NUVELA ISTORICA

Alexandru Lapusneanu de Costache Negruzzi

Prima nuvela romantica de inspiratie istorica din literatura romana
Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este publicata in perioada
pasoptista in primul numar al revistei Dacia literara la 30 ianuarie 1840 ,
inscriindu-se intr-una dintre directiile romantice imprimate de programul
acesteia , Introductie , conceput de Mihail Kogalniceanu si anume
inspirarea scriitorilor din istoria patriei.
Opera valorifica istoria nationala, fiind o veritabila reconstituire a unei
epoci, cu atmosfera specifica, mentalitate, traditii, construind un anume
model imagologic, propriu perioadei in care a domnit Alexandru
Lapusneanul, transpus artistic in prima jumatate a sec. al XIX-lea. Istoria
pentru Costache Negruzii este premiza realizarii unei imagini complexe din
perspectiva sociala sau politica asupra unei perioade de decadenta in
relatie cu o perioada de glorie. Antiteza romantica se realizeaza astfel si la
nivelul viziunii asupra istoriei comparandu-se doua etape istorice: vremea lui
Petru Rares si domnia lui Alexandru Lapusneanul. Are trasaturi romantice, in
primul rand pentru ca in centu se afla un personaj exceptional actionand in
imprejurari exceptionale.
Imbinand astfel realitatea istorica cu fictiunea, tema nuvelei ilustreaza
un moment zbuciumat in istoria Moldovei in timpul celei de-a doua domnii a
lui Alexandru Lapusneanul ( 1564-1569). O alta tema este reprezentata de
conditia umana a personajului principal ilustrat in imprejurari exceptionale.
Viziunea autorului despre istoria acestei perioade si depre
personalitatea domnitorului este influentata de estetica romantismului si de
contextual aparitiei astfel incat raportul dintre realitate si fictiune ilustreaza
imaginatia scriitorului pentru a evidentia o perioada de decadent in istoria
Moldovei si un personaj definitoriu pentru tipologia romantica a
domnitorului tiran si razbunator.
Pentru crearea acestei nuvele, Negruzzi valorifica cronicile
moldovenesti Letopisetul Tarii Moldovei ale lui Grigore Ureche si Miron Costin,
relatand aspect din trecutul istoric al romanilor.
Ca specie epica, nuvela are un singur fir narativ, urmarind un conflict
unic, concentrat, intre domnitor si boierii tradatori. Personajele nu sunt
numeroase, fiind caracterizate succinct si viguros, in functie de contributia
lor la desfasurarea actiunii. Nuvela prezinta o intriga riguros construita, cu

fapte verosimile, accentual fiind pus mai mult pe definirea protagonistului

decat pe actiune.
Structura nuvelei este realizata prin articularea a doua planuri
epice:unul , in care evolueaza personajul principal Alexandru Lapusneanul,
tipul domnitorului tiran, dornic de razbunare impotriva boierilor care l-au
tradat in prima domnie si altul in care este descrisa situatia Moldovei
feudale, a poporului.
Compozitia nuvelei este riguroasa fiind structurata in patru capitol
care debuteaza cu motto-uri semnificative ce anticipeaza scenele
semnificative . Acestea plaseaza in centru actiunii imaginea domnitorului
sangeros , razbunator in jurul caruia graviteaza omul de incredere, doamna
angelica si grupul de oameni.
Arta narativa evidentiaza imaginea obiectiva pe are scriitorul o
creaza prin naratiune heterohiegetica , narator omniscient , perspective
narativa obiectiva si relatare la persoana a III-a , la care se adauga
impresiile si parerile autorului care apar pe tot parcursul nuvelei, ceea ce
confera textului o valoare documentara. Folosirea unui limbaj arhaic in
special in descrieri este in masura sa prezinte atmosfera epocii dar si sa
confere solemnitate textului literar.
Titlul nuvelei aduce in prim-plan personalitatea impresionanta a
personajului principal , Alexandru Lapusneanul , ramas in istorie mai ales
pentru a doua sa domnie. El apare drept un personaj definitoriu pentru
tipologia romantica a domitorului tiran si razbunator , a carui cruzime este
determinata de dorinta sa de razbunare fata de boieri tradatori.
Incipitul nuvelei introduce cititorul in universal fictional al trecutului,
al istoriei Moldovei printr-o imagine aproape documentara asupra vietii
politice , sociale , dupa domnia lui Petru Rares , dar stabileste si premiza
comportamentului lui Alexandru Lapusneanul care se intoarna acum sa
izgoneasca pe rapitorul Tomsa si sa ia scaunul pe care nu l-ar fi pierdut daca
nu il tradau boieri.
Actiunea este clara si se bazeaza pe conflictul bine evidentiat dintre
domnitor si boierii care-l tradeaza in prima domnie si-l silisera sa
paraseasca tronul Moldovei.Conflictul nuvelei este complex si pune in
lumina personalitatea puternica a personajului principal, creind astfel
imaginea unei societati dominate de conflicte sociale si politice. Principalul
conflict, exterior este de ordin politic : lupta pentru putere intre domnitor si

