16.01.

2023, 18:42 Bac Romană

În grădina Ghețimani
Vasile Voiculescu
~ 1921 ~

      Citat: „Capodopera lui V. Voiculescu-pastelistul ramane, fara discutie, Pe decin-dea Dunarii, text de subtile armonii sonore si
perfecta structurare a miscarii si tuselor coloristice, sugerand continuitatea destinului istoric al neamului, contopirea cu
stramosii indepartati, in ritmul solemn al timpului." (Ion Pop)

      Poet autentic religios, Vasile Voiculescu a publicat peste 100 de poezii în revista „Gândirea”, rămânându-i loial o lungă perioadă,
din 1927 până la ultimul număr din 1944. Manifestările unei conştiinţe adâncite în meditaţia creştină particularizează imaginarul
poetic transfigurând motivele şi istoriile biblice prin funcţia expresivă şi estetică a cuvintelor şi simbolurilor religioase.

      Credinţa ortodoxă, bine înrădăcinată în sufletul poetului prin educaţia primită de la părinţi şi prin structura sa spirituală (a fost
medic) a cărei dominantă este iubirea de oameni, îl situează pe Vasile Voiculescu în tradiţionalism, mai ales că el versifică
episoadele biblice fără să tălmăcească învăţăturile creştine ori să tăgăduiască Divinitatea, asemenea lui Tudor Arghezi în Psalmi.

      Lirismul obiectiv defineşte smerenia poetului faţă de Sfânta Scriptură, mărcile lexico-gramaticale ale verbelor şi pronumelor la
persoana a III-a confirmând atitudinea detaşată a eului liric faţă de prezentarea în notă autentică a temelor biblice: „lupta”, „nu
primea”, „se-mpotrivea”, „curgeau”, „stârnea”, „uitase”, „simţea”, „-i”, „se”, „-şi”, „-l”.

      Poezia În grădina Ghetsemani face parte din volumul Pârgă din 1921, primul volum semnificativ pentru opera lui Vasile
Voiculescu. Poem iconografic, creaţia abundă în elemente ale tradiţionalismului, atât prin izvorul de inspiraţie din scrierile
religioase, cât şi prin amprenta sămănătoristă a imaginilor poetice, confirmând faptul că ortodoxismul constituie coordonata
fundamentală a spiritualităţii româneşti.

https://www.bacromana.ro/in_gradina_ghetimani 1/5
16.01.2023, 18:42 Bac Romană

      Titlul ilustrează nu numai cadrul fizic în care Iisus se roagă Divinităţii, ci sugerează şi spaţiul sacru al purificării spirituale, prin
care Fiul lui Dumnezeu absolvă omenirea de păcate.

      Geneza poemului. Punctul de plecare al poeziei În grădina Ghetsemani îl constituie Evanghelia Sfântului Luca, scena biblică
ilustrată fiind „cina cea de taină”, motivul rugăciunii lui Iisus în grădina de la poalele muntelui măslinilor înălţată lui Dumnezeu
pentru a fi izbăvit: „Şi când a sosit în acest loc, le-a zis «Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită».       Şi el s-a depărtat de ei ca la o
aruncătură de piatră şi îngenunchind Se ruga, zicând «Părinte, de voieşti treacă de la Mine acest pahar.... Dar nu voia Mea, ci voia
Ta să se facă!» Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea. Iar El, fiind în chin de moarte mai stăruitor se rugă. Şi sudoarea Lui s-a
făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ. Şi ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de
întristare”. (Luca 22, 40-46).

      Tema poeziei o reprezintă ruga lui Iisus. Fiind o poezie de inspirație religioasă, aceasta aparține lirismului obiectiv prin absența
mărcilor lexicale ale prezenței eului liric.

      O primă secvență poetică semnificativă este însăși prima strofă care redă împotrivirea omului în fața destinului, într-o
formulare lapidară în incipit: „Iisus luptă cu soarta și nu primea paharul....”, care reprezintă ruga către divinitate.

      O a doua secvență poetică semnificativă, este reprezentată de strofele a doua și a treia care se realizeazp în jurul metaforei:
,,grozavă cupă”, care reprezintă ruga către divinitate.

