţe Filologice, membru de onoare al ASTREI şi al
Societăţii Limba Noastră cea Română din Chişinău. Este deţinătorul celui
dintâi premiu al ASTREI, după ce Asociaţia Transilvană şi-a reluat
activitatea, în anul 1990. Premiul de excelenţă a Asociaţiei Iaşi a Uniunii
Scriitorilor. Ca urmare directă a activităţii culturale remarcabile, i s-a
acordat titlul de Cetăţean de onoare al oraşelor Târgu-Neamţ şi Năsăud,
precum şi al comunei Fedru din judeţul Bistriţa-Năsăud. Şcoala din Nepos
îi poartă numele.

SAVA Doina Mihaela, n. 23 februarie 1959, Negreşti-

Vaslui. Poetă şi traducătoare. Studii gimnaziale la
Bârlad (1966-1973), liceale la Iaşi, Liceul C. Negruzzi
(1974-1976) şi Liceul M. Eminescu (1977-1978),
Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi,
secţia franceză-spaniolă (1978-1982). Lector la Catedra
de limbi străine a Universităţii Tehnice Gh. Asachi Iaşi,
lector de limba franceză la Universitatea P. Andrei din
Iaşi, doctorand în filologie. Debutează cu poeme în revista Cronica (1974),
editorial în 10 poeţi tineri, antologie, Junimea, 1978. Colaborează la
Cronica, Convorbiri literare, Dialog, Astra, Ateneu, Opinia studenţească

22
etc. În 1981 obţine Premiul N. Labiş (Suceava). Publică volumele de poezii
O călătorie spre centrul inimii (Iaşi, Junimea, 1978) şi Cântece pentru
şarpele casei (Iaşi, Junimea, 1984). Traduce Poveşti de Andersen (1990) şi
Femeia invizibilă de A. M. Houdebine-Gravaud (1997). Participă la
congrese naţionale şi internaţionale cu studii şi comunicări ştiinţifice.

DIMITRIU-PĂUŞEŞTI Al., n. 24 februarie 1909, Iaşi

– m. 7 noiembrie 1977, Bucureşti. Istoric literar şi
traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România. Şcoala primară, Liceul Naţional şi Facultatea
de Filologie (secţia franceză) la Iaşi. Studii de
specializare la Paris. Profesor la diverse licee, printre
care şi Şcoala normală V. Lupu, Iaşi, apoi la Bucureşti, la
Liceul Gh. Lazăr. Lector şi conferenţiar la Catedra de
literatură franceză din Bucureşti. Cu teza Imaginea poetică la René Char
obţine titlul de doctor în ştiinţe filosofice. Activitatea de publicist se
regăseşte în colaborările de la Lumea, Însemnări ieşene, Contemporanul,
Universul etc. Este autorul cursului de Istoria literaturii franceze, sec XX,
coautor al Dicţionarului literaturii franceze (1972) şi al dicţionarului 111
scriitori francezi (1977). Remarcabil traducător al romanului ciclic
Familia Thibault de Roger Martin du Gard, al volumelor Izbânda familiei
Rougon de Emile Zola, Locul supliciului de Vl. Pozner, Inamicii publici
de P. Kessel.

DIMA Gabriela Eugenia, n. 25 februarie 1974, în Iaşi.

Critic şi istoric literar. Studii liceale la C. Negruzzi Iaşi
(1988-1992), Facultatea de Litere a Universităţii Al. I.
Cuza, secţia Limba şi literatura italiană – Limba şi
literatura engleză (1992-1996). Titlul de Doctor în
filologie (2007). Asistent (din 2001), apoi lector (din
2008) la Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza
din Iaşi, Departamentul de limbi moderne. Cursuri de specializare în Italia
şi România, visiting professor Erasmus la Universitatea din Padova (2008).
Colaborează cu studii şi articole în Convorbiri literare, Quaderni di Studi
italiani e romeni, Tritti gli anni di Svevo, Anuarul de lingvistică şi istorie
literară, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, cât şi în
numeroase volume colective. Autoare a volumului Influenţe greco-latine
în teatrul neoclasic italian (în curs de apariţie), coautoare la Dicţionarul
enciclopedic ilustrat junior. Nume proprii (Chişinău, Cartier, 2004, ed. a

23
II-a, 2005, coordonator Florin Faifer), la Dicţionarul explicativ ilustrat al
limbii române (Chişinău, Arc şi Gunivas, 2007).

PETRESCU Dan, n. 26 februarie 1949, în Bucureşti.

Prozator şi eseist. Membru al Asociaţiei Scriitorilor
Profesionişti din România. Studii gimnaziale şi liceale la
Roman, absolvent al Facultăţii de Filologie, secţia
română-franceză, din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din
Iaşi, promoţia 1981. După exmatricularea de la
Facultatea de Filologie din Bucureşti (1972), pe motive
politice, exercită tot felul de meserii. După terminarea
facultăţii de la Iaşi, profesor, bibliotecar, apoi liber profesionist până la
revoluţie (1989), unul din importanţii dizidenţi anticomunişti din Iaşi. După
1990 este ministru adjunct în Ministerul Culturii, apoi consilier editorial la
cunoscuta editură Nemira din Bucureşti. Debutează în revistele Dialog şi
Opinia studenţească (1980), colaborează la Orizont, România literară,
Viaţa românească, Contrapunct, Timpul etc. Autor al volumelor: Tentaţiile
anonimatului (Albatros, 1990), În răspăr (Nemira, 2000), Ce-ar mai fi de
spus, convorbiri libere într-o ţară ocupată (cu Liviu Cangeopol, Minerva,
1990), ediţia a II-a (Minerva, 2000), Deconstrucţii populare (Polirom,
2002). Împreună cu M. Gliga şi M. Moroiu reeditează traducerea volumului
Pergamentul diafan. Ultimele povestiri de Ioan Petru Culianu (postfaţă de
Dan Silviu Boerescu).

24
 MARTIE

IURAŞCU Constantin (Tataia), n. 1 martie 1929, în

Vaslui. Poet şi epigramist. Şcoala primară şi liceul le
absolvă la Vaslui (1936-1948), apoi urmează cursurile
Institutului Agronomic Bucureşti (1949-1954). A lucrat
ca inginer în domeniul îmbunătăţirilor funciare
(cercetare şi proiectare) până la pensionare, în 1990. În
perioada 1994-2007 este documentarist şi arhivist la
Ziarul de Iaşi. Debutează literar în revista Urzica (1953).
Publică epigrame, cronici rimate, fabule, rondeluri epigramatice, note
satirice în publicaţii de profil: Epigrama, Haz de necaz, Hohote, Ag pe
rime. Obţine numeroase premii şi distincţii la festivaluri şi concursuri cu
profil umoristic. Publică volumele: Politice… nepoliticoase, vol. 1, prefaţă
George Petrone (Iaşi, Multiprint, 1999), Politice… nepoliticoase, vol. 2,
prefaţă George Petrone (Iaşi, Bolta Rece, 2001), Atacuri şi riposte (Iaşi,
D.I.G., 2002), Armaghedonul lui Tataia, prefaţă de George Petrone (Iaşi,
Miremis, 2003), Flagrant delict de… umor, prefaţă de Eugen Deutch (Iaşi,
D.I.G., 2004), Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală, prefaţă de
Eugen Deutch (Iaşi, D.I.G., 2005). Este prezent în peste 30 de culegeri şi
volume colective.

PANAITE Nicolae, n. 1 martie 1954, în Şcheia, jud.

Iaşi. Poet, publicist şi editor. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Studii primare şi gimnaziale în
comuna natală, liceale la Emil Racoviţă din Iaşi (1969-
1974), cursuri de ştiinţa informării, absolvent al
Facultăţii de Ştiinţe Juridice Iaşi. A fost, pe rând,
pedagog, instructor practică profesională, operator
comercial, inspector I.J.R.V.M.R., proiectant. Membru
fondator al Studioului de Poezie Iaşi (1983-1987). Director al Editurii
Moldova (1990-1999), redactor şef al revistei Moldova, director al editurii
Alfa (din 2000), redactor la revista Convorbiri literare din Iaşi. Editează, în
perioada 2003-2005, revista Calea, Adevărul şi Viaţa. Debutează cu poezii
în Convorbiri literare şi Cronica (1972), publică versuri, cronici, note în
România literară, Cronica, Luceafărul, Steaua, Viaţa românească, Opinia
studenţească, Transilvania etc. Obţine Premiul Uniunii Scriitorilor la
Concursul naţional de poezie Nicolae Labiş (Suceava, 1976), câştigător al
Concursului de debut al Editurii Cartea Românească (1979). Debutează în

25
volum cu Norul de marmură, versuri (Bucureşti, Cartea Românească,
1981), apoi publică Alergarea Copacului roşu, versuri (Iaşi, Junimea,
1985), Semnele şi înfăţişarea, versuri (Bucureşti, Cartea Românească,
1989), reeditare cu adnotări şi completări (Iaşi, Moldova, 1995), Aproape
un cerc, versuri (Iaşi, Alfa, 2002), Vestirea (Iaşi, Alfa, 2004), Glorie
anonimă, versuri (Iaşi, Timpul, 2007), pentru care obţine Premiul Uniunii
Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. A fost tradus în suedeză, rusă,
spaniolă, arabă. A fost organizator al mişcării împotriva dictaturii şi
totalitarismului din 14 decembrie 1989, de la Iaşi. Pentru întreaga activitate
literară, Preşedinţia României îi conferă medalia Ordinul Meritul Cultural
în grad de Cavaler (2004). „Nicolae Panaite cultivă câteva teme, asumate,
reluate cu imperceptibile nuanţări până la epuizarea lor. [...] Postura
obişnuită este a reacţiei directe la invazia sacrului, mistica fiind un mod de
cunoaştere prin apropiere de obiect până la suprapunere. Cu aceste mijloace
şi în aceeaşi tonalitate reţinută este propus un tulburător tablou al lumii «de
dincolo»” (Liviu Leonte).

LUTIC Adrian, n. 5 martie 1974, la Medgidia. Poet. Studii liceale în

oraşul Hârlău. Secretar la Notariatul din Hârlău. Publică grupaje de versuri
în presa locală şi ieşeană. Este autorul volumului de poezii Visez la steaua
mea, apărut în Israel, 1997. Scrie apoi Cine sunt eu, mamă?, volum de
teatru (în colaborare cu Paul Iancu).

BOTEZ Constantin Th., n. 11 martie 1929, în Bacău –

m. 21 februarie 1992, la Iaşi. Istoric şi eseist. Şcoala
primară şi Liceul comercial la Bacău, apoi Institutul de
studii economice şi planificare la Iaşi. În 1954 obţine
postul de asistent la Facultatea de ştiinţe economice, apoi
lector şi profesor titular. În 1969 îşi ia licenţa în istorie.
Publică lucrări mono-grafice, studii, articole, recenzii,
eseuri etc. Scrie, între altele, Cronica Cotnarilor (1971,
în colaborare), Epopeea feroviară românească (1978, în colaborare),
Pagini uitate de cultură economică (1983), Bolta Rece la două secole de
existenţă (1988), Prin hanurile Moldovei (1988, în colaborare). Postum,
apare volumul Cu Iaşii mână în mână (1996, în colaborare). În 1992 i se
acordă Medalia şi Diploma de Onoare pentru merite deosebite în protejarea
şi punerea în valoare a documentelor din Fondul arhivistic naţional al
României, iar în 1995 Asociaţia Jurnaliştilor de turism îi atribuie post-
mortem titlul de Senior al profesiei.

26
 TERTULIAN N. (Nathan Veinstein), n. 12 martie 1929,
la Iaşi. Estetician, eseist şi critic literar. Membru al
Uniunii Scriitorilor din România. Studii de filosofie la
Bucureşti, licenţiat în 1959. Redactor la Contemporanul,
şef secţie la Viaţa Românească, şef al Catedrei de
estetică la Şcoala de literatură M. Eminescu, din 1969
lector la Facultatea de Filosofie. Cercetător ştiinţific la
Institutul de Istoria Artei N. Grigorescu din Bucureşti
(1977-1980), doctor în filosofie cu teza Benedetto Croce şi Georg Lukács
sau despre raporturile dintre estetică şi filosofie (1972). Din 1980,
cercetător la Institutul de filosofie al Universităţii din Heidelberg
(Germania), profesor asociat la Facultatea de litere şi filosofie din Siena,
Italia (1981-1982) şi director de studii la École des Hautes Études en
Sciences Sociales din Paris (din 1982). Scrie Probleme ale literaturii de
evocare istorică (1954), Eugen Lovinescu sau contradicţiile estetismului
(1959), Eseuri (1968), Critică, estetică, filosofie (1972), Experienţă, artă,
gândire (1977), Georges Lukács. Etapes de sa pensée esthétique (1980),
Perspective contemporane (1981), Ontologia der sur social, Mexico
(1991). Colaborează la publicaţii importante din ţară şi străinătate. Studiile
sale sunt analize meticuloase ale aspectelor ideologice ale operelor unor
scriitori români sau străini, adesea tributare direcţiilor politice impuse.

COZAN Viorica Ana, n. 22 martie 1949, Stulpicani,

jud. Suceava. Poetă. Studii gimnaziale la Şcoala
generală Stulpicani (1956-1964), Liceul umanistic
Stulpicani (1964-1967), Şcoala postliceală de
biblioteconomie din Bucureşti (1970-1972), specialitatea
bibliotecar secundar. Preparator CTC la Mina Leşu
Ursului, Suceava (1967-1968), bibliotecar în comuna
Doineşti, Iaşi (1968-1970), bibliotecar în comuna Focuri,
Iaşi (1972-1975), bibliotecar la Biblioteca Universităţii Tehnice Gh.
Asachi, Iaşi (din 1975). Debutează cu versuri în Zori noi (Suceava) în anul
1966, publică în Iaşul literar, Convorbiri literare, Cronica, Luceafărul,
România literară, Opinia etc. Autoare a volumelor de poezii Întâlnirea cu
mine (1982), Privilegiul surâsului (1987), Durata surâsului (Iaşi,
Demiurg, 1997). „Viorica Ana Cozan este o poetă autentică [...]. Scrie într-
un fin contrapunct, are o notă personală puternic vibrantă” (Cezar
Ivănescu). „Durata surâsului. Iată un titlu racordând temporalul şi viziunea
tandră! În acest al treilea grupaj de versuri sub semnătura Viorica Ana
Cozan, partiturile definitorii, unele remarcabile, introduc în spaţii magice –

27
un indicator fiind amintirea difuză, obsedantă, transfiguratoare. Din fondul
folcloric de adâncime, poeta cu rădăcini bucovinene preia, asimilează şi
potenţează mirajul unor vremi uitate; voci ale înconjurimii prezente, ale
oamenilor, pădurilor şi păsărilor cerului, se asociază vocilor trecutului,
înscriindu-se într-un sistem de relaţii muzicale, de unde un delicat
ceremonial de litanie, modulaţii, pulsiuni şi refrene venind din vrăji şi
incantaţii” (Const. Ciopraga).

ARUŞTEI Petru, n. 23 martie 1939, Podu Iloaei,

judeţul Iaşi – m. 17 august 1984, Iaşi. Poet şi pictor.
Studii gimnaziale în comuna natală (1949-1957), Şcoala
populară de artă Iaşi (1957-1960), secţia pictură, avându-
l ca profesor pe Dan Hatmanu. Practică mai multe
meserii, între care desenator artistic, creator de produse
artizanale. Participă la expoziţii de grup şi personale la
Iaşi şi Bucureşti, expoziţii retrospective la Muzeul
Literaturii Române (Casa Pogor) din Iaşi. Postum apare
volumul de poeme în proză Moarte şi renaştere. Supravieţuire (Iaşi,
Institutul European, 1994), cu un Memorial de Cezar Ivănescu şi un Eseu
de Ioan Constantinescu, în colecţia Scriitori români, sub îngrijirea lui Dorin
Spineanu. Se află în pregătire a doua ediţie, revăzută şi completată cu
lucrări inedite, corespondenţă şi iconografie. Asociaţia Scriitorilor din Iaşi
îi acordă post mortem Premiul pentru literatură pe anul 1994.

LĂZĂRESCU Florin, n. 28 martie 1974, în satul

Doroşcani, comuna Popeşti, jud. Iaşi. Prozator şi eseist.
Studii liceale la Garabet Ibrăileanu din Iaşi, Facultatea
de Litere, secţia română-engleză, a Universităţii Al. I.
Cuza Iaşi. Profesor suplinitor în satul natal (1992-1994).
În 1997 înfiinţează, în colaborare, Asociaţia culturală
Outopos şi Editura Outopos. Master în literatură
comparată (1998-2000). Redactor la revista Timpul (din
2000), angajat la Editura Polirom – promovare şi relaţii cu presa (din
2001), apoi intră în Colegiul de redacţie al revistei Suplimentul de cultură
(din 2005). Împreună cu Lucian Dan Teodorovici, scrie scenarii pentru
serialul Animal Planet Show. Din 2005, redactor la Editura Universităţii Al.
I. Cuza din Iaşi. Autor al volumelor: Cuiburi de vâsc, povestiri (Iaşi,
Outopos, 2000), Ce se ştie despre ursul panda, roman (Iaşi, Polirom,
2003), Şase moduri de a-ţi aminti un cal, povestiri (2003), Trimisul
nostru special, roman (2005), Lampa cu căciulă (2005), scurt metraj în

28
regia lui Radu Jude, cu care ia Premiul internaţional la Montpellier. Cu
acelaşi scurt metraj obţine şi premiile de la Cottbus, Bilbao şi Trieste.
Publică constant în Monitorul, Ziua, Timpul, Contrafort, Vatra, Dilema,
Observatorul cultural.

29
 APRILIE

RUSU Silviu Ioan, n. 3 aprilie 1929, la Băiţa-Frunzeni, judeţul Mureş – m.

31 martie 1982, Iaşi. Poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Studii liceale şi Facultatea de Drept, cu licenţa în ştiinţe juridice (1962). Cu
responsabilităţi culturale în cadrul Comitetului regional pentru cultură, în
Comitetul judeţean pentru cultură şi director al Centrului de îndrumare a
creaţiei populare a judeţului Iaşi. Prima poezie îi apare în Contemporanul
(iunie, 1959), descoperit fiind ca poet de Miron Radu Paraschivescu.
Colaborează la Iaşul literar, Convorbiri literare, Cronica etc. Autorul
volumelor de poezii Întoarcerea lui Făt-Frumos (1969), Sunt (1971), Rost
(1972), Pământul din frunze (1976), Însemne în porţi (1979), Uimiri
(1981). Postum, apar Obsesii (1983), ca un testament, „cea mai bună carte a
lui Silviu Rusu” (Daniel Dimitriu).

RUSU Maria, n. 7 aprilie 1954, în comuna Deleni, jud.

Iaşi. Poetă. Absolventă a Liceului pedagogic Vasile
Lupu din Iaşi, promoţia 1974. Este învăţătoare, gradul I.
Din 1974 şi până în 1989 a funcţionat ca învăţătoare în
comuna Deleni. Din 1990, la Şcoala D. A. Sturdza din
Iaşi. Debutează cu poezie în Ginta latină în 1997.
Iniţiază şi coordonează cercul de creaţie literară
Muguraşii şi revista cu acelaşi nume ale Şcolii D. A.
Sturdza. Debutează cu volumul de poezie Dintre toate stelele cerului,
prefaţă de Const. Mănuţă (Iaşi, Junimea, 2006), urmează volumul Stropi de
rouă, prefaţă de Vasile Filip (Iaşi, Pim, 2008). Sub tipar, volumul Când va
plânge întrebarea.

LEONTE Liviu, n. 8 aprilie 1929, în comuna Cepleniţa,

jud. Iaşi – m. 28 februarie 2018, Iaşi. Profesor, critic şi
istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România. Studii liceale la Liceul Internat C. Negruzzi
(absolvit în 1947) şi Facultatea de Filologie a
Universităţii Al I. Cuza Iaşi, secţia limba şi literatura
română (1947-1952). Redactor la revista Iaşul nou
(1952-1953), cercetător în colectivul de lingvistică de la
Filiala Iaşi a Academiei Române (1953-1961), lector la Facultatea de Litere
Iaşi, lector şi maître de conférences associé la Universitatea Paul Valéry
din Montpellier, Franţa (1964-1968), redactor şef al revistei Cronica (1970-

30
1979), profesor de literatură română la Facultatea de Litere a Universităţii
din Iaşi (din 1990), lector şi profesor invitat la Universitatea Toulouse Le
Mirail (1990-1994). Debutează cu recenzii în Iaşul nou (1950), colaborează
la Iaşul literar, Cronica, Convorbiri literare, Ateneu, România literară,
Contemporanul, Studii şi cercetări ştiinţifice etc. Deţinător al Premiului
Perpessicius al Muzeului de literatură pentru Opere I de C. Negruzzi
(Bucureşti, Minerva, 1974), al Premiului Bogdan Petriceicu Hasdeu al
Academiei Române pentru monografia Constantin Negruzzi (Bucureşti,
Minerva, 1980), al Premiului Uniunii Scriitorilor din România pentru
Opere II de C. Negruzzi, ediţie critică (Bucureşti, Minerva, 1984). Este
autorul volumelor de critică şi istorie literară Istoria literaturii române.
Proza contemporană (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1980),
Constantin Negruzzi, monografie (Bucureşti, Minerva, 1980), Prozatori
contemporani (Iaşi, Junimea, 1984), Prozatori contemporani II (Iaşi,
Junimea, 1989), Scriitori, cărţi, reviste (Iaşi, Cronica, 1998), La Réception
de l’oeuvre de Marcel Proust en Roumanie (Lille, Atelier national de
reproduction des thèses, sept. 2005), A la Recharche du Roman moderne
(Iaşi, Institutul European, 2006). Deţinător al Premiului de excelenţă al
Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor (1998) şi al Ordinului Naţional Serviciul
Credincios, în grad de Cavaler (2002). A fost numit Chevalier dans l’Ordre
des Palmes Académiques de către Ministerul Educaţiei Naţionale din Franţa
(19 aprilie 2002) şi i s-a decernat titlul de Profesor emeritus de către
Senatul Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (24 oct. 2008).

LAZĂR Elena, n. 10 aprilie 1949, com. Băiceni, jud.

Iaşi. Poetă şi prozatoare. Licenţiată în ştiinţe juridice.
Studii postuniversitare M.B.A., Universitatea tehnică
Gh. Asachi Iaşi. Publică volumele Înfiorare, poeme (Ed.
Junimea, 1999), Ioana, roman (Iaşi, Sakura, 2000),
Zâna din vis, povestiri pentru copii (Iaşi, Vasiliana ’98,
2000), Dacă suferinţa..., poeme (Iaşi, Sakura, 2001),
Verde crud, roman (Iaşi, Sakura, 2001), Pasărea
măiastră, poveşti pentru copii (Iaşi, Sakura, 2001). Prefeţe şi articole în
presă au apărut sub semnăturile lui Virgil Cuţitaru şi Marius Chelaru.

PANAITESCU Val (Valeriu Stoleriu), n. 11 aprilie 1924, la Iaşi.

Profesor, critic şi teoretician literar, comparatist, traducător. Membru
al Uniunii Scriitorilor din România. Urmează cursurile Liceului Naţional,
apoi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi, licenţiat în limba şi
literatura franceză (1946), în limba şi literatura germană (1948), doctor în

31
 filologie – literatura franceză contemporană (1972), la
profesorul N. I. Popa. Bibliotecar la B. C. U. Iaşi (1946-
1949), asistent la Catedra de estetică şi literatură
comparată (1949-1952), profesor la diverse şcoli ieşene
(1952-1955), lector de literatură universală la Facultatea
de Filologie (1956-1958), secretar literar la Teatrul
Naţional din Iaşi (1959-1962), lector la Conservatorul de
muzică Iaşi (1962-1965), lector, conferenţiar şi apoi
profesor de literatură franceză contemporană (1965-1988), şef, de două ori,
al Catedrei de franceză a Universităţii din Iaşi. Profesor emerit din 2008.
Lector la Sorbona IV, Paris, în 1974. Membru al Asociaţiei Raymond
Queneau (Les Amis de Valentin Bru, Paris) din 1980. Publică numeroase
studii, articole şi cronici în reviste ieşene, din ţară şi din străinătate (Vie et
langage, Paris; L'Herne, Paris; Dialogue, Montpellier; Temps Mélés.
Documents Queneau, Belgia; Oeuvres et critiques, Paris-Tübingen).
Publică volumele de istorie literară Satira lui Rabelais (Bucureşti, ESPLA,
1957), La littérature française du symbolisme au surréalisme (Iaşi,
Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1977), Umorul lui Raymond Queneau
(Iaşi, Junimea, 1979), Humorul. Sinteză istorico-teoretică, 2 vol. (Iaşi,
Polirom, 2003), declarată Cartea anului la Salonul Internaţional de Carte
Românească, Iaşi, 2003. Coordonator al volumelor: Direcţii în critica şi
poetica franceză contemporană (1983), L'Analyse du poème (1987),
Terminologie poetică şi retorică (1994). Remarcabile traduceri, studii
introductive şi prefeţe la Opere alese de Alfred de Musset (1959), De la
pământ la lună de Jules Verne (1963), Cyrano de Bergerac de Edmond
Rostand (1969), Vipera sugrumată de Herve Bazin (1967), Amicul meu
Pietrot de Raymond Queneau (1971), Florile albastre de Raymond
Queneau (1997, 2007), Regii taumaturgi de Marc Bloch (1997), Lupta cu
îngerul de Jean-Paul Kauffmann (2007), Interviu cu moartea (1967) şi Cel
mai târziu în noiembrie (1973) de Hans Erich Nossack, Contribuţii la
teoria culorilor de Johann W. Goethe (1995), Moştenirea Europei (1999)
şi Actualitatea frumosului (2000) de Hans Georg Gadamer, pentru cea de-
a doua lucrare ia Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, Europa luminilor
de Ulrich Im Hof (2002), Humorul ca sentiment vital (Marele humor) de
Harald Höffding (2008).

PANCU-IAŞI Octav, n. 14 aprilie 1929, Iaşi – m. 16 aprilie 1975,

Bucureşti. Prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Îşi
termină studiile în Bucureşti şi se stabileşte aici din 1947. Redactor la
Radiodifuziune (1947-1958), în cinematografie (1959-1962) şi la revista

32
 Cutezătorii (1967-1969), secretar al Secţiei de literatură
pentru copii şi tineret a Asociaţiei Scriitorilor din
Bucureşti. Debutează editorial cu volumul de versuri
Timpul stă pe loc? (1949). Opera sa însumează aproape
30 de volume care se adresează în special copiilor şi
tineretului, între care: Marea bătălie de la Iazul mic
(1953), Cartea cu ochi albaştri (1959), Mai e loc pe
genunchi (1955), Ala bala portocala (1956), Schiţe cu
pantaloni scurţi (1958), Scrisori pe adresa băieţilor mei (1960), Ariciul
din călimară (1964), Tartine cu vară şi vânt (1968), Nu fugi, ziua mea
frumoasă (1970), Vişine aproape coapte (1972), Băiatul de la gară
(1972). Postum apare culegerea Mai e mult până diseară? (1977), cu o
prefaţă de M. Sântimbreanu. Este cunoscut şi ca publicist din paginile a
numeroase ziare şi reviste, din emisiuni la radio şi televiziune destinate
copiilor. Deţinător al mai multor premii pentru unele dintre cărţile sale.
Este tradus în mai multe limbi.

NICOLAU Anca (Adriana Anca Ichim), n. 15 aprilie

1949, la Ploieşti. Poetă. Studii liceale de muzică şi arte
plastice în Ploieşti, Conservatorul George Enescu din
Iaşi, promoţia 1976. Profesor de muzică şi bibliotecar la
Şcoala nr. 34 din Iaşi. Membru fondator şi coordonator
al Cenaclului literar pentru elevi Trubadurii păcii (1984-
1990), membru fondator al Cenaclului Lupta cu inerţia
din Iaşi, al Cenaclului Tinerii muzicologi din Bucureşti
(sub coordonarea muzicologului Viorel Cozma). Debutează în cotidianul
Flamura Prahovei din Ploieşti cu grupaje de poezii (1962). Colaborează cu
versuri, cronici muzicale, note la Convorbiri literare, Cronica, Timpul,
Luceafărul, Tribuna, Amfiteatru etc., emisiuni la Radio Iaşi şi la Radio
Trinitas. Editorial, debutează în volumul colectiv 11 poeţi tineri (Iaşi,
Junimea, 1978). Autoare a volumelor de versuri Ploaie de sunete (Iaşi,
Junimea, 1979), Rug de lumină (Iaşi, Junimea, 1987), Lacrima albă (Iaşi,
Trinitas, 1999), Duhul lacrimei albe (Iaşi, Trinitas, 2002).

ADĂSCĂLIŢEI Vasile, n. 24 aprilie 1929, în satul Floreşti, com.

Hurujeşti, jud. Bacău – m. 30 iulie 2007, Iaşi. Folclorist şi eseist. Cursul
inferior la Liceul C. Negruzzi Iaşi (1940-1944), cursul superior la Liceul
Unirea Focşani (1944-1948), Facultatea de Limba şi Literatura Română a
Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1948-1952). Susţine doctoratul în
filologie la Universitatea din Bucureşti (1970). Profesor în învăţământul

33
 preuniversitar (1952-1959), secretar al Societăţii de
ştiinţe filologice din România, filiala Iaşi, asistent, lector,
conferenţiar şi profesor la Facultatea de Filologie (1959-
1990), în perioada 1990-2000 a predat cursul de
etnografie românească şi la Facultatea de Geografie din
Iaşi. A funcţionat la lectoratele de limbă română de la
Universitatea din Lyon (1962-1964) şi la Universitatea
din Praga (1974-1976). Fondează Arhiva Seminarului de
folclor din Iaşi, coordonează Buletinul Filialei Societăţii studenţilor
folclorişti din România. Publică numeroase articole, studii şi eseuri pe teme
de literatură populară în revistele ieşene şi din ţară, iar în străinătate la
Demos (Berlin), Journal of the internaţional folk music council
(Cambridge), Makedonskji folklor (Skoplje) etc. Activitatea ştiinţifică şi
publicistică se regăseşte în volumele monografice Pluguşorul. Istoria unui
obicei (Iaşi, Junimea, 1967), Teatru folcloric din judeţele Bacău şi Neamţ
(1968), Teatrul folcloric din judeţul Iaşi (1969) etc., apoi în antologiile
tematice De-ale lui Păcală – Snoave populare (1964), Cuza Vodă în
tradiţia populară (1970), Predu, predu pohadku (Praha, 1980) şi altele.

PETERCĂ Vladimir, n. 24 aprilie 1944, Mirceşti,

judeţul Iaşi. Preot-profesor şi eseist. Studii la Institutul
teologic romano-catolic Iaşi, la Universita Gregoriana
din Roma, la L’ecole biblique şi Universita Ebraica din
Ierusalim. Profesor la Institutul teologic romano-catolic
din Iaşi, rector la Institutul teologic Sf. Tereza din
Bucureşti. Debutează cu articole de exegeză biblică în
revista Biblische Zeitschrift (1985), colaborează la
Telegraful român, Biblische Zeitschrift, Kirche und Leben, Frankfurter
Allgemaine Zeitschrift, Actualitatea creştină, Caietele Institutului biblic,
Cronica etc. Autor al volumelor De la Abraham la Iosua (1996), Itinerar
tainic (1997), Ceasul adevărului (1997), Drama lui Iov, drama omului
(1997), Regele Solomon în Biblia ebraică şi în cea grecească (1999),
Wege zum Biblestudium (2001).

HUŞANU Constantin, n. la 25 aprilie 1929 în Pungeşti, judeţul Vaslui.

Prozator şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii
elementare în satul natal. Absolvă Liceul comercial în Iaşi (1948). Din
cauza interdicţiilor pe caz de „origine nesănătoasă” va urma şi absolvi
Facultatea de ştiinţe juridice din Iaşi mai târziu (1974). Funcţii de-a lungul
vieţii: contabil la ferme agricole din judeţul Bacău (1948-1950), elev la

34
 Şcoala militară politică din Inău, pe care o absolvă în
1952, ofiţer în Batalionul 404 Transmisiuni, Braşov
(1952-1954), apoi, contabil la Uzinele de Tractoare din
Braşov şi redactor al ziarului Tractorul. Este exclus din
PCR şi devine muncitor rectificator, apoi muncitor la
Fabrica de rulmenţi din Bârlad şi redactor al ziarului
Rulmentul, elev la Şcoala de partid de un an din Iaşi,
redactor la Radio Iaşi, redactor la ziarul Vremea nouă din
Vaslui (1974-1980), economist la Uzinele Nicolina Iaşi şi Combinatul de
utilaj greu Iaşi, de unde iese la pensie în 1991. Redactor la editura Moldova
Iaşi (1992-2007), secretar de redacţie la revista Moldova. Debutează în
ziarul Apărarea patriei cu povestirea Telefonistul (1953), după care publică
schiţe şi nuvele (povestirea Caietul cu amintiri este distinsă cu premiul I pe
ţară la concursul ce-l iniţiase revista Clubul) în revistele Cronica, Flacăra,
Moldova, Convorbiri literare, Academia Bârlădeană, în culegerile:
Inscripţii, Înălţimi, Arc peste timp; în ziarele Opinia, Flacăra Iaşului,
Monitorul; prefaţează o serie de cărţi: Cumpăna semnelor de A. Ganci,
Poezii de Gelu Năduf, Ars longa – vita brevis, versuri de Cătălin Anuţa,
Tratament naturist integral de Viorel Paşcanu, ediţia din 2000, Atitudine
mistică şi misticism… de Cicerone Teodorescu, Dincolo de lumină, versuri
de Maria Hodoroabă, Amintirile verbului, poeme de Aurel Ştefanachi.
Povestiri cu… tâlc de Sidonia Simionescu, Mama nu e vinovată, roman de
Constantin Clisu, Talion, versuri de Gh. Târziu, Mari personalităţi ale
culturii române într-o istorie a presei bârlădene de Ion N. Oprea, Cine a
descoperit Europa, roman de Nicolae Ariton, O nouă filosofie despre om,
eseu, Stelian Baboi, Vaslui – Ţara de Jos – în presa vremii, 1875-2005 de
Ion N. Oprea, Dictatura – o tragedie românească de Cezar Zugravu,
Picătura de amar, versuri de Vasile Comaniţă. Publică romanele: Pe fluviu
la deal (1992), prezentare de Ioan Holban şi Adi Cristi, Clubul Paradis
(1995), Preţul fericirii (1995), Ademenirea (1996), Vitrina cu fantasme
(1998), cu o postfaţă de Adina Avram, Pastile contra morţii (2001),
Erotica (2002 – reeditare), Jurnal tardiv, vol. I, (2007). În manuscris:
Facerea (roman) şi Monografia Curseşti.