boieri. Conflictul secundar , intre domnitor si Motc , prticularizeaza dorinta

de razbunare a domnitorului , fiind anuntat in primul capitol si incheiat in
capitolul al III-lea. Conflictul intre Alexandru Lapusneanul si sotia sa
Ruxandra v-a reflecta la nivelul semantic textului , antiteza romantica
Inger-Demon . La nivel psihic se poate observa conflictul intre aparenta si
esenta pus in valoare prin arta disimulatiei.
Prin relatie cu incipitul care reflecta ambitia lui Lapusneanul de a se
razbuna sa n-ai nevoie a face ce a facut Mircea Voda la Munteni , finalui
nuvelei reprezinta o ilustrare romantica prin dramatismul mortii lui
Lapusneanu , a relatiei de cauzalitate intre actiune si consecintele ei Acest
fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul care lasa o pata de sange in istoria
Moldovei.
Relatiile temporal si spatial sunt clar definite. Timpul derularii
evenimentelor este precizat, ceea ce confera verosimilitate. El se se
organizeaza , in functie de ordinea fireasca, de la cauza la efect, a
venimentelor , si in functie de cronologie. Spatiile artistice create vor
reflecta relatia intre tema, istorie , viziunea artistic a scriitorului si
personatitatea eroului , astfel Mitropolia devine un spatiu al ipocriziei in
contradictie cu menirea sacra a acesteia iar curtea domneasca un loc al
disimulatiei datorita intamplarilor ingrozitoare care se petrec acolo.

NUVELA ISTORICA
Alexandru Lapusneanu de Costache Negruzzi
Caracterizarea personajului Alexandru Lapusneanu
Nuvela Alexandru Lpuneanul, de Costache Negruzzi, este prima
nuvel istoric din literatura romn, o capodoper a speciei i un model
pentru autorii care au cultivat-o ulterior .
Nuvela reconstituie artistic cea de-a doua domnie a lui Alexandru
Lpuneanul (1564-1569), lupta pentru impunerea autoritii domneti i
consecinele deinerii puterii de un domnitor crud, pe fundalul realitilor
social-politice ale secolului al XVI-lea, n Moldova. Imaginea
personalitii domnitorului Alexandru Lpuneanul este conturat n
Letopiseul rii Moldovei de Grigore Ureche, cronic din care Negruzzi preia
scene, fapte i replici dar se distaneaz de realitatea istoric prin apelul la
ficiune i prin viziunea romantic asupra istoriei, influenat de ideologia
paoptist. Personajul ilustreaz un tip uman, avnd un destin i un profil
psihologic elaborate n conformitate cu viziunea autorului i cu ideologia
paoptist, spre deosebire de personalitatea istoric a crei existena este
consemnat n cronici, fr o cunoatere detaliat a structurii sale
psihologice.
In desfurarea narativ, Alexandru Lpuneanul este principalul
element constitutiv, celelalte personaje gravitnd n jurul personalitii sale.
Alexandru Lpuneanul este personajul principal din nuvel, personaj
romantic, excepional, care acioneaz n situaii excepionale ntruchipeaz
tipul domnitorului tiran i crud, perfect integrat n mentalitatea epocii, care
guverneaz absolutist ntr-o societate dominat de anarhie feudal. El este

construit din contraste i are o psihologie complex, caliti i defecte

puternice, fiind un damnat" romantic.
Autorul i marcheaz destinul prin cele patru replici memorabile,
plasate n fruntea capitolelor i I avnd rol de moto. Destinul su este acela
de al impune autoritatea domneasc prin orice mijloace. Afirmaia Eu nu
sunt clugr, sunt domn? reflect faptul c nu abdic de la propriul destin
nici n faa limitelor omeneti (boala, moartea), schimbarea condiiei sociale
impunnd anularea sa fizic. Crud, hotrt, viclean, disimulat,
inteligent,bun cunosctor al psihologiei umane, abil politic, personajul este
puternic individualizat i memorabil.
Hotararea de a avea puterea domneasc este implacabil i
formulat de la nceputul nuvelei, n rspunsul dat soliei boierilor.Hotrrea
este pus n practic prin guvernarea cu ajutorul terorii, prin lichidarea
posibilelor opoziii, culminnd cu ucfderea celor 47 de boieri la osp i
ncheindu-se prin revenirea asupra hotrrii de a se clugri.
Voinei neabtute i se asociaz alte trsturi. Abilitatea n ceea ce
privete relaiile umane, diplomaia, cunoaterea psihologiei umane sunt
caliti ale conductorului, dar folosite pentru consolidarea puterii absolute
devin mijloace perfide. Face promisiuni linititoare pentru ceilali, dar care
ascund un plan de rzbunare.
Leacul de fric" promis cu umor negru doamnei Ruxanda, piramida
din capetele boierilor, reflect sadismul celui care tiuse s-i
stpneasc impulsul violent n momentul cnd prin cererea ei, are impresia
c doamna vrea s se amestece n conducerea rii.
Disimulat, regizeaz invitaia la ospul de mpcare, de fapt o curs,
de la alegerea locului i a momentului (liturghia de la mitropolie), la
integrarea frazelor biblice n discurs (Bate-voi pstorul, i se vor mprtia
oile") i pn la detaliile propriei vestimentaii (n ziua aceea, era mbrcat
cu toat pompa domneasc").Are o inteligen diabolic, reuind s
manipuleze masele sau persoanele (boierii), s-i pun n aplicaie
planurile.
Cruzimea este o nsuire obinuit n evul mediu, dominat de luptele
pentru putere (ca i cruzimea lui Spancioc i Stroici care asist la moartea
domnitorului), dar n cazul lui Lpuneanul are manifestri care aparin
excepionalului: asist rznd la mcelul boierilor, nscocete schingiuiri ca
s nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omeneti", amenin chiar

