Scena uciderii celor 47 de boieri, Alexandru Lăpuşneanul, Costache Negruzzi

„În minut, toţi slujitorii de pe la spatele boierilor, scoţând junghiurile, îi loviră; şi alţi
ostaşi, aduşi de căpitanul de lefecii, intrară şi năpustiră cu săbiile în ei. Cât pentru Lăpuşneanul,
el luasă pre Moţoc de mână şi se trăsesă lângă o fereastră deschisă de unde privea măcelăria ce
începuse. El râdea; iar Moţoc, silindu-se a râde ca să placă stăpânului, simţea părul zburlindu-i-
se pe cap şi dinţii săi clănţănind. Şi cu adevărat era groază a privi această scenă sângeroasă!
Închipuiască-şi cineva într-o sală de cinci stânjini lungă şi de patru lată, o sută şi mai mulţi
oameni ucigaşi şi hotărâţi spre ucidere, călăi şi osândiţi luptându-se unii cu furia deznădejdei şi
alţii cu aprinderea beţiei. Boierii, neavând nicio grijă, surprinşi mişeleşte pe din dos, fără arme,
cădeau făr-a se mai împotrivi. Cei mai bătrâni mureau făcându-şi cruce; mulţi însă din cei mai
juni se apărau cu turbare; scaunele, talgerele, tacâmurile mesii se făceau arme în mâna lor; unii,
deşi răniţi, se încleştau cu furie de gâtul ucigaşilor şi, nesocotind ranele ce priimeau, îi strângeau
pân-îi înăbuşeau.
Dacă vreunul apuca vreo sabie, îşi vindea scump viaţa. Mulţi lefecii periră, dar în sfârşit
nu mai rămasă niciun boier viu. Patruzeci şi şapte de trupuri zăceau pe parchet! În lupta şi trânta
aceasta masa se răsturnase; ulcioarele se spărsesără şi vinul amestecat cu sânge făcuse o baltă pe
lespezile salei”

Când au omorât Alixandru Vodă 47 de boieri, Letopiseţul Ţării Moldovei, Grigore Ureche

„Alexandru vodă dacă s-au curățit de toată grija denafară și au adus pre doamna sa
Ruxanda și pre fiii săi din Țara Muntenească, au vrut să să curățască și de vrăjmașii săi cei din
casă, pre carii prepusése el că pentru vicleșugul lor au fost scos din domnie ș-au învățatu cu taină
într-o zi lefecii săi, pe carii au avut streini, de i-au supus în curte cea domnească, în Iași. Și i-au
chiematu pre obicéiul boierilor la curte, carii făr nici o grijă și de primejdie ca acéia negândindu-
să, dacă au intrat în curte, slujitorii, după învățătură ce au avut, închis-au poarta și ca niște lupi
într-o turmă făr' de nici un păstor, au intrat într-înșii, de-i snopiia și-i junghiia, nu numai boierii,
ce și slujitorii. Nici alegea pre cei vinovați, ci unul ca altul îi puneau suptu sabie, cădea mulțime,
dipre zăbréle săriia afară, de-și frângiia picioarile. Și au pierit atuncea 47 de boieri, fără altă
curte, ce nu s-au băgat în samă. Și așa după atâta nedumnezeire, îi păriia că ș-au răscumpărat
inima”.