CRISTI Adi (Rosentzveig A.), n. 27 aprilie 1954, la Bacău. Poet,

prozator şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii
gimnaziale la M. Sadoveanu (1964-1968), Liceul Energetic din Iaşi (1969-
1974), Facultatea de Construcţii a Institutului Politehnic Iaşi (1975-1979),
Facultatea de Ştiinţe politice a Universităţii Petre Andrei Iaşi, promoţia
2006. Şef cabinet propagandă tehnică şi reclamă internaţională la

35
 Combinatul de Utilaj Greu Iaşi (1983-1989), redactor şef
al ziarului 24:ORE (1990-1991), director general al
Trustului de presă 24:ORE Iaşi (din 1991), directorul
cotidianului 24:ORE. Debutează cu poezii în revista
Cronica (1974), publică în principalele reviste din Iaşi şi
din ţară. Deţinător al Premiului pentru literatură Nicolae
Labiş (1979). Autor a peste 30 de volume de poezie,
publicistică şi proză: După sentimente (Iaşi, 1979), Play
Back (Fiinţa lucrurilor) (Bucureşti, Albatros, 1983), Înţelepciunea
semnelor (Iaşi, Junimea, 1989), Clopote pentru amândoi (Iaşi, Moldova,
1995), Noi (Despre cealaltă parte a lumii) (Iaşi, 24:ORE, 1997),
Despărţirea în silabe (Iaşi, Tipo Moldova, 2003), Pasărea fără aripi (Iaşi,
Tipo Moldova, 2003), Dezertare din Paradis (Iaşi, Tipo Moldova, 2004),
Anatomia culorii (Editura ACP, 2004), Valsificatorul de tablouri (Editura
ACP, 2004), Coborârea cu picioarele pe pământ (Iaşi, Tipo Moldova,
2004), 366/24 (trei sute şaizeci şi şase de zile în 24 de ore), publicistică
(Iaşi, Tipo Moldova, 2004), Poeme de închiriat (Iaşi, Tipo Moldova,
2005), Dictatura poemului (Editura ACP, 2004), Palma şi celălalt obraz,
poeme (Iaşi, Tipo Moldova, 2005), Paratrăsnet (365 de zile în 24:ORE),
publicistică (Iaşi, Tipo Moldova, 2005), 24 de întrebări în 24:ORE,
publicistică (Iaşi, Tipo Moldova, 2005), Nici o zi fără tine, poeme (Iaşi,
Tipo Moldova 2006), Pe frontul de vest al cuvântului scris, publicistică
(Iaşi, Edict, 2006), Cu bani sau fără bani, întotdeauna Cuba, jurnal de
călătorie (Iaşi, Tipo Moldova, 2006), Revoluţia la Iaşi, publicistică (Iaşi,
Tipo Moldova, 2006), Dialoguri provocate cu Valer Dorneanu,
publicistică (2006), 24 de întrebări în 24:ORE – 2006, publicistică (Iaşi,
Tipo Moldova, 2006), 6000 de zile sub nopţi, publicistică, (Iaşi, Tipo
Moldova, 2006), Sinea Mea, proză (Iaşi, Edict 2006), O antologie a
poeziei române de astăzi (Iaşi, Cronica, 2005), Întoarcerea la popor,
poezie (Iaşi, Tipo Moldova, 2007), „Descoperă-mi ceea ce eu am pierdut”,
poezii (Iaşi, Cronica, 2007), Zidul, poezii (Iaşi, Cronica, 2008), Această
moarte care mă învie, poezii (Iaşi, Cronica, 2008), 24 de întrebări în
24:ORE – 2007, interviuri (Iaşi, Tipo Moldova, 2008), Anatomia culorii /
Anatomy of colour, album de pictură şi poezie, ediţie bilingvă, engleză-
română, proiectul Iaşi 600 (Editura ACP, 2008), Prizonieri unul altuia,
poezii (2009). În curs de apariţie: Anotimpurile, poezii, Amprenta zilei,
publicistică, Provocarea, roman, două volume. Pentru unele dintre volume
a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi. Este membru al Uniunii
Ziariştilor Profesionişti (din 1990), vicepreşedinte al U.Z.P. din România.
Deţinător al Ordinului Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004), al

36
Premiilor Vasile Pogor (2002, 2003), al Premiului U.Z. din România
(2007), al Diplomei de excelenţă acordată de U. S. (2008).

DIMITRIU Georgeta Paula (Paula Dinea), n. 28 aprilie

1929, în Iaşi. Epigramistă şi sonetistă. Cursuri primare
şi liceul în oraşul natal. Apoi, Institutul de Medicină şi
Farmacie şi Conservatorul George Enescu din Iaşi.
Profesează ca medic la spitalul C. I. Parhon. Debutează
cu pseudonimul Paula Dinea în Iaşul nou, în 1950, cu
poezia Primul cântec. Frecventează Cenaclul Flacăra
Iaşului, apoi Academia Liberă Păstorel. Este membru
fondator al Cenaclului Epigramiştilor din Iaşi. Colaborează la Flacăra
Iaşului, Urzica, Haz de necaz, Hohote, Ag… pe rime, Ziarul de Iaşi, Viaţa
Buzăului, Rebus, Epigrame etc. Este inclusă în 30 de volume colective.
Debutează în volum cu Epigrame (Iaşi, Panfilius, 2006), apoi Candela,
sonete şi rondeluri (Iaşi, Cristal, 2006), Mărgăritare, sonete şi rondeluri
(Iaşi, Pim, 2007), Mărţişoare, epigrame (Iaşi, Studis, 2008). Este membră a
Uniunii Epigramiştilor din România.

37
 MAI

MANIU Leonida Lucian, n. 2 mai 1939, în comuna

Turdaş, jud. Hunedoara. Critic, istoric literar, eseist şi
traducător. Este membru al Uniunii Scriitorilor din
România. Studii liceale în Alba-Iulia, Facultatea de
Filologie la Iaşi. Doctor în filologie din 1980. Profesor
universitar. A susţinut, până la pensionarea din 2005, la
Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi şi
la Universitatea de Litere şi Ştiinţe din Bacău, cursuri de
Literatură universală, Literatură comparată şi Estetică. Debutează cu
recenzii la revista Iaşul literar în 1965. A colaborat la următoarele reviste:
Iaşul literar, Convorbiri literare (Serie nouă), Cronica (Serie nouă),
Collegium, Neamul românesc (Serie nouă), Ateneu, Vitraliu, Analele
Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, Anuar de lingvistică şi istorie
literară al Institutului de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor al
Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, Studii şi cercetări ştiinţifice. Universitatea din
Bacău, Studii eminescologice, Acta Iassyenssis Comparationis etc. În 1983
publică volumul Introducere în opera lui Mihail Dragomirescu
(Bucureşti, Minerva), apoi Poezia lirică a antichităţii greco-latine (Iaşi,
Universitas XXI, 2000), Dor şi armonie eminesciană (Iaşi, Institutul
European, 2000), Coordonate literare universale (Iaşi, Universitas XXI,
2001), Între estetică şi critică literară (Iaşi, Universitas XXI, 2001),
Tragedia greacă. Înflorirea şi declinul conştiinţei tragice eline (Iaşi,
Cronica, 2005). A îngrijit ediţia critică Eminescu de Mihail Dragomirescu
(Iaşi, Junimea, 1976) şi Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir
(Bucureşti, Minerva, 1981). În colaborare, realizează volumele De la
„Viaţa românească” la „Ethos” (1989), Scriitori români. Comentarii şi
analize literare (1990) şi Spiritul elen. Sinteze europene (Iaşi, Cronica,
2008). Traduce Sonetti de Dante (Iaşi, Institutul European, 1997), iar, în
colaborare, traduce Înflorirea în pustiu de Rita Boumi-Pappa (Univers,
1974), Un cântec despre România. Poezie contemporană greacă (Iaşi,
Junimea, 1980), Surâsul Afroditei (Iaşi, Cronica, 1995), Soarele Verghinei
(Iaşi, Cronica, 2003) şi Zăvorăşte, Grecie, în inima ta. Poeţi greci
contemporani (Iaşi, Junimea, 2005). Realizează transpunerea în proză,
prefaţa şi notele la Epopeea lui Ghilgameş (Iaşi, Institutul European, 1999)
şi la Faust de Goethe (Iaşi, Institutul European, 2007).

38
 PASCU Alexandru, (Al. Ştefan), n. 2 mai 1944, Piatra-
Olt, Slatina – m. 12 iulie 2015. Publicist şi traducător.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii la
Liceul C. Negruzzi Iaşi (1950-1962), Facultatea de
Educaţie Fizică Iaşi (1962-1965), Facultatea de
Filologie, secţia engleză (1965-1969). Reporter, redactor,
publicist comentator la revista Cronica (1969-1992),
autor al rubricii La limita umanului la aceeaşi revistă
(1980-1992), fondator-director al gazetei Bursa de est, consilier al
Inspectoratului pentru cultură Iaşi (1993-1998). Actualmente conf. univ. la
Universitatea Petre Andrei din Iaşi. Debutează în Viaţa studenţească
(1965). Publică poezie, proză, dramaturgie, cronici şi reportaje în
principalele reviste ieşene, din ţară şi în presa ţărilor anglofone. Traduce
din literatura engleză şi americană peste 20 volume, iar în colaborare peste
10 volume, între care: Poeme de G. G. Byron, Walden de H. D. Thoreau,
Felix Hoit – radicalul de G. Elliot, Crimă şi ştiinţă de J. Thorwald,
Brâncuşi – Sărutul de Sidney Geist, Modern Romanian – an anthology şi
în limba engleză: Post-socialist România (1999), The Danger of
underdevelopment (2000), ambele volume de N. G. Niculescu şi I.
Adumitrăcesei, România on the road to european integration (2001).
Referinţe critice au apărut în presa literară şi culturală ieşeană şi din ţară.

ILADE-COSTEA Monica, n. 15 mai 1969, în Paşcani, jud. Iaşi. Istoric

literar şi traducător. Studii gimnaziale la Topile, Liceul M. Eminescu şi
Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Profesoară de
limba şi literatura română la Liceul teoretic M. Sadoveanu din Paşcani,
doctorand la Universitatea ieşeană (prof. univ. Dan Mănucă). Colaborează
cu studii şi articole de critică literară la Convorbiri literare, Moldova,
Timpul, Limba română (Chişinău), Analele Univ. „Al I. Cuza”, Neamul
Românesc etc. Îngrijeşte ediţia critică Joc secund de Ion Barbu (Iaşi,
Institutul European, 1996) şi Poezii de Mihai Eminescu (Iaşi, Institutul
European, 1997). Traduce Muza departamentului de Honore de Balzac
(Moldova, 1992), O viaţă de Maupassant (Moldova, 1992) ş.a.

CORAN Patricia (Purcaru Anca-Raluca), n. 15 mai 1984, în Iaşi.

Prozatoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Absolventă a
Liceului M. Eminescu din Iaşi (1999-2003), Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Psihologie, Universitatea Al. I. Cuza din
Iaşi (2004-2008), Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor,
specializarea Management, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (2004-2008),

39
 master în Filosofia artei şi management cultural şi
doctorand la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-
Politice, specializarea Filosofie, Universitatea Al. I. Cuza
Iaşi. Talent promiţător în genul epic, are deja şapte
volume publicate sub girul a trei edituri: Princeps,
Junimea şi Timpul. Iată titlurile cărţilor sale de proză:
Iluzii vânate exotic (Iaşi, Junimea, 2000), Zvâcnet
amorţit (Iaşi, Princeps, 2000), Aventura (vol. 1, Iaşi,
Princeps, 2000; vol. 2, Iaşi, Junimea, 2001), Arte (Iaşi, Junimea, 2001),
Fără pseudonim (vol. 1, Iaşi, Junimea, 2004; vol. 2, Iaşi, Timpul, 2005).
Obţine premiul Mecena la Salonul Internaţional de carte (Iaşi, 2006).
„Destinul Patriciei Coran se compară uşor cu cel al Iuliei Hasdeu. Prin
talent şi precocitate, este la şaptesprezece ani autoare a cinci cărţi
substanţiale. Arzând etapele, tânăra prozatoare nu se află nici pe departe
într-o fundătură calofilă, romantică, ci în plin şi furtunos câmp al prozei
postmoderne” (Daniel Corbu, 2002).

PARFENE Constantin, n. 16 mai 1929, în comuna

Bogdana, jud. Tutova – m. 12 ianuarie 2003, Iaşi.
Filolog şi eseist. Studii la Liceul M. Kogălniceanu din
Vaslui, cursul inferior (1940-1944), Colegiul Gh. Roşca
Codreanu din Bârlad, cursul superior (1945-1948),
Facultatea de Litere din Iaşi (1948-1952), doctorat în
1973 cu o teză despre Victor Ion Popa. Profesor, director
al Complexului şcolar din Bârlad (1963-1965), director
al Teatrului Victor Ion Popa din Bârlad (1965-1968), lector şi conferenţiar
la Institutul Interregional de Perfecţionare a Personalului Didactic, filiala
Iaşi (1970-1980), conferenţiar şi profesor la Facultatea de Litere, Catedra
de literatură română şi comparată Iaşi (din 1980). Debutează în Iaşul nou
(1952), colaborează la principalele periodice din Iaşi şi Chişinău, apoi la
România literară, Collegium, Revista de pedagogie, Viaţa românească,
Ateneu, Porto-Franco, The Word of Truth (Canada), Studii şi cercetări
ştiinţifice etc. Autor al volumelor Literatura în şcoală (1977), ed. a II-a
(1997), Compoziţiile în şcoală (1980), ediţia a II-a (1996), Teorie şi
analiză literară (1993), Analize şi interpretări literare (1994), Victor Ion
Popa – eflorescenţă policromă (1995), Receptarea poetică (Iaşi, Polirom,
1998), Metodica studierii limbii şi literaturii române (Iaşi, Polirom, 1999),
Mihai Eminescu – note privind stilul publicisticii (Cutia Pandorei, 2000),
Aspecte teoretice şi experimentale în studierea literaturii în şcoală
(Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2000). Asigură note, comentarii şi

40
introduceri la antologiile Din Cartea Patriei (Iaşi, Junimea, 1976) şi Din
Cartea Eroilor (Iaşi, Junimea, 1978). Publică, în colaborare, mai metodici
de predare a limbii şi literaturii române.

DANCĂ Wilhelm, n. 18 mai 1959, în Buruieneşti, jud.

Neamţ. Preot-profesor şi eseist. Studii la Liceul Roman
Vodă, Roman, Seminarul Sf. Iosif Iaşi, Institutul
Teologic Romano-Catolic Iaşi, Universitatea Pontificală
Gregoriană din Roma. Licenţa în teologie în 1986,
master în antropologie filosofică (1993) şi doctor în
filosofie (1996) la Universitatea Pontificală Gregoriană
(Italia). Vicar parohial la Nisiporeşti (Neamţ) şi Piatra-
Neamţ (1986-1988), paroh la Sf. Tereza, Bucureşti (1988-1991). Lector şi
conferenţiar la Institutul Teologic Romano-Catolic Iaşi şi la Institutul Sf.
Tereza din Bucureşti, decan al Institutului ieşean (1997-1999), rector al
Institutului Teologic Romano-Catolic Sf. Iosif din Iaşi (din 2001). Profesor
asociat şi conducător de doctorat la Facultatea de filosofie din cadrul
Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, membru al Comitetului de conducere al Union
Mondiale des Sociétés Catholiques de Philosophie (fondată în 1948 de J.M.
Bochenski). Activitate jurnalistică deosebită la Radio Vatican, la redacţia
Viaţa spirituală şi la revista Dialog teologic, colaborator la Actualitatea
creştină, Mesagerul „Sf. Anton”, Caietele Institutului Catolic Bucureşti,
apoi la Cronica, Vatra ş.a. Autor al volumelor: Definitio sacri. Il sacro
come „Il significativo” e „I destino” e la sua relazione con Il metodo
storico-fenomenologico nell'opera di Mircea Eliade (Roma, PUG, 1996),
Mircea Eliade. Definitio sacri (Iaşi, Ars Longa, 1998), Bazele filosofice
ale teologiei (Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, 1998),
Introducere în Teologia Fundamentală (Editura Arhiepiscopiei Romano-
Catolice Bucureşti, 1998), Euharistia în viaţa Bisericii (coord.), (Editura
Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, 2000), Creştinii laici.
Identitate şi misiune (coord.), (Iaşi, Sapienţia, 2001), Logica filosofică.
Aristotel şi Toma de Aquino (Iaşi, Polirom, 2002), Fascinaţia sacrului
(Iaşi, Sapientia, 2002), Sacro e simbolo in Mircea Eliade, în italiană (Iaşi,
Sapientia, 2004), Fascinaţia adevărului (Iaşi, Sapientia, 2005), Fascinaţia
binelui (Iaşi, Sapientia, 2007), Anton Durcovici. Lecţii tomiste despre
Dumnezeu (1936-1940) (ed.) (Iaşi, Sapientia, 2008), Truth and Morality.
The Role of Truth in Public Life (ed.), The Council for Research in Values
and Philosophy, Washington, D.C., 2008 (în engleză). Participă la
numeroase conferinţe naţionale şi internaţionale, este posesor al unor
premii şi distincţii, între care: Ordinul Meritul cultural în grad de ofiţer

41
conferit de preşedintele României (2004), Medalia jubiliară şi Diploma de
Merit conferite de P.S. Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, cu ocazia împlinirii
a 120 de ani de la înfiinţarea Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi (2004),
Diploma sinodală conferită de P.S. Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, la
încheierea Sinodului diecezan – Iaşi 2001-2004 (2004), Premiul Carte de
religie, la Salonul Internaţional de Carte Românească, Iaşi, 5 octombrie
2006, pentru volumul Fascinaţia adevărului, Diploma şi Medalia de aur
conferite de Institutul Român pentru Drepturile Omului (Bucureşti, 2007),
Diploma conferită de Grupul Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul
României în 10 noiembrie 2007, Premiul de Excelenţă pe anul 2007
conferit de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă (Bucureşti) în 17
decembrie 2007, Premiul Sfânta Cuvioasă Parascheva, Ocrotitoarea
Moldovei, pentru cartea de religie, la Salonul Internaţional de Carte
Românească, Iaşi, pentru volumul Anton Durcovici. Lecţii tomiste despre
Dumnezeu (1936-1940), în 8 octombrie 2008.

FLOREA-RARIŞTE Dumitru, n. 21 mai 1914, la Ilişeşti, Suceava – m.

14 martie 1989, Iaşi. Poet, eseist şi traducător. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Studii liceale la Suceava (Liceul Ştefan cel Mare),
Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi (1939). Este şi absolvent al Şcolii
Normale Superioare din Iaşi şi Bucureşti. Examenul de capacitate îl susţine
la Bucureşti (1946) cu Al. Rosetti şi Perpessicius. Profesor la Iaşi, Suceava,
Cluj, Sibiu şi în alte localităţi. A debutat în 1931 cu versuri la revista Ţara
fagilor (condusă de Eusebiu Camilar). Colaborează la numeroase publicaţii,
între care Cuget moldovenesc, Arhiva, Pleiada, Iaşul literar, Convorbiri
literare, Cronica, Universul literar, Ateneu, între 1955-1958, redactor la
revistele Steaua şi Tribuna. Publică volumele de versuri Maria Magdalena
(1937), Valuri împietrite şi Rătăcire prin vis (1941), poemele Bobâlna
(1950) şi Doja (1952), eseul critic Conştiinţa artistică la Tudor Arghezi
(1939), studiul lingvistic Din limbajul şcolarilor (1939), Poezia ochilor la
Eminescu (1940). A tradus versuri din Ovidiu, Heine, Goethe, Hugo,
Baudelaire, Puşkin, Nekrasov, din lirica maghiară clasică şi contemporană,
mai ales în perioada anilor 1970-1989.

IGNEA Dimitrie, n. 22 mai 1919, la Iaşi – m. 23 ianuarie 2009, în Iaşi.

Prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale
la Şcoala Gh. Mârzescu. Şcoala de perfecţionare în artele grafice Bucureşti
(1946). Combatant pe frontul de Est şi prizonier (1941-1945). Secretar de
redacţie la Lupta Moldovei din Iaşi (1946-1948). Tipograf, ziarist la Iaşi şi
Constanţa (1946-1952), redactor la Viaţa Românească (1952-1955),

42
 redactor şef la Iaşul literar şi la Convorbiri literare
(1955-1972), secretar al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor
(1959-1969). Debutează cu proză la Tipograph (Cluj,
1937). Publică recenzii, articole, proză la Viaţa
românească, Gazeta literară, Iaşul literar, Convorbiri
literare, Cronica etc. Autorul volumelor Povestiri
(1955), Strada primăverii (1956), Taina celor
cincisprezece litere (1960), Omul cu părul cărunt
(1961), Condamnat la moarte (1971), Sub aripa timpului (1988), La
Crimeea, peste mare, roman (2002) şi drama transmisă la Radio Iaşi şi
Radio Bucureşti Prietena mea noaptea. Îngrijeşte ediţia Pe-un prag de
fum de George Lesnea (1983).

DOROBĂŢ Dumitru, n. 25 mai 1944, Ivănceşti-Putna,

jud. Vrancea. Istoric literar şi traducător. Şcoala
generală la Jariştea, Vrancea (1951-1958), Liceul V.
Alecsandri din Bacău (1958-1962), Facultatea de
Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, secţia
engleză-română (1963-1968). Doctor în filologie (1989).
Visiting professor (Fulbright) la Universitatea
Washington, Seattle, U.S.A., unde a predat cultură şi
civilizaţie română la Jackson School of International Studies şi Depart. of
Slavic and East European Lgs. (1995-1996), profesor şi şef al Catedrei de
engleză a Universităţii din Iaşi (1992-1996), unde ţine cursuri de Literatură
engleză medievală şi renascentistă, cursuri speciale: Stilurile lui
Shakespeare, Biblia ca literatură şi Metodica predării limbii engleze.
Debutează cu traduceri în revistele Cronica şi Ateneu, colaborează la o
serie de periodice din ţară şi din străinătate (Casa Română, Hayward,
California, S.U.A.). Publică volumul The Reception of American
Literature in România (Washington, Seattle, U.S.A., 1996), urmează apoi
Modelul American (Iaşi, Junimea, 1999), Predarea limbilor străine în
România, în colab. (1997), Din Ţara făgăduinţei (Iaşi, Institutul European,
2000), Mutual Understanding: 125 Years of Anglo-Romanian Diplomatic
Relations, coautor (Bucureşti, Humanitas, 2005). Realizează mai multe
lucrări şi volume în colaborare, traduce Firul evidenţei de Bernard Pieton
(Iaşi, Junimea, 1975), Un secol de luptă cu delincvenţa de Jürgen
Thorwald, în colaborare cu Gh. Scripcaru (Junimea, 1981, ediţia a II-a,
Moldova, 1997), Basme populare engleze, cotraducător (Iaşi, Junimea,
1981), Profesiunea lui Cashel Byron de G. B. Shaw (Iaşi, Junimea, 1983)
şi Basme populare din Ţara Galilor (Iaşi, Junimea, 1989). La Editura

43
Institutul European îngrijeşte colecţia Opera Magna. În această calitate
prefaţează numeroase traduceri din W. Shakespeare, Regele Lear, John
Webster, Ducesa de Amolfi, Thomas Heywood, Femeia omorâtă cu
blândeţea, Washington Irving, Viaţa lui Mahomed, Mihai Stroe, Dicţionar
biblic englez-român şi W. Shakespeare – an Introductory Guide (Iaşi,
Tehnopress, 2004). În limba engleză a publicat manuale şcolare şi
universitare: Limba engleză. Texte interpretate, coautor (Bucureşti, EDP,
1972), Twentieth Century Short Stories of the English Speaking World,
coeditor (Bucureşti, EDP, 1978), A Reader to Medieval Literature, coautor
(Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1981), A Guide to American
Literature, coordonator şi coeditor (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza,
1981).

44
 IUNIE

BORDEIANU Cătălin, n. 1 iunie 1954, Brăila. Poet,

eseist şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România. Studii gimnaziale şi liceale la Liceul M.
Eminescu Iaşi, promoţia 1973, Facultatea de Istorie-
Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1975-1979).
Profesor la Liceul sanitar Iaşi, instructor la Casa
studenţilor Iaşi, redactor şi şef secţie la Scânteia
tineretului (1980-1990), muzeograf la Muzeul de artă
Iaşi (1991-1992), secretar general de redacţie la ziarul 24:ORE,
corespondent special la Azi, şef cabinet la Senatul României, preşedinte al
Institutului Naţional pentru Societatea şi Cultura Română (din 1996).
Doctor în ştiinţe umaniste (1999). Profesor universitar la Universitatea
Petre Andrei Iaşi, director al Institutului de Cercetări Interdisciplinare Petre
Andrei, preşedinte al Clubului UNESCO Gh. Asachi; din 2008, director al
Bibliotecii Jud. Gh. Asachi Iaşi. Debutează cu versuri în Flacăra Iaşului
(1968), publică în presa ieşeană şi din ţară, realizează emisiuni la Radio şi
T.V. Scrie volumele de poezii: Doi (1975), Fluturii de smalţ (1976), Poesii
(1978), Calendar (1981), Grădina gânditoare (1986), Mic tratat dinspre
copilărie (1995, ed. a II-a, 2002), Sub axa de iarnă (1996), În zodia
gemenilor (1997), Contrapunct (1998), Les mots d’or roumain (1999),
Alexandra sau poveste despre umbră (2004), Dragostea, viaţa şi moartea
mea (Novi Sad, Serbia, 2004), Mă visez în zodia Inorogului (2007), Poesii
’55 (Iaşi, 2008). Inclus în peste 20 de antologii de poezie contemporană în
ţară şi 3 în străinătate (Belgia, Franţa, Iugoslavia). Laureat al mai multor
concursuri naţionale de creaţie literară pentru poezie, dramaturgie, eseu
(1970-2002). Publică volumele: Aspecte ale tacticii şi strategiei social-
democraţiei în Occident (Iaşi, 1990); Patrimoniul cultural românesc,
încotro? (Iaşi, 1991); Naţional şi universal în colecţiile Muzeului de Artă
din Iaşi (Iaşi, 1992); Social-democraţia – tradiţie românească şi
contemporaneitatea doctrinei (Iaşi, 1993); Studii de sociologie
românească (Republica Moldova, Chişinău, 1997); Introducere în
sociologia clasică (Bucureşti, 2003); C. Dimitrescu-Iaşi. Studiu
monografic (Republica Moldova, Chişinău, 1999); Decenii dominante ale
democraţiei în Occident. Franţa, Germania, Anglia (Iugoslavia, Pancevo,
2003). Este colaborator la volumele: Tineretul României între tradiţii
socio-culturale şi valorile contemporaneităţii (volum difuzat ca document
oficial al Ministerului Tineretului la al IV-lea Congres al FMACU –

45
UNESCO, Bucureşti-Sinaia, 1995); Informare şi consiliere pentru carieră,
volum colectiv editat de revista Un viitor pentru fiecare (Bucureşti, 1999);
Dicţionarul de filosofie, (Institutul de Filosofie si Psihologie Constantin
Rădulescu Motru al Academiei Române) cu articolul: Al. Dima. Este
coautor al următoarelor lucrări: Antologia literaturii şi artei din
comunităţile româneşti. Banatul iugoslav (1998); Weber – ieri, Weber –
azi (1998); Contradicţia sociologiei lui Vilfredo Pareto: metodă sau
sistem? (1999); Dileme epistemologice la Durkheim (1999); Teodor Dima
– Currente calamo, monografie (2003); Trei postfeţe neterminate –
Laudatio Mihai Cimpoi ’65 (2007); Dimensiuni ale modelului valorii
cunoaşterii sociale la Petre Andrei (2007); Petre Andrei. Opere / Works,
ediţie critică bilingvă (2008); Alexandru Husar în conştiinţa
contemporanilor, monografie (2008); Dan Mănucă în conştiinţa
contemporanilor, monografie (2008); Carte veche în colecţiile Bibliotecii
Judeţene „Gh. Asachi” din Iaşi (2008); Poezia Salonului, antologie
(2008); Iaşi – Cernăuţi 600, album (2008). Îngrijeşte ediţiile critice:
Fascismul de Petre Andrei (1995), Despre ideal. Despre fericire, Valorile
estetice şi teoria empatiei de Petre Andrei (1996), Antologia literaturii şi
artei din comunităţile româneşti. Banatul iugoslav (Iaşi, 1998), Ion
Creangă: opera didactică (Iaşi, 1999), Ludwig Albrecht Gebhardi: Istoria
politicească a Dachiei şi a neamului românesc (Iaşi, 1996), Mioara,
versiunea V. Alecsandri – 1852, cu ilustraţii de Constantin Brâncuşi
(Iaşi, 1996), Colinde şi cântece de stea (Iaşi, 1997), Voivodina în patru
prieteni (Iaşi, 1998), C.G. Stere: Evoluţia individualităţii şi noţiunea de
persoană în drept (Iaşi, 2000) ş.a. Deţinător al unor premii şi distincţii
literare: Premiul Mircea Florian al Academiei Române (1999), Premiul
pentru eseu (1989), Diploma UNESCO (1995), Premiul Ethos românesc
(1997), Premiul Relaţii culturale (1998), Diplomă pentru merite deosebite
în promovarea ideilor umaniste şi cultivarea valorilor radiofoniei româneşti
prin creaţii literare şi ştiinţifice, acordat de Societatea Română de
Radiodifuziune (1998), Premiul Podul lui Traian, pentru promovarea
literaturii fără frontiere, Uzdin, Iugoslavia (1998), Premiul pentru cea mai
reuşită colecţie editorială: Rezistenţă şi deschidere în comunităţile
româneşti (1998), Premiul pentru cea mai bună carte de sociologie a
anului 1999, pentru volumul Contradicţia sociologiei lui Vilfredo Pareto:
metodă sau sistem? (1999), Placheta Lumina pentru contribuţia adusă la
dezvoltarea relaţiilor culturale româno-iugoslave, acordat de Casa de
Editură şi Presă Lumina (Pancevo, Iugoslavia, 1999), Diploma de onoare
pentru trilogia Sociologia întemeierii (Iugoslavia, 1999), Diplomă de merit
şi sculptura Săgeţi rupte, pentru poezia Pyмyнcko pиcмo (Scrisoare

46
română) (Pancevo, Serbia, 2000), Diploma de excelenţă cu distincţia de aur
Inventica acordate de Societatea Inventatorilor Români, Institutul Naţional
de Inventică, pentru promovarea politicilor culturale transfrontaliere
(2002), Premiul Petre Andrei pentru volumul Decenii dominante ale
democraţiei în Occident (2003), Diploma de excelenţă cu distincţia de aur
Mihai Eminescu acordată de Societatea Inventatorilor Români, Institutul
Naţional de Inventică, pentru volumul Introducere în sociologia clasică
(2003), Diploma pentru Currente calamo (2003), Premiul Academiei
Internaţionale Mihai Eminescu pentru eseu politic, acordat de Fundaţia
Europeană Mihai Eminescu şi Academia Internaţională Mihai Eminescu
(2004), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru
Alexandra sau poveste despre umbră (2004); Premiul Uniunii Scriitorilor
din Republica Moldova pentru Petre Andrei. Omul şi Opera (2007); Cupa
de Aur Marele Premiu pentru Petre Andrei – Opere (ediţie bilingvă, 5
volume), Medalia de aur pentru Poezii ’55, acordate la European Exhibition
of Creativity and Innovation (2009); Diplomă specială şi Ordinul Leonardo
Da Vinci pentru activitatea managerială a instituţiilor de cultură acordată de
Forumul Inventatorilor Români (2009); Diploma de excelenţă pentru
patrimoniul naţional acordată de Asociaţia Naţională de Patrimoniu (2009).
Este membru al Societăţii Ziariştilor din România, al delegaţiei Comisiei
Naţionale a României pentru UNESCO la proiectul Identităţi culturale
(1993), al delegaţiei permanente a României la Federaţia Mondială a
Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO (1995-2000), membru de
onoare al Societăţii literar artistice Tibiscus din Uzdin – Republica Serbia,
al Societăţii de limba română din Voivodina – Republica Serbia, al Casei
Limbii Române din Chişinău – Republica Moldova, al Societăţii Mihai
Eminescu din Cernăuţi – Ucraina. Membru fondator al Academiei
Internaţionale Nichita Stănescu din Pancevo – Serbia, membru
corespondent al Academiei Internaţionale Mihai Eminescu din Craiova –
România, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Serbia şi al Uniunii
Scriitorilor din Republica Moldova. Membru Honoris Causa al Clubului
Literar Lumina, Pancevo, Serbia. Participări la manifestări ştiinţifice
internaţionale (Sofia, Beijing, Bruxelles, Bremen, Praga, Berlin, Moscova,
Kiev, Novi Sad, Vidin, Uzhorod, Cernăuţi). „Cătălin Bordeianu, muzical,
generos, scrie versuri ample, explicite, cultivând cu delicateţe metafora în
favoarea poemului patriotic, pastelului şi poeziei de iubire” (Constanţa
Buzea). „Cătălin Bordeianu este însemnat cu pecetea culturii, a harului şi
neliniştii creatoare, adeptul unei democraţii în faptă şi gândire; pentru el,
democraţia este starea la care se ajunge prin iubirea şi ajutorul aproapelui şi
prin strivirea egoismului şi a ignoranţei. În plus, el este un iubitor de ţară şi

47
de ceea ce este valoare românească până la sacrificiu; prietenii lui de peste
hotare pot întări aceste spuse” (academician Teodor Dima).