      Motivul biblic devine la Voiculescu un suport metafizic al neliniştii omului în aspiraţia lui spre Dumnezeu. Rugăciunea lui Iisus
are loc în Grădina Ghetsemani, înainte de arestarea acestuia de către escorta înarmată, condusă de Iuda, care îl trădează
sărutându-l, fiind apoi înspăimântat de apropierea martiriului şi a patimilor predestinate Fiului de către Tatăl Ceresc, pentru a ispăşi
omenirea de păcate.

      Poezia este structurată în patru catrene, organizate în jurul simbolului biblic „paharul”, precum şi a elementelor ce ţin de natura
duală a lui Iisus, de om şi de Fiul lui Dumnezeu, integrându-se în formula lirismului obiectiv.

      Incipitul poeziei este definit printr-un enunţ edificator, care concentrează esenţa duală a lui Iisus, umană şi sacră: „Isus lupta cu
soarta şi nu primea paharul”.
https://www.bacromana.ro/in_gradina_ghetimani 2/5
16.01.2023, 18:42 Bac Romană

      Conştient de menirea ce-i fusese hărăzită, el se roagă Tatălui, „căzut pe brânci în iarbă”, pentru a fi ajutat să „bea” cupa
păcatelor omenirii, dar omenescul „se-mpotrivea întruna”, primele două versuri sintetizează, astfel, dramatismul interior al lui Iisus:
„Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul.... / Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna. / Curgeau sudori de sânge pe chipu-i
alb ca varul / Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna”.

      Versul al treilea ilustrează natura duală a Mântuitorului, opoziţia uman-divin, imaginile vizuale şi cromatice „sudori de sânge”
exprimând omenescul, iar „chipu-i alb ca varul” sugerând puritatea, sacrul. Efortul lui Iisus de a lua asupra sa păcatele omenirii,
metaforizate aici prin „pahar”, este dublat de „amarnica strigare” către Dumnezeu, suferinţă care capătă dimensiuni cosmice prin
tragism: „stârnea în slăvi furtuna”.

      Detaliile ilustrate în poezie sunt fidele sursei de inspiraţie, metafora paharului şi umanizarea lui Iisus fiind preluate din
Evanghelie: „îngenunchind Se ruga, zicând «Părinte, de voieşti treacă de la Mine acest pahar [....] Şi sudoarea Lui s-a făcut ca
picături ele sânge care picurau pe pământ”.

      Strofa a doua debutează cu metafora „o mână nendurată”, insinuând porunca Divină dată Fiului, „îmbiindu-l” să preia
păcatele omenirii, reiterate prin metafora „grozava cupă”: „O mână nendurată, ţinând grozava cupă, / Se cobora-mbiindu-l şi i-o
ducea la gură.... / Şi-o sete uriaşă sta sufletul să-i rupă.... / Dar nu voia s-atingă infama băutură”.

      Setea „uriaşă” sugerează dorinţa Iui Iisus de a se sacrifica prin pătimire, de a-şi împlini destinul, deşi „nu voia s-atingă infama
băutură”, din cauza slăbiciunii umane pentru chinurile pe care urma să le îndure în scopul izbăvirii lumii de relele adunate pe
pământ.

      În strofa a treia, metaforele „apa ei verzuie” şi „veninul groaznic” sugerează patimile pe care Iisus le va îndura pentru „mierea” şi
„dulceaţa” întrezărite după purificarea omenirii prin jertfa Divină, profilând fericirea ce urma să vină după aşezarea Sa „de-a
dreapta Tatălui”: „În apa ei verzuie jucau sterlici de miere / Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă.... / Dar fălcile-ncleştându-şi
cu ultima putere / Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!”

      Oximoronul „sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă” amplifică lupta duală a Mântuitorului, conţinutul cupei pline de păcate
fiind dublat de beatitudinea împlinirii misiunii Divine. Cu toate acestea, teama de moarte este greu de învins din cauza slăbiciunii
umane.
https://www.bacromana.ro/in_gradina_ghetimani 3/5
16.01.2023, 18:42 Bac Romană

      Imaginea vizuală „fălcile-ncleştându-şi” accentuează împotrivirea „cu ultima putere”, Iisus omiţând, pentru moment, pilda
Divină că mântuirea omenirii prin pătimire îl binecuvântează cu viaţa veşnică: „Luptându-se cu moartea, uitase de viaţă”.

