Umanismul cronicarilor

− perspectivă sintetică −

1. Particularitaţile umanismului cronicăresc

a) interesul pentru recuperarea şi conservarea istoriei

b) afirmarea valorii educative a istoriei
c) cultul pentru adevăr, responsabilitatea cronicarilor în faţa contemporanilor şi a
urmaşilor
d) preocuparea de a oferi urmaşilor modele de fapte de vitejie, de comportament
exemplar ale iluştrilor înaintaşi Ştefan cel Mare, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir
e) interesul pentru etnogeneza românească (originea comună latină a poporului nostru,
unitatea de neam, continuitatea elementului roman în Dacia)
f) atitudinea faţă de Imperiul Otoman
g) refelecţia adâncă, îndurerată, asupra condiţiei umane

2. Sursele umanismului cronicăresc: umanismul european cu care cărturarii noştri vin

în contact prin studiile întreprinse în străinătate şi umanismul popular cristalizat în
literatura noastră folclorică

3. Elemente de literatură beletristică în lucrările cronicarilor

a) arta portretistică − Grigore Ureche şi Ion Neculce
b) arta naraţiunii
c) participarea afectivă la procesul de constituire a istoriei
d) caracterul memorialistic al evocării
e) utilizarea stilului indirect
f) intuirea împletirii realităţii cu ficţiunea
g) folosirea unor procedee artistice pentru a plasticiza o situaţie, a da relief mai puternic
unei împrejurări, caracterului unui personaj

4. Contribuţia cronicarilor în domeniul limbii române literare

a) tratarea limbii noastre ca obiect de cercetare
b) aşezarea limbii pe temeliile graiului viu şi îndepărtarea ei de şablonul bisericesc
c) îmbogăţirea limbii prin împrumuturi
1
d) farmecul, tonul sfătos imprimat exprimării de către Ion Neculce, devenit „întâiul
povestitor al nostru”

5. Valoarea documentară a cronicilor

− cronicile sunt incontestabilă sursă de informare privitoare la istoria noastră de la întâiul
descălecat, „de la Traian împărat” şi până la jumătatea secolului al XVIII-lea
− sursă de inspiraţie pentru literatura livrescă de mai târziu:
Costache Negruzzi − Alexandru Lăpuşneanu
Vasile Alecsandri − Dumbrava Roşie
Barbu Delavrancea − Apus de soare
Mihai Sadoveanu − Fraţii Jderi

6. Concluzii: „Cultura noastră veche este un bloc (de marmură) în care stau încă
nenăscuţi Eminescu şi Creangă, Caragiale şi Sadoveanu. A descifra prezenţa lor virtuală
în acea materie simplă, privind prezentul prin origini, aceasta este marea (noastră)
misiune”. (G. Călinescu)