ANDRIEŞ Andi, n. 3 iunie 1934, Iaşi. Dramaturg şi

editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Studiile primare şi liceale la Liceul A. T. Laurian din
Botoşani (1945-1951), apoi Facultatea de Filologie a
Universităţii Al. I. Cuza (1951-1955). Redactor şi
redactor şef adjunct la Iaşul literar şi Convorbiri literare
(1954-1971), redactor şef adjunct la Cronica (1971-
1979), director al Editurii Junimea Iaşi (1981-1990;
1993-1997), director al Teatrului Naţional Iaşi (1994-1996). În 1992
iniţiază şi conduce noua serie a revistei Însemnări ieşene. Debutează în
1948, cu versuri în ziarul Clopotul din Botoşani. După volumul de versuri
Urcuş (Iaşi, 1958), se afirmă ca dramaturg. În 1960, piesa Postul de pe
strada Rareş este reprezentată la televiziunea naţională, apoi Vecinii
soarelui (1960), Mâna de oţel (1961), Oaspetele fără nume (1963),
Instanţa de duminică (1965). Debutul pe o scenă profesionistă îl constituie
comedia Grădina cu trandafiri (1963, Teatrul Naţional din Iaşi), ulterior
jucată la numeroase teatre din ţară şi străinătate, precum şi, în trei variante,
la televiziune. Urmează piesele Verbul galben (1968), Duet (1970),
Interludiu (1972), Vârsta zero (1973), Destinul – vioara a doua (1975),
M-am jucat într-o zi (1978), prezentate, de asemenea, la mai multe teatre
(Naţionalele din Iaşi, Cluj, Craiova, teatre de stat din Bucureşti, Ploieşti,
Arad, Bacău, Piteşti, Botoşani etc.). Realizează colaborări constante cu
televiziunea şi radioul: Vecinul soarelui, Duet, Mâna de oţel, Alexandru
Ioan – unele zile, Interludiu, Corabia de la etajul cinci. Volume: Urcuş,
versuri (Iaşi, 1958), Interludiu, teatru, cuprinzând Grădina cu trandafiri,
Interludiu, Destinul – vioara a doua, Verbul galben, Duet (Bucureşti,
Editura Eminescu, 1973), Ochii şi lumea, memorialistică, note de călătorie,
cu desene aparţinând autorului (Iaşi, Junimea, 1974), Neştiuta strălucire
(Iaşi, f.a.). A colaborat la revistele: Iaşul literar (Convorbiri literare),
Contemporanul, Tânărul scriitor, Tribuna, Teatrul, Cronica, Viaţa
românească, Steaua, Luceafărul, Ateneu, Însemnări ieşene (serie nouă),
Literatura şi arta ş.a. Premii literare: Premiul naţional Vasile Alecsandri
pentru piesa într-un act Postul de pe strada Rareş (1959), Premiul pentru
dramaturgie al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1973), Premiul dramaturgiei
pentru copii acordat piesei M-am jucat într-o zi. Piese reprezentate în
străinătate: Duet (Lublin, Polonia), Interludiu, Grădina cu trandafiri
(Berlin, radioteleviziunea germană).

48
 BUZATU Gheorghe, n. 6 iunie 1939, în comuna Sihlea,
jud. Vrancea – m. 20 mai 2013, Iaşi. Istoric, publicist şi
eseist. Liceul Regele Ferdinand din Râmnicu Sărat
(1953-1956), Facultatea de Istorie a Universităţii Al. I.
Cuza Iaşi (1956-1961). Doctor în ştiinţe istorice (1971).
Cercetător principal şi secretar ştiinţific la Institutul de
istorie A. D. Xenopol al Academiei Române (1964-
1991), cercetător ştiinţific principal şi director al
Centrului de istorie şi civilizaţie europeană, Filiala Iaşi a Academiei
Române (din 1992), redactor-şef al publicaţiei Europa XXI (din 1992),
profesor la Universitatea din Craiova, Catedra de istorie contemporană a
românilor (din 1996). Fondator şi membru al Centrului pentru Istoria
Românilor Constantin C. Giurescu, Bucureşti (din 2006). Publică
numeroase studii şi cercetări istorice, articole, eseuri în principalele reviste
ieşene şi din ţară. Este autorul a peste 50 volume dintre care amintim:
Nicolae Iorga. Omul şi opera (Iaşi, Junimea, 1971), Din istoria secretă a
celui de-al doilea război mondial, vol. l, 1998; vol. 2, 1995, Războiul
secret 1939-1945 (Iaşi, 1973), România cu şi fără Antonescu (Iaşi, 1991),
România în arhivele Americii (Iaşi, 1992), România şi războiul mondial
din 1939-1945 (Iaşi, 1995), Mareşalul Ion Antonescu în faţa istoriei, în
colaborare (vol. I-IV, 1990-1999), Stalin cenzurat /necenzurat (Ev.
Românesc, 1999), Românii în arhivele Kremlinului (Bucureşti, 1996), Aşa
a început holocaustul împotriva poporului român (Bucureşti, 1995), O
istorie a petrolului românesc (Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998),
România şi Marile Puteri. 1939-1947 (Bucureşti, Editura Enciclopedică,
2003), Trilogia Antonescu, din care Hitler, Stalin, Antonescu (2005),
Stalin, Hitler, Antonescu (2007), Antonescu (2008), A History of Romain
Oil, I-II (2004-2006). Participă la importante congrese de istorie în
străinătate, îngrijitor al unor ediţii critice şi lucrări în colaborare: Istoria
Românilor de N. Iorga, Povestea vieţii mele – Regina Maria,
Francmasoneria de N. C. Paulescu, Titulescu şi strategia păcii, Istoria
românilor în sec. XX 1918-1948, cu Ioan Scurtu (Paideia, 1999),
Radiografia dreptei româneşti 1927-1941, cu C. Ciucanu şi Cr. Sandache
(1996), România şi al doilea război mondial, cu V. F. Dobrinescu şi H.
Dumitrescu (2000), Diplomaţie şi diplomaţi, cu V. F. Dobrinescu şi H.
Dumitrescu (2001). Membru al Senatului Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi
(1980-1990), fondator şi membru al Clubului istoricilor N. Iorga (din
2000), membru al Asociaţiei Americane de Istorie (1986-1990), preşedinte
al Ligii Mareşal Antonescu (1990-2003), parlamentar şi vicepreşedinte al
Senatului României (2000-2004). Premii şi distincţii: Premiul Academiei

49
Române (1981, 1983), Premiul de excelenţă al UNESCO (1999), Premiul
revistei Flacăra (1991), Cavaler al Ordinului Serviciul Credincios (2004),
Doctor Honoris Causa al Universităţii Ovidius din Constanţa (2007).
Remarcabil cercetător al documentelor istorice româneşti aflate în marile
arhive şi biblioteci din lume (S.U.A., Marea Britanie, Rusia, Germania,
Italia, Israel, Belgia, Franţa).

CĂLCÂI Liviu, n. 6 iunie 1939, în Chişinău, Basarabia.

Poet şi epigramist. Absolvă Facultatea de Pedagogie-
Psihologie şi apoi Facultatea de Ştiinţe juridice ale
Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. Colaborează în presa
locală, iar din 2007 are la Flacăra Iaşului o rubrică
săptămânală de epigrame intitulată Colţul lui Călcâi.
Debutul în volum îl face în 2003: Cu materialul
clientului, epigrame şi catrene epigramatice (Suceava,
Bucovina, 2003), apoi al doilea volum Cu materialul clientului (Suceava,
Bucovina, 2004) iar în 2006 vede lumina tiparului al treilea volum Cu
materialul clientului (Suceava, Bucovina). „Din orice unghi ai privi cartea
lui Liviu Călcâi e o reuşită. Ea confirmă un condei ager şi exersat. Avem,
aşadar, de-a face cu un umorist de vocaţie” (Ilie Dan).

BICER Petrache, n. 6 iunie 1944, com. Burdusaci, jud.

Bacău – m. 15 septembrie 2006, în Iaşi. Pictor, publicist
şi critic de artă. Studii: Şcoala generală Vasile Conta,
Liceul de artă Octav Băncilă, Facultatea de Desen din
cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Pe rând,
desenator creaţie la Fabrica de mătase Victoria din Iaşi,
profesor la Şcoala gen. din Golăeşti, tehnician
UCECOM, redactor cultural la ziarul Evenimentul din
Iaşi, redactor şef al revistei Info Artis, secretar general la aceeaşi revistă.
Publică articole, note, reportaje, eseuri, cronici de artă în principalele ziare
şi reviste ieşene. Participă la numeroase expoziţii de grup şi personale, în
Iaşi şi în ţară. Deţinător al unor premii obţinute la concursuri şi festivaluri
pe probleme de artă. Se impune ca important pictor şi grafician, este
membru al Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Iaşi (din 1996). Publică
volumele Cântecul de lumină, cronici de artă (Iaşi, Vasiliana ’98, 2002), O
ploaie de stele, pasteluri ale lui Călin Alupi, apoi cărţile de proză scurtă
Ringo, buclucaşul (Iaşi, Vasiliana ’98, 2002) şi Troiţa (Iaşi, Vasiliana ’98,
2002).

50
 DARIE Neculai, n. 8 iunie 1914, Pădureni, jud. Vaslui.
Poet şi epigramist. Studii elementare în satul natal.
Şcoala de arte şi meserii Iaşi (1928-1933). Desenator
tehnic la Casa modei din Iaşi (1950-1959). Debutează cu
epigrame în revista Urzica (1960). Frecventează Clubul
de literatură Ion Creangă şi Cenaclul epigramiştilor
Păstorel din Iaşi. Publică în antologiile 15 ani de
epigrame (1984), Epigrama (1992), În dulcele târg al
epigramei (1995), Surâsul epigramei (1997), Definiţii epigramatice
(2000), Tranziţii (2000), Perle de umor (1999), Cimitirul vesel (1998), Ce-
mi şopteşte mie muza (1997). Este membru al Uniuni epigramiştilor din
România. Autorul volumelor de versuri Povara zborului (Bucureşti, Litera,
1989), Pulberi de toamnă (Iaşi, Cronica, 1993), Aripi frânte, poezii,
parodii, epigrame şi Zâmbete de neuitat, cu o prefaţă de George Petrone
(2000). Deţinător al Premiului Festivalului de umor G. Topîrceanu (1996)
şi al Premiului Festivalului de la Gura Humorului (1994).

BOICULESI Valeria, n. 12 iunie 1919, în Andrieşeni,

judeţul Iaşi – m. 6 decembrie 1984, în Bucureşti. Poetă
şi traducătoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din
România. A absolvit Şcoala Normală din Iaşi şi Şcoala
de literatură Bucureşti (1950-1952). Educatoare în
judeţul Suceava, redactor la Editura tineretului şi la
revistele pentru copii Luminiţa şi Arici Pogonici.
Colaborează cu versuri la Viaţa românească, Luceafărul,
Gazeta literară, Contemporanul, Flacăra etc. Debutul editorial a avut loc
în 1954 cu volumul Din însemnările unei şcolăriţe. Urmează Fete în
uniformă (1956), Zi cu soare (1957) şi un număr de peste 20 de plachete şi
volume, toate pentru copii. Apoi, Cântece de lună (1968) şi Prispa cu
statui (1969), Ora singură (1972), Şoapta vântului (1978), Lutana (1979),
foarte bine primite de critica literară. Traduce: A. Barto. Fratele cel mic
(1956), E. Tutneva. Glasuri dragi (1957).

FILIP Mircea, n. 14 iunie 1939, Ismail – m. 11 octombrie 2015,

Bucureşti? Prozator şi dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România. Absolvent al Liceului Ştefan cel Mare din Suceava (1954-1957),
urmează Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi
(1961-1966). Diplomat universitar în specialitatea limba şi literatura
română (1966). Secretar literar la Teatrul V. Alecsandri din Iaşi (1966-
1984). Bibliotecar principal la Biblioteca Centrală a Universităţii

51
 Politehnice Bucureşti (1985-1999). Debutul în presă în
anul 1965. Publică reportaje, interviuri, anchete sociale,
cronici dramatice, note şi consemnări, articole teoretice,
recenzii în Amfiteatrul, Cronica, Convorbiri literare,
Contemporanul, Luceafărul, Teatrul, Ateneu, Arlechin,
Naţiunea, Revista română, Revista FED – Milano.
Debutul editorial, în anul 1969, cu volumul de proză
Prinţul nisipurilor (povestiri). Publică Visând la
California, povestiri fantastice (1977) şi Audienţă de noapte, roman
(1983). Dramatizează textele Povestea vorbii de Anton Pann (1975) şi
Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir (în colaborare, 1973). Pentru teatru
radiofonic scrie textele Neuitata restanţă (1979) şi Planeta Sadoveanu.
Mai publică Horia – Vulturul răzbunării, libret de operă (1980, Roma) şi
Arcade peste timp, libret de oratoriu (Filarmonica Moldova, 1977). Scrie
scenariul de teatru Marea Unire, 1983, şi scenariile pentru spectacolele de
sunet/lumină Dobrovăţ – o pogorâre în istorie, jucat la Mănăstirea
Dobrovăţ (1982) şi Mirceşti – grădina poetului, jucat la Casa Vasile
Alecsandri din Mirceşti (1983). Traduce piesele Celestina de Fernando de
Rojas, (premiera 1972) Amfitrion de Peter Hacks, (premiera 1975) şi
Căpitanul din Kopenick de K. Zuckmayer, (premiera 1979). Îngrijeşte
ediţiile Arhitectura apelor de Dorin Pavel (1976), Scrieri despre teatru de
Petru Comarnescu (1977) O'Neill şi renaşterea tragediei de Petru
Comarnescu (1986), Jurnal de Petru Comarnescu – anii 1926-1938,
Revista FED Milano 1990-1993. Primeşte în anul 1975 Premiul Uniunii
Scriitorilor pentru teatru – dramatizarea Istoriei ieroglifice. În anul 1984 i
se acordă premiul revistei Tribuna pentru cultură teatrală, pentru editarea
(împreună cu Val Condurache) a revistei Arlechin.

ZUGUN Petru (Eloae), n. 18 iunie 1939, Iaşi. Lingvist

şi istoric literar. Şcoala generală, Liceul Naţional din
Iaşi (1953-1957) şi Facultatea de filologie a Universităţii
Al. I. Cuza (1957-1962). Parcurge toate treptele didactice
ale învăţământului universitar. Îndeplineşte funcţia de
prodecan al Facultăţii de Litere (1991-1995). Lector de
limbă şi civilizaţie românească la Universitatea de Stat
din Lima, Peru (1976-1977) şi la University of
California, Los Angeles, S.U.A. (1977-1978). Îndrumător ştiinţific de teze
de doctorat la specializarea Filologie. Publică numeroase studii, cercetări,
articole în volume colective şi în principalele reviste de specialitate
(lingvistică), literare şi de cultură din Iaşi şi din ţară. Este autorul, în

52
colaborare, al volumelor Prelegeri de limba română (Iaşi, Editura
Universităţii Al. I. Cuza, 1984) şi Formarea cuvintelor. Teorie şi practică
(Iaşi, Sedcom Libris, 2005). Publică volumele Limba română
contemporană. Fonetica şi fonologia (Iaşi, Editura Universităţii Al. I.
Cuza, 1974), Unitate şi varietate în evoluţia limbii române literare (Iaşi,
Junimea, 1977), Cuvântul. Studiu gramatical (Bucureşti, E.S.E., 1983 şi
Iaşi, 2003), Mihai Eminescu. Fascinaţia izvoarelor Cuvântului (Iaşi,
Junimea, 1994) şi Lexicologia limbii române. Prelegeri (Iaşi, Tehnopress,
2000). Îngrijeşte ediţia tematică în trei volume a poeziilor şi poemelor lui
M. Eminescu, Opera poetică (Iaşi, Tehnopress, 2002).

ISTRATE Teodor, n. 19 iunie 1929, în comuna Duda, jud. Vaslui.

Prozator. Studii gimnaziale în satul natal şi la Huşi, apoi liceale la Iaşi
(1955-1959), cursuri de specializare în automatizări la Iaşi (1964-1966).
Şcoala populară de artă, secţia pictură şi sculptură (1963-1966). Tehnician
specialist în instalaţii electrice (1966-1990), practică sculptura în lemn.
Frecventează Cenaclul de literatură Ion Creangă şi Cenaclul de arte
plastice Th. Palade din Iaşi, din 1996 coordonează Cenaclul de istorie,
literatură şi artă N. Iorga de la Centrul militar Iaşi. În 1995 publică volumul
Naştere şi destin (Iaşi, Cronica), apoi romanul Lunca uliilor (1997).

PLATON Mircea Alexandru, n. 23 iunie 1974, Iaşi.

Eseist, poet şi traducător. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Liceul E. Racoviţă şi Liceul M.
Eminescu din Iaşi (1988-1992), Facultatea de Drept a
Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, (1992-1996). Redactor
la Departamentul cultural al cotidianului Monitorul Iaşi
(din 1995), redactor al editurii Agora din Iaşi. În prezent
este doctorand în istorie la Ohio State University at
Columbus. Debutează în presa literară cu poezii (1988), publică apoi eseuri
pe teme de istorie şi actualitate literară în Gândirea, serie nouă, Monitorul,
Revista de limba şi literatura română, Idei in dialog, Convorbiri literare,
Cuvântul, 22 etc. Colaborator permanent al revistei Rost. A fost unul dintre
membrii fondatori ai revistei Biserica şi problemele vremii. Scrie volumele
Paseism polemic sau încercare de naţionalism critic, eseuri (Iaşi, Agora,
1996), Adversus haereticos, versuri (Iaşi, Agora, 1997), Teologie şi
haiduci, eseuri (Timişoara, Marineasa, 1998), Jocuri sub ulm, poezii (Iaşi,
Timpul, 1999), Literatura cu blazon, eseuri (Iaşi, Timpul, 2000), Fără
îndoială, isprăvi critice, cu un cuvânt de însoţire de Cassian Maria Spiridon
(Iaşi, Timpul, 2001), Ortodoxie pe litere (Bucureşti, Christiana, 2006) şi

53
Cine ne scrie istoria? (Iaşi, Timpul, 2007). Traduce, în colaborare, Taina
mea de Petrarca (1995) şi Mareşala d'Ancre (1995), realizează prefaţa la
Galateo – Della Casa (1996).

54
 IULIE

HOLBAN Ioan, n. 2 iulie 1954, Fălticeni, jud. Suceava.

Critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor
din România. Studii la Şcoala generală nr. 6 şi la Liceul
A. T. Laurian din Botoşani (1961-1973), Facultatea de
Litere a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, secţia română-
franceză (1974-1978). Profesor de limba română şi limba
franceză la Şcoala nr. 4 Iaşi şi la Şcoala nr. 2 Paşcani
(1978-1980), cercetător la Institutul de lingvistică A.
Philippide Iaşi (1980-1990), redactor şef al revistei Cronica (1990-1996),
secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1990-1996), director general al
Teatrului Naţional V. Alecsandri (1996-2006), director al Teatrului
Luceafărul (din 2006). Doctor în Ştiinţe umaniste (1998). Debutează cu Ion
Creangă – spaţiul memoriei în revista Dialog (1975). Publică numeroase
studii, articole, cronici şi recenzii literare în publicaţii din ţară şi străinătate.
Deţinător al Premiului revistei Cronica pentru critică literară (1982), al
Premiului Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1995), al Premiului revistei
Ateneu pentru critică literară (2002), al Premiului pentru promovarea
dramaturgiei româneşti contemporane (2004), al Premiului CopyRo pentru
critică literară (2004), al Premiului pentru critică şi istorie literară al
Uniunii Scriitorilor – filiala Iaşi (2006), al Premiului de excelenţă pentru
întreaga activitate al Primăriei Municipiului Iaşi (2008). Deţinător al
Ordinului Serviciul credincios în grad de Cavaler (2001). Este autorul
volumelor: Proza criticilor. G. Ibrăileanu. E. Lovinescu (Bucureşti,
Minerva, 1983), Ion Creangă. Spaţiul memoriei (Iaşi, Junimea, 1984,
ediţia a II-a, Iaşi, Princeps Edit, 2005), Hortensia Papadat Bengescu
(Bucureşti, Albatros, 1985, ediţia a II-a, Iaşi, Princeps Edit, 2002),
Profiluri epice contemporane (Bucureşti, Cartea Românească, 1987),
Literatura subiectivă. Jurnalul intim. Autobiografia literară (Bucureşti,
Minerva, 1989), Salonul refuzaţilor (Iaşi, Moldova, 1993), Poarta lumii.
Jurnal în China (Iaşi, Sedcom Libris, 1999), Istoria literaturii române.
Portrete contemporane, vol. I (Iaşi, Princeps Edit, 2003), Platon Pardău,
monografie (Mayka, 2004), Cortina de sticlă (Iaşi, Princeps Edit, 2006),
Istoria literaturii române contemporane, I-III. Poezia. Proza. Critică,
eseu, memorialistică (Iaşi, Tipo Moldova, 2006), Literatura română
subiectivă de la origini până la 1990 (Iaşi, Tipo Moldova, 2007), Proza
română contemporană, I-II (Achibooks, 2008), Cortina de sticlă, II (Iaşi,
Sedcom Libris, 2009). Lucrări în colaborare: Albumul Iaşi (Iaşi, Cronica,

55
1995), Cimitirul Eternitatea (Iaşi, Cronica, 1996), Prin Iaşii de odinioară
(Iaşi, Cronica, 1997), Iaşii, între legendă şi istorie (Iaşi, Institutul
European, 1997). Îngrijeşte numeroase ediţii din operele lui G. Ibrăileanu,
Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Bacalbaşa, Jean Bart, Lucian Blaga,
Ion Creangă. Realizează traduceri din B. M. Koltès şi Yukio Mishima.
Peste 5000 de articole pe teme literare şi teatrale, în presa culturală din ţară
şi în câteva publicaţii din străinătate. „Laborios, aplicat cu voluptate şi
metodă la text, construind un demers modern şi riguros, autor de ipoteze
originale şi de proiecte îndrăzneţe, parte deja materializate, Ioan Holban
ocupă un loc proeminent în ierarhia ultimelor promoţii de critici şi istorici
literari” (M. Zaciu).

DIACONESCU Traian, n. 14 iulie 1939, com. Bălceşti,

jud. Vâlcea. Istoric literar, eseist şi traducător.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii
gimnaziale la Liceul Ion Neculce din Bucureşti (1950-
1953), Liceul teoretic din Balş (1954-1957), Facultatea
de Litere a Universităţii C. I. Parhon din Bucureşti,
secţia limbi clasice (1958-1963), licenţiat în limbi
clasice. Preparator (1963-1965), asistent (1965-1970),
lector (1970-1989), conferenţiar, apoi profesor (din 1990) la Facultatea de
Litere a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Doctor în filologie clasică (1974),
şef de Catedră (din 1990). Debutează cu studiul Mihai Eminescu şi arta
traducerii din poeţi greco-latini (1965) în Analele ştiinţifice ale Univ. Iaşi,
apoi V. Alecsandri şi marii poeţi latini din vremea lui Augustus în Iaşul
literar (1965). Publică numeroase traduceri, articole şi studii de istorie
literară. Obţine Premiul literar internaţional Francesco Petrarca (Avignon,
1979) şi Premiul Academiei Române I. L. Caragiale (Bucureşti, 1984).
Conducător ştiinţific de doctorat în domeniul Filologiei clasice. Realizează,
în colaborare, volumele Antichitatea şi moştenirea ei spirituală (vol. 1,
1980, vol. 2, 1993), Istoria literaturii latine, vol. I-IV (1986). Publică
Metaforă şi univers saturnalic în comedia lui Plautus (Bucureşti, 1974),
Eminescu şi clasicismul greco-latin (Iaşi, Junimea, 1982), apoi Poeţi latini
postclasici, antologie bilingvă (Institutul European, 2000), Tragedii de
Seneca (vol. 1, 1979 şi vol. 2, 1984), volume laureate cu Premiul
Academiei Române, Etnogeneza românilor. Lecţiuni controversate în
istoriografia română, ediţie trilingvă (2003), Balada Carmina: Mioriţa,
Meşterul Manole, Toma Alimoş, Soarele şi Luna, ediţie bilingvă româno-
latină (2005, ed. a II-a, 2007), Anotimpul Acropolei, micropoeme (2009),
Meridianul Socrate, micropoeme (2009), Flăcări în Itaca (2009).

56
Elaborează studii introductive, postfeţe, note şi comentarii la ediţii din
Petru Movilă, Mihai Eminescu, Cicero, Bacovia, Blaga, Al. Macedonski,
Arghezi, Marco Bandini, Cato, Esop etc. Este prezent în numeroase volume
în colaborare. Cu lucrări ştiinţifice recenzate în Grecia, Italia, Spania,
Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Elveţia. Este
preşedinte al Societăţii de studii clasice din România, filiala Iaşi (din 1980),
membru al Societăţii de filologie română, membru al Uniunii de studii
latine (din 1990), membru al Societăţii de dramă antică de la Siracuza (din
1992). Visiting professor la Madrid, Barcelona, Murcia şi Padova.
Remarcabilă activitate de traducere, între altele Fabule de Esop (1972),
Scrieri alese de I. Sommer şi Chr. Schaeseus. În colaborare, realizează, de
asemenea, Horatius, Opera omnia (1980), Homer, Odiseea (1996), Platon,
Gorgias. Despre retorică (1999), Viaţa lui Despot Vodă de A. M. Graziani
şi I. Sommer. Documentări în străinătate: Perugia (1972), Freiburg (1985),
Viena (1985), Atena (1992), Madrid (1994), Salonic (1996), Barcelona
(1998), Creta (2000), Padova (2002), Veneţia (2004), Padova (2006).
Participă la numeroase conferinţe şi întâlniri internaţionale (Viena, Atena,
Madrid, Creta, Padova, Veneţia, Bari, Barcelona etc.).

ARHIRE Vasile, n. 18 iulie 1959, la Huşi, jud. Vaslui.

Publicist. Urmează cursurile Facultăţii de Construcţii a
Institutului Politehnic Iaşi (1979-1984). În perioada
2002-2004 face masterul în Comunicare şi Relaţii
Publice, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice
David Ogilvy Bucureşti. Din 2005 – Doctorand în
Management la Universitatea Al. I. Cuza Iaşi. În 1975
debutează în activitatea jurnalistică. În 1977 debutează la
Radio Iaşi. În perioada 1981-1983 este redactor şef adjunct la Opinia
Studenţească şi şef al subredacţiei Iaşi la aceeaşi revistă. Între 1984 şi 1985
este inginer constructor la TAGCM Iaşi, apoi cadru didactic şi director
adjunct la Liceul Industrial nr. 6 Iaşi (1985-1990). În perioada 1990-1994
este redactor la Studioul de radio Iaşi – Departamentul Actualităţi, apoi
şeful acestui departament (1995-1997). Din 1997 şi până în 2003 este
publicist comentator în cadrul Departamentului Eveniment, producător de
emisiuni Călătorind prin ţară (TVR 2). Din 2003 este director al Studioului
Teritorial Iaşi. Din 2003 şi până în 2007 – lector universitar asociat la
Universitatea Ştefan Lupaşcu Iaşi. Este autorul a numeroase articole în
presa centrală şi locală, realizator al multor emisiuni de radio şi televiziune.
În 1997 i se acordă Premiul Naţional pentru televiziune al Asociaţiei Presei
Sportive din România. Deţine alte 8 premii naţionale şi unul internaţional la

57
Festivalul de Film documentar. Debutează în volum cu Fenomenul
Penicilina – publicistică (Iaşi, Altius Academy, 2001). Urmează în 2007
Curajul de a crede în victorie – publicistică (Iaşi, Timpul). Actualmente,
vicepreşedinte al Asociaţiei scriitorilor şi jurnaliştilor de turism din
România (din 2007) şi membru în Consiliul Naţional al Ziariştilor
Profesionişti din România (din 2008). Ecouri favorabile despre cărţile sale
sunt semnate, printre alţii, de eseistul şi comentatorul sportiv Cristian
Ţopescu.

PÎRÎIALĂ Olga, n. 19 iulie 1959, în Deleni, jud. Iaşi.

Poetă şi prozatoare. Absolventă a Liceului Pedagogic
Vasile Lupu Iaşi, specializarea învăţători şi a Facultăţii
de Drept a Universităţii Ecologice Dimitrie Cantemir
Iaşi. Continuă cu master la aceeaşi facultate cu tema
Drepturile omului şi justiţia constituţională. Este
profesor de discipline socio-umane (Cultură civică) la
Şcoala Petru Rareş, Hârlău şi la Liceul Ştefan cel Mare,
Hârlău. Primele texte le publică în Convorbiri literare (proză) şi în Porni
Luceafărul… (poezie). Colaborează la revistele Convorbiri literare,
Cronica, Candela Moldovei, Tribuna învăţământului etc. Face parte din
colectivul de redacţie, este iniţiator şi coordonator al revistelor pentru copii:
Copilăria, leagăn de vis…, Jurnal de Dascăl, Les Amis du français, Enjoy
English. Participă cu lucrări la numeroase sesiuni de comunicări,
simpozioane la nivel naţional şi internaţional. Iniţiator, membru sau
coordonator al unor proiecte lingvistice. Autor al volumelor: Literatura
pentru copii (vol. I, Iaşi, Vasiliana ’98, vol. II-III, Bucureşti, Aramis, 2004,
2005), Lumină lină… (Iaşi, Trinitas, 2006), Ferestre spre cer (coautor,
Iaşi, Vasiliana ’98, 2008), Iaşi, constelaţia nemuririi (coautor, Iaşi,
Vasiliana ’98, 2008), coordonează lucrările Proiecte didactice (Iaşi,
Vasiliana ’98, 2004) şi Cântec pentru Tine… (Iaşi, Vasiliana ’98, 2005),
autor de manuale şi auxiliare: Abecedar (câştigător al Concursului Naţional
al Manualelor Şcolare organizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
Bucureşti, Aramis, 2004), Caiet de scriere (Bucureşti, Aramis, 2004),
Îndrumător pentru folosirea abecedarului (Iaşi, Vasiliana ’98, 2007).
Distinsă cu numeroase premii şi diplome: Premiul Poesis acordat de revista
Cronica, 2005, Gradaţia de merit Spiru Haret (2004-2008) acordată de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Distincţia Gheorghe Lazăr, clasa a II-a,
acordată de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, 2008.