s-i ucid propriul fiu, n care vede un uzurpator al puterii. Uciderea lui
(cumplit, prin otrvire) este singura cale de a-l opri i o plat pentru
cruzimea sa.
Naratorul realizeaz, n mod direct, portretul fizic al domnitorului prin
descrierea vestimentaiei specifice epocii: Purta coroana Paleologilor, i
peste dulama polonez de catifea stacoie, avea cabania turceasc". De
asemenea nregistreaz gesturile i mimica personajului prin notaii
scurte asemenea indicaiilor scenice i avnd pretenia obiectivittii:
Spun c n minutul acela el era foarte galben la fa i c racla sfntului ar
fi tresrit"; rspunse Lpuneanul cu snge rece.Autocaracterizarea
evideniaz trsturi morale: n-a fi un ntru de frunte, cnd m-a
ncrede n tine?".
Caracterizarea indirect se realizeaz prin faptele care
evideniaz n manier romantic cruzimea personajului i dorina lui de a
distruge influena boierilor: uciderea i schingiuirea lor, arderea cetilor i
reducerea numrului otilor moldovene. Prin nlnuirea gradat a scenelor
din capitolul al treilea, se dezvluie magistral portretul tiranului care pune n
aplicaie un plan diabolic. Inteligent, i atrage pe boieri la curte spre a-i ucide.
Abil, disimulat, se folosete de momentul slujbei religioase, de
vestimentaia i de coroana domneasc, de citate biblice presrate ntr-un
discurs mincinos, dar persuasiv. Crud, ordon soldailor uciderea boierilor,
apoi alctuiete chiar el piramida din capete, pe care o arat cu satisfacie
doamnei. Rde n timpul masacrului. Cu snge rece l d pe Motoc mulimii
revoltate, spunnd c face un act de dreptate.
Replicile personajului sunt memorabile, dou dintre ele figurnd ca
moto al capitolelor I i al IV-lea. Rspunsul dat boierilor, Dac voi nu m
vrei, eu v vreau i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge
ori cu voia, ori fr voia voastr", a devenit o emblem a pesonajului care se
autodefinete prin voina de nenfrnt. Ameninarea De m voi scula, pre
muli am s popesc i eu..." red aluziv dorina de rzbunare a celui czut.
Orgoliul este exprimat n prima replic rostit: Am auzit de bntuirile rii i
am venit s-o mntui'. Inteligena/ abilitatea politic a personajului este
concentrat n celebrul rspuns - Proti, dar muli?", care a trecut n
limbajul comun, unde funcioneaz ca un proverb (pentru c exprim un
adevr universal).
Fora excepional a personajului domin relaiile cu celelalte
personaje. Pentru a se rzbuna, pune n aplicaie cte un plan. Cruzimea

sfritului ales pentru fiecare personaj depinde de gravitatea" vinii: pe

boieri i mcelrete, pe Motoc l d mulimii, doamnei i d un leac de
fric". Propriul sfrit va sta sub semnul cruzimii i al rzbunrii celorlali:
nva a muri, tu care tiai numai a omor'.
Relaia cu doamna Ruxanda este construit pe antiteza romantic
angelic - demonic. Diversitatea atitudinilor adoptate de Lpuneanul fa de
doamna Ruxanda reflect falsitatea, disimularea lui. Se cstorise cu ea ca
s atrag inimile norodului n care via nc pomenirea lui Rare". Nu o
respect nici pentru originea ei nobil (descendent a lui tefan cel Mare),
nici pentru c i este soie sau mam a copiilor si. Iar doamna ar fi voit s-l
iubeasc, dac ar fi aflat n el cat de puin simire omeneasc". Gesturile,
mimica i cuvintele rostite de Lpuneanul n capitolul al II-lea, n scena
discuiei cu domna Ruxanda, evideniaz ipocrizia lui n relaia so-soie. Mai
nti i srut mna, apoi se posomorte, reacioneaz impulsiv la
rugmintea ei, ducndu-i mna la jungher, dar se stpnete i i promite
un leac de fric". n capitolul urmtor, se rzbun pe boieri, pe Motoc i nu
o iart nici pe doamna pentru ndrzneala de a-i fi cerut s nceteze cu
omorul. Se bucur cu cruzime de spaima doamnei care leinase la vederea
piramidei de capete: - Femeia tot femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc
s se bucure, ea se spatie". n ultimul capitol insistenele boierilor i
ameninarea din final c i va ucide fiul o determin pe doamna Ruxanda s
i dea otrava.