      Strofa a patra. Suferinţele lui Iisus sunt apocaliptice, personificarea hiperbolizată a măslinilor, „se frământau măslinii”, oferă o
imagine terifiantă a întregului Univers: „Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă.... / Treceau bătăi de aripi prin vraiştea
grădinii”. Finalul poeziei, ilustrat de ultimul vers anticipează chinurile lui Iisus, consecinţa trădării lui Iuda, martiriul şi moartea Fiului:
„Şi uliii de seară dau roate după pradă”.

      Metafora uliilor care se rotesc lacomi aşteptând „prada” asupra căreia se pregăteau să se repeadă sugerează sfârşitul
dramatic, zguduitor al lui Isus: „Deasupra fără tihnă se frământau măslinii, / Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă.... /
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii / Şi uliii de seară dau roate după pradă”.

      Expresivitatea stilistică a poeziei sporeşte emoţia artistică a cititorului prin forţa de sugestie a figurilor semantice.

      Metaforele construite cu epitetele superlative şi cromatice au profunde semnificaţii ideatice şi biblice, „paharul”, „grozava cupă”,
„infama băutură”, „apa verzuie”, „veninul groaznic”, insistând asupra menirii Divine dar şi asupra chinurilor umane ale lui Iisus pentru
iertarea omenirii de grelele păcate.

      Epitetele cromatice aflate în opoziţie, „sudori de sânge” şi „chipu-i alb” compun latura duală a lui Iisus, umană şi divină, iar
oximoronul „sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă” reiterează lupta dintre materie şi spirit.

      Personificarea măslinilor, care „se frământau” şi voiau „să fugă”, înspăimântaţi de suferinţele pe care urma să le îndure Iisus,
oferă dimensiuni cosmice zbuciumului Divin. Punctele de suspensie şi semnul exclamării plasate la finalul versurilor amplifică tonul
elegiac al poeziei şi constituie un îndemn la meditaţie privind suferinţele cumplite ale Mântuitorului în demersul Divin de a salva
omenirea de la desacralizare.

      Ambiguitatea stilistică, bazată pe echivocul lexical, rezultă din interpretarea semantică diferită a sintagmei „bătăi de aripi”,
care surprinde prin inedit, întrucât ea poate semnifica prezenţa îngerilor, ca mesageri divini, aşa cum notează textul Evangheliei: „Iar
un înger din cer s-a arătat Lui şi-l întărea”. O altă interpretare semantică accentuează sugestia morţii prin prezenţa uliilor „de seară”
care „dau roate după pradă.
https://www.bacromana.ro/in_gradina_ghetimani 4/5
16.01.2023, 18:42 Bac Romană

      Registrul stilistic îmbină terminologia religioasă - „Isus”, „paharul”, „cupa”- cu expresii populare şi regionalisme: „sterlici”, „pe
brânci”, „sta sufletul să-i rupă”, „fălcile-ncleştându-şi”, „fără tihnă”, confirmând apartenenţa poeziei la tradiţionalism.

      Prozodia conservă tehnica tradiţionalistă a versificaţiei, prin măsura versurilor de 14 silabe, ritmul iambic şi rima încrucişată.

      Se poate concluziona caracterul tradiţionalist al poeziei valorificând câteva referiri critice - Nicolae Manolescu afirmă că „Vasile
Voiculescu e [....] în Pârgă un perfect tradiţionalist”, iar Tudor Vianu, în aceeaşi idee valorică, îl defineşte spiritual ca „poet religios,
hrănit din substanţa evangheliilor, cărora [...] le-a împrumutat forma alegoriilor şi a parabolelor, dar şi aceea a Vechiului Testament,
poate mai apropiat de asprimea şi tensionarea propriului său sentiment de viaţă”

https://www.bacromana.ro/in_gradina_ghetimani 5/5