58
 MUREŞANU Marina (născută Ionescu), n. 29 iulie
1949, în Bucureşti. Critic şi istoric literar, traducător.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Absolvă
Liceul M. Eminescu Iaşi în 1967, Facultatea de Litere,
secţia franceză-română în 1972. Doctor în filologie
(Bucureşti, 1982), conducător prof. dr. Paul Miclău, cu
teza Techniques de la prose chez Gérard de Nerval.
Profesor titular (din 1996) la Catedra de limba şi
literatura franceză a Facultăţii de Litere din Iaşi, şef de Catedră (din 1992).
Este expert CNCSIS (din 2005), conducător de doctorat (din 2007). Debut
publicistic în revista Cronica (1968), publică apoi poezii, articole şi studii
de critică literară în Convorbiri Literare, România literară, Luceafărul,
Ramuri, Cronica etc. Cu stagii de pregătire la Grenoble, Franţa (1975), la
Strasbourg, Franţa (1992), apoi la Lille I (multimedia) şi Liège, Belgia
(poetică, retorică), la Brighton, Anglia (multimedia) şi la Universitatea
Rennes II (traducere, terminologie). Lector de limba română la
Universitatea din Angers, Franţa (1992-1994). Urmează şi alte stagii de
specializare în Geneva, Elveţia, cu bursă AUPELF, la Lausanne, Elveţia, la
Bourgogne, Dijon (Franţa). Participă la numeroase conferinţe în Spania,
Italia, Elveţia, Franţa, Danemarca şi Polonia. Membră a Societăţii de ştiinţe
filologice din România, a Societăţii Gérard de Nerval (Franţa), a Asociaţiei
de literatură generală şi comparată, a Asociaţiei române a departamentelor
universitare francofone; fondator şi preşedinte. Cu multă experienţă în
management cultural şi ştiinţific. Deţinătoare a unor premii şi distincţii.
Premiul de critică literară Lucian Blaga al Academiei Române, 1990,
pentru volumul Eminescu şi intertexul romantic, Premiul revistei Cronica
şi al Centrului Cultural Francez din Iaşi pentru promovarea francofoniei,
1995, Chevalier dans l’Ordre des Palmes Académiques, „pour services
rendus à la culture française”, acordat de Republica Franceză, 1997.
Autoare a volumelor: Didactique du français langue éntrangère (1987),
Eminescu şi intertextul romantic (1990), în colecţia Eminesciana, La
littérature – un modèle triadique (1995), ediţia a II-a sub titlul Pour une
sémiotique du naratif. Une lecture de Nerval (2007), Literatura – un
discurs mediat (1996), Didactique du français langue étrangère, curs
univ. (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1987), L'enseignement du
français langue étrangére. Reperes theoriques (Iaşi, Institutul European,
2007), Eminescu et Nerval: un intertexte possible, (Iaşi, Institutul
European, 2008). Coautor la volumele: Direcţii în critica şi poetica
franceză contemporană (Iaşi, Junimea, 1993), Terminologie poetică şi
retorică (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1994), Culture et

59
francophonie. Dictionnaire des relations franco-roumaines (Cluj-Napoca,
Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, 2003), Dicţionarul general al
literaturii române, Academia Română (Bucureşti, Editura Univers
Enciclopedic, vol. II, 2004, vol. IV, 2006). Coordonează şi realizează, în
colaborare, mai multe volume, între care Reception de la littérature
française en Roumaine (1988), Interdisciplinaritatea şi problemele
învăţământului umanist (1991), Direcţii în critica şi poetica franceză
contemporană (1983), Terminologie poetică şi retorică (1994), Journées
de la Francophonie, vol. I-V (1996-2000). Traduce din franceză Retorica
poeziei de J. M. Klinkenberg şi colab. (Bucureşti, Univers, 1997), Vis şi
cogniţie de Jacques Montangero (Iaşi, Polirom, 2003), Iniţiere în semiotica
generală de Jean-Marie Klinkenberg, (Iaşi, Institutul European, 2004), Cea
mai frumoasă poveste a fericirii de André Comte-Sponville, Jean
Delumeau, Arlette Farge (Bucureşti, Art, 2007).

60
 AUGUST

BARAN Neculai, n. 2 august 1909, în Tomeşti, Iaşi – m.

14 mai 2005, în Iaşi. Profesor, eseist şi traducător.
Şcoala primară în satul natal, Liceul Naţional din Iaşi
(1922-1929) unde i-a avut ca profesori pe M.
Costăchescu, V. Marineanu, D. Gafiţeanu, Alex.
Triandaf, C. Botez. Urmează Facultatea de Litere (1929-
1933) pe care o absolvă cu magna cum laude. Doctor în
filologie clasică (1971). Profesor la Liceul Naţional şi
Liceul Internat din Iaşi, la liceele din Tighina, Chişinău şi Ismail. Apoi la
Râmnicu Vâlcea şi din nou la Liceul M. Sadoveanu. Parcurge toate gradele
didactice, ajungând profesor la Catedra de latină a Universităţii Al. I. Cuza.
Debutează în revista Cercetări filosofice cu studiul Scepticismul grec şi
filosofia indiană. Autor a numeroase articole, studii şi traduceri.
Colaborează la Iaşul literar, Cercetări filosofice, Moldova, Convorbiri
literare, Cronica, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Studii
clasice, apoi la Vox latina, Separata de romanitas (Rio de Janeiro), Aion
(Paris), Walter de Gruyter (Berlin), Pau (Avignon), Revue des études
latines (Paris) etc. Publică studii ample despre Lucreţiu, Ovidiu, Cicero,
Petrarca, Horaţiu ş.a. Participă la numeroase congrese de latină la Avignon,
Varşovia, Praga, Bucureşti, Rappallo, Genova. Este membru al unor
Societăţi de studii clasice din România, Franţa, Brazilia, Italia, Germania.
Autor al volumelor Maxime şi cugetări latine în opera lui M. Eminescu
(Iaşi, Editura Apollonia, 1997) şi Jurământul lui Hippocrate (Iaşi, Editura
Apollonia, 1998). Coautor la Contribuţii arheologice la istoricul
Tomeştilor în epoca feudală şi la Elements chromatiques chez Lucrèce. A
tradus, între altele, De civitate Dei de Sfântul Augustin. Profesor universitar
asociat al Universităţii Apollonia, Iaşi. Premii şi distincţii: Premiul Ştefan
Lupaşcu (1999), Medalia de argint (Cambridge, 2001), Cetăţean de onoare
al comunei Tomeşti. Este prezent în importante lucrări de referinţe:
International Biographical Centre, Cambridge, Anglia, American
Biographical Institute (ABI), S.U.A. ş.a.

PETRESCU (Dincă) Lăcrămioara, n. 9 august 1964, Iaşi. Filolog şi

istoric literar. Studii liceale la Liceul Mihai Eminescu din Iaşi (1978-
1982). Facultatea de Filologie, specializarea română-franceză,
Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi (1982-1986). Profesor de limba şi literatura
română la Bârlad (1986-1989) şi Iaşi (1989-1990). Asistent la Catedra de

61
 Literatură română a Facultăţii de Litere (1990), apoi
lector (1996) şi conferenţiar (2002). Doctor în filologie
(1999). Membru în Comitetul de redacţie al Analelor
Universităţii Al. I. Cuza, secţiunea Literatură. Debutează
în revista Cronica, în 1980. Publică studii şi articole în
Analele Universităţii „Al. I. Cuza”, Revista Societăţii de
Ştiinţe Filologice, „Collegium”, Caietele Colocviului
Naţional „Mihai Eminescu”, Dialog, Convorbiri
literare, Jurnal literar, Contrapunct, Dacia literară, Cronica. Publică
studii în volume colective: Avantgardistische Literatur aus dem Raum der
(ehemaligen) Donaumonarchie (Rohring Universität Verlag, 1997), Eonul
Blaga. Întâiul veac (Bucureşti, Albatros 1997), Patrimoine littéraire
européen (De Boeck Université, Belgia). Semnează volumele Poetica
personajului în romanul lui Camil Petrescu (Iaşi, Junimea, 2000),
Discursul liric (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2001), Retorica
ironiei în proza românească (Iaşi, Junimea, 2002). Traduceri: Frederic II,
Anti-Machiavel, în Măştile puterii (Iaşi, Institutul European, 1996).

BUSUIOC Nicolae, n. 12 august 1939, Fereşti, Vaslui.

Bibliolog, eseist şi istoric literar. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Studii gimnaziale în satul natal
şi la Soleşti, Liceul M. Kogălniceanu din Vaslui,
Facultatea de Biologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi
(1960-1965). Profesor în învăţământul gimnazial, ziarist
la Flacăra Iaşului şi Vremea nouă, bibliograf principal la
Biblioteca Gh. Asachi Iaşi, director al Bibliotecii Gh.
Asachi (1990-2001). Debutează cu recenzii şi prezentări în presa literară
(1970). Activitatea publicistică se regăseşte în numeroase articole, recenzii
şi prezentări, interviuri, eseuri şi note de călătorie, în lucrări de specialitate
(biologie şi biblioteconomie). Colaborează la Convorbiri literare, Cronica,
Dacia literară, Tribuna României, Revista română, Forum cultural,
Symposion etc. Cu rubrici permanente: Fascinaţia lecturii (Cronica),
Tezaur de înţelepciune (Symposion), Biblos (Dacia literară), Aperto libro
(Convorbiri literare). Este codirector al revistei Biblos. Fondator al
Bibliotecilor de carte românească de la Chişinău (Republica Moldova) şi
Novi Sad (Serbia). Efectuează studii de documentare în Danemarca şi
Franţa. Deţinător al Premiului pentru publicistică pentru anul 1994 (acordat
de revista Cronica), al Premiului Saloanelor internaţionale de carte (1995,
Chişinău; 1996, Cluj-Napoca; 1997, Vaslui; 1998, Novi Sad – Serbia;
2002, Iaşi), al Medaliei Mihai Eminescu (Republica Moldova), 2000, al

62
Ordinului Meritul Cultural în grad de Cavaler, 2004. Asociaţia
Bibliotecarilor din România îi acordă Premiul de excelenţă pentru întreaga
activitate biblioteconomică, 2001. Publică volumele: Oglinzile cetăţii.
Dialoguri ieşene (Iaşi, Omnia, 1993), Oglinzile cetăţii. Dialoguri ieşene,
vol. 2-3 (Iaşi-Chişinău, Omnia-Ştiinţa, 1994-1996), Oglinzile cetăţii.
Dialoguri la Chişinău, vol. 4 (Chişinău, Ştiinţa, 1996), cartea de eseuri
Fascinaţii. Drumuri şi cărţi (Iaşi, Omnia, 1995), La pas prin Paris (Iaşi,
Sedcom Libris, 1997), Scriitori ieşeni contemporani. Dicţionar
biobibliografic (Iaşi, Junimea, 1997, ed. a II-a, Iaşi, Vasiliana ’98, 2002),
Semnele înţelepciunii. Schiţă eseistică de istorie a cărţii, grafică de Ion
Truică (Iaşi, Sagittarius Libris, 1998), Cartea ca regăsire a lumii, eseuri
(Timişoara, Augusta, 1999), Jurnalul unei biblioteci (Chişinău, Ştiinţa,
2001), Iaşii dintre milenii, pictură şi grafică de Dan Hatmanu (Iaşi,
Universitas XXI, 2001), Saloanele naturii, eseu (Iaşi, Vasiliana ’98, 2003),
Academia de la Pavilion (Iaşi, Vasiliana ’98, 2004), Cetatea gânditoare,
cronici cordiale şi dialoguri în timp (Iaşi, Cronica, 2005), Semne în
labirint, cronici cordiale II (Chişinău, Ştiinţa, 2008), Biologie şi literatură,
o viziune transdisciplinară (Iaşi, Princeps Edit, 2008). Cetăţean de onoare
al comunei natale Fereşti-Văleni. Este şi membru al Uniunii Scriitorilor din
Basarabia, membru al Societăţii culturale Junimea 1990, membru CopyRo.
Prezent în volume colective, între care: Ioanid Romanescu în amintirile
contemporanilor (2006), Constantin Ciopraga. Interviuri (2007), Grigore
Vieru în amintirile contemporanilor (2009).

MUSCALU Ion, n. 13 august 1949, Scobinţi, jud. Iaşi.

Prozator şi editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România. Studii elementare în comuna natală, Liceul
Naţional M. Sadoveanu din Iaşi (1968-1972). Şef sector
şcoli profesionale, secţia culturală Iaşi (1972-1982),
primar al comunei Scânteia, jud. Iaşi (1982-1990),
conservator la Muzeul de literatură al Moldovei (1990-
1992), preşedinte fondator al Fundaţiei culturale Eco’Art
Iaşi, director al Editurii Danaster Iaşi (din 1996). Debutează cu nuvele şi
povestiri la Radio Iaşi (1979). Apare periodic, în cadrul unor emisiuni cu
tematică istorică, la Radio Iaşi şi Bucureşti, la Trinitas, iar în 2004, în anul
omagial Ştefan cel Mare şi Sfânt, susţine un moment istoric săptămânal,
timp de un an de zile, în cadrul emisiunilor Drumuri Moldave, realizate de
Radio Bucureşti, dedicate marelui voievod. Începând din 1994 apare în
anumite emisiuni cu tematică istorică şi culturală la TVR Iaşi, TVR
Bucureşti, TVR Cultural, TV BIT şi realizează pentru TVR 2 scenariul

63
filmului de scurt metraj, Călăuza, în regia lui Ion Gostin. Este autorul
volumelor de proză Piatra Şoimului (Iaşi, Porus, 1991), Cântecul
ciocârliei, cu o prefaţă de Const. Parascan (Iaşi, Danaster, 1997), Răpirea
de la mănăstirea Căpriana (Iaşi, Danaster, 1998), Primarul din Poarta
ţărnii (Iaşi, Danaster, 2000), Lupu alb, cu o prefaţă de Liviu Leonte (Iaşi,
Danaster, 2002), Sub sabia cu straja-n cruce, vol. I – Cetatea lui Duma
Negru, cu o prefaţă de Constantin Parascan (Iaşi, Junimea, 2003), Hanul
Răzeşilor, cu o prefaţă de Constantin Dram (Iaşi, DramArt XXI, 2004),
Sub sabia cu straja-n cruce, vol. II – Bătălia de la Valea Albă, cu o
prefaţă de Constantin Dram (Iaşi, Danaster, 2004), Acvila Neagră (Nunta
domniţei Olena) cu o prefaţă de Constantin Parascan (Iaşi, Danaster, 2006),
Taina Stejarului (Iaşi, Danaster, 2006), Osândă şi izbândă, dedicat
omagierii a 375 de ani de la decapitarea voievodului martir Miron
Barnovschi, cu o prefaţă de Constantin Parascan (Iaşi, Danaster, 2007), Sub
sabia cu straja-n cruce, vol. III – Bătălia din Codrii Cozminului –
Războiul de 13 ani (Iaşi, Danaster, 2008), Dafina Doamna. Viaţa plină de
mister şi legendă a Doamnei lui Dabija vodă, cu o prefaţă de Constantin
Dram (Iaşi, Danaster, 2009). Realizează, îngrijeşte şi publică: Monografia
Dobrovăţ, Monografia Bujoreni, Monografia Podeni. A obţinut distincţii
în cadrul Saloanelor internaţionale de carte de la Iaşi, Chişinău şi Cernăuţi,
premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru romanul istoric
Osândă şi izbândă, în 2008. De remarcat predilecţia pentru romanul istoric,
ca o modalitate de cunoaştere a trecutului istoric, de păstrare a identităţii şi
demnităţii naţionale. Sensibil la frumos şi iubitor de artă, Ion Muscalu este
un fervent susţinător al conservării monumentelor istorice (Biserica
Mănăstirii Bârnova, monumentele istorice de la Poiana cu Schit etc.), al
extinderii taberelor de sculptură (a fondat tabăra de sculptură de la
Scânteia) şi un sprijinitor generos al întâlnirilor culturale.

SOROHAN Elvira, n. 21 august 1934, Vaslui. Critic,

istoric literar şi eseist. Membră a Uniunii Scriitorilor
din România. Studii gimnaziale şi liceale la Liceul
Pedagogic din Vaslui (1948-1952). Studii superioare la
Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi
(1952-1956). Carieră universitară parcursă de la asistent
la profesor la Catedra de Literatură română a Facultăţii
de Litere. Doctorat în 1972 cu monografia Miron Costin.
Conducător de doctorat la specialitatea Literatură română între anii 1997 şi
2006. Pensionată în 2004. Calitatea carierei didactice a fost recunoscută
prin Diploma de Profesor Emeritus, acordată de Senatul Universităţii Al. I.

64
Cuza Iaşi. Debut critic în Iaşul literar, 1965. A publicat peste 200 de studii,
articole şi recenzii în Revista de istorie şi teorie literară, Analele
Universităţii „Al. I. Cuza”, România literară, Convorbiri literare, Jurnal
literar, Adevărul literar şi artistic, Cronica, Dacia literară, Ateneu,
Vitraliu, Cultura, Revista de istorie şi teorie literară a Institutului „G.
Călinescu” (Bucureşti), Dialogue (Montpellier) ş.a. Volume publicate:
Iluminismul transilvan (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1974),
Cantemir în cartea hieroglifelor (Bucureşti, Minerva, 1978), Ipostaze ale
revoltei la Heliade Rădulescu şi Mihai Eminescu (Bucureşti, Minerva,
1982), Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu (Bucureşti, Minerva,
1984), Miron Costin. Permanenţe ale mentalităţii româneşti (Iaşi,
Junimea, 1995), Introducere în istoria literaturii române (Iaşi, Editura
Universităţii Al. I. Cuza, 1997, ed. a II-a, revăzută, 1998), I. D. Sârbu sau
suferinţa spiritului captiv (Iaşi, Junimea, 1999), Naratori şi modelare
umană în medievalitatea românească (în colaborare – Iaşi, Junimea, 2000
şi ediţia a II-a revăzută, 2001), Singurătatea scriitorului (Iaşi, Editura
Universităţii Al. I. Cuza, 2004), Călinescu în autoportret (Iaşi, Timpul,
2007). Premiul Asociaţiei Scriitorilor Iaşi, pentru critică şi istorie literară,
(1978 şi 1997), Premiul revistei Convorbiri literare, pentru critică (2000).
Autoare a numeroase prefeţe şi postfeţe la ediţii ale operelor lui Miron
Costin, V. Alecsandri, C. Negruzzi, D. Cantemir, Ion Creangă, Ion
Neculce, Machiavelli şi a volumului de texte comentate Cartea cronicilor
(Iaşi, Junimea, 1986). A colaborat la Patrimoine littéraire européen
(Namure, Belgia, 1998) şi la Dicţionarul general al literaturii române (sub
egida Academiei Române). Susţine numeroase comunicări ştiinţifice şi
conferinţe pe teme de literatură română, în ţară şi la Debrecen, Cernăuţi,
Chişinău. A susţinut dialoguri radiodifuzate şi la TVR Iaşi.

CEAUŞU George, n. 22 august 1954, în oraşul Hârşova,

jud. Constanţa. Prozator, critic literar şi filosof. Studii
gimnaziale şi liceale în Hârşova şi Constanţa, licenţă în
informatică la Facultatea de matematică (1978) şi licenţă
în filosofie (1995) la Facultatea de filosofie a
Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Programator, apoi
programator principal la Oficiul de calcul TAGCM Iaşi
(1978-1989). Doctorand în informatică (1990-1995),
doctor în filosofie (1998), lector în cadrul Catedrei de logică şi filosofie
sistematică (1990-2002) şi conferenţiar (din 2003). Cercetător ştiinţific la
Institutul Naţional de Inventică Iaşi (1992-2002), lector asociat la Fundaţia
pentru ştiinţă şi cultură Ştefan Lupaşcu (1998-2001). Publică peste 300 de

65
articole, relatări, eseuri în publicaţii culturale, apoi studii şi articole în
volume colective, numeroase comunicări în reviste de specialitate.
Redactor la revistele Dialog (1976-1982), Fantastic Magazin (1982),
Quark (1981-1989), Holograma (1983), Jurnalul SF (1992-1995), Quasar
Q’ (1991-1992), Super Nova (1992-2001), Quanticipaţia, supliment al
Opiniei Studenţeşti (din 2002), realizator al serialelor TV Filosofia artelor
marţiale (1997), Explorări în enigmatic (1997-2000) şi Oxigen – cultura ca
suflu vital (1999), preşedinte al Clubului UNESCO Quasar al Casei de
Cultură a Studenţilor Iaşi (din 1992). Obţine numeroase premii naţionale
pentru povestire şi nuvelă SF, Premiul pentru scriitor tânăr la Convenţia
europeană de SF de la Vilnius (1996), membru al World SF Writers
Association, membru al juriului naţional „Vladimir Colin”. Coordonează
programe de cercetare ştiinţifică, îndrumător al unor studenţi în stadiul de
licenţă, programator în limbajele Pascal, Prolog şi Lisp şi în sistemul
FoxPro. Autor de povestire, nuvelă şi roman, scrie volumele: Înstelata
aventură (Iaşi, Junimea, 1988), antologator de povestire, apoi Arta,
filosofia şi religia faţă în faţă cu teoremele de incompletitudine ale lui
Gödel (Iaşi, Media-Tech, 2000), Douăsprezece expuneri de filosofia minţii
(Iaşi, Performantica, 2002), Logica mirabilis (Iaşi, Alfa, 2004), Spaţiul
literar românesc şi „postmodernismul fără postmodernitate” (Iaşi,
Princeps Edit, 2005), Curs de filosofia minţii în Filosofie. Învăţământ la
distanţă, coord. Petru Bejan (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2007).
Autor al unor lucrări incluse în antologii şi al unor lucrări literare originale.

MOCANU Traian, n. 26 august 1954, Iaşi. Pictor, poet

şi eseist. Liceul de artă Octav Băncilă pe care îl absolvă
în 1973, Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu
din Bucureşti, promoţia 1977. Este proiectant în perioada
anilor 1977-1978, scenograf (1978-1980), profesor
(1980-1989), preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici,
filiala Iaşi (1990-1993), consilier la Inspectoratul pentru
cultură Iaşi (din 1999). Debutează cu poezie în revista
Luceafărul (1972), publică cronici plastice, studii, eseuri în Cronica,
Convorbiri literare, Contemporanul, Dacia literară, Luceafărul,
Symposion, Forum cultural etc. Este autorul volumului de poezii La
marginea nimicului (Iaşi, Junimea, 1997), pentru care obţine premiul
Uniunii Scriitorilor pentru debut, Iluzia ontică, poezii (Iaşi, Grama, 2003),
Atelierul (poem), Mocanorfoze, I, (Iaşi, Timpul, 2008), Atelierul (poem),
Mocanorfoze, II, (Iaşi, Timpul, 2009), al eseurilor Artă şi artişti (1999) iar
în pregătire, romanul Ventuza de cenuşă, Simeze, eseuri şi albumul Eugen

66
Ştefan Bouşcă. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România (1990).
Participă cu expoziţii personale în ţară şi în străinătate (Franţa, S.U.A.,
Canada, Germania etc.). „Nonconformismul îl plasează pe autor într-o
originalitate demnă de invidiat. Creaţia lui Traian Mocanu se «citeşte»
transpirând, totul se fundamentează pe o simbolistică ambiguă, fantastă şi
pe alternanţa planurilor reale cu cele fictive, încât comunicarea aceasta între
creaţie şi publicul rafinat este remarcabilă” (Nicolae Busuioc).

RUSU Valeriu, n. la 28 august 1939, în Bucureşti – m. 1

mai 2014, Iaşi. Medic şi eseist. Absolvent al Facultăţii
de Medicină din Iaşi (1964) şi al Facultăţii de Filosofie –
Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (1974). Profesor universitar
– şeful disciplinei de biofizică medicală şi medicină
nucleară, Facultatea de Medicină, U.M.F. Gr. T. Popa
Iaşi şi şef al Laboratorului de medicină nucleară din
Spitalul Universitar Sf. Spiridon, Iaşi. Doctor în ştiinţe
medicale (1975). Burse şi stagii de specializare în Franţa, în biofizică şi
medicină nucleară (1974-1977), iar ulterior, burse de cercetare. În perioada
1996-2004 a fost decan al Facultăţii de Medicină, U.M.F. Gr. T. Popa Iaşi.
Prin decretul din 19 aprilie 2002, al Primului Ministru al Franţei, a fost
decorat cu l’Ordre de Palmes Académiques, cu rang de Chevalier. Este
membru al unor societăţi ştiinţifice printre care Societatea Franceză de
biofizică şi medicină nucleară, Societatea Europeană de medicină nucleară,
Academia de Ştiinţe din New York. Publică: Biomembrane şi patologie
(Editura Medicală, vol. I, 1988, vol. II 1991), prim autor, în colab. cu T.
Baran şi D. Brănişteanu, premiată de Academia Română (1991, premiul
Victor Babeş), cap. Elemente de fiziologie ambientală, în Tratatul de
Fiziologie umană (prof. dr. I. Hăulică, Editura Medicală, 1989); numeroase
alte lucrări de biofizică medicală şi medicină nucleară. În anul 2007 a
publicat, împreună cu prof. dr. Ciprian Ştefănescu, monografia De la fizica
şi biofizica radio-farmaceuticelor la imagini funcţionale şi moleculare şi
volumul Biophysics and Medical Physics: An Introduction. Ca publicist,
debutează în revista Tribuna (Cluj, 1962); colaborează cu eseuri la Cronica
(Iaşi) îndeosebi în perioada 1969-1977, Viaţa studenţească (1970-1986) –
unde a fost cotitular al rubricii Evrika; Coordonate literare şi Suceava
(suplimente ale ziarului Zori noi, în perioada 1965-1974); Dialog,
Symposion, Opinia studenţească; Flacăra Iaşului; Muncitorul sanitar şi
săptămânalul Viaţa Medicală. A fost redactor-şef al revistei Symposion din
I.M.F. Iaşi (1969-1973), al revistei Opinia studenţească, pe care a
întemeiat-o (1974-1976), iar din 1996 este redactor-şef al Revistei Medico-

67
Chirurgicale a Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi (cea mai veche
publicaţie din ţară, cu apariţie continuă din 1887). Cărţi în relaţie cu
publicistica şi eseistica: Mic dicţionar medical (2 vol. 1983); Glosar de
terminologie medicală (1994); Retrospectivă 1901-1995 – Laureaţii
premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină (Iaşi, Omnia, 1996);
Dicţionar Medical (Bucureşti, Editura Medicală, ed. I, 2001, ed. a II-a,
2004, ed. a III-a, 2007, ed. a IV-a, în pregătire). În anul 2001 a fost distins
pentru a doua oară cu premiul Victor Babeş al Academiei Române şi cu
premiul CopyRo pentru Dicţionar medical. Colaborări la diverse volume de
publicistică. Este titular al rubricii „Lexis” din săptămânalul Viaţa
Medicală unde publică îndeosebi articole asupra terminologiei medicale,
dar şi eseuri asupra relaţiei cultură – medicină – ştiinţă. Este membru titular
al Academiei de Ştiinţe Medicale şi al Societăţii Medicilor Scriitori şi
Publicişti din România. Recenzii sau comentarii asupra cărţilor publicate şi
a activităţii publicistice au apărut printre altele în Viaţa Medicală, România
literară, Cronica etc.

SIMION Ana, n. 28 august 1954, în Iaşi. Prozatoare.

Studii gimnaziale şi Liceul teoretic Al. I. Cuza din Iaşi,
promoţia 1973, Şcoala de ofiţeri activi N. Bălcescu din
Sibiu şi Facultatea de Istorie a Universităţii Al. I. Cuza
Iaşi. Ofiţer în cadrul Ministerului Apărării Naţionale,
Corpul de armată Iaşi. Face parte din redacţia
periodicului Corpului 10 armată Scutul Moldovei.
Debutează în Viaţa armatei, colaborează la mai multe
periodice, realizează emisiuni la Radio şi T.V. Iaşi. Autoare a romanelor
Singurătate şi speranţă (Bucureşti, Editura Militară, 1990), Scaune cu
lanţuri (Bucureşti, Editura Militară, 1994), Marioneta (Iaşi, Gramma,
1995) şi Canon (Iaşi, Eurocart, 2000). Participă la congrese SF, între care
cele organizate la Glasgow, Los Angeles, San Antonio.

68
 SEPTEMBRIE

GRĂDINARU Mihail, n. 1 septembrie 1934, la Iaşi – m. 22 aprilie 2004.

Eseist şi filosof. După studii gimnaziale şi liceale urmează cursurile
Institutului Politehnic Iaşi, Facultatea de Chimie. Cercetător ştiinţific
principal la Centrul medical pentru servicii de sănătate Iaşi. Consilier
editorial al Societăţii Cultura fără frontiere, director al editurii Septentrion.
Colaborează la Convorbiri literare, Cronica, Timpul, Ateneu, Luceafărul,
România literară, Ramuri, Amfiteatru, Radio Iaşi. Este autorul volumelor
Prolegomene (1972), Compendiu metafizic (1992), Fantezia pedagogică
(1992), Încercarea de resurecţie a vechiului spirit grec (1993), Heidegger
– drum către depăşirea metafizicii (1994), Noica – modelul ontologic
(1994), Periphyseon – pentru a treia Renaştere (1995). Traduce Mistica
Orientului şi Mistica Occidentului (1993).

BADEA Gheorghe, n. 2 septembrie 1944, în satul

Cuparu, com. Dragodana, jud. Dâmboviţa. Poet şi
traducător. Absolvent al Facultăţii de filologie clasică şi
teologie Bucureşti. Este membru al Societăţii de studii
clasice din România, al Societăţii biblice
interconfesionale, al Comisiei interconfesionale de
traducere a Noului Testament. Colaborează cu
prezentări, studii şi traduceri în Mitropolia Moldovei şi
Sucevei, Teologie şi viaţă, Candela Moldovei, Independentul, Convorbiri
literare, Poezia, Cronica etc. Colaborator la volume colective şi reviste de
specialitate, participant la manifestări ştiinţifice în România şi străinătate.
Este autorul volumelor de versuri: De moarte, de uitare şi iubire (Iaşi,
Alfa, 2002), Nu se nasc gânduri sub cerul senin (Iaşi, Alfa, 2002),
Decastihuri (Iaşi, Junimea, 2002), Iubire şi viermi (Iaşi, Editura Sf. Mina,
2002), Zece cântece din crâşmă şi alte poeme (Iaşi, Alfa, 2003), Sub
semnul lui Solon, antologie, (Editura Alfa), sub tipar. Remarcabile
traduceri (selectiv): Flori alese din învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur
(Iaşi, Ed. Sf. Mina, 2002), în colaborare, Sfinţii Părinţi despre pace, în
colaborare (Iaşi, Editura Sf. Mina, 2002), Icoana făcătoare de minuni a
Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu „Cea cu trei mâini” de la Sf.
Munte, în colaborare (Iaşi, Editura Sf. Mina, 2002), Epistolele pastorale
ale Sf. Apostol Pavel, în colaborare (Bucureşti, SBI, 2000), apoi fragmente
în Convorbiri literare, Poezia, Cronica, Moldova, Candela Moldovei etc.
Traduce şi Dicţionar grec-român şi român-grec al Sfintei şi Dumnezeieşti

69
Liturghii a celui între sfinţi Părintele nostru Ioan Gură de Aur (Iaşi,
Moldova, 1997), Dicţionar grec-român al Noului Testament (după M.
Carrez şi Fr. Morel), Bucureşti, 1999. Traduceri ale unor fragmente apar şi
în Studii eminescologice, Curierul Atenei, Teologie şi viaţă.

RĂDUCANU Emil, n. 2 septembrie 1949, la Iaşi.

Publicist şi muzicolog. Absolvă Facultatea de
Construcţii din cadrul Institutului Politehnic Iaşi în 1974.
În perioada 1974-1992 lucrează în domeniul
construcţiilor, la Galaţi, apoi la Iaşi. Colaborează la
Radio Iaşi din 1984 cu o rubrică într-o emisiune
muzicală a redactorului Mircea Verusi. Reia colaborarea
cu Radio Iaşi în 1990. În 1992 este angajat redactor al
săptămânalului Bursa de Est. Din 1993 este angajat al Studioului Teritorial
de Radio, în cadrul Redacţiei muzicale, redenumită în prezent Grupul de
producţie emisiuni muzicale şi divertisment. Colaborează în presă la
JazzClub (Jazz-Rock) în perioada 1981-1982, Almanahul Convorbiri
literare (1984), săptămânalul Distinct (1993), cotidianul Independentul
(1998), Cotidianul Monitorul (2000), revista Cronica (2004), revista Sunete
(2005). Emisiuni muzicale la Radio Iaşi: Galaxia Rock (1991-1996), Jazz
în comentariu şi sunet (2003-2005), Orele muzicii (2005-2006), Muzica
tinereţii (din 2006 şi până în prezent) etc. În 1996 publică Vârstele
rockului, vol. I şi II (Iaşi, Bolta Rece), lucrare ce-şi doreşte evaluarea unei
forme muzicale strâns legată de evoluţia culturală şi socială a secolului al
XX-lea.

PRUS Elena, n. 2 septembrie 1959, în Dângeni, Ocniţa,

Republica Moldova, actualmente cu domiciliul în Iaşi.
Critic şi istoric literar. Membră a Uniunii Scriitorilor
din România şi a Uniunii Scriitorilor din Republica
Moldova. Absolventă a Facultăţii de limbi străine USM,
Chişinău (1981), doctorat la Universitatea Al. I. Cuza din
Iaşi (1991-1995). Obţine titlul de Doctor habilitat în
filologie – literatură universală şi comparată (1998),
studii postdoctorale (2001-2004). Profesor universitar, director al
Institutului de cercetări filologice şi interculturale ULIM, redactor-şef
adjunct al revistei Lecturi filologice (din 2006), membră a Asociaţiei de
literatură generală şi comparată din România (din 2000), membră a
Consiliului administrativ al Ligue Internationale de l’ensignement, de
l’éducation et de la culture, cu sediul la Paris (din 2007), consultant

70
ştiinţific la Editura Institutul European din Iaşi, Seria Academica (2006),
expert al Centrului european de limbi moderne al Consiliului Europei
(1999-2001). Colaborează la importante reviste cu profil literar şi
publicistic, între care: Secolul 21, Dacia literară, Literatura şi arta, Lumina
lină (S.U.A.), Limba română, Lecturi filologice, Semn, Revista de
lingvistică şi ştiinţă literară etc. Semnează articole, eseuri, recenzii şi în
publicaţii din Franţa, Canada, Siria. Autoare a volumelor de critică literară
Pariziana romanescă – mit şi modernitate (Iaşi, Institutul European,
2006), Poetica modalităţii la Proust (Chişinău, Editura Ruxanda, 1998).
Este autoare de manuale şi ghiduri didactice.

