Riga crypto

de ion barbu
comentariu
Poezia face parte din ciclul” Udevenrode” din volumul
„ Joc secund” și a fost publicată în anul 1924. Face parte din
etapa baladic- orientală fiind subintitulată de poet „ Baladă”
pentru că este o poveste stranie de dragoste cu aspect de
cântec medieval spus de un menestrel din Evul Mediu.
Autorul realizează poemul într-o viziune modernă, ca un
amplu poem alegoric despre o iubire din lumeai vegetală.
Poezia se încadrează în modernismul interbelic prin
intelectualizarea emoției, ambiguitate, metafore
surprinzătoare sau noutate prozodica.
Tema poeziei o reprezintă iubirea imposibilă dintre 2
ființe care aparțin unor lumi diferite, astfel Enigel cine
regnului animal, este o ființă de la pol iar Crypto aparține
regnului vegetal.
Viziunea despre lume și viață se reflectă în universul
poetic original care exprimă o lume de esențe într-un limbaj
incifrat.
Titlul baladei este analitic și trimite cu gândul la alte
povestiri de dragoste celebre din literatura universală cum ar
fi „Romeo și Julieta”, „Tristan și Isolta”, însă la Barbu membrii
cuplului sunt antagonici.
Cele 2 personaje din titlu sunt antagonice, romantice,
având trăsături excepționale. Cryoto are 2 semnificații adică
cel tăinuit și cel critic, el este rege al făpturilor inferioare din
regnul vegetal. Enigel sugerează originea Laponiei adică de la
pol și semnifică „înger”.
Poezia are 27 de strofe, cele mai multe catrene dar
există și strofe de 5, 6 sau 7 versuri. Formula literară este
aceea a povestirii în ramă narată de un cântăreț la cererea
unui nuntaș.
Povestea propriu-zisă o începe menestrelul prin
prezentarea regelui – ciupercă, înfățișat ca un inadaptat, o
fire ciudată pe care supușii o bârfeau cu dispreț: „ împărătea
peste bureți/crai crypto, inima ascunsa”.
În antiteză cu el, lapona Enigel e prezentată cu tandrețe,
sugerând fragilitate și gingășie: „ în țări de gheață urgisită/pe-
același timp trăia cu el/lapona mică liniștită/cu piei, prin
nume Enigel”
Enigel a plecat din ținuturile arctice spre sud, în căutarea
soarelui și a luminii și poposește pentru a se odihni „ la
Crypto, mirele poienii”. Ca și în Luceafărul lui Mihai Eminescu
cei doi protagoniști se întâlnesc în vis, iar Crypto rostește o
chemare ca aceea a fetei din poemul
eminescian :”Enigel,Enigel/scade noaptea, ies lumine/dacă
pleci să culegi,/începi, rogu- te, cu mine”.
Fiecare strofă din discursul lui Crypto este încărcată de
pasiune, contrară firii reci a ciupercii .Lapona îi explică faptul
că el trebuie să rămână în lumea lui deoarece soarele l-ar
distruge:” și ești umed și plăpând,/teama mi-e, te frâng
curând,/lasă.-așteaptă de te coace”.Crypto o roagă pe Enigel
să rămână în lumea lui și să uite de idealul de a ajunge la
soare și la lumină.
Este prezentă deci ideea incompatibilității dintre cele 2
lumi.Soarele e simbolul luminii și a absolutului, iar umbra
simbolizează întunericul și neputința omului obișnuit aspira la
o lume superioară.
Enigel îi mărturisește lui Crypto teama de întuneric:” Eu
de umbră mult mă tem”, precum și aspirația spre absolut:”
Mă- nchin la soarele înțelept”.
Ca orice muritor Crypto nu poate înțelege unul superior
al cărui suflet e asemănat cu o” fântână”, simbol al aspirației
spre cunoaștere:” ca sufletu-i fântână-n piept”.
Regele Crypto va cădea victimă propriei cutezanțe de aș
depăși limitele, de a intra într-o lume cu care nu se
potrivește:” Si sucul dulce înăcrește/Ascunsă-i inima
plesnește”. Astfel nebunul riga Crypto, după această
experiență a iubirii eșuate devine o ciupercă otrăvitoare ce se
însoțește cu o plantă medicinală toxică- măselarița.
Nicolae Manolescu a afirmat că „ incompatibilitatea
celor 2 ființe a făcut ca această poezie să fie considerată un
Luceafăr întors”.
Prozodia baladei este modernistă, versurile au o măsură
variabilă(5,6,7,8,9 silabe), Rima este încrucișată, îmbrățișată
și monorimă, iar versurile sunt inegale.
Stilul poeziei este dominat de elemente simbol utilizate
într-un limbaj familiar, ce face din poem o creație alegorică și
filozofică.