Colegiul Național Emanuil Gojdu

Referat la limba și litertaura română:

Antim Ivireanul

Realizat - Rotaru Valeria, eleva clasei a XI-a F

Verificat: ,profesoară de limbă și literatură română

Oradea 2021
Antim Ivireanul
 Viața și activitatea culturală

Teologul, cronicarul, caligraful, filosoful, episcopul, și mitropolitul român

de origine georgiană, Antim Ivireanul, a fost născut la 1650 în Iviria (Georgia de
astăzi), fiind unul dintre cele mai remarcabile personalități culturale a literaturii
române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de
astăzi, în secolul XVIII.
Anton Maria Del Chiaro, notează în monografia sa despre Mitropolitul
Antim, că el ar fi fost „sclav în tinereţe”, iar ucenicul său, Mihail Iștvanovici arată
că tânărul Andrei a fost răpit de unii compatrioți de-ai lui, care l-au vândut ulterior
turcilor și astfel a fost scos din România. Perioada care el ar fi petrecut-o în fostul
Imperiu Otoman este necunoscută, înainte de a fi eliberat de Patriarhul Dositei
Nottara al Ierusalimului, care l-a călugărit și l-a adus egumen la mănăstirea
Cetățuia din Iași. Pe durata timpului petrecută ca sclav, Atim a acumulat
cunoaștere teologică și științifică, precum și limbi străine, acestea fiind predate lui
de către Patriarhul Dosithei. Dintre toate îndemânările artistice, cea mai mare
chemare a sa a fost cea de editor, de tipograf, aducător de lumină şi răspânditor de
învăţătură. După ce a devenit călugăr, Antim s-a reîntors pe meleagurile românești
pentru a contribui la planul patriarhului Dosithei prin tipărirea a cât mai multor
cărți de cult religios și de cultură. El a fost de asemenea susținut material de către
domnitoriii români Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu. La scurt timp
după acea, Antim a devenit ucenicul tipograf al epicopului Mitrofan al Huștilor, de
la care a învățat limba română și meșteșugul tipăritului. După ce Mitrofan este ales
episcop de Buzău în iunie 1690, ieromonahul Antim, preluând tipografia din
București, va tipări prima carte semnată de el în luna octombrie a anului 1691.
Printre toate meritele sale, traducerile cărţilor bisericeşti de cult şi de cultură
din limba greacă şi tipărirea lor în limba română reprezintă, de asemenea, o altă
lucrare prin care Sfântul Antim Ivireanul a îmbogăţit viaţa Bisericii Ortodoxe
Române, mănăstirile folosind astăzi în mare parte aceleaşi formule şi expresii
liturgice precum le-a lăsat el. Cărțile tipărite de el includ: Antologhionul (1697),
Liturghierul greco-arab (1701) – prima carte imprimată cu caractere arabe-,
Ceaslovul greco-arab (1702), Noul Testament (1703), Psaltirea (1694, 1710),
Evholohion (1706), Octoihul (1712), Liturghierul (1713), Catavasierul (1715),
Ceaslovul (1715). Deşi există şi alte traduceri în limba română ale Liturghierului,
de exemplu cea a mitropolitului Dosoftei al Moldovei din 1679, în limbajul liturgic
românesc s-au păstrat termenii şi formulele liturgice folosite de Sfântul Antim în
Liturghierul din 1713.
De asemenea, scrierile Sfântului Antim au dat dovadă de o imensă cultură
teologică și laică concentrată în operele dedicate creștinării și îndrumării preoților,
în misiunea lor de păstori: Învăţătură bisericească la cele mai trebuincioase şi mai
de folos pentru învăţătura preoţilor (1710), Capete de poruncă la toată ceata
bisericească, Didahiile (28 de predici ale sale), Învăţătură pe scurt pentru taina
pocainței (1705), Chipurile Vechiului şi Noului Testament (1709). Cele mai
remarcabile cărți tipărite sub îndrumarea Sf. Antim Ivireanul sunt: Învățăturile lui
Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (1691, limba greacă), Slujba
Sf.Parascheva și a Sf.Grigorie Decapolitul (1692, limba română), Evangheliarul
greco–român (1693), Psaltirea (1694, limba română), Antologhionul (1697),
Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699), Proschinitarul Sf. Munte
Athos(1701, limba greacă), Liturghierul greco-arab (1701, prima carte tipărită cu
caractere arabe din lume), Evanghelia (1697), Acatistul Născătoarei de Dumnezeu
(1698), Carte sau lumină (1699), Învățături creștinești (1700), Floarea darurilor
(1701), Noul Testament (1703), Tomul bucuriei, (1705, limba greacă), Liturghierul
și Evhologhionul (1706), Învățătură pe scurt pentru taina pocăinței (1705, lucrare
originală), Învățătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru
învățătura preoților (1710, lucrare originală). Didahiile reprezintă capodopera care
i-a adus cu adevărat faimă lui Antim şi care îl aşază în rândul celor mai de seamă
predicatori creştini din toate timpurile.
Antim Ivireanul a reușit să creeze şi o renumită şcoală de tipografi. Printre
cei mai străluciţi tipografi se pot aminti: Mihai Stefanovici, Gheorghe Radovici,
Filotei, Filaret ş.a. În anul 1706, a trimis o tipografie la Alep, iar în anul 1709, a
trimis o tipografie în ţara sa, la Tbilisi, unde au apărut mai multe cărţi în limba
georgiană.
Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii ortodoxe și a poporului și
un luptător împotriva jugului turcesc, Antim Ivireanul a avut un sfârşit tragic. În
toamna anului 1716, la cererea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a
fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil
pe viață în mănăstirea "Sfânta Ecaterina" din Muntele Sinai. În drum spre locul
exilului, a fost ucis de ostașii turci și trupul aruncat undeva în râul Marița sau în
Tungea, dincolo de Adrianopol. Abia după 250 de ani, în 1966, Patriarhia
Ecumenică a ridicat această nedreaptă caterisire și a fost reabilitat.