POPESCU-SIRETEANU Ion, n. 13 septembrie 1934,

în Mănăstioara, Siret, jud. Suceava. Filolog, prozator şi
istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România. Studii liceale la Siret, Timişoara şi Oradea,
Facultatea de Filologie (1954-1958) la Iaşi. Doctor în
filologie cu teza Termeni păstoreşti în limba română
(1976). Profesor la Drăguşeni, jud. Iaşi (1958-1961),
inspector şcolar la Bârlad (1961-1962); din 1962, cadru
didactic la Facultatea de Litere din Iaşi, şeful Catedrei de limba română
pentru studenţii străini (1990-1999). Debutează în Contemporanul (1965).
Publică în numeroase periodice, autor de antologii: Poezia ieşeană
contemporană (1968); Amintiri despre scriitori: Eminescu, Sadoveanu,
Maiorescu, Ibrăileanu (două vol.), N. Iorga, L. Rebreanu, Ion Creangă
(două ediţii); îngrijitor de ediţii: George Tutoveanu, I. H. Rădulescu, I. C.
Săvescu, N. Grămadă, Eugenia Iacob (în colaborare cu Silvia Popescu),
autor al unor prefeţe, studii introductive şi note bibliografice. Autor al
volumelor Contribuţii la cercetarea terminologiei păstoreşti în limba
română (1980), Chestionar păstoresc (1983), Limbă şi cultură populară.
Din istoria lexicului românesc (1983, 2008), Cuvinte româneşti
fundamentale (1995, 2007), coautor al lucrării Tezaurul toponimic al
României. Moldova, I, partea I, 1991, partea a II-a, 1992, Ed. Academiei;
coordonator şi autor principal al volumului Siretul – vatră de istorie şi
cultură românească (1994), Păcală şi ai săi (1994, ed. a II-a 1999, ed. a
III-a 2002, ed. a IV-a 2008), Mic dicţionar juridic (1996), Memoria limbii
române (I şi II, 1997, 1998), Oraşul Siret şi împrejurimile şi cu variantă în
limba engleză The Town Siret and its Environs, traducere de Laura
Cuţitaru (1999), Limbă şi istorie românească (Memoria..., vol. III, 2003),
Vechi nume româneşti (Memoria..., vol. IV, 2003, 2009), Înţelepciunea
limbii române. Studii şi articole (2004), Moldovenii în istorie. Cartea

71
unui impostor şi falsificator agramat (2004), Termeni păstoreşti în limba
română, vol. I, (2005), Apelative şi nume româneşti vechi (2006),
Dicţionar de verbe româneşti, cu traducere în limbile engleză, franceză,
spaniolă, greacă modernă, în colaborare (2007), Între două veşnicii (1996,
2004), De dragoste (1999), Cale şi drum (2001), La porţile norocului
(2002, 2003), Oameni şi întâmplări din satul meu (2002), Vânturi şi
valuri (2005), Bucovina. Oameni şi cărţi (2005), autor al scrierilor pentru
copii Fabule pentru copii (1995, 1998), Şoricelul Chiţ (1995), Poveşti şi
povestiri (1996), Iepuraşul năzdrăvan (1997), Boul orator. Fabule (2007).
Deţinător al Premiului Timotei Cipariu al Academiei Române, al Premiului
Meritul cultural, Salonul de carte românească, Chişinău, 1994. Cetăţean de
onoare al oraşului Siret. Diplomă de Excelenţă acordată de Societatea
Scriitorilor Bucovineni. Premiul Ethos Românesc acordat de Studioul
Regional de Radio Iaşi. Premiul de Excelenţă acordat de Asociaţia
Scriitorilor şi Artiştilor din Ţara Dornelor.

PANĂ Aura (Aurelia Stoleriu), n. 14 septembrie 1929,

Iaşi – m. 18 ianuarie 1997, Iaşi. Critic literar. Absolvă
Liceul Oltea Doamna din Iaşi în anul 1948 şi Facultatea
de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza în 1952, licenţiată
în limba şi literatura română. Profesoară în învăţământul
preuniversitar, ultimii 25 ani de activitate la Liceul Al. L
Cuza din Iaşi, secretar ştiinţific al Societăţii de ştiinţe
istorice şi filologie, filiala Iaşi (1953-1960). Mulţi ani a
susţinut cronica literară la Iaşul literar, Cronica, Convorbiri literare.
Publică volumul Scriitorii şi lumea, reflecţii antologice (Iaşi, Junimea,
1996), îngrijeşte antologia Cartea naturii, studiu introductiv şi îndrumar
analitic (Iaşi, Junimea, 1977). Referinţe critice au apărut în presa literară şi
culturală ieşeană şi din ţară.

LUNGU Dan, n. 15 septembrie 1969, în Botoşani.

Prozator şi dramaturg. Membru al Asociaţiei
Scriitorilor Profesionişti din România. Studii gimnaziale
şi liceale la Botoşani – A. T. Laurian (1984-1988), un an
de studii la Universitatea Tehnică Gh. Asachi Iaşi, apoi
Facultatea de Filosofie, secţia sociologie-politologie, a
Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1990-1995), şef de
promoţie, doctor în sociologie. Este reţinut ca preparator
la Catedra de sociologie şi etnologie, în prezent, conferenţiar la Catedra de
sociologie a Universităţii Al. I. Cuza. Redactor la Caiete botoşănene (din

72
1995). Efectuează stagii de documentare, cercetare şi de pregătire a lucrării
de doctorat în Franţa şi Italia, studii postdoctorale la Sorbona. Redactor al
revistei Au Sud de l’Est (Paris). Preşedinte executiv al Colegiului de
sociologie Delphi. Este responsabil al paginii Monitorul Arte (1997-2000),
bursier al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă (1998), invitat pentru
lecturi publice la Salzburg şi Viena (2001). Redactor, apoi red. şef adj. al
revistei Timpul (2001-2002), fondator al Clubului 8. Debutează cu versuri
în ziarul Clopotul, publică în Timpul, Contrapunct, Convorbiri literare,
Dacia literară, Cronica, Orizont, Cuvântul etc. Este prezent în antologia
Junimea, azi (1996) şi în Poveştile de la Bojdeucă (1996). Obţine Premiul
Editurii Eminescu la Concursul Porni Luceafărul... (Botoşani, 1994),
Premiul Societăţii Junimea pentru activitate literară pe anul 1993, Premiul
Editurii Junimea la Concursul Nicolae Labiş (Suceava, 1995), Premiul
Editurii Nemira (1997), Premiul Centrului Cultural German Iaşi (2001). În
1996 publică volumul de versuri Muchii (Iaşi, Junimea), apoi Cheta la
flegmă, proză scurtă (1999), cu o prefaţă de O. Nimigean, distinsă cu
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, prezent în
antologia Club 8 (Edit. T, 2001). Publică, apoi, Construcţia identităţii într-
o societate totalitară. O cercetare sociologică asupra scriitorilor (2003),
Proză cu amănuntul (2003, ed. a II-a, 2008), Nuntă la parter, teatru
(2003), Raiul găinilor, fals roman de zvonuri şi mistere (2004, ed. a II-a
2007), tradus în franceză, germană şi slovenă, Băieţi de gaşcă, proză scurtă
(2005), tradus în germană, Sînt o babă comunistă, roman (2007), tradus în
franceză, maghiară şi germană, Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în
comunism, volum colectiv (2008), Cum să uiţi o femeie (Iaşi, Polirom,
2009). Este prezent în numeroase volume colective (proză, teatru, eseu,
sociologie etc.).

73
 OCTOMBRIE

NEGURĂ Neonila, n. 2 octombrie 1939, Costuleni,

Basarabia. Filolog şi istoric literar. Studii la Liceul
Oltea Doamna (1953-1956), Facultatea de Filologie,
secţia limba rusă (1956-1960), Facultatea de Filologie,
secţia engleză-română (1964-1969) din Iaşi. Doctor în
filologie cu lucrarea G. C. Byron şi Poemele sudice ale
lui A. S. Puşkin (Bucureşti, 1979). Profesoară în
învăţământul preuniversitar (Hălăuceşti şi Leţcani, 1960-
1964), asistent la Institutul Politehnic Gh. Asachi Iaşi (1964-1971), lector
univ. de limba engleză – limba rusă la Academia de Arte G. Enescu Iaşi
(1971-1990) şi conferenţiar dr. de limba engleză la Universitatea de Arte G.
Enescu Iaşi (din 1990). Colaborează cu studii critice literare la Cronica,
Convorbiri literare, Ethos, cu studii critice muzicale la Muzica, Arte etc.
Specializări în Anglia, Irlanda de Nord, Germania, Portugalia etc. Este
autoarea volumelor G. C. Byron şi A. S. Puşkin în lumina romantismului
european (Iaşi, Editura I.N.S.C.R., 1996), Amold Schoenberg – bazele
compoziţiei muzicale, în colaborare cu Hrubaru Alex. (Iaşi, Editura
I.N.S.C.R., 1998). Realizează, în colaborare cu D. Vitcu, volumul George
Enescu în spaţiul muzical american (Iaşi, Omnia, 1994), obţinând Premiul
revistei Cronica (1994) şi volumul Roman Vlad – exeget al operei lui Igor
Stravinski, împreună cu Viorel Munteanu (Bucureşti, Editura muzicală,
1997). Realizează traducerea capitolului: Some people: Dialogues and a
Diary, publicată în Roman Vlad, Recitind „Sărbătoarea primăverii” de
Igor Stravinski, ediţie îngrijită de Viorel Munteanu (Bucureşti, 1997).
Publică şi manualul: The Language of Arts English – texts, Grammar and
Exercises (2002).

FRUNZĂ Dumitran, n. 8 octombrie 1929, la

Mirosloveşti, judeţul Iaşi. Poet. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Studii liceale la „Barbu
Ştirbei” din Buftea, apoi Şcoala de ofiţeri. Este ofiţer în
perioada 1951-1960, redactor la Radio-Televiziune
(1960-1967). Studii de filosofie un an la Iaşi şi următorii
la Bucureşti, licenţă în 1972. Debutează la Albina,
publică volumele Viaţa în lucruri (1966), Echilibru
(1974), Mişcarea sentimentelor (1975), Umbra focului (1975).

74
 ŞOLEA Marius Marian, n. 10 octombrie 1974, în
Bucureşti. Poet şi prozator. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Şcoala generală din Bumbeşti-
Jiu, Liceul industrial şi Şcoala normală Spiru Haret din
Tg. Jiu, Liceul teoretic din Vicovu de Sus, Suceava,
Facultatea de Teologie, secţia patrimoniu cultural, din
Iaşi. Colaborator la Radio Contact şi TVR Iaşi (din
1995), preşedinte al Asociaţiei de tineret Ginta latină,
preşedinte al Mişcării pentru Europa, filiala Iaşi (din 1996). Debutează cu
versuri în Literatorul (1990), publică în Cronica, Symposion, Convorbiri
literare, Opinia etc. Autor al volumelor de versuri Mereu secunda, mereu
şi Dumnezeu (1995), Universul din piatră (1996), Posibilităţi înfrânte,
Paşii de sub simţ (1998), Semantice umbre (Iaşi, Junimea, 1998), Cobiliţa
cu furnici şi alte proceduri (Cluj-Napoca, Clusium, 1999), Lungul poem
haiku de o mie de strofe (Bucureşti, Albatros, 2000), Blestemul bărbăţiei
şi alte imagini sociale (Bucureşti, Editura Eminescu, 2002), Un peşchir şi
o ţâră dragoste (Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 2004),
Contemporan cu Dumnezeu (Bucureşti, Muzeul Literaturii Române,
2005), Graiul vostru. Viziunea ţăranului din Gorj asupra lumii (Cluj-
Napoca, Eikon, 2006), Crimă şi pace bună, roman (Piteşti, Paralela 45,
2007), Ministerul groazei, demnitarii crimei (Bucureşti, Libra, 2007),
Liber (Bucureşti, Vinea, 2008).

ZUB Alexandru (Al. Constantin), n. 12 octombrie 1934,

în com. Vârful Câmpului, jud. Botoşani. Istoric, istoric
al culturii şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România. Şcoala Normală (Pedagogică) din Şendriceni
(Dorohoi) (1946-1953), Facultatea de Istorie a
Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1953-1957), doctor în
istorie (1973). Cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie
şi Filologie Iaşi (1957-1958), detenţie politică în
penitenciare şi lagăre de muncă – Iaşi, Jilava, Gherla, Balta Brăilei (1958-
1964), muzeograf la Bacău (1964), bibliograf la Biblioteca Centrală
Universitară M. Eminescu din Iaşi (1964-1968), cercetător ştiinţific (din
1968) şi director al Institutului de Istorie A. D. Xenopol Iaşi (din 1990),
profesor la Universitatea Al. I. Cuza (1990-2001), membru în diverse
organisme interne şi internaţionale de profil, director de onoare al revistei
Dacia literară. Distins cu titlul de Chevalier de l'Ordre des Arts et les
Lettres, cu Ordinul naţional Steaua României în grad de Comandor şi
Crucea Casei Regale a României (2008). Membru titular al Academiei

75
Române (din 2004), corespondent (din 1990), preşedinte al Secţiei de
ştiinţe istorice şi arheologice (din 2005), Directeur d’Etudes à l’Ecole des
Hautes Etudes, Paris (1993, 2004), Doctor honoris causa al Universităţilor:
1 Decembrie 1918 Alba Iulia (2005), Dunărea de Jos Galaţi (2004), Ştefan
cel Mare Suceava (2004), Ovidius Constanţa (2006), medalia Eroul
Libertăţii, acordată de Republica Ungară, cu ocazia semicentenarului
revoluţiei din 1956 (2006), membru corespondent al Südosteuropa-
Gesellscaft, München, membru corespondent al Academiei din Lisabona
(propunere 2000), preşedinte al Comisiei Mixte Ceho-Române de Istorie,
membru în diverse asociaţii profesionale din România şi străinătate:
Comisia Internaţională de Istoriografie, Asociaţia Istoricilor Europeni,
Asociaţia Istoricilor Americani, Societatea Internaţională pentru Studiul
Timpului, Board of Eminent Scholars in History, Académie Internationale
de Droit Linguistique, membru fondator al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi
Politici din România (în virtutea recluziunii din anii 1958-1964). Debutează
în Viaţa studenţească (1957) cu eseul Ştefan cel Mare şi posteritatea,
publică un număr impresionant de studii, monografii şi eseuri de istorie şi
istorie culturală în reviste de specialitate şi de cultură din ţară şi străinătate.
Autor al volumelor: Mihail Kogălniceanu. Biobibliografie (1971), A. D.
Xenopol. Biobibliografie (1973), Mihail Kogălniceanu istoric (1974),
Vasile Pârvan, efigia cărturarului (1974), Vasile Pârvan. Biobibliografie
(1975), Junimea, implicaţii istoriografice (1976), M. Kogălniceanu, un
fondateur de la Roumanie moderne (1978), A scrie şi a face istorie
(1981), L'historiographie roumaine à l’age de la synthese: A. D. Xenopol
(1983), Pe urmele lui Vasile Pârvan (1983), Biruit-au gândul (1983), Les
dilemmes d'un historien: Vasile Pârvan (1985), Mihail Kogălniceanu
(1984; ed. a II-a, 2004), De la istoria critică la criticism (1985, 2000),
Cunoaştere de sine şi integrare (1986), Istorie şi istorici în România
interbelică (1989), Istorie şi finalitate (1991), ed. a II-a cu subtitlul În
căutarea identităţii (2004), În orizontul istoriei (1994), La sfârşit de ciclu
(1994), Eminescu. Glose istorico-culturale (1994), Impasul reîntregirii
(1995, ed. a II-a 2004), Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România
postcomunistă (1997), Discurs istoric şi tranziţie. În căutarea unei
paradigme (1998), Reflections on the Impact of the French Revolution.
1789, de Tocqueville, and the Romanian Culture (2000), Orizont închis.
Istoriografia română sub dictatură (2000), Oglinzi retrovizoare. Istorie,
memorie şi morală în România (2002), Vasile Pârvan: dilemele unui
istoric (2002), Istoriografie română la vârsta sintezei: A. D. Xenopol
(2004), Mihail Kogălniceanu, arhitect al României moderne (2005),
Romanogermanica. Secvenţe istorico-culturale (2005), Clio sub semnul

76
interogaţiei. Idei, sugestii, figuri (2006). Îngrijeşte ediţiile critice V.
Pârvan. Corespondenţă şi acte (1973), M. Kogălniceanu, Opere II 1976),
V. Pârvan, Scrieri (1981) ş.a., coautor la alte numeroase studii şi lucrări
publicate în volume, coordonează reviste de specialitate, autor a peste 1000
de articole, eseuri, prefeţe, introduceri la volume de studii etc. Susţine
prelegeri la diverse universităţi şi institute de cercetare din Europa şi
S.U.A., participări la Congresele internaţionale de ştiinţe istorice din 1980,
1985, 1990, 2000. Opera impresionantă, istorică şi eseistică, a lui Al. Zub
se înscrie pe linia iluştrilor săi înaintaşi în domeniu.

IVĂNESCU Dumitru, n. 17 octombrie 1939, în Bârlad,

jud. Vaslui – m. 4 septembrie 2011, Iaşi. Istoric şi
istoric literar. Studii gimnaziale şi liceale la Liceului
Gh. Roşca Codreanu din Bârlad, universitare la Iaşi,
Facultatea de Istorie-Filosofie, specialitatea istorie
(1958-1963). Arhivist (1963-1967), arhivist principal
(1967-1969), director adjunct (1969-1983), director
(1984-1988) la Arhivele Statului Iaşi, cercetător ştiinţific
(1988-1990) şi cercetător ştiinţific principal (III, II, I) din 1990 la Institutul
de Istorie A. D. Xenopol al Academiei Române, secretar al Consiliului
ştiinţific la acelaşi institut (2000-2008). Doctor în istorie al Universităţii Al.
I. Cuza, cu lucrarea Alexandru Ioan Cuza în conştiinţa posterităţii,
premiată de Academia Română cu premiul Mihail Kogălniceanu (2003).
Profesor asociat al universităţilor Al. I. Cuza şi M. Kogălniceanu din Iaşi.
Coordonator al colecţiilor Acta et testimonia (Fundaţia Academică A. D.
Xenopol) şi Historia Magistra Vitae (împreună cu Dumitru Vitcu, la
Editura Junimea din Iaşi). Conducător de doctorate în domeniul istoriei
moderne a românilor. În 1965 debutează în revista Cronica cu studii de
istorie literară. Editorial, cu volumul Alexandru Ioan Cuza. Acte şi scrisori
(Iaşi, Junimea, 1973). Preocupările pentru studii istorice se regăsesc în
volumele: Îndrumător în Arhivele Statului Iaşi, vol. IV, Colecţiile
(Bucureşti, 1970), Epitropia generală a Casei Spitalelor „Sf. Spiridon”
din Iaşi, 1824-1948 (Bucureşti, 1971), Alexandru Ioan Cuza. Acte şi
scrisori (Iaşi, Junimea, 1973), Arhivele Statului Iaşi (Bucureşti, 1981),
Titulescu şi strategia păcii (Iaşi, Junimea, 1982), Universitatea „Al. I.
Cuza”, vol. I, Rectoratul 1860-1944 (Bucureşti, 1985), Românii în istoria
universală, vol. III (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1988),
Alexandru Ioan Cuza în conştiinţa posterităţii (Iaşi, Junimea, 2001),
Vârstele Unirii. De la conştiinţa etnică la unitatea naţională (Iaşi,
Dosoftei, 2001), Modernizare şi construcţie naţională. Rolul factorului

77
alogen (1831-1918) (Iaşi, Junimea, 2002), Franţa, model cultural şi politic
(Iaşi, Junimea, 2003), Mihai Costăchescu. Corespondenţă (Iaşi, Junimea,
2003), De la revoluţia paşoptistă la întregirea naţională (Iaşi, Junimea,
2004), Unirea Principatelor. Momente, fapte, protagonişti (Iaşi, Junimea,
2005), Stări de spirit şi mentalităţi în timpul Marelui Război (Iaşi,
Junimea, 2005), Istorie şi societate în spaţiul estcarpatic, secolele XIII-XX
(Iaşi, Junimea, 2005), La Roumanie et la Grande Guerre (Iaşi, Junimea,
2005), Congresul de pace de la Paris (1856). Prefaceri europene,
implicaţii româneşti (Iaşi, Junimea, 2006). Cercetările de istorie literară
sunt reflectate în Documente din arhive ieşene, vol. I (Bucureşti, Minerva,
1973), vol. II (Bucureşti, Minerva, 1976) şi vol. III (Bucureşti, Minerva,
1988), Eminescu în documente de familie (Bucureşti, Minerva, 1976) şi
ediţia a II-a (Junimea, 2001), Eminescu: sens, timp şi devenire istorică,
vol. 1-2 (Iaşi, 1988-1989), Documentul între biografie şi operă (Iaşi, Alfa,
2004). Îngrijeşte Tălmăciri din teatrul universal de Al. Philippide
(Bucureşti, Minerva, 1982) şi Preocupări de teatru de M. Sadoveanu (Iaşi,
Junimea, 1986). Colaborări numeroase la Cronica, Convorbiri literare,
România literară, Luceafărul, Ateneu, Tribuna, Dialog, Manuscriptum,
Însemnări ieşene, Dacia literară etc.

FOTEA Mircea, n. 20 octombrie 1939, comuna

Voineşti, jud. Iaşi. Etnolog, filolog şi istoric literar.
Studii primare şi gimnaziale în satul natal (1947-1954),
Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi
(1958-1963), doctorat în filologie la Universitatea din
Cluj-Napoca (1978). Preparator şi asistent la Facultatea
de Filologie a Institutului Pedagogic (1963-1970),
asistent şi lector la Facultatea de Filologie a Universităţii
ieşene, conferenţiar la Facultatea de Litere Iaşi (din 1990). Secretar al
Societăţii de Ştiinţe Filologice, filiala Iaşi (1972-1974), membru fondator al
Subcomisiei de antropologie şi etnologie, filiala Iaşi (din cadrul Academiei
Române). Publică studii şi articole în Ateneu, Cronica, Anuar de lingvistică
şi istorie literară, Convorbiri literare, Analele ştiinţifice ale Univ. „Al. I.
Cuza” etc. Publică volumul Simion Florea Marian, folclorist şi etnograf
(Bucureşti, Minerva, 1987), iar în colaborare cu Anca Dorobăţ Limba
română (1994), Limba română de bază / Essential Romanian (Iaşi,
Institutul European, 1999), Româna de bază, vol. I-II (Iaşi, Institutul
European, 2000).

78
 IRIMIA Dumitru, n. 21 octombrie 1939, la Roman,
jud. Neamţ – m. 3 iulie 2009, Iaşi. Lingvist, critic şi
istoric literar, traducător. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Absolvent al Liceului Roman
Vodă din Roman, al Facultăţii de Filologie, secţia limba
şi literatura română, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi.
Doctor în filologie (1976) cu lucrarea Limbajul poetic
eminescian. Profesor universitar doctor, specialitatea
lingvistică, stilistică, poetică. Conducător de doctorat, specialitatea stilistică
şi poetică. Decan al Facultăţii de Litere (1990-1992), preşedinte al
Societăţii de ştiinţe filologice, filiala Iaşi, vicepreşedinte al Societăţii de
ştiinţe filologice din România, director adjunct al Institutului Român de
Cultură şi Cercetări Umaniste de la Veneţia, profesor de limba şi literatura
română la Universitatea din Veneţia (Italia, 1999-2001). Iniţiator şi
organizator al multor manifestări ştiinţifice şi culturale cu caracter naţional
şi internaţional. Publică numeroase studii şi articole de critică şi istorie
literară, de lingvistică şi stilistică în periodicele ieşene, din ţară şi străine,
între care Parole e metodi Singolare (Torino), Plurale (Bari). Obţine
Premiul Lucian Blaga (1995). Publică următoarele volume: Structura
gramaticală a limbii române. Verbul (1976), Structura gramaticală a
limbii române. Sintaxa (1983), Structura stilistică a limbii române
contemporane (E.S.E Bucureşti, 1986), Structura gramaticală a limbii
române. Numele şi pronumele. Adverbul (1987), Morfo-sintaxa verbului
românesc (1997), Gramatica limbii române (1997, ediţia a II-a, 2000,
ediţia a III-a, Polirom, 2008), apoi Limbajul poetic eminescian (Junimea,
1979), Mihai Eminescu. Opera poetică (Polirom, 1999), Introducere în
stilistică (Polirom, 1999). Îngrijeşte ediţiile M. Eminescu, Despre cultură
şi artă (1970) şi M. Eminescu, Poezii (1969, 1996, 1997, 2000).
Coordonator şi coautor la alte volume de lingvistică şi dicţionare. Traduce
Ziarul de Nino Palumbo, apoi din Alfredo Balducci, Giorgio Strehler şi
Eugen Coşeriu, texte ştiinţifice şi texte literare, Mario de Micheli, N. Iorga
ş.a. Coordonează mai multe volume colective, între care Caietele
Colocviului Naţional Studenţesc „M. Eminescu” (1981-1989),
coordonator al Dicţionarului limbajului poetic eminescian, odată cu
înfiinţarea Catedrei Eminescu. Iniţiator şi redactor principal al publicaţiei
Collegium (1985-1990). Îngrijeşte mai multe ediţii, între care M. Eminescu.
Poezii (1994, ediţia a II-a 1997, ediţia a III-a 2000), M. Eminescu. Opera
poetică (1999, ediţia a II-a, 2006), Z. Dumitrescu Buşulenga. Eminescu.
Viaţa (Putna, 2008).

79
 SPINEANU Dorin, n. 21 octombrie 1954, Timişoara –
m. 2 decembrie 2015, Iaşi. Prozator şi publicist.
Membru al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din
România. Absolvă cursurile Liceului Mihai Eminescu
din Iaşi. Operator la Centrul de calcul al Universităţii Al.
l. Cuza, redactor, secretar general de redacţie la revista
Timpul, director literar-artistic la Editura Boema, director
marketing la Editura Polirom. Debutează cu versuri în
Opinia studenţească. Colaborează la Cuvântul, Monitorul, Convorbiri
literare, Dreptatea, Astra, Familia, Steaua etc. Din 1997, cu rubrică
permanentă la Radio HIT. Deţinător al Premiului pentru proză A. E.
Baconski al revistei Steaua şi al Premiului Asociaţiei Scriitorilor din
Moldova (1992). Autor al volumelor Zile sălbatice, postfaţă de Liviu
Antonesei (Iaşi, Institutul European, 1991), Răfuială în oraş (Iaşi, 1992),
Nataşa blues, povestiri (Polirom, 1998), Iulia, povestiri (Polirom, 2002).

DUMITRIU Mihai, n. 23 octombrie 1924, Roman, jud.

Neamţ. Publicist şi eseist. Studii la Liceul Roman Vodă
(1935-1944) şi Facultatea de Istorie-Filosofie a
Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, secţia istorie (1967-
1971). Ziarist la Studentul român (1947-1948), redactor
la Scânteia ((1948-1951), redactor şef la Albina (1951-
1955), redactor şef la Flacăra Iaşului (1955-1979),
secretar responsabil de redacţie la Cronica (1979-1985).
Debutează cu proză şi poezie la Studentul român (1947), publică reportaje,
schiţe şi eseuri în diverse ziare şi reviste. Autor al volumelor Când visezi
zimbri (Iaşi, Junimea, 1968) şi Vârsta metamorfozelor (Iaşi, Junimea,
1988).

COSTEA Dimitrie, n. 24 octombrie 1919, în Bogaţi,

jud. Argeş (fost Dâmboviţa). Critic, istoric literar şi
poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A
studiat la Liceul Militar Mânăstirea Dealu (1931-1936) şi
la Liceul Militar Iaşi (1936-1939). A urmat Şcoala de
Ofiţeri Activi de Administraţie (1941-1948), de unde a
ieşit, prin demisie, cu grad de locotenent. Se înscrie la
Facultatea de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi
(1941-1948), obţinând diploma de Licenţiat în Filosofie, cu teza Devenirea
şi rolul ei în filosofia greacă (încă nepublicată). A funcţionat ca asistent
universitar la catedra de Literatură română (1949-1952), de unde a fost scos

80
din motive politice, apoi ca profesor de istorie în învăţământul mediu. Timp
de 17 ani (1955-1972) a condus secţia de Critică şi istorie literară a revistei
Iaşul literar (Convorbiri literare), scriind articole, studii, cronici literare,
polemici. Din 1972 şi până la pensionare a lucrat ca cercetător principal la
departamentul de literatură al Institutului de Filologie A. Philippide, Filiala
Academiei Române din Iaşi. Activitatea literară a început-o încă din liceu,
publicând mai multe poezii în Revista Tinerimii Române, Flamuri (revista
liceelor militare) şi un poem lirico-dramatic inspirat de sfârtecarea
României prin dictatul arbitrar de la Viena (inclus în volumul Spre Ideal,
1941) reprezentat la teatrul Muncă şi lumină condus de scriitorul Victor Ion
Popa. În anul 2005 îi apare primul volum de versuri, Visînd de-a lungul
anilor (Iaşi, Universitas XXI), iar în 2008, un al doilea volum, Întoarcerea
la Poezie (Iaşi, Editura T).

BEJAN Dimitrie, n. 26 octombrie 1909, Hârlău, judeţul

Iaşi – m. 21 septembrie 1995, Hârlău. Preot şi prozator.
A urmat seminarul teologic Veniamin Costachi din Iaşi,
apoi cursurile Facultăţii de Istorie şi Teologie din
Bucureşti. În perioada studenţiei a obţinut bursă de studii
în Israel şi Grecia. A făcut parte din echipa de cercetare
sociologică coordonată de D. Gusti. Diacon la Biserica
Sf. Nicolae din Bălţi, apoi preot hirotonit în 1938, din
1940 preot militar, prizonier din 1942 până în 1948. Întors în ţară trăieşte
martirajul de la Jilava, Aiud, Canal, Bărăgan (1949-1964). Preot la
Ghindăoani în perioada anilor 1965-1970. Scrie de-a lungul vremii studii şi
articole în special pe probleme creştin-ortodoxe. Este autorul volumelor
Hotarul cu cetăţi (Bucureşti, Editura Tehnică, 1995), Oranki (Bucureşti,
Editura Tehnică, 1996), apoi Viforniţa cea mare (1996), Bucuriile
suferinţei (2 vol., 1996), Satul blestemat şi Ştefan Vodă pe la noi.

CIOBOTARI Călin, n. 26 octombrie 1979, la

Timişoara. Poet, prozator, publicist şi dramaturg.
Studii liceale la Grupul şcolar Laţcu-Vodă din Siret
(1994-1998), Facultatea de Filosofie, secţia filosofie, din
cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, şef de promoţie
(1999-2003). Masterat în Filosofie – Teorii şi practici
ale interpretării, Universitatea Al. I. Cuza (2003-2005),
cursuri de Teatrologie în cadrul Universităţii de Arte
George Enescu Iaşi (2008). Redactor al revistei Hermeneia (2002-2004), în
prezent redactor şi editorialist la Flacăra Iaşului, redactor la revista Dacia

81
literară, cu atribuţii de muzeograf la Casa Pogor (din 2006), secretar al
Societăţii Culturale Junimea ’90 (din 2007). Colaborator cu articole
ştiinţifice şi literare, reportaje şi interviuri la Hermeneia, Oglinda literară,
Feed Back, Dacia literară, Timpul, Convorbiri literare, Revista Română,
Contrast etc. Autor al volumelor: Toate scuzele, versuri (Suceava,
Muşatini, 2000), Vocaţii pentru altceva, versuri (Suceava, Muşatini, 2002),
Nu contează, versuri (Suceava, Muşatini, 2002), Planeta singurătăţii şi
alte povestiri, proză scurtă (Iaşi, Princeps Edit, 2006), Meridian Blaga
(Cluj, 2006), Gânduri în aplicaţie, publicistică, coordonator (Iaşi, Princeps
Edit, 2007), Securitatea se plictiseşte de moarte, tovarăşe Comandant,
teatru (Iaşi, Princeps Edit, 2007), Şşşt! Generalul visează…, roman (Iaşi,
Polirom, 2007), Actual şi inactual în metafizica lui Lucian Blaga (Iaşi,
Princeps Edit, 2008), Junimea de ieri, Junimea de azi, interviuri (Iaşi,
Junimea, 2008). Activităţi teatrale: la Teatrul Luceafărul din Iaşi i se joacă
piesa Sânge, sex, scandal, presă, în regia lui Ion Sapdaru (2008), la Teatrul
Vasile Alecsandri din Iaşi i se pune în scenă piesa Iov şi salubrizarea în
regia lui Ovidiu Lazăr (2008). Deţinător al mai multor Premii între care
Premiul pentru jurnalistul cultural al anului 2005, acordat de Ateneul
Tătăraşi, Premiul I la secţiunea Dramaturgie, în cadrul Festivalului
internaţional de Neoavangardă (Iaşi, 2006), Premiul pentru proză, acordat
de Fundaţia culturală Bucovina (Suceava, 2008).

82
 NOIEMBRIE

LĂUDAT Ion D., n. 3 noiembrie 1909, în comuna

Bărbăteşti, judeţul Gorj – m. 8 noiembrie 1996, Iaşi.
Filolog, istoric literar. După studiile primare şi
gimnaziale urmează Şcoala Normală Vasile Lupu Iaşi,
Seminarul Teologic Central Bucureşti şi Facultatea de
Litere şi Filosofie din Iaşi, obţinând licenţa în 1938.
Predă limba şi literatura română la mai multe şcoli din
ţară şi din Iaşi. Parcurge toate treptele didactice din
învăţământul superior în cadrul Facultăţii de Filologie din Iaşi (1951-1975).
Îşi susţine doctoratul cu Contribuţii la cunoaşterea lui G. Ibrăileanu în
prima etapă a activităţii sale (1889-1900). Colaborează la realizarea
Istoriei literaturii române vechi (3 vol.) şi la Istoria literaturii române
(Editura Academiei, 1964). Publică numeroase studii şi monografii despre
Grigore Ureche, Dosoftei, Spiru Haret, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan,
despre Şcoala Normală V. Lupu Iaşi şi Liceul Fraţii Buzeşti din Craiova.
Publică volumul Dimitrie Cantemir – viaţa şi opera, apărut la Editura
Junimea, 1975. Autor şi coordonator al Metodicii predării limbii şi
literaturii române (Bucureşti, E.D.P., 1973).

LUDO Isac, n. 4 noiembrie 1894, Iaşi – m. 23 mai 1973,

Bucureşti. Publicist, romancier şi traducător. Membru
al Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale
întrerupte din cauza lipsurilor materiale. Funcţionar de
birou, corector la ziarele ieşene Opinia şi Iaşul, redactor
la diferite publicaţii. A debutat în 1913 în propria-i
revistă – Absolutis. A fost director al revistei Adam
(1929-1940), la care au colaborat importanţi scriitori
români. Opera principală: ciclul Paravanul de aur din care fac parte
volumele Domnul general guvernează (1953), Stare de asediu (1956),
Regele Palaelibus (1957), Salvatorul (1959), Ultimul bastion (1960).
Înaintea acestor cărţi publică Hodje-Podje, nuvele umoristice (1928),
Mesia poate să aştepte (1934), Domnişoara Africa (1935). Urmează
romanele: Gura de lup (1954), Corsetul (1955), Războiul lui Tănase Cireş
(1958), Ilustrul N. N. din N. N. (1958), Soluţia a patra (1960) ş.a. Face
traduceri din Şalom Alehem, Saltîkov-Scedrin, Gorki, Ehrenburg.

83
 HAREA Mihail, n. 9 noiembrie 1939, la Chişinău – m.
23 iulie 2008, în Iaşi. Publicist şi prozator. Absolvent al
Facultăţii de biologie-geografie, secţia geografie, a
Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1963). În perioada
1963-1968, profesor, bibliotecar, muzeograf,
meteorolog, apoi redactor la secţia culturală a ziarului
Vremea nouă Vaslui (1968-1974). Din 1975 va lucra din
nou în învăţământul preuniversitar la Liceul Mihai
Eminescu (1986-1990) şi Şcoala Ion Simionescu Iaşi (1990-2000, de unde
se va pensiona). Debutează cu eseuri în revista Ateneu (1965). Publică
proză, cronici plastice, articole şi eseuri în Iaşul literar, Cronica,
Amfiteatru, Opinia studenţească, Tribuna, Convorbiri literare, Dacia
literară, Symposion, Bucovina literară etc. Între 1996 şi 1998 participă la
redactarea Revistei române. Autor al volumului de proză Milionarii (Iaşi,
Cermi, 1997). Îngrijeşte cartea de memorii Vasile Harea: Amintiri din
primăvara reîntregirii (Iaşi, Cronica, 1998); colaborator al prof. univ. dr.
Sorina Bălănescu la îngrijirea volumului de studii literare Vasile Harea:
Dimitrie Cantemir şi fiul său Antioh (Iaşi, Editura Universităţii Al I. Cuza,
1999). Publică apoi volumele de proză Câinele părintelui Ioan (Iaşi,
Tehnopress, 2005) şi Marele Nepoftit (Iaşi, Cronica, 2006).

BOŢOIU Mona-Alina, n. 9 noiembrie 1979, în Iaşi.

Critic literar şi eseist. Facultatea de Litere, secţia
română-engleză, din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din
Iaşi, promoţia 2002. Master, secţia Literatură română şi
hermeneutica textului literar (2004), doctorand cu
lucrarea Neoclasicismele clasicismului francez, la prof.
dr. Viorica S. Constantinescu. Autoare a volumului
Caligrafii critice (Iaşi, Princeps Edit, 2008), coautoare la
Dicţionarul de curente literare moderniste (Iaşi, Universitas XXI, 2008),
sub coordonarea prof. Viorica S. Constantinescu. Traduce Philadelpho
Menzenes – Poezia interactivă: o perspectivă asupra poeziei
experimentale (2005). Scrie numeroase studii şi analize critice, între care:
Vasile Voiculescu, actualitatea unei parabole; Ironic şi ludic în poezia lui
Emil Brumaru; Dan Brown – Codul lui Da Vinci; Emil Brumaru – măştile
poetice; Sara pe deal – devenirea unui poem; Vasile Voiculescu –
animismul magic ca sursă a fantasticului; Geo Dumitrescu – voluptăţile
sarcasmului; Fericirea prin poezie, toate publicate în revista Feed Back, în
perioada 2005-2008. Obţine Premiul I la secţiunea Eseu la concursul de

84
creaţie literară B. Fundoianu, din cadrul Festivalului de Neoavangardă, Iaşi,
2006.

FAIFER Margareta, n. 10 noiembrie 1914, în Bivolari,

judeţul Iaşi – m. 27 mai 1999, în Iaşi. Medic şi
epigramist. Studii liceale la Oltea Doamna Iaşi (1925-
1932) şi Facultatea de Medicină a Universităţii din Iaşi
(absolvită în 1945). Preparator, medic de circă, medic
primar la mai multe clinici şi spitale din judeţ şi din Iaşi,
autoare a multor lucrări ştiinţifice publicate în reviste de
specialitate. Publică în ziare şi reviste epigrame,
distihuri, rondeluri, scenete ş.a. Colaboratoare la Flacăra Iaşului, Făclia,
Urzica, Papagalul, Epigrama, Viaţa, Almanahul umorului, Almanahul
Convorbiri literare, Opinia ş.a. Membră a Cenaclului de satiră şi umor din
Iaşi. Figurează în antologii şi dicţionare, precum Cascada epigramelor
(1982), 15 ani de epigramă (1984), Epigrame alese. Antologia epigramei
româneşti (1985), Satiricon. Eterna epigramă (1993), În dulcele târg al
epigramei (1995), Săgeţile Afroditei (1997), Trei decenii de epigramă
(1999), Epigramişti români contemporani (2002), Epigramişti ieşeni
contemporani (2003), Antologia epigramei româneşti (2004). Obţine mai
multe premii la concursurile de gen din Brăila (1987), Bistriţa (1988) ş.a.
Publică volumul Zâmbete pe şapte coline (Iaşi, Editura Dab, 1992), cu o
prefaţă de Grigore Ilisei. Din 1983, membră a Cenaclului Cincinat
Pavelescu, iar din 1990, membră a Uniunii Epigramiştilor din Moldova. În
1998 i s-a conferit diploma de membru de onoare al Uniunii Epigramiştilor
din România.

BORDEIANU Mihai, n. 12 noiembrie 1929, Drăguşeni,

judeţul Suceava – m. 31 decembrie 1985, Iaşi. Filolog şi
istoric literar. Studiile secundare la Liceul C. Negruzzi,
apoi Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza
din Iaşi. Cercetător la Filiala Iaşi a Academiei Române
(1954-1960), bibliotecar, director adjunct şi director al
Bibliotecii Centrale Universitare M. Eminescu din Iaşi
(1960-1985). Realizează, în colaborare, Glosar regional,
Scrisori către Ibrăileanu, Octavian Goga în corespondenţă, Învăţământul
românesc în date, Scrierile pedagogice ale lui Mihai Eminescu. Publică
numeroase articole şi studii în Anuarul Institutului A. D. Xenopol, Iaşul
literar, Convorbiri literare, Cronica, Viaţa românească etc. În 1974

85
publică volumul Versificaţia românească, la Editura ieşeană Junimea, şi în
versiune franceză în 1983. Studii documentare în Germania.

TĂMAŞ Christian, n. 13 noiembrie 1964, com. Letca,

jud. Sălaj. Eseist şi prozator. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Membru al Asociaţiei
Scriitorilor Profesionişti din România şi al LITTER ART
XXI (S.U.A.). Studii gimnaziale şi liceale la Liceele
Emil Racoviţă şi M. Eminescu din Iaşi, Facultatea de
Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti,
specialitatea arabă-franceză (1984-1988). Redactor la
revista Moldova (1990), lector la Universitatea Ecologică Iaşi (1991) şi la
Universitatea din Chişinău, Catedra de limbi romanice (1991-1992),
profesor de limba arabă la Centrul de limbi străine şi formare continuă,
Facultatea de litere a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, cercetător ştiinţific
principal, Departamentul de studii socio-umane al Universităţii Al. I. Cuza
Iaşi, redactor la Editura Junimea (1992), redactor şef la Editura Graphix
(1993-1995), director la Editura Ars Longa (din 1995). Debutează cu proză
scurtă în revista Moldova (1990), colaborează la Dacia literară, Cronica,
Convorbiri literare, Vatra, Timpul, Poesis, Echidistanţe, Scena şi lumea
etc. Autor al volumelor Cavalerul negru (Iaşi, Junimea, 1992), Blestemul
Catharilor (Iaşi, Graphix, 1993), Labirint (Iaşi, Ars Longa, 1995),
Trezirea la nemurire (Iaşi, Ars Longa, 1997), Negura albă (Iaşi, Ars
Longa, 2002), Dimensiunea contemporană a sacrului în Orizont sacru
(Iaşi, Polirom, 1998), Conservatorismul ortodox în Un destin istoric:
Biserica Română Unită (Tg. Mureş, Vatra, 1999), Crize contemporane:
disoluţia sacrului (Iaşi, Ars Longa, 2003), Crize contemporane: ofensiva
islamului (Iaşi, Ars Longa, 2004), Nuvele (Iaşi, Ars Longa, 2004), Liniştea
albă, proză (Iaşi, Ars Longa, 2007), The White Silence (Jounieh – Liban,
Naji Naaman Publishing House, 2007), Strategii de comunicare în Coran
(Iaşi, Ars Longa, 2007), Comunicarea religioasă în contextul
neopăgânismului contemporan în Pentru o democraţie a valorilor:
Strategii de comunicare religioasă într-o societate pluralistă (Bucureşti,
Colegiul Noua Europă, 2002), Relativism şi etnocentrism în Educaţia
pentru valorile culturale (Bucureşti, IRDO, 2005), Paradigme
antropologice: spiritul românesc între homo occidentalis şi homo
orientalis în La cultura rumena tra l’Occidente e l’Oriente: gli
umanesimi greco-bizantino, latino e slavo (Treviso – Italia, Fondazione
Cassamarca, 2005), The Quran: the miracle of sign, the miracle of silence
în Semiotics beyond Limits. Proceedings of the First ROASS Conference

86
(Bacău, Alma Mater, 2007), Marele Anonim şi destinul fiinţei umane în
Caietele Blaga, publicaţie a Festivalului internaţional Lucian Blaga, ed. a
XXVII-a (Alba Iulia, Altip, 2007), Liniştea albă (fragment) în Minutarele
gîndului. O antologie a prozei ieşene contemporane (ed. Valeriu Stancu),
(Iaşi, Cronica, 2008). Îngrijitor de ediţii, între care Psyche de Pierre Louys
(1994), Exerciţii spirituale de Ignaţiu de Loyola (1996), Un taur în
august, proză scurtă de John B. Keane (Iaşi, Ars Longa, 2004), Dulci şi
aspre, antologie de poezie de Carles Miralles (Iaşi, Ars Longa, 2008).
Numeroase şi importante traduceri din literaturile arabă, spaniolă, franceză,
engleză, portugheză şi celtă. În 2007 primeşte Prix Naaman pour la
littérature, Beirut, Liban, iar în 2008, Premiul de proză al Uniunii
Scriitorilor, filiala Iaşi.

TACU Alexandru Mălin, n. 19 noiembrie 1969, Oneşti,

judeţul Bacău – m. 21/22 decembrie 1986, Iaşi. Poet.
Este fiul poetului Alexandru Tacu şi fratele poetei Alina
Tacu. Studii elementare la Şcoala nr. 20 Copou şi Liceul
de filologie-istorie M. Eminescu din Iaşi. Cu lecturi de
substanţă din literatura română (Eminescu, Arghezi,
Voiculescu, Stănescu, Labiş, Romanescu etc.) şi din
literatura universală (Poe, Rimbaud, Shakespeare, Rilke,
Baudelaire, Harms ş.a.). Debutează cu versuri la vârsta de 9 ani în revista
Cronica, la concursul Autori: copiii. Laureat de mai multe ori al acestui
concurs literar. Scrie volumul de poezie Călătorul profund, tipărit post
mortem, cu o prefaţă de Ioanid Romanescu şi o postfaţă de Liviu
Antonesei. Este selectat în antologia Tineri poeţi români de dincolo de
Styx, realizată de Gellu Dorian, în dicţionarul Bacăul literar de Eugen
Bulău, în Iaşi – chipuri în bronz, marmură şi piatră de Const. Liviu Rusu şi
colab. Cu trei ani înaintea evenimentelor din decembrie 1989, Mălin a căzut
într-o comă stranie şi suspectă după care şi-a dat sfârşitul. Poetul Nichita
Danilov, determinat de unele coincidenţe ciudate, scrie tulburătorul articol
„Mălin – vestitorul Revoluţiei”. În anul 2006 apare antologia cu acelaşi
titlu Mălin – vestitorul Revoluţiei, de Ion N. Oprea. Ecouri despre harul
tânărului poet au apărut în diverse ziare şi reviste, între care Dacia literară,
Cronica, Symposion, Zburătorul, Neamul românesc, Monitorul,
Evenimentul, Opinia ş.a. Un talent curmat prin trecerea grăbită în nefiinţă.
Pentru veşnică neuitare, familia Tacu elaborează antologia Vinovaţi de
poezie.

87
 SÂNGEORZAN Zaharia, n. 23 noiembrie 1939, în
comuna Feldru, jud. Bistriţa-Năsăud – m. decembrie
2002. Critic şi istoric literar. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Studii medii la Liceul G.
Coşbuc din Năsăud, studii superioare – Facultatea de
Filologie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1963-1968).
Doctor în filologie (1980, Bucureşti). Bursă de studii în
Italia (1991, 1992). Redactor la revista Cronica (1968-
1989), publică articole, cronici, interviuri, studii pe teme de critică şi istorie
literară în principalele reviste ieşene şi din ţară (Luceafărul, România
literară, Tribuna, Steaua, Viaţa Românească etc.). Autor al volumelor:
Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale (Bucureşti, Minerva, 1976),
Pelerini români la Columna lui Traian (Bucureşti, Sport-Turism, 1979),
Conversaţii critice (Cluj-Napoca, Dacia, 1980), Anotimpurile criticii
(Bucureşti, Cartea Românească, 1983), Monahul de la Rohia răspunde la
365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan (Craiova,
Literatorul, 1992). Îngrijeşte ediţia Studii de literatură comparată de N. I.
Popa (Iaşi, Junimea, 1981). Numeroase referinţe critice apar în reviste
literare din Iaşi şi din ţară.

88
 DECEMBRIE

BAGHIU Bogdan, n. 5 decembrie 1974, în Iaşi. Poet şi

filosof. Liceul Ştefan Procopiu din Iaşi (1990-1994),
licenţiat al Universităţii Al. I. Cuza, Facultatea de
Filosofie. Din 2005 este doctor în ştiinţe umaniste al
Universităţii Al. I. Cuza, domeniul Filosofie, cu teza
Logosul în filosofia stoicilor şi în unele scrieri patristice.
A fost redactor la Radio Vox T (1993), redactor şi
editorialist la Opinia Studenţească, Independentul,
Obiectiv, asistent cercetare la Academia Română, Institutul de Cercetări
Economice şi Sociale Gh. Zane Iaşi (2006-2007), editorialist la cotidianul
Evenimentul zilei, ediţia de Moldova (2007-2008), asistent europarlamentar
la cabinetul prof. univ. dr. Dumitru Oprea (2008). În prezent, editorialist
revista presei la Departamentul de monitorizare a presei din cadrul
Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. În perioada 1998-1999 a fost vicepreşedintele
Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE) – filiala Iaşi. În 2003 a fost
preşedintele comitetului de iniţiativă pentru înfiinţarea Asociaţiei
Tineretului Universitar cu Disabilităţi din România (asociaţie ce se
înfiinţează în 2004). A debutat cu poezie în revista Timpul în 1995. Premii
literare – în 1995, 1997, 1998 – la Concursul Naţional de Poezie Junimea.
Debutează cu volumul de poezie Evanghelia după Om (2000). În 2003, al
doilea volum de versuri: Pe ţărmul nebuniei tale. În 2006 apare volumul
Scurtă istorie a logosului (Iaşi, Lumen). Este prezent în antologiile
Junimea, Azi şi Virtualia 2. Numeroase studii şi comunicări în volume şi
reviste de specialitate şi în cadrul unor simpozioane şi întâlniri pe teme
filosofice sau pe probleme de disabilităţi.

IORDACHE Emil, n. 16 decembrie 1954, în Movileni,

jud. Iaşi – m. 11 octombrie 2005, Iaşi. Critic şi istoric
literar, eseist, traducător. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Studii generale în Movileni
(1961-1969), Liceul de construcţii Iaşi (1969-1974),
Facultatea de Filologie a Universităţii Al I. Cuza din Iaşi
(1975-1979). Profesor în învăţământul gimnazial,
secretar de redacţie al publicaţiei Caiete botoşănene
(1983-1990), asistent, lector, conferenţiar, apoi profesor la Facultatea de
Litere din Iaşi, Catedra de slavistică. Doctor în filologie cu teza Semiotica
traducerii poetice (1993). Secretar general de redacţie al revistei

89
Convorbiri literare (1996-2001). Debutează în Suplimentul literar şi
artistic (1982), iar editorial, cu volumul Paşii poetului (1989, în colab. cu
G. Dorian), colaborează cu studii şi articole de critică şi istorie literară,
recenzii şi prezentări de cărţi, traduceri în Caiete botoşănene, Steaua,
Luceafărul, Ateneu, Cronica, Timpul, România literară, Observator
cultural, Poesis, Convorbiri literare etc. Autor al volumelor Semiotica
traducerii poetice (1994), Carte către Serghei Esenin (1995), Evadări din
Zoorlanda (1997), Serghei Esenin. Omul şi poetul (1998), Literatura
orizontală (1998), Cărţile de pe masă (2000), Studii despre Gogol (2000),
Persanul cu nas de argint. Studii şi eseuri (2002). Variaţiuni pe marginea
Subteranei. Studii şi eseuri (2004). Postum apare volumul Poeme fără
mască (Botoşani, Axa, 2008). Traduceri remarcabile din literatura rusă (F.
Abramov, T. Zulfikarov, L. Şestov, B. Pasternak, N. V. Gogol, I. Brodski,
F. M. Dostoievski, D. Merejkovski, A. Platonov, V. Nabokov, Esenin,
Makanin, Puşkin, Florenski, Vostokov, Nazarbaev, Harms, Blok, L.
Tolstoi). Autor de cursuri universitare, îngrijitor a numeroase ediţii, între
care Gogol, Dostoievski, Florenski, Eminescu, Herbert. Deţinător al
Premiului Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi (1994, 1997, 2002), al Ordinului
Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004).

FETESCU Vasile, n. 23 decembrie 1929, în Dorobanţi,

com. Nicşeni, jud. Botoşani – m. 27 iulie 2016, Iaşi.
Prozator şi poet. Este absolvent al Facultăţii de
Filosofie – secţia Pedagogie – a Universităţii Bucureşti.
A fost profesor şi director la Complexul Şcolar Bârlad,
Liceul Gh. Roşca Codreanu Bârlad, Liceul Costache
Negruzzi Iaşi, Şcoala Normală V. Lupu Iaşi. Colaborează
la revistele: Viaţa Botoşanilor, Tecuciul literar,
Academia bârlădeană, Pagini medicale bârlădene etc. Publică volumele:
Flori târzii (Vaslui, Cutia Pandorei, 2002), Parfum de spini (Iaşi, Pim,
2003), Educator adevărat (Iaşi, Pim, 2004), Toamnă la Copou (Iaşi, Pim,
2005), Lumina educaţiei (Iaşi, Pim, 2005, ed. a II-a, 2007), Vâslaş în
luntrea vieţii (Iaşi, Pim, 2006), Stropi de înţelepciune (Iaşi, Pim, 2006),
Acorduri pe strune de suflet (Iaşi, Pim, 2007), Trompeta cu surdină (Iaşi,
Pim, 2008), Gânduri diamantine (Iaşi, Pim, 2008), Cântecul lebedei,
poeme (Iaşi, Cronica, 2009). Prefeţele la volumele sale au fost semnate de
Al. Zub, N. Busuioc, Marinică Popescu, Valică Mihuleac, C. Mănuţă.

BURLACU Ştefania, n. 23 decembrie 1934, în Iaşi. Publicistă şi

prozatoare. Absolvă Liceul Oltea Doamna (1945-1952). Urmează

90
 cursurile Şcolii de literatură Mihai Eminescu, Bucureşti
(1952-1954), apoi cursurile Facultăţii de Filologie-
Istorie-Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza (1954-1958).
A fost, în perioada 1955-1957, redactor la revista Iaşul
literar. În perioada 1959-2003 a fost profesor şi director
la licee ieşene, între care la Şcoala Normală Vasile Lupu
şi la Liceul Garabet Ibrăileanu. Colaborează cu reviste
ieşene, unde publică literatură pentru copii, recenzii,
articole pe probleme educative. Publică volumul Crâmpeie de viaţă zvârlite
în eter (Iaşi, Cermi) – culegere de materiale rostite în cadrul emisiunii
Perpetuum duminical între milenii, emisiune realizată de Ion Maftei la
Radio Iaşi în perioada 1992-1996.

DELEANU Horia, n. 25 decembrie 1919, la Iaşi – m.

1998, în Bucureşti. Critic de teatru şi dramaturg.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Liceul
Naţional şi Facultatea de medicină din Iaşi (1937-1940),
Facultatea de litere din Bucureşti, cu licenţă în 1946.
Doctor în filologie (1971). A fost în conducerea unor
publicaţii culturale (Veac Nou, Teatrul etc.). Şeful
Catedrei de Istoria teatrului de la Institutul de artă
teatrală şi cinematografică I. L. Caragiale. Debut editorial cu volumul
Impresii literare sovietice (1948). Publică Aspecte din dramaturgia lui
Gorki (1954), Triumful lui Goldoni (1957), Puncte de reper în
dramaturgia occidentală contemporană (1962), Istoria teatrului universal
contemporan (1963), Regizorul şi teatrul (1968), Dialog despre dragoste
(1970), Teatru, antiteatru-teatru (1972), Dileme şi pseudodileme teatrale
(1972), Nemurirea teatrului (1982), Modernitatea teatrului (1983),
Elogiu regizorului (1985), Arta regiei teatrale (1987), Întâlniri
memorabile (1995), Rebelul (1998). Împreună cu Radu Boureanu scrie
drama Cazul Bennet (1954). A tradus din I. Ehrenburg, A. Iakobson, L.
Leonov, N. Pogodin, J. Aldridge etc.

PLATON Maria, n. 28 decembrie 1924, comuna Năneşti,

jud. Vrancea. Filolog şi istoric literar. Studii liceale la
Liceul ortodox de fete din Cernăuţi (1935-1939) şi Liceul
Oltea Doamna din Rădăuţi (1939-1943). Facultatea de
Litere şi Filosofie din Iaşi (1943-1947). Doctor în ştiinţe
filologice (Universitatea Al. I. Cuza, 1969) şi doctoratul în
litere (Universitatea Paul Valéry din Montpellier, Franţa,

91
1972). După doi ani de profesorat la Bacău, devine asistentă la Facultatea
de Litere Iaşi, apoi lector, conferenţiar, profesor şi profesor consultant din
1985. Prodecan al Facultăţii de Filologie (1968-1970), lector de limba
română la Universitatea din Montpellier (1970-1972), maître de
conférences associé la aceeaşi Universitate (1975-1977). Debutează în Iaşul
literar, participă cu numeroase studii, cercetări, articole, recenzii şi note la
Convorbiri literare, Cronica, Analele Universităţii „Al I. Cuza”, Revista de
teorie şi istorie literară, Revue des langues romanes (Franţa) etc. Autoare a
numeroase studii şi articole privitoare la probleme de teorie şi istorie
literară românească şi a mai multor cursuri de istoria literaturii române,
publică ediţia critică Dacia literară (Bucureşti, Minerva, 1972), V.
Alecsandri et la Felibrige (Montpellier, Ed. Universităţii Paul Valéry,
1972), Dacia literară – destinul unei reviste – viaţa unei epoci literare
(Iaşi, Junimea, 1974), Vasile Alecsandri şi cântecul gintei latine (Iaşi,
Junimea, 1980), Nicolae Bălcescu – Românii supt Mihai Voievod Viteazul
(Iaşi, Junimea, 1988), Femeia şi bărbatul. Identităţi umane şi ipostaze
artistice în literatura română din secolul al XIX-lea (Iaşi, Vasiliana ’98,
2009), realizează traducerea, selecţia textelor, prefaţa şi notele la volumul
Romanul vieţii mele de Elena Văcărescu (1997) şi la Elena Văcărescu şi
Franţa (Iaşi, Cronica, 1998), Alice Călugăru. O poetă pe nedrept uitată
(Iaşi, Noël, 2001), colaboratoare la realizarea volumelor Tratat de istoria
literaturii române, vol. II (1967), De la „Viaţa românească” la „Ethos”
(1989), Texte şi interpretări literare (1989), Textes choisies (1976). Obţine
Premiul şi Medalia de aur la salonul cărţii, Bucureşti, 1972, pentru Dacia
literară, ediţia critică.

92
COMEMORĂRI

93
94
 IANUARIE

FAIFER Laurenţiu, n. 1 ianuarie 1916, Iaşi – m. 6

ianuarie 1974, în Iaşi. Dramaturg şi profesor. Liceul
Naţional şi Seminarul pedagogic universitar din Iaşi
(1934), apoi Facultatea de Litere şi Filosofie a
Universităţii Al. I. Cuza (absolvită în 1940) şi Academia
Pedagogică (1941). Profesor în învăţământul general şi
liceal la Iaşi, Fălticeni, Alba Iulia, Roman şi din nou la
Iaşi, la Liceul Internat C. Negruzzi şi Şcoala Normală V.
Lupu (1941-1955). Din 1955, lector şi conferenţiar la Institutul
Interregional de Perfecţionare a Cadrelor Didactice. Autor al unor lucrări de
metodică, studii de istorie literară, versuri şi piese de teatru, a colaborat la
Flacăra Iaşului, Revista de pedagogie, Gazeta învăţământului, Probleme
de metodică ş.a. Drama istorică Alexandru Lăpuşneanu a fost inclusă în
antologia Dramaturgi ieşeni contemporani (1970). Apare postum volumul
Teatru (Iaşi, Glasul Bucovinei, 1994), cu o opinie de Al. Piru şi un profil
semnat de acad. Constantin Ciopraga.

ŞTEFANACHE Corneliu, n. 23 august 1933, Panciu,

jud. Vrancea – m. 12 ianuarie 2009, Iaşi. Romancier.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Studii
elementare şi Liceul Ioan Slavici din Panciu, Facultatea
de Litere din Iaşi. Redactor la Radio Iaşi, redactor şef
adjunct la revista Cronica, redactor şef la revista
Convorbiri literare, director al Bibliotecii Centrale
Universitare M. Eminescu Iaşi. Cofondator al revistei
Biblos, unică în plan naţional. Debutează cu volumul de nuvele Cercul de
ochi (Bucureşti, E.P.L., 1968). Numeroase colaborări la România literară,
Luceafărul, Steaua, Vatra, Astra, Convorbiri literare, Ateneu, Cronica,
Tribuna etc. Publică volumele: Zeii obosiţi (1969), Dincolo (1970),
Paralele (1970), Ziua uitării (1972), În aşteptarea aproapelui (1974),
Speranţa care ne rămâne (vol. 1-2, 1974), Miezul şi coaja (1975),
Dimineaţa (1977), Când vine umbra (1979), Sărutul pământului (1980),
După echinocţiul de primăvară (1981), Ruptura (1983), Drumuri de fum
(1985), Şi mâine, şi poimâine (1988), Spovedania valetului (2002). Unele
dintre aceste romane au fost reeditate. Este deţinător al Premiului Uniunii
Scriitorilor pe anul 1972 (pentru romanul Ziua uitării), al Premiului
Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi de două ori (pentru Cercul de ochi şi

95
Ruptura) şi al Premiului Vasile Pogor acordat de Primăria municipiului
Iaşi pentru întreaga activitate literară. I se acordă Ordinul Meritul cultural
în grad de Cavaler (2002), prin decret prezidenţial. „Romancierul
beneficiază de tehnicile investigaţiilor psihologice din proza noastră
interbelică, mai cu seamă, fiind într-un fel apropiat de Anton Holban”
(Florin Muscalu).

IGNEA Dimitrie, n. 22 mai 1919, la Iaşi – m. 23

ianuarie 2009, în Iaşi. Prozator. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Studii gimnaziale la Şcoala
Gh. Mârzescu. Şcoala de perfecţionare în artele grafice
Bucureşti (1946). Combatant pe frontul de Est şi
prizonier (1941-1945). Secretar de redacţie la Lupta
Moldovei din Iaşi (1946-1948). Tipograf, ziarist la Iaşi şi
Constanţa (1946-1952), redactor la Viaţa Românească
(1952-1955), redactor şef la Iaşul literar şi la Convorbiri literare (1955-
1972), secretar al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor (1959-1969). Debutează
cu proză la Tipograph (Cluj, 1937). Publică recenzii, articole, proză la
Viaţa românească, Gazeta literară, Iaşul literar, Convorbiri literare,
Cronica etc. Autorul volumelor Povestiri (1955), Strada primăverii (1956),
Taina celor cincisprezece litere (1960), Omul cu părul cărunt (1961),
Condamnat la moarte (1971), Sub aripa timpului (1988), La Crimeea,
peste mare, roman (2002) şi drama transmisă la Radio Iaşi şi Radio
Bucureşti Prietena mea noaptea. Îngrijeşte ediţia Pe-un prag de fum de
George Lesnea (1983).

ANDRIESCU Alexandru, n. 12 ianuarie 1926, Gâşteşti,

com. Topile, Paşcani – m. 23 ianuarie 2014, Iaşi.
Filolog, critic şi istoric literar. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Liceul Ştefan cel Mare din
Suceava, Facultatea de Litere din Iaşi, licenţiat în limba
şi literatura română (1951), doctor în filologie (1975).
Profesor la Facultatea de Litere, Universitatea Al. I. Cuza
Iaşi, unde a susţinut cursuri de limba română, istoria
limbii române literare, lingvistică generală şi stilistică. Lector de limbă şi
literatură română la Universitatea din Dijon, Franţa (1968-1971), decan al
Facultăţii de Litere (1985-1990), director la Institutul de Filologie Română
A. Philippide al Academiei Române (1985-1990), director al Centrului de
Cercetare şi Editare a Textelor Româneşti Vechi Monumenta Linguae
Dacoromanorum şi al proiectului de editare a Bibliei lui Şerban

96
Cantacuzino (1997-2002), conducător de doctorat în specialitatea Filologie
şi membru, mai mulţi ani, în Comisia Naţională de Atestare a Titlurilor,
Diplomelor şi Certificatelor Universitare. A condus sau a fost în redacţia
mai multor reviste ştiinţifice, literare sau de cultură: Cronica (1966-1968),
Collegium (redactor şef între 1985-1988), Analele ştiinţifice ale
Universităţii „Al I. Cuza” Iaşi (redactor şef, la seria Lingvistică între 1994-
2001), membru în colegiul de redacţie al revistei Timpul (1993 şi în
prezent). Debutează în Iaşul literar (1950), iar editorial cu volumul de
critică literară Disocieri (Junimea, 1973). Colaborează cu studii, articole,
eseuri, cronici literare, recenzii şi note la numeroase reviste de specialitate,
literare şi de cultură: Adevărul literar şi artistic, Analele ştiinţifice ale
Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, Anuar de lingvistică şi istorie literară,
Ateneu, Cahiers roumaines d’études littéraires, Cronica, Convorbiri
literare, Cum vorbim, Dacia literară, Dacoromania, Jahrbuch für Östliche
Latinität, Freiburg / München, Ethos, Limba română, Limbă şi literatură,
Luceafărul, Manuscriptum, Revista de istorie şi teorie literară, România
literară, Studii şi cercetări ştiinţifice ş.a. Deţine Premiul Uniunii
Scriitorilor pentru debut literar (1973); Premiul Uniunii Scriitorilor pentru
ediţii critice, Gib. I. Mihăescu, Opere, III, Rusoaica (Minerva, 1995);
Premiul Academiei Române Bogdan Petriceicu Hasdeu pentru volumul I
din ediţia (în colaborare) Monumenta linguae dacoromanorum, I.
Geneza, Biblia de la Bucureşti 1688 (Editura Universităţii Al. I. Cuza,
1991), Premiul Cartea universitară pentru Biblia de la Bucureşti 1688, XI.
Liber Psalmorum, la Salonul Internaţional de Carte Românească, XII,
(Iaşi, 2003). Publică volumele Relief contemporan (Junimea, 1974), Stil şi
limbaj (Junimea, 1977), Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea
(Junimea, 1979), Studii de filologie şi istorie literară (Editura Universităţii
Al. I. Cuza, 1997), Psalmii în literatura română (Editura Universităţii Al.
I. Cuza, 2004); colaborează la volumele: Studii de istoria limbii române
literare. Secolul al XIX-lea (1969), Prelegeri de limba română (1982) şi
Limba română literară în texte fundamentale din secolele al XVI-lea – al
XVII-lea (1987) şi semnează studiul introductiv Locul „Albinei” lui
Asachi în istoria publicaţiilor periodice româneşti la volumul Albina
Românească. 1829-1849. Indice, Vol. I-II, de Lenuţa Drăgan şi Mariana
Stescu, Iaşi, B.C.U., 1999. Realizator al unor temeinice ediţii critice între
care Opere, I-V de Gib I. Mihăescu (Minerva, 1976-1995), Rusoaica, de
Gib I. Mihăescu (Minerva, 1990 şi 1995: Polirom, 2004), Studii de istoria
limbii române literare de G. Ivănescu (Junimea, 1989), Monumenta
linguae dacoromanorum, Biblia 1688 (în colaborare), Geneza (1988),
Exodul (1991), Leviticul (1993), Numeri (1994), Deuteronomul (1997) şi

97
Gib I. Mihăescu, Opere, I-III, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă,
2008. I se conferă de către Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, în 1995, Diplomă
de onoare pentru merite remarcabile în realizarea ediţiei critice a Bibliei de
la Bucureşti (1688) şi titlul de Professor emeritus (în 2001 şi 2008), iar
Asociaţia Scriitorilor din Iaşi îi acordă, în 2001, Diplomă de excelenţă
pentru întreaga activitate literară.

ISTRATE Gavril, n. 23 februarie 1914, Nepos, jud.

Bistriţa-Năsăud – m. 30 ianuarie 2014, Iaşi. Profesor,
filolog, istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România. Studii primare şi gimnaziale la Nepos şi Năsăud,
Liceul George Coşbuc din Năsăud. Facultatea de Litere,
secţia limba română, din Iaşi (1938). Profesor secundar la
Liceul Naţional, la Seminarul Veniamin Costachi Iaşi, la
Liceul M. Kogălniceanu şi la Liceul militar (până în 1948).
Doctor în filologie (1949). Asistent, conferenţiar şi profesor, decan al Facultăţii
de Litere de la Universitatea ieşeană (1949-1968). Profesor emerit, deţinător al
Diplomei de excelenţă oferită de Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi. Debutează în
revista Vatra din Năsăud cu articolul Panait Istrati (1935), urmează studiul
lingvistic Graiul satului Nepos (1937), apărut în Buletinul Institutului "A.
Philippide". De-a lungul vremii colaborează la numeroase ziare şi reviste din Iaşi
şi din ţară. Publică volumele: Limba română literară. Studii şi articole (1970),
Originea limbii române literare (1981), Studii eminesciene (1987),
Transilvania în opera lui Sadoveanu (1999), George Coşbuc în ultimii 50 de
ani (2001), Studii şi portrete (vol. 1-2001, vol. 2-2002, vol. 3-2003, vol. 4-2003,
vol. 5 – 2005), apoi Un rapsod de pe Valea Someşului (2003), El n-a murit... E
numai dus (2003), Crăciunul de altădată (2004, ed. a II-a 2007). Editează
Drumuri Basarabene. Orhei şi Soroca de M. Sadoveanu (2001), Scrieri alese
de G. Coşbuc (2001), autor a numeroase prefeţe şi postfeţe, a peste 700 de studii
şi articole de istorie literară, filologie şi lingvistică, a iniţiat cercetări dialectale în
Moldova, a semnalat patru ediţii necunoscute din poeziile lui Eminescu şi două
din povestirile lui Creangă. A fost prezent la numeroase simpozioane şi sesiuni
ştiinţifice în ţară şi străinătate. Pentru toate acestea a fost distins cu titlul de
membru de onoare al Societăţii de Ştiinţe Filologice, membru de onoare al
ASTREI şi al Societăţii Limba Noastră cea Română din Chişinău. Este
deţinătorul celui dintâi premiu al ASTREI, după ce Asociaţia Transilvană şi-a
reluat activitatea, în anul 1990. Premiul de excelenţă a Asociaţiei Iaşi a Uniunii
Scriitorilor. Ca urmare directă a activităţii culturale remarcabile, i s-a acordat
titlul de Cetăţean de onoare al oraşelor Târgu-Neamţ şi Năsăud, precum şi al
comunei Fedru din judeţul Bistriţa-Năsăud. Şcoala din Nepos îi poartă numele.

98
 FEBRUARIE

CIOPRAGA Constantin, n. 12 mai 1916, Paşcani, jud.

Iaşi – m. 2 februarie 2009, la Iaşi. Profesor, scriitor,
critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor
din România. Studii gimnaziale la Paşcani (1927-1931),
după care este elev la Liceul Nicu Gane din Fălticeni
(1933-1937), apoi student la Facultatea de Filosofie şi
Litere, din Iaşi (între 1937 şi 1942); licenţiat în filologie
modernă: franceză-română. Doctorat în filologie
(Bucureşti, 1956), doctor docent (Iaşi, 1968). Profesor la Seminarul
Veniamin Costachi din Iaşi, la Liceul Mihail Sadoveanu din Paşcani (1947-
1949), apoi asistent, lector, conferenţiar şi profesor la Facultatea de
Filologie, din cadrul Universităţii Al. I. Cuza (1949-1983). Din 1964, este
şeful Catedrei de literatură română şi comparată. Între anii 1959 şi 1962
funcţionează ca lector de Limbă şi Civilizaţie Română la Sorbona şi la
École Nationale des langues orientales vivantes din Paris. Între 1963 şi
1966 este rector al Institutului pedagogic din Suceava, iar între 1965 şi
1970 este director al revistei Cronica, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe
Filologice, filiala Iaşi. Colaborează cu studii, articole, recenzii la
numeroase reviste de cultură din ţară şi străinătate. Debutul editorial, în
1960, cu monografia Calistrat Hogaş; urmează volumele G. Topîrceanu
(1966); M. Sadoveanu (1966); M. Sadoveanu, evocator al istoriei (1966);
Portrete şi reflecţii literare (1967); Literatura română 1900-1918 (1971);
Hortensia Papadat-Bengescu (1973); Personalitatea literaturii române
(1973; ed. a II-a, 1997; ed. a III-a, 2007); Ecran interior (poeme, 1975);
Între Ulysse şi Don Quijote (1978); Mihail Sadoveanu – Fascinaţia
tiparelor originare (1981; ed. a II-a, 2006); Propilee (1984); Nisipul
(roman, 1989); Poezia lui Eminescu (1990); Amfiteatru cu poeţi (1995;
ed. a II-a, 2002); Caietele privitorului tăcut (2001); Perspective (2001);
Baltagul (2002); Partituri şi voci (2004); Interviuri (2007). Îngrijitor al
unor ediţii de scriitori români (C. Hogaş, M. Codreanu, G. Ibrăileanu, I.
Creangă); traduce din franceză (Viaţa şi opera lui Ion Creangă de Jean
Boutière, 1976), din italiană şi spaniolă. Ca recunoaştere a acestei activităţi
literare prodigioase, este declarat membru de onoare al Societăţii de Ştiinţe
Filologice din România, membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor
Literari (Paris), membru al Academiei Române. Deţinător al mai multor
premii, între care Premiul Uniunii Scriitorilor (1985), Premiul M.
Eminescu (1987), Premiul Mediterraneo – Italia (1985). Trei premii ale

99
Uniunii Scriitorilor – Filiala Iaşi. Numeroase alte premii (pentru opera
omnia) la târguri şi saloane ale cărţii, ori din partea unor publicaţii
culturale. „Format în atmosfera de înaltă spiritualitate a Iaşului interbelic,
profesorul Constantin Ciopraga a devenit, la rându-i, o personalitate
reprezentativă a spiritualităţii româneşti, în care aduce o notă distinctă, un
cartezianism filtrat prin impresionismul lui E. Lovinescu şi fineţea lui G.
Ibrăileanu” (Dan Mănucă).

PHILIPPIDE Alexandru A., n. 1 aprilie 1900, Iaşi – m.

8 februarie 1979, Bucureşti. Poet, prozator, eseist şi
traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România. Fiu al marelui lingvist şi filolog cu acelaşi
nume. Şcoala primară, Liceul Naţional (1910-1918),
Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere şi Filosofie
din Iaşi. Studii de specializare la Berlin (1922-1924) şi la
Paris (1924-1928). La Bucureşti lucrează în Ministerul
de Externe, apoi în Ministerul Propagandei (1929-1947). A debutat în
climatul ieşean al Vieţii româneşti şi de la Însemnări ieşene cu poezia
Cântecul câtorva (1919). Colaborează cu versuri şi proză, cronici, recenzii,
eseuri, reportaje, evocări, studii la Viaţa românească, Adevărul literar şi
artistic, Lumea literară, Cugetul românesc, Revista fundaţiilor, Gândirea,
Dimineaţa, Vremea şi altele. Ca poet a debutat editorial cu volumul Aur
sterp (1922), apoi Stânci fulgerate (1930), Visuri în vuietul vremii (1939),
Poezii (1962) şi Monolog în Babilon (1967). Eseurile sale au fost adunate
în volumele Studii şi portrete literare (1963), Studii de literatură
universală (1966), Scriitorul şi arta lui (1968), Consideraţii confortabile
(1970 şi 1972), Puncte cardinale europene: orizont romantic (1973),
Studii şi eseuri (2 vol., 1978). Autor al volumului de nuvele Floarea din
prăpastie (1942). A tradus din marii poeţi ai lumii: Goethe, Heine, Novalis,
Hölderlin, Rilke, Poe, Baudelaire, Puşkin, Lermontov etc. Reeditările din
traducerile sale sunt adunate în volumul Flori de poezie străină răsădite în
româneşte (1973). Este încununat cu titluri şi premii literare. Membru al
Academiei Române, laureat al Premiului Herder (Austria) în 1965 şi al
Marelui Premiu al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 1977.

BUTNARU Aurel, n. 23 noiembrie 1935, în satul Goruni, com. Tomeşti,

jud. Iaşi – m. 25 februarie 1979, în Iaşi. Publicist şi poet. Cursurile primare
în comuna natală, gimnaziale la Şcoala generală nr. 30, Iaşi, Liceul
Naţional din Iaşi, Facultatea de Litere, secţia română, a Universităţii Al. I.
Cuza (1954-1958). Redactor, apoi şeful Secţiei culturale a Studioului

100
teritorial de radio Iaşi (1958-1979), colaborator permanent la Radio
Bucureşti. Debutează cu versuri în Iaşul literar (1952), publică articole,
reportaje, poezii în Convorbiri literare, Luceafărul, Cronica etc. Este
prezent în Antologia poeziei ieşene contemporane (1969), publică volumul
de versuri Anotimpuri (Iaşi, Junimea, 1972).

101
 MARTIE

URSACHI Mihai, n. 17 februarie 1941, Strunga, jud.

Iaşi – m. 10 martie 2004, Iaşi. Poet şi filosof. Membru al
Uniunii Scriitorilor din România. Studii gimnaziale şi
liceale la Liceul A. T. Laurian din Botoşani, promoţia
1957, Facultatea de Filosofie (1957-1961) şi Facultatea
de Germanistică (1965-1970) de la Universitatea Al. I.
Cuza Iaşi, doctorat în filosofie şi germanistică la
Universitatea Statului Texas, S.U.A. (1982-1986),
asistent la Universitatea Statului Texas (1981-1986), lector la Universitatea
Statului California (1986-1990), director al Teatrului Naţional V.
Alecsandri din Iaşi (1990-1992), din 1996 profesor asociat al Universităţii
Al. I. Cuza, Facultatea de Litere. Membru fondator al Alianţei Civice,
preşedinte al Filialei Iaşi a Alianţei Civice. Deţinut politic în perioada
anilor 1961-1964. Secretar al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi (1997-2000).
Debutează cu poezii în revista Cronica (1968), colaborator al periodicelor
din Iaşi, din ţară şi din străinătate, la Ethos, Limite (Paris), Mele (Honolulu,
Hawai), Nimrad, Alea, Prism, Artful Dodge, O sută words (S.U.A.),
Observator (München) etc. Publică volumele: Inel cu Enigmă (1970),
Missa Solemnis (1971), Poezii (1972), Poemul de purpură şi alte poeme
(1974), Diotima (1975), Marea înfăţişare (1977), Zidirea şi alte povestiri
(1978, ediţia a II-a revăzută 1990), Arca (1979), Poezii (1996, în colecţia
Poezia română contemporană, îngrijită de Mircea Ciobanu). Opera poetică
cvasi completă Nebunie şi lumină (Bucureşti, Nemira, 1999). Inel cu
Enigmă, opere complete (Chişinău, Cartier, 2002). Pentru unele dintre
volumele de poezie a primit Premiul Academiei Române, Premiul Mihai
Eminescu, Premiul Lucian Blaga, Premiul Uniunii Scriitorilor din
România, Premiul Poesis, Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei
Observator. Este membru al PEN Clubului european (din 1990). În 1994
devine Cetăţean de onoare al municipiului Botoşani. „Dacă-l numesc pe
Mihai Ursachi – poet dotat cu o imaginaţie capabilă, într-adevăr, să dubleze
realul – „preot al lui Hermes”, e pentru că nici un alt poet român de azi nu
izbuteşte, ca el, să dea un corp atât de concret, de plastic enigmei, să ne
pună „în situaţia” ei, să ne facă să-i pipăim parcă încheieturile fizice, să ne
inculce – măcar pentru o clipă – încrederea că am putea să ajungem «la
zidul complet străveziu al nimicului» (Şt. Aug. Doinaş).

102
FLOREA-RARIŞTE Dumitru, n. 21 mai 1914, la Ilişeşti, Suceava – m.
14 martie 1989, Iaşi. Poet, eseist şi traducător. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Studii liceale la Suceava (Liceul Ştefan cel Mare),
Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi (1939). Este şi absolvent al Şcolii
Normale Superioare din Iaşi şi Bucureşti. Examenul de capacitate îl susţine
la Bucureşti (1946) cu Al. Rosetti şi Perpessicius. Profesor la Iaşi, Suceava,
Cluj, Sibiu şi în alte localităţi. A debutat în 1931 cu versuri la revista Ţara
fagilor (condusă de Eusebiu Camilar). Colaborează la numeroase publicaţii,
între care Cuget moldovenesc, Arhiva, Pleiada, Iaşul literar, Convorbiri
literare, Cronica, Universul literar, Ateneu, între 1955-1958, redactor la
revistele Steaua şi Tribuna. Publică volumele de versuri Maria Magdalena
(1937), Valuri împietrite şi Rătăcire prin vis (1941), poemele Bobâlna
(1950) şi Doja (1952), eseul critic Conştiinţa artistică la Tudor Arghezi
(1939), studiul lingvistic Din limbajul şcolarilor (1939), Poezia ochilor la
Eminescu (1940). A tradus versuri din Ovidiu, Heine, Goethe, Hugo,
Baudelaire, Puşkin, Nekrasov, din lirica maghiară clasică şi contemporană,
mai ales în perioada anilor 1970-1989.

DIMA Alexandru, n. 17 octombrie 1905, în Turnu

Severin – m. 19 martie 1979, în Bucureşti. Estetician,
critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor
din România. Cursurile primare, gimnaziale şi Liceul
Traian din Turnu Severin. În perioada 1925-1929 şi-a
făcut studiile superioare la Facultatea de Litere şi
Filosofie din Bucureşti, secţia filosofie. Studii de
specializare la Berlin, München şi Viena (1936-1939).
Doctoratul în filosofie şi litere l-a susţinut în 1938 la Universitatea din
Bucureşti, cu teza Conceptul de artă populară. Activitate didactică la
Râmnicu Vâlcea şi Sibiu (1931-1937), iar în 1945 a fost numit profesor la
Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi, Catedra de estetică literară. Până
în 1966 susţine cursul de Teoria literaturii şi de literatură universală şi
comparată. Din 1966 trece la Universitatea din Bucureşti, la Catedra de
literatură universală şi comparată, urmându-l pe Tudor Vianu. A fost, în
acelaşi timp, estetician, filosof, folclorist, teoretician, critic şi istoric literar,
comparatist. A scris peste 20 de volume şi peste 200 de studii şi articole.
Amintim o parte dintre cărţile sale: Aspecte şi atitudini ideologice (1933),
Fenomenul românesc sub noi priviri critice (1938), Conceptul de artă
populară (1939 – Premiul Academiei Române), Gândirea românească în
estetică (1943), Probleme de estetică (1947), Concepţia despre artă a lui
G. Ibrăileanu (1956), Principii de literatură comparată (1966), Tudor

103
Vianu, comparatist (1969). A condus Centrul de lingvistică, istorie literară
şi folclor din Iaşi (până în 1966) şi Institutul de teorie şi istorie literară G.
Călinescu din Bucureşti (1966-1973). Colaborator preţuit al revistelor
ieşene Cronica, Convorbiri literare şi Iaşul literar, redactor şef la Limbă şi
literatură din Bucureşti, în 1964 este ales membru corespondent al
Academiei Române, membru al Societăţii americane de istoria culturii
(1973) şi membru în Comitetul de conducere al Asociaţiei internaţionale de
literatură comparată. Gândul i-a fost mereu la Iaşi, „paradisul meu pierdut”.

DAN Ilie, n. 11 septembrie 1938, Pârteştii de Jos, judeţul

Suceava – m. 23 mart. 2014. Critic şi istoric literar,
poet, editor şi traducător. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor
Bucovineni. Studii gimnaziale în comuna natală. Liceul
Ştefan cel Mare din Suceava (1952-1955), universitare –
Facultatea de Filologie, Iaşi (1956-1961), pe care o
absolvă ca şef de promoţie. La Catedra de limba română
a acestei facultăţi, parcurge toate treptele, devenind în 1993 profesor titular.
Doctor în filologie în 1976, cu teza Toponimia Văii Soloneţului (judeţul
Suceava). În perioada 1975-1978 a fost lector de limbă, literatură şi
civilizaţie românească la Universitatea din Aix-en-Provence (Franţa).
Debut publicistic în Iaşul literar (1963). A publicat mai multe cărţi de
lingvistică, de istorie literară şi de versuri, numeroase studii şi articole,
recenzii şi ediţii critice sau de referinţă la editurile: Minerva, Tineretului,
Junimea, Editura pentru literatură, Albatros, Neamul românesc, Restitutio,
Vasiliana ’98, Quadrat, repunând în circulaţie autori precum I.I.
Mironescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Octav Botez, Mihai Codreanu,
Nicolae Gane, Alexandru Cazaban, Sextil Puşcariu, Calistrat Hogaş, G.
Topîrceanu, D. Caracostea, B. Şt. Delavrancea şi Al. O. (Păstorel)
Teodoreanu. La editura Polirom a publicat (cu un substanţial studiu
introductiv) traducerea cărţii lui Daudet, Tartarin din Tarascon.
Numeroase din contribuţiile sale filologice şi literare au apărut nu numai în
reviste literare, de cultură şi ziare din România, ci şi în publicaţii din
Franţa, Italia, Polonia, Germania şi Republica Moldova, printre care: Limba
română, Iaşul literar, Cronica, Ateneu, Convorbiri literare, Dacia literară,
Revista română, Neamul românesc, Ramuri, Argeş, Bucovina literară,
Analele Bucovinei (Cernăuţi), Noi, tracii (Italia), Revue de linguistique
romane (Paris), Cahiers d’etudes romanes (Franţa), Limba română
(Chişinău), La Tazlău, Cercetări de lingvistică (Cluj), Revue roumaine
d'historie, Zori noi (Suceava), Flacăra Iaşului, Opinia (Iaşi), Vremea nouă

104
(Vaslui), Crai nou, Dulce Bucovină (Suceava), Clopotul (Botoşani), Le
soir, Le Meridional (Marsilia-Franţa) ş.a. Este membru al Societăţii de
ştiinţe filologice, al Societăţii române de lingvistică romanică (al cărei
premiu l-a primit în 1975), al Fondului Literar, preşedinte de onoare al
Fundaţiei culturale La Tazlău (Neamţ), este cetăţean de onoare al
localităţilor Pârteştii de Jos (Suceava) şi Tazlău (Neamţ). A participat la
numeroase congrese şi colocvii internaţionale în Franţa şi România. Publică
volumele: Contribuţii (1978), Toponimie şi continuitate în Moldova de
Nord (1980), Confluenţe (1980), Cumpăna gândului, versuri (1981), I.I.
Mironescu, monografie (1982), Contribuţii la istoria limbii române
(1983), Semnul zăpezii, versuri (1985), Furtuna unui anotimp, versuri
(1989), Anton Pann, monografie (1990), Orga inimii, versuri (2000), Paşii
memoriei (2001), Numele de locuri în limba română (2002), Altfel de
martori (Iaşi, Vasiliana ’98, 2002), Draperia de ceaţă (Iaşi, Vasiliana ’98,
2003), Probleme de filologie (Iaşi, Timpul, 2003), Popas printre oameni şi
cărţi (Iaşi, Vasiliana ’98, 2004), Cascade, versuri (Iaşi, Vasiliana ’98,
2005), Insula mirărilor, versuri (Iaşi, Vasiliana ’98, 2005), Clopotul din
iarbă, versuri (Botoşani, Quadrat, 2005), Amurg învins, versuri (Iaşi,
Vasiliana ’98, 2006), Studii de onomastică (Iaşi, Vasiliana ’98, 2006),
Nume proprii româneşti (Iaşi, Timpul, 2006), Nasc şi la Moldova oameni
(Iaşi, Vasiliana ’98, 2006), Curcubeu de suflet, versuri (Botoşani, Quadrat,
2006), Retrospectivă şi perspectivă (Iaşi, Vasiliana ’98, 2007), Vitralii,
versuri (Botoşani, Quadrat, 2008), Lingvistică şi filologie (Iaşi, Vasiliana
’98, 2008), Taina albă, versuri (Botoşani, Quadrat, 2008), Contribuţii la
filologia şi onomastica românească (Iaşi, Tipo Moldova, 2008), La mijloc
şi pe margine (Iaşi, Vasiliana ’98, 2008). Traduceri din franceză:
Societatea rafinată de Robert Muchembled (Chişinău, Cartier, 2004).

TĂNASE Alexandru, n. 16 noiembrie 1923, în Deleni,

jud. Iaşi – m. 27 martie 1994, la Bucureşti. Filosof şi
eseist. Studii primare în satul natal, liceale la Liceul A.
T. Laurian din Botoşani, Facultatea de Litere şi Filosofie
din Iaşi (1950). În 1971 obţine titlurile de Profesor
doctor şi doctor docent în filosofie. A fost cercetător
principal, şef de sector şi apoi director la Institutul de
Filosofie din Bucureşti, redactor şef adjunct al Revistei
de filosofie, consilier la Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, profesor
de filosofie la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti. Opera sa
se înscrie mai ales în domeniul filosofiei culturii şi umanismului. Publică
numeroase studii şi eseuri, cu contribuţii temeinice de ordin teoretic-

105
metodologic în planul culturii şi al valorilor, în recuperarea tradiţiilor
filosofice româneşti şi universale. Publică Libertate şi necesitate (1960),
Introducere în filosofia culturii (1968), Cultură şi religie (1973), Cultură
şi umanism (1973), Dialoguri despre umanism (1976), Lucian Blaga –
filosoful poet, poetul filosof (1977), Cultură şi civilizaţie (1978), Eseuri de
filosofia literaturii şi artei (1980), O istorie a culturii în capodopere (vol.
I, 1984; vol. II, 1988). La acestea se adaugă numeroase lucrări coordonate
şi studii în volume şi în reviste de specialitate şi de cultură. A făcut parte
din organisme academice de prestigiu, din unele foruri filosofice
internaţionale, figurează în dicţionare enciclopedice.

POPOVICI Mircea, n. 21 aprilie 1923, în Bucureşti –

m. 31 martie 2014, Iaşi. Poet. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Studii gimnaziale în Bucureşti
(1930-1934), Liceul militar din Iaşi (1934-1942),
Facultatea de Drept din Bucureşti (1942-1947), Institutul
Politehnic din Iaşi (1954-1958). Ofiţer (1945-1954), şef
laborator la Facultatea de Construcţii a Institutului
Politehnic din Iaşi (1959-1963), inginer proiectant la
Institutul de Proiectări Iaşi (1963-1986). Debutează în revista Kalende
(1944), editorial, cu volumul de versuri Izobare (1946), pentru care obţine
Premiul Fundaţiilor Regale. Colaborează la Kalende, Caiet de poezie (al
Fundaţiilor Regale), Tribuna, Iaşul literar, Cronica, Convorbiri literare,
Adevărul literar şi artistic, Ateneu, Dacia literară etc., la Radio Iaşi, T.V.
Bucureşti şi Iaşi. Publică apoi volumele Licenţe emotive (Iaşi, Junimea,
1987), Tempera (Bucureşti, Cartea Românească, 1988), Paletă de amurg
(Iaşi, Junimea, 1991) pentru care a obţinut Premiul Asociaţiei Scriitorilor
Iaşi (1991) şi General museum (Cronica, 2001), cu sprijinul Ministerului
Culturii şi Cultelor din România, Izobare, versuri (reeditare, Iaşi, Alfa,
2005), cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor din România,
Variaţiuni rococo, versuri (Iaşi, Alfa, 2008). Primeşte Diploma de
excelenţă a Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România şi Diploma de
onoare a Muzeului literaturii române, ambele în 2008.

106
 APRILIE

POPA-COHUŢ Eugenia, n. 19 martie 1927, comuna

Neicu-Panciu, jud. Vrancea – m. 5 aprilie 2004.
Prozatoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Liceul de fete din Focşani (1942-1950), licenţiată a
Facultăţii de Medicină Generală din Iaşi (1952-1958).
Medic fiziolog principal la Sanatoriul Bisericani (1958-
1962), Spitalul T.B.C. Bârnova (1963-1969), Spitalul
T.B.C din Vaslui (1970-1973), Spitalul T.B.C. Bârnova
– Iaşi din 1974. Debutează cu proză scurtă în Iaşul literar (1970), publică
apoi poveşti, povestiri în Luceafărul, Viaţa studenţească. România literară,
Tribuna, Ateneu, Cronica, Femeia etc. Deţinătoare a mai multor premii
literare: pentru poezie (1959), pentru teatru (1969), pentru proză (1982).
Scrie volumele pentru copii Băiatul şi leii cei trişti (Bucureşti, Editura Ion
Creangă, 1971), Moartea leului Rank (Bucureşti, Editura Ion Creangă,
1976), Povestea unui om de zăpadă (Bucureşti Ed. Ion Creangă, 1986) şi
romanele Am să fiu pasăre (1972), Mama (1982), Prietenii lui Ştefănuţ
(1984) şi Elogiul durerii (Iaşi, Junimea, 2001). Contribuie la realizarea, în
colaborare, a unor antologii (Poezia ieşeană contemporană, 1968, Caiet de
poezie, 1968, Timpul înalt, 1974) şi a volumului de teatru Poezie, cântec,
joc (1974).

GRĂDINARU Mihail, n. 1 septembrie 1934, la Iaşi – m. 22 aprilie 2004.

Eseist şi filosof. După studii gimnaziale şi liceale urmează cursurile
Institutului Politehnic Iaşi, Facultatea de Chimie. Cercetător ştiinţific
principal la Centrul medical pentru servicii de sănătate Iaşi. Consilier
editorial al Societăţii Cultura fără frontiere, director al editurii Septentrion.
Colaborează la Convorbiri literare, Cronica, Timpul, Ateneu, Luceafărul,
România literară, Ramuri, Amfiteatru, Radio Iaşi. Este autorul volumelor
Prolegomene (1972), Compendiu metafizic (1992), Fantezia pedagogică
(1992), Încercarea de resurecţie a vechiului spirit grec (1993), Heidegger
– drum către depăşirea metafizicii (1994), Noica – modelul ontologic
(1994), Periphyseon – pentru a treia Renaştere (1995). Traduce Mistica
Orientului şi Mistica Occidentului (1993).

107
 MAI

RUSU Valeriu, n. la 28 august 1939, în Bucureşti – m. 1

mai 2014, Iaşi. Medic şi eseist. Absolvent al Facultăţii
de Medicină din Iaşi (1964) şi al Facultăţii de Filosofie –
Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (1974). Profesor universitar
– şeful disciplinei de biofizică medicală şi medicină
nucleară, Facultatea de Medicină, U.M.F. Gr. T. Popa
Iaşi şi şef al Laboratorului de medicină nucleară din
Spitalul Universitar Sf. Spiridon, Iaşi. Doctor în ştiinţe
medicale (1975). Burse şi stagii de specializare în Franţa, în biofizică şi
medicină nucleară (1974-1977), iar ulterior, burse de cercetare. În perioada
1996-2004 a fost decan al Facultăţii de Medicină, U.M.F. Gr. T. Popa Iaşi.
Prin decretul din 19 aprilie 2002, al Primului Ministru al Franţei, a fost
decorat cu l’Ordre de Palmes Académiques, cu rang de Chevalier. Este
membru al unor societăţi ştiinţifice printre care Societatea Franceză de
biofizică şi medicină nucleară, Societatea Europeană de medicină nucleară,
Academia de Ştiinţe din New York. Publică: Biomembrane şi patologie
(Editura Medicală, vol. I, 1988, vol. II 1991), prim autor, în colab. cu T.
Baran şi D. Brănişteanu, premiată de Academia Română (1991, premiul
Victor Babeş), cap. Elemente de fiziologie ambientală, în Tratatul de
Fiziologie umană (prof. dr. I. Hăulică, Editura Medicală, 1989); numeroase
alte lucrări de biofizică medicală şi medicină nucleară. În anul 2007 a
publicat, împreună cu prof. dr. Ciprian Ştefănescu, monografia De la fizica
şi biofizica radio-farmaceuticelor la imagini funcţionale şi moleculare şi
volumul Biophysics and Medical Physics: An Introduction. Ca publicist,
debutează în revista Tribuna (Cluj, 1962); colaborează cu eseuri la Cronica
(Iaşi) îndeosebi în perioada 1969-1977, Viaţa studenţească (1970-1986) –
unde a fost cotitular al rubricii Evrika; Coordonate literare şi Suceava
(suplimente ale ziarului Zori noi, în perioada 1965-1974); Dialog,
Symposion, Opinia studenţească; Flacăra Iaşului; Muncitorul sanitar şi
săptămânalul Viaţa Medicală. A fost redactor-şef al revistei Symposion din
I.M.F. Iaşi (1969-1973), al revistei Opinia studenţească, pe care a
întemeiat-o (1974-1976), iar din 1996 este redactor-şef al Revistei Medico-
Chirurgicale a Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi (cea mai veche
publicaţie din ţară, cu apariţie continuă din 1887). Cărţi în relaţie cu
publicistica şi eseistica: Mic dicţionar medical (2 vol. 1983); Glosar de
terminologie medicală (1994); Retrospectivă 1901-1995 – Laureaţii
premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină (Iaşi, Omnia, 1996);

108
Dicţionar Medical (Bucureşti, Editura Medicală, ed. I, 2001, ed. a II-a,
2004, ed. a III-a, 2007, ed. a IV-a, în pregătire). În anul 2001 a fost distins
pentru a doua oară cu premiul Victor Babeş al Academiei Române şi cu
premiul CopyRo pentru Dicţionar medical. Colaborări la diverse volume de
publicistică. Este titular al rubricii „Lexis” din săptămânalul Viaţa
Medicală unde publică îndeosebi articole asupra terminologiei medicale,
dar şi eseuri asupra relaţiei cultură – medicină – ştiinţă. Este membru titular
al Academiei de Ştiinţe Medicale şi al Societăţii Medicilor Scriitori şi
Publicişti din România. Recenzii sau comentarii asupra cărţilor publicate şi
a activităţii publicistice au apărut printre altele în Viaţa Medicală, România
literară, Cronica etc.

HUSAR Alexandru, n. 26 aprilie 1920, Ilva Mare, jud.

Năsăud – m. 17 mai 2009, în Iaşi. Profesor, filosof şi
scriitor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Studii liceale la Liceul George Coşbuc din Năsăud,
Facultatea de Filosofie şi Litere, specialitatea Filosofie, a
Universităţii din Bucureşti. Obţine licenţa în estetică şi
critică literară (1945). Doctor în filosofie în 1972. Este
profesor la liceul din Năsăud, apoi arhivist la Arhivele
Statului din acelaşi oraş (1946-1950). În perioada anilor 1951-1959,
asistent la Catedra de filosofie, apoi la cea de istorie de la Universitatea din
Cluj. Se transferă la Iaşi unde urcă toate treptele ierarhice de învăţământ
superior la Universitatea Al. I. Cuza. A fost preşedinte al Comitetului de
cultură şi artă al judeţului Iaşi şi secretar al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi,
preşedinte al Comisiei de istoria şi teoria artei, filiala Iaşi a Academiei.
Între 1975 şi 1976, profesor asociat la Universitatea San Marcos din Lima
(Peru), a susţinut numeroase conferinţe în ţară şi străinătate. Debutează cu
versuri şi note de călătorie în publicaţii din Năsăud. De-a lungul timpului
colaborează la numeroase reviste de specialitate, (Limbă şi literatură
română, Revista de filosofie, Revista de istorie şi teorie literară), literare şi
culturale (Convorbiri literare, Iaşul literar, Secolul XX, Cronica,
Luceafărul etc.). Publică volumele Dincolo de ruine. Cetăţi medievale
(1959), Întoarcerea la literatură (Printre clasici, 1978), Ars Longa
(1980), Metapoetica. Prolegomene (1983, respectiv 2005), Izvoarele artei
(1988), Irenikon (versuri, 1990), Mioriţa. De la motiv la mit (1991), Ideea
europeană (1993), Lecţiile istoriei (1995), Anti-Gog (Iaşi, 1996, respectiv
2005), Cetăţi de pe Nistru (1998), Periplu prin memorie, o tempora…
(1998), Întoarcerea la literatură (2000), Poeme de odinioară (2000), Pro
Eminescu (2001), Tradiţii naţionale în estetică şi filosofia artei (2001),

109
Printre contemporani (2003), Întoarcerea la literatură. Sugestii (2004),
Avem o misiune (2004), O tempora (2004), Cetatea Ciceului (2004),
Ciceu. Cetatea de pe Someş (2004), Coborîrea în viaţă (2007), Lucian
Blaga între amintire şi actualitate (2008). Autor al unor traduceri (de
exemplu, din Pierre Tiberghien, Cum să te cultivi, 2006), dar şi colaborator
la volume colective. Deţinător al Premiului Academiei Române (pentru
Metapoetica, 1985), al Premiului Uniunii Scriitorilor (1995), al Premiului
Salonului de carte – Iaşi (1993), al Premiului Salonului Internaţional de
carte – Chişinău (1995), al Premiului Pogor (ediţia 2000), pentru
„excelenţă în activitatea culturală”; al Premiului Fundaţiei Internaţionale
Ştefan Lupaşcu pentru Ştiinţă şi Cultură – Iaşi (2000), al Premiului conferit
(pentru opera omnia) de revista Ateneu – Bacău (2004), al Premiului
(pentru opera omnia) conferit la Târgul Internaţional de Carte Librex – Iaşi
(2005), al Premiului de excelenţă acordat de Asociaţia Română pentru
Patrimoniu – Iaşi (2005), al Premiului (pentru opera omnia) conferit pentru
întreaga activitate literară de către Prefectura judeţului Iaşi (2005), al
Premiului (pentru opera omnia) acordat de Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor
din România (2005), al Premiului (pentru opera omnia) acordat la Salonul
Internaţional de Carte Românească – Sibiu (2006), al Premiului de
excelenţă Sunt ieşean, deci european – Iaşi (2008). Numeroase traduceri
din lirica franceză, italiană, spaniolă, latino-americană, engleză şi germană.
Din 1985 membru corespondent al Academiei din Roma, în anul 2000 IBC
Cambridge îi oferă The Twentieth, Century Awardfor Achivement. Este
declarat International Personality of the Year 2001. Prin Decret prezidenţial
i se conferă Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Ofiţer (2002).
Cultura şi învăţământul ieşean îi datorează mult profesorului, scriitorului şi
filosofului Al. Husar.

FAIFER Margareta, n. 10 noiembrie 1914, în Bivolari,

judeţul Iaşi – m. 27 mai 1999, în Iaşi. Medic şi
epigramist. Studii liceale la Oltea Doamna Iaşi (1925-
1932) şi Facultatea de Medicină a Universităţii din Iaşi
(absolvită în 1945). Preparator, medic de circă, medic
primar la mai multe clinici şi spitale din judeţ şi din Iaşi,
autoare a multor lucrări ştiinţifice publicate în reviste de
specialitate. Publică în ziare şi reviste epigrame,
distihuri, rondeluri, scenete ş.a. Colaboratoare la Flacăra Iaşului, Făclia,
Urzica, Papagalul, Epigrama, Viaţa, Almanahul umorului, Almanahul
Convorbiri literare, Opinia ş.a. Membră a Cenaclului de satiră şi umor din
Iaşi. Figurează în antologii şi dicţionare, precum Cascada epigramelor

110
(1982), 15 ani de epigramă (1984), Epigrame alese. Antologia epigramei
româneşti (1985), Satiricon. Eterna epigramă (1993), În dulcele târg al
epigramei (1995), Săgeţile Afroditei (1997), Trei decenii de epigramă
(1999), Epigramişti români contemporani (2002), Epigramişti ieşeni
contemporani (2003), Antologia epigramei româneşti (2004). Obţine mai
multe premii la concursurile de gen din Brăila (1987), Bistriţa (1988) ş.a.
Publică volumul Zâmbete pe şapte coline (Iaşi, Editura Dab, 1992), cu o
prefaţă de Grigore Ilisei. Din 1983, membră a Cenaclului Cincinat
Pavelescu, iar din 1990, membră a Uniunii Epigramiştilor din Moldova. În
1998 i s-a conferit diploma de membru de onoare al Uniunii Epigramiştilor
din România.

111
 IUNIE

BABOI Stelian, n. 12 septembrie 1938, în comuna

Ibăneşti, jud. Vaslui – m. 1 iunie 2004, la Iaşi. Prozator,
dramaturg şi eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România. Studii liceale la Braşov (1953-1956),
Facultatea de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi
(1957-1962). Profesor la Liceul Electromotor Timişoara,
metodist la Casa tineretului Iaşi, redactor la Flacăra
Iaşului, director la Casa de creaţie Iaşi, profesor la Liceul
D. Mangeron Iaşi, lector universitar la Institutul Agronomic, conferenţiar
dr. la Universitatea M. Eminescu şi Universitatea M. Kogălniceanu din Iaşi.
Debutează în Iaşul literar (1956), colaborează la Tribuna, Iaşul literar,
Cronica, Ateneu, Luceafărul, Viaţa studenţească, Convorbiri literare etc.
Editorial debutează cu volumul de proză În bătaia soarelui (1967), publică
apoi Prima iubire (Iaşi, Junimea, 1977), Convorbire târzie (Iaşi, Junimea,
1991) şi drama în două părţi Visul, jucată pe scena Teatrului Naţional V.
Alecsandri (1969), apoi Priveghiul profeţilor, roman epopeic (Iaşi,
Junimea, 2001), Cutremurătoarele adevăruri despre om şi lume, eseu
(Iaşi, Editura Academiei, 2001). Deţinător al unor distincţii şi premii
literare, între care Premiul revistei Convorbiri literare şi Premiul Vasile
Pogor (2001).

112
 IULIE

IRIMIA Dumitru, n. 21 octombrie 1939, la Roman,

jud. Neamţ – m. 3 iulie 2009, Iaşi. Lingvist, critic şi
istoric literar, traducător. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România. Absolvent al Liceului Roman
Vodă din Roman, al Facultăţii de Filologie, secţia limba
şi literatura română, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi.
Doctor în filologie (1976) cu lucrarea Limbajul poetic
eminescian. Profesor universitar doctor, specialitatea
lingvistică, stilistică, poetică. Conducător de doctorat, specialitatea stilistică
şi poetică. Decan al Facultăţii de Litere (1990-1992), preşedinte al
Societăţii de ştiinţe filologice, filiala Iaşi, vicepreşedinte al Societăţii de
ştiinţe filologice din România, director adjunct al Institutului Român de
Cultură şi Cercetări Umaniste de la Veneţia, profesor de limba şi literatura
română la Universitatea din Veneţia (Italia, 1999-2001). Iniţiator şi
organizator al multor manifestări ştiinţifice şi culturale cu caracter naţional
şi internaţional. Publică numeroase studii şi articole de critică şi istorie
literară, de lingvistică şi stilistică în periodicele ieşene, din ţară şi străine,
între care Parole e metodi Singolare (Torino), Plurale (Bari). Obţine
Premiul Lucian Blaga (1995). Publică următoarele volume: Structura
gramaticală a limbii române. Verbul (1976), Structura gramaticală a
limbii române. Sintaxa (1983), Structura stilistică a limbii române
contemporane (E.S.E Bucureşti, 1986), Structura gramaticală a limbii
române. Numele şi pronumele. Adverbul (1987), Morfo-sintaxa verbului
românesc (1997), Gramatica limbii române (1997, ediţia a II-a, 2000,
ediţia a III-a, Polirom, 2008), apoi Limbajul poetic eminescian (Junimea,
1979), Mihai Eminescu. Opera poetică (Polirom, 1999), Introducere în
stilistică (Polirom, 1999). Îngrijeşte ediţiile M. Eminescu, Despre cultură
şi artă (1970) şi M. Eminescu, Poezii (1969, 1996, 1997, 2000).
Coordonator şi coautor la alte volume de lingvistică şi dicţionare. Traduce
Ziarul de Nino Palumbo, apoi din Alfredo Balducci, Giorgio Strehler şi
Eugen Coşeriu, texte ştiinţifice şi texte literare, Mario de Micheli, N. Iorga
ş.a. Coordonează mai multe volume colective, între care Caietele
Colocviului Naţional Studenţesc „M. Eminescu” (1981-1989),
coordonator al Dicţionarului limbajului poetic eminescian, odată cu
înfiinţarea Catedrei Eminescu. Iniţiator şi redactor principal al publicaţiei
Collegium (1985-1990). Îngrijeşte mai multe ediţii, între care M. Eminescu.
Poezii (1994, ediţia a II-a 1997, ediţia a III-a 2000), M. Eminescu. Opera

113
poetică (1999, ediţia a II-a, 2006), Z. Dumitrescu Buşulenga. Eminescu.
Viaţa (Putna, 2008).

LESNEA George, n. 25 martie 1902, la Iaşi – m. 6 iulie

1979, Iaşi, înmormântat la cimitirul Eternitatea. Poet şi
traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România. După studiile şcolare se consacră artelor
grafice, ajungând un valoros zeţar în atelierele Vieţii
româneşti. A fost descoperit şi încurajat de Ionel
Teodoreanu şi publicat de Garabet Ibrăileanu. A debutat
ca poet în Gândul nostru cu Din adâncuri (1922), ca
după aceea să publice curent în Cuvântul liber, Gândirea, Adevărul literar
şi artistic, Bilete de papagal, Însemnări ieşene şi, bineînţeles, în Viaţa
românească. Abia în 1931 îi apare primul volum de versuri sub titlul Veac
tânăr. Continuă să publice Cântec deplin (1934), Poezii (1938), Argint
(1939), apoi Ceaslov (1940), Izvod (1943) şi Pomul vieţii (1943). Urmează
seria altor volume: Treptele anilor (1962), Versuri (1964), Ulcioare de
piatră (1969), Chipul în fântână (1972), Poeme patriei (1975) şi volumul
antologic Poeme (1977). Apar postum Cântece de noapte (Iaşi, Junimea,
1979) şi Pe-un prag de fum (Iaşi, Junimea, 1983). Poetul s-a format în
mediul Vieţii româneşti, acolo unde erau întâlniţi M. Sadoveanu, G.
Ibrăileanu, G. Topîrceanu, Otilia Cazimir, Demostene Botez, Mihai
Codreanu, Mihail Sevastos. Traduce mult din literatura rusă: Poeme de
Esenin, Demonul de Lermontov, Evgheni Oneghin şi Poeme de Puşkin,
Aveam treizeci de ani de Mihalkov. Activitatea sa literară a fost încununată
cu Premiul Academiei Române (1933), Premiul Societăţii Scriitorilor
Români (1940), Premiul de Stat pentru traduceri (1954), Premiul Asociaţiei
Scriitorilor din Iaşi (1977) şi Premiul special al Uniunii Scriitorilor din
România (1978).

114
 AUGUST

GRĂMADĂ Ilie, n. 10 decembrie 1911, în satul

Zahareşti, judeţul Suceava – m. 11 august 1999, la Iaşi.
Filosof, istoric al culturii şi eseist. A urmat şcoala
primară în satul natal, iar studiile liceale la Suceava şi
Vatra Dornei, obţinând bacalaureatul în anul 1930. La
Universitatea din Cernăuţi şi-a trecut, pe rând, licenţele
în Sociologie (1934), Limba română şi Istorie (1938),
Teologie (1941). Tot aici a obţinut titlul de doctor în
filosofie şi litere, cu teza Teoria monadelor: Leibnitz – Ch. Renouvier
(1938). Asistent în cadrul Universităţii din Cernăuţi şi la fosta Facultate de
Teologie din Cernăuţi – Suceava. De la 15 decembrie 1949 şi până la
pensionare, în 1977, a desfăşurat activitate didactică la Universitatea Al. I.
Cuza din Iaşi, parcurgând toate treptele învăţământului superior:
conferenţiar (1948), profesor titular (1971) şi, de la pensionare, profesor
consultant. Între anii 1972 şi 1976 a îndeplinit şi funcţia de decan al
Facultăţii de Istorie şi de Filosofie de la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi.
Profesor prin vocaţie, a fost, totodată, un distins cercetător, cu contribuţii în
mai toate domeniile pe care le-a ilustrat la catedră. Printre lucrările editate:
Religia şi divinitatea în filosofia bergsoniană (1944), Religia şi
fenomenele sociale (1946), Creaţia artistică şi sufletul omului (1947),
Cruciadele (1961), Franţa lui Richelieu şi Mazarin (1970). Postum, apar
Fantastica istorie a familiei Borgia (Iaşi, Vasiliana ’98, 2001), Femeia în
Evul Mediu (Iaşi, Vasiliana ’98, 2002). A publicat peste 200 de articole şi
recenzii în ziare şi reviste din Iaşi şi din ţară. Paralel cu activitatea
didactică, ştiinţifică şi eseistică a deţinut funcţii în viaţa culturală a Iaşului:
secretar ştiinţific al Filialei Academiei Române din Iaşi (1951-1959),
director al Teatrului Naţional V. Alecsandri din Iaşi (1959-1969), director
al Editurii Junimea din Iaşi (1970-1974).

FRIDENTAL Slioma (Şlomo), n. 13 noiembrie 1907, Zguriţa, judeţul

Soroca (Basarabia) – m. 14 august 1999, Iaşi. Prozator. Studii gimnaziale
şi liceale la Soroca (1919-1927), Institutul comercial al Universităţii din
Nancy (Franţa) (1927-1930), Facultatea de Filologie, secţia limba şi
literatura rusă, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Profesor la diferite şcoli
generale, apoi la Liceul Naţional şi Liceul C. Negruzzi din Iaşi. În perioada
anilor 1952-1970, asistent şi lector la Catedra de limba rusă a Universităţii
ieşene. Publică nuvele şi povestiri în colecţia Scrieri bucureştene în limba

115
idiş, studii şi articole în diferite periodice, între care Revista cultului mozaic
(Bucureşti), Volks Sztime (Varşovia), Idiş Velt (Tel Aviv). Este autorul
volumului în limba idiş Odinioară – nuvele şi schiţe (Bucureşti, Kriterion,
1991). În colaborare, elaborează Manualul de limbă rusă pentru studenţi
(Iaşi, Universitatea Al. I. Cuza, 1955).

RALEA Mihai, n. 1 mai 1896, la Huşi – m. 17 august

1964, Bucureşti. Filosof, estetician, istoric literar şi
eseist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
După studiile gimnaziale din oraşul natal urmează Liceul
Internat şi Facultatea de Drept şi Litere din Iaşi. Îşi
continuă studiile în Franţa, unde obţine, în 1922, titlul de
doctor în drept (cu teza Concepţia progresului la
Proudhon) şi doctor în filosofie (1923). Conferenţiar şi
profesor la Catedra de psihologie şi estetică a
Universităţii Al. I. Cuza Iaşi. Este redactor prim la Viaţa românească,
devenind colaboratorul cel mai apropiat al lui Garabet Ibrăileanu. Aici scrie
pagini remarcabile despre Tudor Arghezi şi Mihail Sadoveanu, despre alţi
scriitori români. Pentru prima dată la noi scrie despre Barres, Gide, Rilke,
Fromentin etc. Din 1938 este numit profesor de estetică şi titular al Catedrei
de psihologie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Lasă
patrimoniului cultural românesc lucrări de mare valoare: Sociologia şi
teoria cunoaşterii, Formarea ideii de personalitate, Valori (1935), Ipoteze
şi precizări în ştiinţa sufletului, Specific şi frumos în comentarii şi
sugestii, Atitudini (1931), Psihologie şi viaţă, Explicarea omului,
Sociologia succesului (în colab.), Cele două Franţe (1956), Istoria
psihologiei (în colab., 1958), Scrieri din trecut, I – în literatură, II – în artă,
III – în filosofie (1956-1958) şi postum Introducere în psihologia socială
(1966), Prelegeri de estetică, ed. îngrijită de I. Pascadi (1972), Explicarea
omului, ed. îngrijită de N. Tertulian (1996) etc. Remarcabile sunt şi
volumele de călătorie: Memorial (1930), Nord-Sud (1945) şi În extremul
occident (1955). A fost ales membru al Academiei Române şi laureat al
Premiului de Stat.

ARUŞTEI Petru, n. 23 martie 1939, Podu Iloaei, judeţul Iaşi – m. 17

august 1984, Iaşi. Poet şi pictor. Studii gimnaziale în comuna natală
(1949-1957), Şcoala populară de artă Iaşi (1957-1960), secţia pictură,
avându-l ca profesor pe Dan Hatmanu. Practică mai multe meserii, între
care desenator artistic, creator de produse artizanale. Participă la expoziţii
de grup şi personale la Iaşi şi Bucureşti, expoziţii retrospective la Muzeul

116
 Literaturii Române (Casa Pogor) din Iaşi. Postum apare
volumul de poeme în proză Moarte şi renaştere.
Supravieţuire (Iaşi, Institutul European, 1994), cu un
Memorial de Cezar Ivănescu şi un Eseu de Ioan
Constantinescu, în colecţia Scriitori români, sub
îngrijirea lui Dorin Spineanu. Se află în pregătire a doua
ediţie, revăzută şi completată cu lucrări inedite,
corespondenţă şi iconografie. Asociaţia Scriitorilor din
Iaşi îi acordă post mortem Premiul pentru literatură pe
anul 1994.

117
 OCTOMBRIE

STERE Ernest, n. 5 februarie 1912, Fălticeni – m. 7

octombrie 1979, Iaşi. Filosof şi eseist. Îi continuă pe
înaintaşii săi filosofi Petre Andrei, Ştefan Zeletin, Al.
Claudian. Studiile liceale la Liceul C. Negruzzi din Iaşi
şi Facultatea de Litere şi Filosofie pe care o absolvă în
1934. Profesor de liceu la Cernăuţi, Timişoara şi
Bucureşti, iar din 1947 la Catedra de filosofie a
Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, trecând prin toate
treptele ierarhice universitare. Doctor în filosofie cu teza Raţiune şi
experienţă în filosofia lui Blaise Pascal (1967). A scris peste 60 de
volume, studii şi articole de filosofie românească, elină şi franceză. A
publicat volumele: Gândirea etică în Franţa secolului al XVII-lea (1972),
Doctrine şi curente în filosofia franceză contemporană (1975), Istoria
filosofiei antice şi medievale (1976), Din istoria doctrinelor morale (3
vol., 1975-1979), Artă şi filosofie (1979). A scris despre figuri
reprezentative, precum Pascal, Xenopol, Hegel, D. Cantemir, Diderot,
Erasmus, Montaigne, Ion Heliade-Rădulescu, Constantin Dimitrescu etc.
Autor al cunoscutelor eseuri Poezie şi filosofie, Miracolul artei, Farmecul
muzicii, Artă şi morală, Umanismul artei, Permanenţa clasicilor etc.

RUSU Constantin Liviu, n. 28 iunie 1937, Dorohoi,

jud. Botoşani, – m. 9 octombrie 1999, Iaşi. Muzeograf şi
istoric literar. Studii gimnaziale la Buzău şi Iaşi,
Facultatea de Filologie la Iaşi, promoţia 1962. Profesor
la şcolile din Sârca, Bălţaţi, Podu Iloaiei, Păuşeşti-
Dumeşti şi Paşcani. Din 1972, îndrumător, muzeograf-
conservator la Casa Pogor din Iaşi, apoi şef secţie şi
director adjunct al Muzeului Literaturii Române (1991-
1999). Cetăţean de onoare al Comunei Trifeşti «pentru contribuţii deosebite
la realizarea Casei memoriale C. Negruzzi, din Hermeziu». Debutează în
Revista muzeelor iar în volum, cu Vreme trece, vreme vine (M. Eminescu)
(Iaşi, Junimea, 1976). Colaborează cu articole şi fotografii la Convorbiri
literare, România literară, Luceafărul, Ateneu, Cronica, Contemporanul,
Dacia literară etc. Publică volumele: Nu ştiu alţii cum sunt (Ion
Creangă), 1983, cu I. Arhip, C. Parascan; Iaşi, oraş al marilor destine
(Bucureşti, Meridiane, 1986), cu Gh. Zaharia, I. Arhip, A. Karetchi, D.
Vacariu; Iaşi (Iaşi, Cronica, 1993), cu L. Vasiliu, D. Vacariu, I. Holban, I.

118
Caproşu; Prin Iaşii de odinioară (Iaşi, Cronica, 1995), cu O. Rusu, I.
Holban, L. Vasiliu; Cimitirul Eternitatea din Iaşi (Iaşi, Cronica, 1995),
Iaşii între legendă şi istorie (1997), cu O. Rusu; Iaşi, oraşul din inimă
(Iaşi, Polirom, 1998), cu O. Rusu, Iolanda şi Lucian Vasiliu; Lumea
rromilor din Moldova (1998), cu O. Rusu, Viorela şi Codrin Lăcătuşu; O zi
la Iaşi (Iaşi, Timpul, 1999), cu O. Rusu. Post-mortem apar: Souvenir de
Iassy (2000) cu Olga Rusu; Toamna Vaporului (Confesiuni, memorii,
amintiri), ediţie îngrijită de Olga Rusu (Iaşi, Erota, 2000), Mihai Eminescu
– o monografie în imagini (Iaşi, Junimea, 2000) cu Olga Rusu; Iaşi –
chipuri în bronz, marmură şi piatră (Iaşi, Vasiliana '98, ed. I, 2003, ed. a
II-a, 2004) cu Olga Rusu, Viorela şi Codrin Lăcătuşu, Constantin Liviu
Rusu după şapte ani. In memoriam (Iaşi, Vasiliana '98, 2006), ediţie, fişă
biobibliografică şi prefaţă de Olga Rusu. Unele dintre lucrările menţionate
au fost distinse cu premii literare. Este autorul multor pliante, ghiduri şi
materiale publicitare, expoziţii şi filmoteci, cu contribuţii remarcabile la
realizarea unor muzee şi case memoriale din municipiul şi judeţul Iaşi.

CONSTANTINESCU Vasile, n. 18 decembrie 1943,

comuna Mitoc, jud. Botoşani – m. 21 octombrie 2004, în
Iaşi. Poet şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din
România. Studiile primare în satul natal, Liceul militar
din Galaţi, Liceul teoretic din Săveni, Botoşani,
Facultatea de Filosofie din Iaşi. Din anul 1970 este
redactor la revista Cronica, secretar general de redacţie
(1990-1995). Debutează cu poezii în Cronica (1967).
Publică volumele de versuri La ţărmul clipei (1970), Am inventat o
planetă, cuvânt înainte de Liviu Leonte (Iaşi, Junimea, 1978), Spaţiul
dintre cuvinte, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1981), Sfera cu raze
inegale (1985), Când soseşte Moş Crăciun (versuri pentru copii, 1994), O
lume de senzaţii (Helicon, 1996) şi volumul de proză scurtă Dincolo de
geamanduri, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, (1990), apoi Cartea
cu semne fermecate (Bucovina, 1997), A opta zi de la facerea lumii sau
Fragment dintr-o piele de şarpe (Iaşi, Cronica, 1997), Destinul spiritului
şi secolul XXI (Iaşi, Cronica, 1998), 666. Misterul numărului apocaliptic
(Aldo Press, 2001). Premiul pentru literatură al revistei Cronica (1993).
Colaborează, de-a lungul timpului, la principalele reviste cultural-literare
ieşene şi din ţară.

119
 NOIEMBRIE

BÂRSĂNESCU Ştefan, n. 28 martie 1895 în comuna

Vipereşti, judeţul Buzău – m. 5 noiembrie 1984,
înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iaşi. Pedagog şi
eseist. A urmat şcoala primară în satul natal, iar studiile
secundare la Buzău. Este licenţiat al Facultăţii de Drept
(1919) şi al Facultăţii de Istorie şi Filosofie (1921) la
Iaşi. I-a avut ca profesori, între alţii, pe iluştrii Garabet
Ibrăileanu, Al. Philippide, M. Ralea, Petre Andrei,
Dimitrie Gusti, Matei Cantacuzino, Ion Petrovici. În 1925 îşi susţine
doctoratul în filosofie cu teza Emile Boutroux, viaţa, opera şi filosofia sa.
A urmat cursuri de specializare în pedagogie la Berlin, Jena, München şi
Hillerad (Danemarca). În 1921 îşi începe cariera didactică: profesor, apoi
director al Şcolii Normale Vasile Lupu din Iaşi. Devine asistent la Catedra
de pedagogie a Universităţii Al. I. Cuza, urmând în timp toate treptele
ierarhiei didactice. A fost distins cu titlul de Profesor universitar emerit.
Opera sa ştiinţifică însumează peste 30 de volume şi peste 500 studii şi
articole publicate în ţară şi străinătate. Filosofia, istoria, pedagogia, estetica
şi literatura au constituit, în egală măsură, preocupări constante ale
savantului şi omului de cultură. A fost al treilea director al Seminarului
pedagogic universitar din Iaşi, a condus Centrul de ştiinţe sociale din Iaşi,
revistele Ethos şi Cercetări pedagogice. A fost ales membru corespondent
al Academiei Române (1963) şi membru al Asociaţiei Savanţilor Celebri
din Chicago (S.U.A.). Se remarcă şi ca un autentic eseist publicând
volumele Medalioane şi Pagini nescrise din istoria învăţământului şi
culturii româneşti.

120
 DECEMBRIE

BOICULESI Valeria, n. 12 iunie 1919, în Andrieşeni,

judeţul Iaşi – m. 6 decembrie 1984, în Bucureşti. Poetă şi
traducătoare. Membră a Uniunii Scriitorilor din
România. A absolvit Şcoala Normală din Iaşi şi Şcoala
de literatură Bucureşti (1950-1952). Educatoare în
judeţul Suceava, redactor la Editura tineretului şi la
revistele pentru copii Luminiţa şi Arici Pogonici.
Colaborează cu versuri la Viaţa românească, Luceafărul,
Gazeta literară, Contemporanul, Flacăra etc. Debutul editorial a avut loc
în 1954 cu volumul Din însemnările unei şcolăriţe. Urmează Fete în
uniformă (1956), Zi cu soare (1957) şi un număr de peste 20 de plachete şi
volume, toate pentru copii. Apoi, Cântece de lună (1968) şi Prispa cu
statui (1969), Ora singură (1972), Şoapta vântului (1978), Lutana (1979),
foarte bine primite de critica literară. Traduce: A. Barto. Fratele cel mic
(1956), E. Tutneva. Glasuri dragi (1957).

121
122
 ANIVERSĂRI

125 de ani de la naștere

CAZIMIR Otilia / p. 16
LUDO Isac / p. 83

110 ani de la naștere

BARAN Neculai / p. 61
BEJAN Dimitrie / p. 81
DIMITRIU-PĂUŞEŞTI Al. / p. 23
LĂUDAT Ion D. / p. 83

105 ani de la naștere

DARIE Neculai / p. 51
FAIFER Margareta / p. 85
FLOREA-RARIŞTE Dumitru / p. 42
ISTRATE Gavril / p. 21
ŢAŢOMIR Nicolae / p. 15

100 de ani de la naștere

BOICULESI Valeria / p. 51
COSTEA Dimitrie / p. 80
DELEANU Horia / p. 91
IGNEA Dimitrie / p. 42

95 de ani de la naștere
DUMITRIU Mihai / p. 80
PANAITESCU Val / p. 31
PLATON Maria / p. 91

90 de ani de la naștere
ADĂSCĂLIŢEI Vasile / p. 33
BORDEIANU Mihai / p. 85
BOTEZ Constantin Th. / p. 26
DIMITRIU Georgeta Paula / p. 37
FETESCU Vasile / p. 90
FRUNZĂ Dumitran / p. 74
HUŞANU Constantin / p. 34
ISTRATE Teodor / p. 53

123
IURAŞCU Constantin / p. 25
LEONTE Liviu / p. 30
PANĂ Aura / p. 72
PANCU-IAŞI Octav / p. 32
PARFENE Constantin / p. 40
RUSU Silviu Ioan / p. 30
TERTULIAN N. / p. 27

85 de ani de la naștere
ANDRIEŞ Andi / p. 48
BURLACU Ştefania / p. 90
CRĂCIUN Georgeta / p. 18
GHEORGHIU Val / p. 11
GRĂDINARU Mihail / p. 69
POPESCU-SIRETEANU Ion / p. 71
SOROHAN Elvira / p. 64
ZUB Alexandru / p. 75

80 de ani de la naștere
ARUŞTEI Petru / p. 28
BRUMARU Emil / p. 7
BUSUIOC Nicolae / p. 62
BUZATU Gheorghe / p. 49
CĂLCÂI Liviu / p. 50
CĂRCĂLEANU Eleonora / p. 21
CRĂCIUN Boris / p. 17
DIACONESCU Traian / p. 56
FILIP Mircea / p. 51
FOTEA Mircea / p. 78
HAREA Mihail / p. 84
IRIMIA Dumitru / p. 79
IVĂNESCU Dumitru / p. 77
MANIU Leonida Lucian / p. 38
NEGURĂ Neonila / p. 74
RUSU Valeriu / p. 67
SÂNGEORZAN Zaharia / p. 88
STOICIU Constantin / p. 19
ZUGUN Petru / p. 52

124
 75 de ani de la naștere
BADEA Gheorghe / p. 69
BICER Petrache / p. 50
DOROBĂŢ Dumitru / p. 43
IONEL Nicolae / p. 15
PARASCAN Constantin / p. 12
PASCU Alexandru / p. 39
PETERCĂ Vladimir / p. 34

70 de ani de la naștere
ANDREI Aurel / p. 13
COZAN Viorica Ana / p. 27
LAZĂR Elena / p. 31
MUREŞANU Marina / p. 59
MUSCALU Ion / p. 63
NICOLAU Anca / p. 33
PETRESCU Dan / p. 24
PRICOP Constantin / p. 10
PROCA Vasile / p. 8
RĂDUCANU Emil / p. 70

65 de ani de la naștere
BORDEIANU Cătălin / p. 45
CEAUŞU George / p. 65
CRISTI Adi / p. 35
HOLBAN Ioan / p. 55
IORDACHE Emil / p. 89
MOCANU Traian / p. 66
MOISII Dan / p. 20
PANAITE Nicolae / p. 25
RUSU Maria / p. 30
SIMION Ana / p. 68
SPINEANU Dorin / p. 80
VASILIU Lucian / p. 9

60 de ani de la naștere
ARHIRE Vasile / p. 57
DANCĂ Wilhelm / p. 41
PÎRÎIALĂ Gheorghe / p. 21
PÎRÎIALĂ Olga / p. 58

125
PRUS Elena / p. 70
SAVA Doina Mihaela / p. 22

55 de ani de la naștere
LEONTE Carmelia / p. 19
PETRESCU (Dincă) Lăcrămioara / p. 61
TĂMAŞ Christian / p. 86

50 de ani de la naștere
GRĂDINARU Mihail / p. 10
ILADE-COSTEA Monica / p. 39
LUNGU Dan / p. 72
TACU Alexandru Mălin / p. 87

45 de ani de la naștere
APETROAIE Adrian Liviu / p. 13
BAGHIU Bogdan / p. 89
DIMA Gabriela Eugenia / p. 23
LĂZĂRESCU Florin / p. 28
LUTIC Adrian / p. 26
PLATON Mircea Alexandru / p. 53
ŞOLEA Marius Marian / p. 75

40 de ani de la naștere
BOŢOIU Mona-Alina / p. 84
CIOBOTARI Călin / p. 81

35 de ani de la naștere
CORAN Patricia / p. 39

126
 COMEMORĂRI

55 de ani de la moarte
RALEA Mihai / p. 117

45 de ani de la moarte
FAIFER Laurenţiu / p. 95

40 de ani de la moarte
BUTNARU Aurel / p. 101
DIMA Alexandru / p. 104
LESNEA George / p. 115
PHILIPPIDE Alexandru A. / p. 101
STERE Ernest / p. 119

35 de ani de la moarte
ARUŞTEI Petru / p. 117
BÂRSĂNESCU Ştefan / p. 121
BOICULESI Valeria / p. 122

30 de ani de la moarte
FLOREA-RARIŞTE Dumitru / p. 104

25 de ani de la moarte
TĂNASE Alexandru / p. 107

20 de ani de la moarte
FAIFER Margareta / p. 111
FRIDENTAL Slioma / p. 116
GRĂMADĂ Ilie / p. 116
RUSU Constantin Liviu / p. 119

15 ani de la moarte
BABOI Stelian / p. 113
CONSTANTINESCU Vasile / p. 120
GRĂDINARU Mihail / p. 108
POPA-COHUŢ Eugenia / p. 108
URSACHI Mihai / p. 103

127
 10 ani de la moarte
CIOPRAGA Constantin / p. 100
HUSAR Alexandru / p. 110
IGNEA Dimitrie / p. 96
IRIMIA Dumitru / p. 114
ŞTEFANACHE Corneliu / p. 95

5 ani de la moarte
ANDRIESCU Alexandru / p. 96
DAN Ilie / p. 105
ISTRATE Gavril / p. 98
POPOVICI Mircea / p. 107
RUSU Valeriu / p. 109

128